{"id":3865,"date":"2012-04-04T11:26:11","date_gmt":"2012-04-04T11:26:11","guid":{"rendered":"http:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/?p=3865"},"modified":"2012-04-04T15:09:59","modified_gmt":"2012-04-04T15:09:59","slug":"parisul-%e2%80%93-piatra-de-temelie-la-edificiul-succesului","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/2012\/04\/04\/parisul-%e2%80%93-piatra-de-temelie-la-edificiul-succesului\/","title":{"rendered":"IV. Parisul \u2013 piatr\u0103 de temelie la edificiul succesului!"},"content":{"rendered":"


\n<\/strong><\/p>\n

\"\"<\/strong>
\n<\/strong><\/p>\n

Octavian D. CURPA\u015e<\/em><\/p>\n

Iugoslavia \u2013 \u015federe scurt\u0103 la Panciova \u015fi Kovacica, un an \u015fi c\u00e2teva luni la Banovici, la Zrenianin pentru o vreme mai scurt\u0103,\u00a0 apoi Italia \u2013 la Trieste, la Cinecitta pentru dou\u0103 luni \u015fi \u00een final la Torino, de unde a plecat \u00een Fran\u0163a, la Paris. Aceast\u0103 traiectorie a urmat-o via\u0163a din exil a lui Dumitru Sinu, de la trecerea grani\u0163elor Rom\u00e2niei \u015fi p\u00e2n\u0103 la popasul ceva mai lung, pe care l-a f\u0103cut \u00een Fran\u0163a; traseul anterior ajungerii \u00een \u0163ara lui Voltaire \u00eel creionase \u00eentr-un mod absolut original pe parcursul \u00eent\u00e2lnirilor noastre anterioare. De data aceasta mi-a vorbit nenum\u0103rate ore despre Fran\u0163a, despre Paris \u015fi despre oamenii pe care i-a \u00eent\u00e2lnit acolo. Nici n-am \u015ftiut cum a trecut timpul! Ascult\u00e2ndu-l pe Mitic\u0103, timpul parc\u0103 \u00eencremenise \u015fi r\u0103m\u0103sese, cuminte, \u00eentr-un col\u0163i\u015for, at\u00e2rnat de t\u0103lpile b\u0103t\u0103torite ale amintirilor\u2026<\/strong><\/p>\n

\"\"<\/a><\/p>\n

\u201ePARISUL E O BOAL\u0102!\u201d<\/strong><\/em><\/p>\n

\u201eParisul e o boal\u0103!\u201d Cu aceste cuvinte a deschis nea Mitic\u0103 discu\u0163ia pe care o a\u015fteptasem cu ner\u0103bdare de ceva vreme. \u015etiam c\u0103 de data aceasta \u00eent\u00e2lnirea noastr\u0103 va fi una de excep\u0163ie, c\u0103 dest\u0103inuirile lui vor fi incitante, pline de farmec \u015fi inedit, \u015fi c\u0103 aveam s\u0103 aflu reale r\u0103spunsuri la \u00eentreb\u0103rile ce mi se \u00eenv\u0103lm\u0103\u015feau \u00een minte, \u00eenc\u0103 de la \u00eenceputul cunoa\u015fterii noastre.<\/strong><\/p>\n

Despre Paris s-a scris enorm \u015fi s-au spus multe! Au curs r\u00e2uri de cerneal\u0103 pe kilometri \u00eentregi de h\u00e2rtie \u015fi \u00eenc\u0103 s-ar mai putea scrie, pentru c\u0103 niciodat\u0103 nu se va putea cuprinde totul! N-a existat om care a ajuns la Paris \u015fi care s\u0103 nu se fi \u00eendr\u0103gostit de ora\u015ful luminilor, de la omul simplu care a pus piciorul acolo pentru prima dat\u0103, p\u00e2n\u0103 la intelectualul de marc\u0103, la oamenii politici \u015fi de cultur\u0103.<\/strong>
\n Benjamin Franklin spunea, f\u0103c\u00e2nd referire la Fran\u0163a: \u201cFiecare om are dou\u0103 patrii: patria mam\u0103 \u015fi Fran\u0163a!\u201d, Franklin fiind un mare admirator al acestei \u0163\u0103ri \u015fi un \u00eenfocat iubitor al Parisului.<\/strong>
\nFran\u0163a a\u00a0 fost\u00a0 \u00eentotdeauna poarta deschis\u0103 a Occidentului spre lumea nou\u0103; de aici s-au \u00eembarcat\u00a0 spre America\u00a0 nume ilustre ale culturii de pe \u00eentreg mapamondul \u015fi \u00een acest mod, continentul american a dob\u00e2ndit oamenii cei mai valoro\u015fi ai Europei. C\u00e2nd vorbeau despre Fran\u0163a, americanii le spuneau confra\u0163ilor lui Voltaire: Noi am f\u0103cut pentru Voltaire mult mai mult dec\u00e2t voi: am f\u0103cut biblioteci cu numele lui, am tradus c\u0103r\u0163ile lui \u00een englez\u0103, am dat numele lui unor str\u0103zi\u2026 Replica francezilor\u00a0 venea \u00eens\u0103 imediat, precum t\u0103i\u015ful unei s\u0103bii ascu\u0163ite: Noi l-am dat lumii pe Voltaire!<\/strong>
\n \u201eCineva spunea c\u0103 exist\u0103 un singur ora\u015f \u00een lume unde po\u0163i s\u0103 tr\u0103ie\u015fti \u015fi mai ales unde s\u0103 po\u0163i \u00eenv\u0103\u0163a ceva \u015fi acela este Parisul. Parizienii te las\u0103 s\u0103 faci ce crezi, ce po\u0163i, \u015ftiu \u00eens\u0103 c\u0103 le la\u015fi \u015fi lor ceva, iar acest ceva le este de ajutor. Am observat un fenomen interesant: scoate-i pe parizieni din Paris, du-i pe marginea unui lac, a unui r\u00e2u sau la poalele unui munte, d\u0103-le o cas\u0103 superb\u0103 \u015fi dup\u0103 trei zile s-au s\u0103turat de iarb\u0103! \u00cenapoi la Paris! Parisul este mai r\u0103u ca drogul! Arat\u0103-mi un om care a v\u0103zut Parisul \u015fi nu ar vrea s\u0103 se \u00eentoarc\u0103 acolo!\u201d \u2013 a continuat relatarea b\u0103rbatul \u00eenc\u0103 plin de via\u0163\u0103, care \u00eencepuse, \u00eencet, \u00eencet s\u0103 mi se dest\u0103inuie. \u015ei avea mare dreptate! \u201eEnglezii au f\u0103cut Londra pentru ei, francezii au f\u0103cut Parisul pentru o lume \u00eentreag\u0103!\u201d Frumos, nu-i a\u015fa?<\/strong><\/p>\n

\u201eMAI BINE SP\u0102LAM VASE LA PARIS, DEC\u00c2T S\u0102-OMOR\u00c2M IEPURI \u00ceN AUSTRALIA\u201d<\/strong><\/em><\/p>\n

\u201e\u00cen gara din Torino nu mai erau mul\u0163i emigran\u0163i din grupul din care f\u0103cusem \u015fi eu parte. Plecaser\u0103 aproape to\u0163i \u00een Chile, Argentina, Brazilia, Australia \u015fi dou\u0103 grupuri la Paris. Trenul sosise, peste o or\u0103 trebuia s\u0103 plec\u0103m, \u015fi eu aveam \u00een buzunarul st\u00e2ng biletul de tren Torino \u2013 Napoli, iar \u00een buzunarul drept, biletul de vapor Napoli \u2013 Sidney, Australia\u201d.\u00a0 Da, Mitic\u0103 Sinu hot\u0103r\u00e2se ca destina\u0163ia urm\u0103toare s\u0103 fie Australia! Erau destui emigran\u0163i rom\u00e2ni care luaser\u0103 aceast\u0103 decizie \u015fi el nu st\u0103tuse mult pe g\u00e2nduri \u015fi li se al\u0103turase.<\/strong>
\n\u00cen acea or\u0103 \u00eens\u0103, pe peronul g\u0103rii din Torino s-au zb\u0103tut multe g\u00e2nduri \u00een mintea lui, sufletul i se fr\u0103m\u00e2ntase \u00eendelung \u015fi lucrurile au luat cu totul \u015fi cu totul alt\u0103 \u00eentors\u0103tur\u0103, iar direc\u0163ia \u00een care via\u0163a lui urma s\u0103 se \u00eendrepte a suferit modific\u0103ri majore. Paris scria pe fruntea lui Mitic\u0103! De\u015fi trecuser\u0103 decenii de c\u00e2nd se petrecuser\u0103 aceste momente din via\u0163a lui, povestindu-mi despre ele, nea Mitic\u0103 le retr\u0103ia cu aceea\u015fi intensitate: B\u0103, Mitic\u0103, ce c\u0103ut\u0103m noi la \u015ferp\u0103riile alea din Australia, mai ales c\u0103 tu-i ai pe Bune\u015fti, e\u015fti un b\u0103iat muncitor \u015fi descurc\u0103re\u0163; mai bine sp\u0103l\u0103m vase la Paris dec\u00e2t s\u0103 omor\u00e2m iepuri \u00een Australia!, \u00eei spusese profesorul Ionescu amicului meu, \u00eenainte cu mai pu\u0163in de o jum\u0103tate de or\u0103 de plecarea trenului. Auzindu-i despre ce vorbeau, Traian Constantin, un alt refugiat rom\u00e2n ce f\u0103cea parte din grupul lor, li s-a al\u0103turat, au rupt biletele pe care le aveau,\u00a0 \u015fi-au luat r\u0103mas bun de la ceilal\u0163i confra\u0163i care mergeau spre Australia<\/strong>
\n \u015fi s-au gr\u0103bit s\u0103 ia trenul care-i ducea spre frontiera cu Fran\u0163a.<\/strong><\/p>\n

TOATE DRUMURILE DUC LA …PARIS!<\/strong><\/em><\/strong><\/p>\n


\n\u201eDin fericire de\u0163ineam o schi\u0163\u0103 trimis\u0103 de Vasile \u0162\u00e2ra \u015fi Eugen \u015etef\u0103nescu, acesta din urm\u0103 fiind un inginer silvic rom\u00e2n care studiase la Paris \u015fi pe care l-am re\u00eent\u00e2lnit c\u00e2\u0163iva ani mai t\u00e2rziu, \u00een Canada. Av\u00e2nd reperele principale, ne-a fost mult mai u\u015for s\u0103 trecem grani\u0163a \u015fi am ajuns la Briancon, \u00een Fran\u0163a. Ne-am dat seama c\u0103 am trecut frontiera, v\u0103z\u00e2nd\u00a0 \u00een m\u00e2na unei fete care p\u0103\u015ftea vacile, o carte \u00een limba francez\u0103 \u2013 mi-a spus r\u00e2z\u00e2nd nea Mitic\u0103. Descoperisem micul ora\u015f francez Briancon, la imediata trecere a grani\u0163ei dinspre Italia, o cetate medieval\u0103 asem\u0103n\u0103toare cu ora\u015ful Sighi\u015foara, din \u0163ara noastr\u0103. De fapt aveam s\u0103 aflu mai t\u00e2rziu c\u0103 un mare\u015fal \u00een armata francez\u0103, dar \u015fi inginer faimos al lui Ludovic al XIV-lea, a construit \u015fi fortificat o mul\u0163ime de ora\u015fe din Fran\u0163a; construise aceast\u0103 cetate c\u0103tre sf\u00e2r\u015fitul secolului al XVII-lea. Tehnica lui a fost preluat\u0103 \u015fi r\u0103sp\u00e2ndit\u0103 apoi \u00een \u00eentreaga Europ\u0103, ajung\u00e2nd chiar \u015fi \u00een Transilvania; dovada este cetatea Alba\u2013Iulia.\u201d<\/strong>
\n Am \u00een\u0163eles, \u00een continuare, c\u0103 grupul de transfugi a fost preluat de jandarmeria francez\u0103 \u015fi rom\u00e2nii au fost trata\u0163i omene\u015fte: au primit m\u00e2ncare \u015fi b\u0103utur\u0103, urm\u00e2nd procedura francez\u0103 privind regimul refugia\u0163ilor. \u201e\u00cen acele momente mi-am amintit de fosta mea profesoar\u0103 de francez\u0103, madame Munteanu\u2026 C\u00e2nd jandarmii ne-au a\u015fezat la mas\u0103, profesorul Ionescu m\u0103 rugase s\u0103 spun Tat\u0103l nostru \u00een limba francez\u0103 \u015fi dup\u0103 ce-am terminat, jandarmii m-au \u00eentrebat r\u00e2z\u00e2nd, de c\u00e2nd n-am mai spus rug\u0103ciunea aceasta. De ce? C\u00e2nd ajunsesem la Notre pain quotidien, pronun\u0163asem pin!\u00a0 Ne-au luat apoi \u015fireturile de la ghete \u015fi centurile, ca nu cumva s\u0103 ne sinucidem \u015fi dup\u0103 ce-am urmat regulile prev\u0103zute \u00een legile francezilor \u015fi-am petrecut o noapte la \u00eenchisoare, ne-au dat drumul, \u00eenm\u00e2n\u00e2ndu-ne un permis de \u015federe \u00een Fran\u0163a, valabil pentru trei luni\u201d.<\/strong>
\n Nea Mitic\u0103 \u00ee\u015fi amintea cu lux de am\u0103nunte totul: \u201eAcuma? Acuma suntem liberi? \u2013 a \u00eentrebat profesorul Ionescu \u015fi ne-am \u00eendreptat bucuro\u015fi spre gar\u0103 s\u0103 lu\u0103m trenul spre Paris!\u201d<\/strong>
\n Vous connaissez monsieur Vasile \u0162\u00e2ra?<\/strong>
\n \u00cen tren au avut parte de o surpriz\u0103 pl\u0103cut\u0103: conductorul trenului, un francez cu o figur\u0103 calm\u0103 \u015fi \u00een ochii c\u0103ruia se citeau bunele inten\u0163ii, dup\u0103 ce a constatat c\u0103 sunt rom\u00e2ni a exclamat: Vous connaissez monsieur Vasile \u0162\u00e2ra? Nea Mitic\u0103\u00a0 i-a dat r\u0103spunsul imediat, surprins pl\u0103cut de atitudinea binevoitoare a conductorului francez. \u00cel cunoscuse doar, pe Vasile, \u00een lag\u0103rul s\u00e2rbesc \u015fi se \u00eemprieteniser\u0103, avea de la el schi\u0163a de trecere a frontierei. Conductorul le-a povestit apoi cum \u00eel cunoscuse pe Vasile \u0162\u00e2ra \u015fi cum acesta \u00eel \u00eenc\u00e2ntase, cu c\u00e2t de multe \u015ftia; vorbiser\u0103 mult despre comuni\u015fti \u015fi despre Rom\u00e2nia! \u00cel fascinase rom\u00e2nul!<\/strong>
\n C\u00e2nd trenul a ajuns la Paris, acela\u015fi conductor de tren a telefonat p\u0103rintelui Z\u0103p\u00e2r\u0163an de la Misiunea greco-catolic\u0103 rom\u00e2n\u0103, pe care \u00eel cuno\u015ftea, anun\u0163\u00e2nd sosirea rom\u00e2nilor. P\u0103rintele acesta era omul care deschidea c\u0103ile Occidentului pentru cei ce ajungeau din Rom\u00e2nia la Paris \u2013 era un om minunat!\u00a0 A fost norocul lui nea Mitic\u0103 \u015fi al prietenilor s\u0103i!<\/strong><\/p>\n

FR\u00c2NTURI DE VIA\u0162\u0102 LA PARIS, PE STRADA RIBERA<\/strong><\/em><\/p>\n


\nMisiunea greco \u2013 catolic\u0103 unde urma s\u0103 ajung\u0103 nea Mitic\u0103 \u00eempreun\u0103 cu \u00eenso\u0163itorii lui se afla la Paris, pe strada Ribera; era cunoscut de toat\u0103 lumea faptul c\u0103 \u00een acel l\u0103ca\u015f binefacerea era la ea acas\u0103, c\u0103 domnul Z\u0103p\u00e2r\u0163an era p\u0103rintele tuturor rom\u00e2nilor care ajungeau la Domnia Sa. C\u00e2nd \u00ee\u015fi d\u0103deau \u00eent\u00e2lnire la sediul misiunii, cei afla\u0163i la Paris, spuneau doar at\u00e2t: Ne vedem la Ribera!<\/strong>
\n Nume ilustre ale diasporei rom\u00e2ne din Fran\u0163a erau al\u0103turi de p\u0103rintele Z\u0103p\u00e2r\u0163an, \u015fi un exemplu elocvent este diplomatul \u015fi istoricul de excep\u0163ie, Neagu Djuvara; to\u0163i concurau la sprijinirea activit\u0103\u0163ii acestei cet\u0103\u0163i de suflet rom\u00e2nesc.<\/strong>
\n P\u0103rintele Z\u0103p\u00e2r\u0163an \u00eempreun\u0103 cu Neagu Djuvara au preluat grupul celor trei rom\u00e2ni din gara parizian\u0103: \u201eEi ne-au pl\u0103tit biletele, \u015fi-apoi p\u0103rintele ne-a dus la Misiunea greco-catolic\u0103; am f\u0103cut o baie \u015fi am dormit \u00een bibliotec\u0103. De-abia a\u015fteptam s\u0103 \u00eent\u00e2lnesc familia Bunescu, pe Dan Is\u0103cescu, pe logodnica lui Mimi \u015etef\u0103nescu!\u201d \u2013 au fost cuvintele lui nea Mitic\u0103, continu\u00e2nd epopeea parizian\u0103.<\/strong><\/p>\n

DEFINI\u0162IA FERICIRII \u00ceN EXIL SAU PRIMA DIMINEA\u0162\u0102 LA PARIS<\/strong><\/em><\/p>\n


\n\u201e\u00cen diminea\u0163a acelei zile a fost prima dat\u0103 c\u00e2nd m-am trezit foarte fericit de c\u00e2nd eram \u00een exil; am avut un sentiment pe care nu cred c\u0103 l-a\u015f fi putut avea dac\u0103 plecam \u00een Australia\u201d, \u015fi-a amintit Dumitru Sinu, iar aducerile-aminte cu\u00a0 gust de libertate \u00ee\u015fi continuau nestingherite cursul\u2026<\/strong>
\n \u201eDistinsul domn Neagu Djuvara\u00a0 a venit la noi, ne-a dat dou\u0103 sute de franci \u015fi-apoi ne-a vorbit despre via\u0163a de acolo\u201d. Diplomatul le-a furnizat o serie de am\u0103nunte despre via\u0163a parizian\u0103, suger\u00e2ndu-le s\u0103 \u0163in\u0103 cont de ele pentru a se putea integra, adapta \u015fi a-\u015fi face un rost; erau sfaturi pre\u0163ioase de care chiar aveau nevoie, pentru c\u0103 \u00eei a\u015ftepta o altfel de via\u0163\u0103, cu reu\u015fite \u015fi e\u015fecuri, cu bucurii \u015fi necazuri, \u00een acela\u015fi timp\u2026<\/strong>
\n \u015ei amintirile octogenarului s-au derulat treptat, pentru c\u0103 ecranul sufletului s\u0103u se deschisese\u2026 Ce amintiri, ce vremuri!\u2026<\/strong>
\n Anton \u015etef\u0103nescu \u015fi \u201eS\u00e2rma ghimpat\u0103\u201d!
\nS-a \u00eent\u00e2lnit nea Mitic\u0103 la Paris cu tot felul de oameni: pe unii \u00eei cunoscuse \u00eenc\u0103 din \u0163ar\u0103, a\u015fa cum era cazul doctorului Traian Stoicoiu, pe care-l \u015ftia de la Cluj; pe al\u0163ii \u00eei \u00eent\u00e2lnise \u00een lag\u0103rele \u00een care poposise \u00eenainte de a ajunge \u00een Fran\u0163a \u015fi unul dintre ei era Anton \u015etef\u0103nescu. Cu el se cunoscuse \u00een Iugoslavia (dup\u0103 cum am men\u0163ionat \u00een capitolul anterior). Apoi au continuat s\u0103 se vad\u0103 \u00een Italia, dup\u0103 trecerea frontierei, pentru c\u0103 \u00eentotdeauna se \u00een\u0163eleseser\u0103 foarte bine. La Paris se \u00eent\u00e2lneau din nou \u015fi am\u00e2ndoi savurau din plin bucuria revederii \u2013 se pare c\u0103 destinele celor doi se intersectaser\u0103 \u015fi acolo!<\/strong>
\n De cum s-au \u00eent\u00e2lnit \u201ela Ribera\u201d (Misiunea greco-catolic\u0103 ), Anton l-a invitat la o cafea. Erau dornici s\u0103-\u015fi povesteasc\u0103 \u00eent\u00e2mpl\u0103rile petrecute \u00een intervalul \u00een care nu se v\u0103zuser\u0103 \u015fi s\u0103-\u015fi depene amintirile. Din cercul lor de prieteni f\u0103cea parte \u015fi un alt \u015etef\u0103nescu, Dumitru sau Mimi, pentru cei apropia\u0163i, care a tr\u0103it o experien\u0163\u0103 dur\u0103 \u00een \u00eencercarea sa de a p\u0103r\u0103si Rom\u00e2nia. Mitic\u0103 l-a \u00eentrebat de to\u0163i, a aflat cum reu\u015fise Anton s\u0103 ajung\u0103 \u00een Fran\u0163a \u015fi, la r\u00e2ndul s\u0103u, i-a istorisit cele \u00eent\u00e2mplate \u00een via\u0163a sa de la ultima lor \u00eent\u00e2lnire \u00eencoace.<\/strong>
\n \u00cen cele din urm\u0103, Anton a p\u0103r\u0103sit Fran\u0163a \u015fi s-a stabilit \u00een Chile. A scris o carte cu\u00a0 titlul \u201eS\u00e2rma ghimpat\u0103\u201d. Dup\u0103 titlu, e lesne de \u00een\u0163eles ce subiect a abordat!\u00a0 \u015ei acum regret\u0103 nea Mitic\u0103 faptul c\u0103 n-a onorat invita\u0163ia lui Anton de a-l vizita \u00een Chile, ar fi ajuns \u015fi acolo!<\/strong><\/p>\n

DUMITRU \u015eTEF\u0102NESCU – UN VIS SPULBERAT DUP\u0102 GRATII!<\/strong><\/em><\/p>\n


\nDin Rom\u00e2nia porniser\u0103 s\u0103 treac\u0103 grani\u0163a la s\u00e2rbi trei prieteni: Anton \u015etef\u0103nescu, Mimi (Dumitru) \u015etef\u0103nescu (nu erau rude, doar o pur\u0103 coinciden\u0163\u0103 de nume) \u015fi Petru.<\/strong>
\n Mimi \u015etef\u0103nescu avea logodnica la Paris, o chema Jacqueline, deci \u0163inta lui era Parisul! Pe drum \u00eens\u0103, Anton \u015etef\u0103nescu s-a r\u0103nit la un picior. \u00cei curgea s\u00e2nge \u015fi le-a zis celor doi tovar\u0103\u015fi s\u0103-\u015fi continue drumul f\u0103r\u0103 el, riscau prea mult! \u201eEu am s\u0103 m\u0103 bandajez la picior, \u00eemi rup c\u0103ma\u015fa \u015fi o s\u0103-mi opresc cumva hemoragia\u201d, le-a spus, \u015fi a r\u0103mas acolo, s\u0103-\u015fi oblojeasc\u0103 rana. Ceilal\u0163i doi \u015fi-au continuat drumul. La un moment dat au crezut c\u0103 au ajuns \u00een Italia \u015fi s-au oprit. Ghinionul lor a fost c\u0103 se aflau tot \u00een Iugoslavia; au fost prin\u015fi de c\u0103tre s\u00e2rbi \u015fi-au fost \u00eenchi\u015fi.<\/strong>
\n Mimi \u015etef\u0103nescu era \u00een Iugoslavia, logodnica sa la Paris \u015fi mama la Bucure\u015fti. S\u0103 nu produc\u0103 \u00eengrijorare acas\u0103, Mimi \u00eei scria mamei sale din \u00eenchisoarea iugoslav\u0103 \u015fi trimitea scrisorile lui Jacqueline, la Paris, iar aceasta le expedia de acolo, mamei lui, la Bucure\u015fti.<\/strong>
\n P\u00e2n\u0103 la urm\u0103 s\u00e2rbii l-au trimis pe Mimi \u00een Rom\u00e2nia; sosirea lui \u00een \u0163ar\u0103 a produs un adev\u0103rat \u015foc pentru mama pe care p\u00e2n\u0103 atunci o protejase, ascunz\u00e2ndu-i necazurile prin care trecuse. \u015ei totul s-a \u00eent\u00e2mplat \u00een acea perioad\u0103 \u00een care mama lui aflase c\u0103 nu e la Paris, ci este \u00eenchis la Bucure\u015fti.<\/strong>
\n Anton \u015etef\u0103nescu, cu toate c\u0103 era r\u0103nit, avusese \u00eens\u0103 \u015fi noroc, trecuse grani\u0163a \u00een Italia unde s-a \u00eent\u00e2lnit cu nea Mitic\u0103 \u015fi apoi a plecat la Paris.<\/strong><\/p>\n

O PRIETENIE PE VIA\u0162\u0102 – SONIA \u015eI ALEXANDRU BUNESCU<\/strong><\/strong><\/em><\/p>\n


\nRe\u00eent\u00e2lnirea cu Sonia \u015fi Alexandru Bunescu a adus o nespus\u0103 bucurie \u00een sufletele acestor oameni de mare caracter \u015fi a lui nea Mitic\u0103, \u00een aceea\u015fi m\u0103sur\u0103. Se cunoscuser\u0103 \u00een lag\u0103r, \u00een Iugoslavia.<\/strong>
\n \u201eNe-am bucurat c\u00e2nd ne-am rev\u0103zut \u015fi c\u00e2t am stat eu la Paris ne-am vizitat constant. Mergeam destul de des la d\u00e2n\u015fii, la hotelul la care locuiau; dac\u0103 la dou\u0103 s\u0103pt\u0103m\u00e2ni nu ajungeam la ei, \u00eengrijorarea-i aducea la mine. \u00cei cuno\u015fteau pe to\u0163i de la Misiunea greco-catolic\u0103, dar \u015fi pe mul\u0163i al\u0163ii: pe Neagu Djuvara, pe doi fo\u015fti mini\u015ftri ai Guvernului Antonescu \u015fi c\u0103rora se spune c\u0103 Antonescu le-ar fi dat mul\u0163i bani c\u00e2nd au emigrat. Cei doi mini\u015ftri erau George Cre\u0163ianu \u2013 fost \u00eens\u0103rcinat cu afaceri al Rom\u00e2niei la Paris \u015fi Constantin Vi\u015foianu \u2013 fost Ministru al Afacerilor Str\u0103ine.<\/strong>
\n Povestindu-mi despre familia Bunescu, Dumitru Sinu mi-a m\u0103rturisit c\u0103 pentru toat\u0103 lumea, prietenia lui cu ace\u015fti oameni constituia un mister. Atunci c\u00e2nd curio\u015fii \u00eel iscodeau, Mitic\u0103 le r\u0103spundea pe-un ton glume\u0163: \u201eUn pahar de ap\u0103 face minuni!\u201d \u2013 c\u0103ci datorit\u0103 unui pahar de ap\u0103 oferit dezinteresat, \u00eei cunoscuse pe Sonia \u015fi Alexandru Bunescu.<\/strong>
\n Mai t\u00e2rziu, nea Mitic\u0103 l-a \u00eent\u00e2lnit pe doctorul \u0162\u0103ranu, pe care \u00eel \u015ftia de la Cluj, dar la Paris a cunoscut \u015fi alte persoane \u015fi personalit\u0103\u0163i: pe fostul pilot al generalului Antonescu, Max Manolescu, pe doctorul Me\u0163ianu \u2013 pe unii datorit\u0103 destinului, iar pe al\u0163ii gra\u0163ie familiei Bunescu, cu care a r\u0103mas prieten toat\u0103 via\u0163a.<\/strong>
\n C\u00e2nd a p\u0103r\u0103sit Fran\u0163a \u015fi s-a \u00eendreptat spre continentul american,\u00a0 Sonia \u015fi Alexandru Bunescu, pe l\u00e2ng\u0103 faptul c\u0103 i-au pl\u0103tit biletul cu care s-a \u00eembarcat pe puntea vaporului \u201eQueen Mary\u201d, i-au \u00eenm\u00e2nat lui nea Mitic\u0103 \u015fi o scrisoare de recomandare c\u0103tre Milic\u0103 Marinescu, un proeminent om de afaceri rom\u00e2n din acele vremuri, care era \u015fi cel care administra finan\u0163ele cunoscutului industria\u015f rom\u00e2n, Nicolae Malaxa.<\/strong><\/p>\n

\u201eAM FOST UN NOROCOS, DAR \u015eI TUPEUL A CONTAT !\u201d<\/strong><\/em><\/p>\n


\nEra un norocos nea Mitic\u0103, acesta este adev\u0103rul! Avea \u015fi tupeu, dar mai mult dec\u00e2t at\u00e2t, \u015ftia c\u00e2nd, cum \u015fi unde s\u0103 se foloseasc\u0103 de el: \u201eMul\u0163i m-au \u00eentrebat: dar cum ai ajuns tu s\u0103-i cuno\u015fti pe to\u0163i \u0103\u015ftia? Avusesem norocul s\u0103 fiu \u00een anturajul multor oameni importan\u0163i, a\u015fa mi-a fost scris. Am avut \u00eens\u0103 \u015fi tupeu! De exemplu, odat\u0103 l-am sunat pe fostul ministru al Rom\u00e2niei la Londra, Viorel Virgil Tilea \u015fi i-am spus: Dumneavoastr\u0103 a\u0163i servit masa la Iosif Radu, la noi \u00een sat!\u00a0 \u00cen vremea aceea m\u0103 aflam \u00eentr-un or\u0103\u015fel din Anglia, iar el era la Londra.\u00a0 \u015ei Tilea mi-a spus f\u0103r\u0103 s\u0103 stea pe g\u00e2nduri: Vino repede la Londra s\u0103 ne cunoa\u015ftem!\u201d Mai apoi, Tilea l-a recomandat de\u0163in\u0103torului uneia dintre cele mai mari \u015fi mai prospere companii din Fran\u0163a, care, ulterior, i-a oferit de lucru.<\/strong>
\n S-a \u00eenv\u00e2rtit \u00een cercuri de intelectuali de marc\u0103 \u015fi a \u015ftiut cu dib\u0103cie s\u0103 le r\u0103m\u00e2n\u0103 aproape; a fost un autodidact, bine spus! Nu i-a fost team\u0103 s\u0103 munceasc\u0103, dar c\u0103r\u0163ile l-au fascinat mereu; era avid de cunoa\u015ftere \u015fi studia cu s\u00e2rguin\u0163\u0103, iubea compania celor \u00eenv\u0103\u0163a\u0163i \u015fi f\u0103cea fa\u0163\u0103 cu brio discu\u0163iilor lor.<\/strong><\/p>\n

\u201eNU TREBUIE S\u0102-NV\u0102\u0162 NICIO MESERIE !\u201d<\/strong><\/em><\/p>\n


\nLa Paris, Dumitru Sinu a muncit tot timpul; nu-i era ru\u015fine s\u0103 spele vasele \u00eentr-un restaurant, ba dimpotriv\u0103, era chiar mul\u0163umit c\u0103 nu st\u0103tea la mila celor mai \u00eenst\u0103ri\u0163i sau a bisericilor la care al\u0163ii mergeau cu m\u00e2na-ntins\u0103. C\u00e2nd cei care-l cuno\u015fteau \u00eel \u00eendemnau s\u0103-nve\u0163e o meserie, Mitic\u0103 le spunea glumind: \u201eCu meseria mea n-o s\u0103 r\u0103m\u00e2n vreodat\u0103 f\u0103r\u0103 lucru!\u201d<\/strong>
\n \u015ei \u00een acest context mi-a povestit o alt\u0103 \u00eent\u00e2mplare de care-\u015fi amintise: cunoscuse o fran\u0163uzoaic\u0103 cu care se \u00eemprietenise. Tat\u0103l fetei s-a oferit s\u0103-l \u00eenve\u0163e meseria de buc\u0103tar. \u201eNumai sosuri erau vreo dou\u0103-trei sute! Paul, tat\u0103l prietenei mele fusese buc\u0103tar la una din camerele parlamentului francez\u201d.<\/strong>
\n Mai t\u00e2rziu \u00eens\u0103, c\u00e2nd a ajuns \u00een Canada, a regretat \u00eenc\u0103p\u0103\u0163\u00e2narea, refuzul s\u0103u, pentru c\u0103 acolo erau la mare c\u0103utare cunosc\u0103torii buc\u0103t\u0103riei tradi\u0163ionale franceze \u015fi cele mai luxoase restaurante din Quebec preferau buc\u0103tarii sosi\u0163i de la Paris. Dar lui Mitic\u0103 nu i-a pl\u0103cut rutina! Pe el \u00eel stimulase dintotdeauna ineditul, situa\u0163iile noi care-i puneau la \u00eencercare inteligen\u0163a \u015fi spiritul, \u015fi care-i ofereau apoi, satisfac\u0163ii. Era descurc\u0103re\u0163, \u00eendr\u0103zne\u0163! \u015ei asta l-a ajutat \u00een via\u0163\u0103 cel mai mult \u015fi i-a adus succes.<\/strong><\/p>\n

FESTIVALUL ROM\u00c2NESC LA SALA ODEON DIN PARIS
\n<\/strong><\/em><\/p>\n


\nComunitatea rom\u00e2neasc\u0103 din Parisul anului 1950 a avut parte de un eveniment deosebit de emo\u0163ionant: \u00eentr-un cadru festiv, sala Odeon a reunit de Ziua Mamei un mare num\u0103r de emigran\u0163i rom\u00e2ni afla\u0163i la Paris: personalit\u0103\u0163i de marc\u0103 ale diasporei rom\u00e2ne, ca Mircea Eliade, Neagu Djuvara \u015fi al\u0163i \u00eenv\u0103\u0163a\u0163i \u015fi fo\u015fti oameni politici, rom\u00e2ni din toate sferele sociale, de toate categoriile \u015fi toate confesiunile religioase: \u201eDar cine n-a fost? \u2013 \u015fi-a reluat \u015firul amintirilor Dumitru Sinu -. To\u0163i! Catolici, ortodoc\u015fi, \u0163\u0103r\u0103ni\u015fti, liberali, fo\u015fti legionari \u2013 o adunare impresionant\u0103 de rom\u00e2ni afla\u0163i \u00een afara grani\u0163elor \u015fi care, \u00een acea zi memorabil\u0103, au petrecut \u00eempreun\u0103 momente de neuitat. Primul care a luat cuv\u00e2ntul a fost p\u0103rintele Z\u0103p\u00e2r\u0163an, un om de aur \u015fi un mare rom\u00e2n! Ce n-a f\u0103cut p\u0103rintele pentru cei din exil? N-a putut vorbi mult, el a rostit la \u00eenceput o fraz\u0103 care cuprindea totul: Dumnezeu n-a reu\u015fit s\u0103 le fac\u0103 pe toate \u015fi atunci a f\u0103cut mamele! \u2013 \u015fi n-a mai putut spune niciun cuv\u00e2nt. Cei din sal\u0103 pl\u00e2ngeau! Dup\u0103 ce s-a lini\u015ftit lumea, p\u0103rintele \u015fi-a continuat emo\u0163ionanta prelegere \u015fi apoi a \u00eenceput s\u0103 c\u00e2nte: O inim\u0103 de mam\u0103! Au fost clipe unice care mi-au intrat \u00een suflet atunci \u015fi au r\u0103mas cumin\u0163i, acolo\u2026\u201c<\/strong><\/p>\n

SUFLET DE COPII<\/strong><\/em><\/p>\n


\nOmul pe care-l aveam \u00een fa\u0163\u0103 \u00ee\u015fi amintea acum, cu ochii vii \u015fi plini de emo\u0163ie, tot ce s-a \u00eent\u00e2mplat \u00een sala Odeon \u00een acea zi: dup\u0103 cuv\u00e2ntul de deschidere al p\u0103rintelui Z\u0103p\u00e2r\u0163an, a \u0163inut un discurs \u00een limba francez\u0103 ilustrul Neagu Djuvara.<\/strong>
\n Mircea Eliade, cel mai cunoscut \u015fi iubit intelectual rom\u00e2n din Parisul acelor vremuri \u015fi-al celor ce-au urmat, \u00eentr-o manier\u0103 elevat\u0103 \u015fi de neconfundat, a vorbit despre mam\u0103, l\u0103s\u00e2ndu-i pe cei din sal\u0103 f\u0103r\u0103 grai.<\/strong>
\n Apoi al\u0163i \u015fi al\u0163i confra\u0163i au vorbit, despre cea mai apropiat\u0103 fiin\u0163\u0103 de sufletul fiec\u0103ruia dintre noi, dup\u0103 propriile sim\u0163\u0103minte iar sufletele lor \u2013 atunci \u015fi acolo \u2013 s-au unit \u00eentr-unul singur: acela al copilului rom\u00e2n, c\u0103ci to\u0163i aveau o mam\u0103!<\/strong><\/p>\n

PETRECERE ROM\u00c2NEASC\u0102 PE BULEVARDUL SAINT MICHEL<\/strong><\/em><\/p>\n

\u201eDup\u0103 serbare, majoritatea ne-am oprit pe bulevardul Saint Michel la o cafenea, unde a s-a prelungit ceea ce \u00eencepuser\u0103m la Odeon\u201d, continu\u0103 nea Mitic\u0103 povestirea despre ziua aceea memorabil\u0103. Au spus poezii despre mam\u0103, au c\u00e2ntat, au pl\u00e2ns \u015fi-au r\u00e2s \u00een acela\u015fi timp, pentru c\u0103 n-au lipsit nici momentele de umor sau picanteriile copil\u0103riei, de care mul\u0163i \u015fi-au amintit cu nostalgie.<\/strong>
\n Dan Is\u0103cescu a venit cu propunerea ca fiecare dintre cei prezen\u0163i s\u0103 se g\u00e2ndeasc\u0103 la o poezie, la un c\u00e2ntec sau s\u0103 rosteasc\u0103 o fraz\u0103 despre mam\u0103; cum inteligen\u0163a f\u0103r\u0103 de spirit este ca \u015fi m\u00e2ncarea f\u0103r\u0103 sare, Is\u0103cescu a \u00eencercat s\u0103 destind\u0103 atmosfera \u015fi a spart ghea\u0163a, recit\u00e2nd \u00een dulcele grai moldovenesc, pe care nu-l uitase, un amestec hazliu de versuri. \u015etia s\u0103 anime atmosfera \u015fi s\u0103 aduc\u0103 z\u00e2mbetul, chiar \u015fi pe fe\u0163ele cele mai posace.<\/strong>
\n Au continuat ore \u00een \u015fir s\u0103 c\u00e2nte \u015fi s\u0103 recite, s\u0103-\u015fi depene amintirile copil\u0103riei, cu acele \u00eent\u00e2mpl\u0103ri nevinovate sau boac\u0103ne, ce n-au r\u0103mas nepedepsite de c\u0103tre cele care le-au dat via\u0163\u0103. C\u00e2ntece vesele sau triste au uns inimile lor rupte-n dou\u0103, c\u0103ci \u00eentr-o dup\u0103 amiaz\u0103 prelungit\u0103 p\u00e2n\u0103 t\u00e2rziu, \u00een noapte, timpul s-a scurs \u00een ritmurile celor mai frumoase melodii dedicate mamei, iar clipele au trecut\u00a0 m\u00e2ng\u00e2iate de cele mai frumoase versuri. C\u00e2nd s-a c\u00e2ntat melodia Pl\u00e2nge-m\u0103 maic\u0103 cu dor, n-a existat niciun rom\u00e2n dintre cei care erau acolo, s\u0103 nu pl\u00e2ng\u0103.<\/strong>
\n Ascult\u00e2ndu-l pe nea Mitic\u0103 nu puteai s\u0103 r\u0103m\u00e2i insensibil \u015fi s\u0103 nu dai timpul \u00eenapoi, retr\u0103ind momentele inocen\u0163ei, c\u00e2nd mama, eterna mam\u0103, te \u0163inea la piept, te m\u00e2ng\u00e2ia \u015fi te-nv\u0103\u0163a de bine, te preg\u0103tea ca \u00eentr-o zi s\u0103 po\u0163i s\u0103 te nume\u015fti at\u00e2t de simplu, OM! Dar pentru el imaginea mamei se stinsese\u2026 avea doar trei ani\u015fori c\u00e2nd mama \u00eei plecase, sus, la ceruri.<\/strong>
\n \u201eC\u00e2nd ascultam c\u00e2ntecele \u015fi poeziile acelea care ne-au f\u0103cut ziua at\u00e2t de frumoas\u0103, m\u0103 g\u00e2ndeam cu regret c\u0103 nu-mi amintesc nici m\u0103car imaginea celei ce m-a adus pe lume\u2026 Eu nu puteam spune niciodat\u0103, ca inginerul Stoicescu, la cei nou\u0103zeci \u015fi \u015fapte de ani ai s\u0103i : Mama nu m-a pedepsit niciodat\u0103, dar vocea ei\u2026 ah, vocea ei! \u015ei-acum cu drag mi-o amintesc!\u201d<\/strong><\/p>\n

Octavian D. CURPA\u015e<\/strong><\/p>\n

Phoenix<\/em>, Arizona<\/em><\/strong><\/em><\/p>\n

\n

(Din vol.”EXILUL ROM\u00c2NESC LA MIJLOC DE SECOL XX” – cap. IV – de Octavian D. CURPA\u015e)<\/strong><\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Octavian D. CURPA\u015e Iugoslavia \u2013 \u015federe scurt\u0103 la Panciova \u015fi Kovacica, un an \u015fi c\u00e2teva luni la Banovici, la Zrenianin [&hellip<\/p>\n","protected":false},"author":1,"featured_media":0,"comment_status":"closed","ping_status":"closed","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"footnotes":""},"categories":[3],"tags":[],"class_list":["post-3865","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-articole"],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/3865","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/users\/1"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=3865"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/3865\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=3865"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=3865"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=3865"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}