{"id":38651,"date":"2018-05-08T12:18:51","date_gmt":"2018-05-08T12:18:51","guid":{"rendered":"http:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/?p=38651"},"modified":"2018-05-08T12:21:06","modified_gmt":"2018-05-08T12:21:06","slug":"anna-nora-rotaru-franturi-de-poveste","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/2018\/05\/08\/anna-nora-rotaru-franturi-de-poveste\/","title":{"rendered":"Anna-Nora ROTARU: Fr\u00e2nturi de poveste…"},"content":{"rendered":"

\"\"<\/a>Am sim\u021bit nevoia s\u0103 mai scormonesc prin sacul cu amintiri, ca un copil ce caut\u0103 prin comorile ascunse \u00een sipet, s\u0103 m\u0103 cuib\u0103resc printre ele si, din noianul lor, s\u0103 scot c\u00e2teva la iveal\u0103, s\u0103 le retr\u0103iesc, chiar dac\u0103 unele m\u0103 dor \u00eenc\u0103… Voi scrie despre MAMA, acea fiin\u021b\u0103 dulce nou\u0103, d\u0103t\u0103toare de via\u021b\u0103 \u0219i icoan\u0103 pe altarul sufletelor noastre ! E o poveste trist\u0103… de fapt, nu prea sun\u0103 a poveste, nu-i basm, dar e a\u0219a cum eu am tr\u0103it-o, cu bune \u0219i poate mai pu\u021bin bune; amintiri din cele tr\u0103ite \u00een casa \u00een care am crescut, ceva din via\u021ba p\u0103rin\u021bilor mei: a tatei, a mamei, a bunicii, a acestor oameni care m-au adus pe lume, m-au iubit, fiecare cum, c\u00e2t a putut \u0219i timpul i-a l\u0103sat ! A\u0219a deci, prins\u0103 in caruselul timpului, am ajuns la v\u00e2rsta aceea fraged\u0103, \u00een care toata existen\u021ba mea, a noastr\u0103 s-a zdruncinat cu pierderea brusc\u0103 a tat\u0103lui meu, cel mai scump t\u0103tic din lume pentru mine… murind, ultima-i suflare i-a fost cu numele nostru pe buze, al meu \u0219i-al mamei mele, \u0219tiind c\u0103 vom r\u0103m\u00e2ne-n voia sortii ! Cuno\u0219tea de dinainte c\u0103 va muri, medic fiind, dar ne-a \u021binut-o ascuns de noi ! C\u00e2teodat\u0103, \u00eei mai sc\u0103pa c\u00e2te-o vorb\u0103, ce m\u0103 punea pe g\u00e2nduri, \u00eentreb\u00e2ndu-m\u0103 c\u00e2t de mult \u00eel iubeam, dac\u0103-mi va lipsi de-o fi s\u0103 dispar\u0103 \u00eentr-o zi \u0219i chiar odat\u0103, \u00eemi amintesc, v\u0103z\u00e2ndu-m\u0103 sp\u0103l\u00e2nd ceva, \u00eemi spusese: ” bravo feti\u021ba tatei, s\u0103 fii gospodinu\u021b\u0103, s\u0103 \u0219tii s\u0103 faci de toate, c\u00e2nd tata nu va mai fi \u0219i vei r\u0103mane singuric\u0103”… Si-a\u0219a, \u00eentr-o neagra zi de sf\u00e2r\u0219it de octombrie s-a dus… s-a dus departe de mine, de noi… Nu voi spune aici despre durerea ce m-a cople\u0219it, de golul imens, de \u00eenver\u0219unarea ce-am sim\u021bit \u0219i m-a facut s\u0103 scriu, la 9 ani ai mei, primele mele versuri, ce pot fi citite \u0219i azi pe cruce: ” T\u0103ticule,\/ M\u00e2nu\u021bele mi-s mici,\/ Dar a\u0219 avea putere,\/ S\u0103 str\u00e2ng de g\u00e2t,\/ Pe moarte-aceea nemiloas\u0103, \/Ce mi te-a r\u0103pit, \/T\u0103tic iubit “…<\/p>\n

Tata, basarabean de origine, refugiat \u00een \u021bar\u0103, ajuns lector la Facultatea de Medicin\u0103 Veterinar\u0103 \u0219i Zootehnie din Bucure\u0219ti, dat jos mai apoi de sistemul anilor ce-au urmat, ca ne-av\u00e2nd r\u0103d\u0103cini s\u0103n\u0103toase, fiu de preot, ”chiabur” chipurile, a urmat drumul provinciei, \u00een Moldova, cunosc\u00e2nd mai t\u00e2rziu pe mama, feti\u0219can\u0103 mult mai t\u00e2n\u0103r\u0103 ca el ! A urmat o poveste de dragoste impresionant\u0103, (p\u0103strez \u0219i azi scrisorile lor de dragoste ), furtunoas\u0103 uneori, mama fiind foarte grijulie, agasant\u0103 uneori \u0219tiind c\u0103 suferea de diabet juvenil \u0219i el, lucr\u00e2nd de diminea\u021b\u0103 p\u00e2n\u0103 seara pe teren, \u0219i-a dep\u0103\u0219it puterile, \u00een final pl\u0103tind cu via\u021ba !<\/p>\n

Am r\u0103mas deci singure pe lume, eu, bunica \u0219i m\u0103icu\u021ba mea drag\u0103, v\u0103duv\u0103 la o v\u00e2rst\u0103 t\u00e2n\u0103r\u0103, (34 de ani), f\u0103r\u0103 mari posibilit\u0103\u021bi financiare ! Dup\u0103 pierderea tat\u0103lui meu, mama, c\u0103zut\u0103 prad\u0103 disper\u0103rii, a suferit o congestie cerebral\u0103, timp in care nu recuno\u0219tea pe nimeni, nici chiar pe mine, mai mult chiar, in halucina\u021biile ei crez\u00e2ndu-ne, pe mine \u0219i pe bunica vinovate de moartea lui. Eu, cu durere in suflet, speriat\u0103 de urletele ei, ca un pui de vr\u0103bioar\u0103 neajutorat, m\u0103 ascundeam din col\u021b in col\u021b, s\u0103 nu m\u0103 vad\u0103 \u0219i-mi fr\u00e2ngeam m\u00e2inile a neputin\u021b\u0103, ne\u0219tiind pe cine sa pl\u00e2ng mai mult… pe tata care s-a dus ? Pe mama ? Pe mine ? Pe noi toti…Cu timpul ins\u0103, f\u0103c\u00e2nd curaj, s-a ridicat mama de pe patul bolii, via\u021ba a-nceput s-o \u00eenve\u021be treptat c\u0103 trebuie s\u0103 lupte, s\u0103 se ridice, s\u0103-i prind\u0103 hamurile, s\u0103 continue s\u0103 tr\u0103iasc\u0103, pentru copilul ei m\u0103car, dac\u0103 nu pentru ea, pediatrul avertiz\u00e2nd-o, la un examen medical al meu, c\u0103 m\u0103 va pierde \u0219i pe mine, dac\u0103 nu va avea grij\u0103 ! Atunci, a sim\u021bit c\u0103-i fuge p\u0103m\u00e2ntul sub picioare, a fost ca o lovitur\u0103 grea \u00een stomac, necesar\u0103 \u00eens\u0103 ca s-o trezeasc\u0103 la realitate \u0219i s\u0103-i arate c\u0103 r\u0103ul, poate fi \u0219i mai r\u0103u…<\/p>\n

Mama, casnic\u0103 fiind p\u00e2n\u0103 atunci, a \u00eencetat dintr-odat\u0103 s\u0103 mai fie d-na doctor… ce curioas\u0103-i via\u021ba, ironic\u0103 deseori, parc\u0103 nimeni n-o mai cuno\u0219tea c\u00e2nd \u00eencepuse s\u0103 bat\u0103 la por\u021bi ! Dup\u0103 c\u0103ut\u0103ri, a g\u0103sit un post de lucru, a muncit din r\u0103sputeri, a fost cu timpul ” frunta\u0219\u0103 \u00een produc\u021bie”, cum se spunea pe-atunci, premii, fotografii pe Panoul de Onoare, \u00een fiecare an d\u0103dea examene s\u0103r\u0103cu\u021ba, s\u0103 se califice pe-un post foarte important \u0219i greu, cu mare rasponsabilitate, de-i tremura sufletul s\u0103 nu-l piard\u0103 ! N-am s\u0103 uit de primul ei salariu luat ( vreo 550 lei pentru necalifica\u021bi)… a venit acas\u0103 cu o cutie de bomboane de ciocolat\u0103 \u0219i-o sticlu\u021b\u0103 de licheur de portocale, s\u0103 s\u0103rb\u0103torim evenimentul… primii ei bani c\u00e2\u0219tiga\u021bi, pe care-i num\u0103ra \u00een palm\u0103 \u0219i pl\u00e2ngea… pl\u00e2ngea de bucurie? Nuuu, de amar, c\u0103 nu \u0219tia unde s\u0103-i \u00eempart\u0103: la cump\u0103rat lemne, c\u0103 venise iarna \u00eentre timp \u0219i casa noastr\u0103, mare, veche, de piatr\u0103, cu sobele alea de teracot\u0103 c\u00e2t peretele era friguroas\u0103 ? La francez\u0103, unde aveam profesor particular ? La lec\u021biile de vioar\u0103, pasiunea tat\u0103lui meu \u0219i m\u00e2ndria lui c\u00e2nd \u00eei c\u00e2ntam ” Il Silenzio ”, melodia lui preferat\u0103 ? Imi amintesc vorbele mamei spun\u00e2ndu-i bunicii intro sear\u0103: ” nu vreau s\u0103 spun\u0103 nimeni c\u0103-i orfan\u0103, copilul meu va face tot ce f\u0103cea \u00eenainte, c\u00e2nd tr\u0103ia tat\u0103l ei, va fi \u00eembr\u0103cat\u0103 mai frumos ca to\u021bi, chiar de-a\u0219 r\u0103m\u00e2ne eu descul\u021b\u0103, va studia \u0219i-l voi face om, cum \u0219i-ar fi dorit d\u00e2nsul ” ! Dar, mai erau \u0219i cheltuielile de fiecare zi… Toate astea cum s\u0103 ias\u0103 din cei 550 de lei ? Aahh…\u0219i de c\u00e2te ori nu o prindeam pl\u00e2ng\u00e2nd nop\u021bile, fr\u0103m\u00e2nt\u00e2ndu-se a neputin\u021b\u0103, ziua s\u0103-\u0219i \u0219tearg\u0103 lacrimile pe-ascuns cu dosul palmei \u0219i c\u00e2nd o \u00eentrebam, \u00eemi spunea c\u0103 i-a intrat o gean\u0103-n ochi ! Mam\u0103… mam\u0103 drag\u0103, c\u00e2nd m\u0103 g\u00e2ndesc la tine… i\u021bi v\u0103d ochii ro\u0219ii de pl\u00e2ns… Unde-\u021bi erau ochii t\u0103i frumo\u0219i, verzi-c\u0103prui, prin ce neguri pierdu\u021bi c\u0103, rar i-am mai v\u0103zut de-atunci cura\u021bi, limpezi, f\u0103r\u0103 lacrimi, z\u00e2mbitori \u0219i dr\u0103g\u0103sto\u0219i ? Au disp\u0103rut din ei c\u0103ldura, au devenim mai crun\u021bi, mai severi, uneori chiar reci, ca lama ( ideea mea poate ?), chiar \u0219i pu\u021bin r\u0103ut\u0103cio\u0219i c\u00e2te-odat\u0103, c\u00e2nd ceva nu-i era pe plac ! Imi c\u0103utam vreo vin\u0103, m\u0103 g\u00e2ndeam c\u0103 poate chiar existen\u021ba mea uneori o \u00eengreuneaz\u0103, \u00eemi ziceam c\u0103, poate dac\u0103 nu existam, \u0219i-ar fi g\u0103sit mai u\u0219or drumul \u00een via\u021b\u0103 ! M\u0103 retr\u0103geam \u00een col\u021bul meu, sufeream \u00een t\u0103cere, nu voiam s\u0103 m\u0103 vad\u0103, s\u0103-i provoc r\u0103ni mai ad\u00e2nci \u0219i a\u0219teptam p\u00e2n\u0103 c\u00e2nd ochii ei umbro\u0219i ar fi sc\u00e2nteiat iar\u0103\u0219i de c\u0103ldur\u0103 sufleteasc\u0103 ! Copil fiind, mai f\u0103ceam c\u00e2te-o boroboa\u021b\u0103… o pl\u0103team \u00eens\u0103 cu v\u00e2rf \u0219i \u00eendesat, de parc\u0103, odat\u0103 cu pierderea tatei, mi s-a pr\u0103p\u0103dit \u0219i copil\u0103ria \u0219i dreptul de-a m\u0103 bucura din plin, a\u0219a, ca al\u021bi copii, pe care-i vedeam veseli s\u0103 \u021bop\u0103ie cu p\u0103rin\u021bii de m\u00e2n\u0103, f\u0103r\u0103 griji \u0219i fric\u0103 ! Chiar dac\u0103 m\u0103 bucuram de ceva, m\u0103 prindea imediat ingrijoarea, mi-era team\u0103 c\u0103 mult nu va dura… toata via\u021ba m-a urmat frica de clipa urm\u0103toare… oare ce-mi va aduce ? Ahh, c\u00e2t \u00eemi doream \u0219i eu s\u0103 fiu ca ei… c\u00e2nd ne d\u0103dea liber de la \u0219coal\u0103, cred c\u0103 eram singurul copil care nu-\u0219i arunca geanta-n sus de bucurie, pe mine nu m\u0103 a\u0219tepta nimic bun… Mi s-au dus anii de-alt\u0103dat\u0103, liberi, frumo\u0219i, lini\u0219ti\u021bi, entuziasmul d\u00e2nd loc grijii… Daa, am devenit COPIL F\u0102R\u0102 COPIL\u0102RIE, n-am mai avut parc\u0103 drept la ea, a\u0219a, dintr-o dat\u0103 devenisem Cenu\u0219\u0103reasa din poveste ! Aah, ce bine c\u0103 existau basmele, numai citindu-le uitam de toate cele \u0219i pluteam \u00een lumea lor nem\u0103rginit\u0103, unde m\u0103 hr\u0103neam cu vise ! Aveam un program strict, \u00eemp\u0103r\u021bit\u0103 ziua \u00een ore de \u00eenv\u0103\u021bat, \u00eenv\u0103\u021bat… studiu la vioar\u0103 \u0219i… dac\u0103 mai r\u0103m\u00e2nea ceva timp, hai la joac\u0103, numai c\u0103, termin\u00e2nd cu toate, nici urm\u0103 de copii nu mai era pe-afar\u0103; m\u0103 prindea noaptea \u0219i-ntristat\u0103 m\u0103 fura somnul pe scaun ! Atunci sim\u021beam m\u00e2inile mamei s\u0103 m\u0103 duc\u0103 \u00een bra\u021be la p\u0103tucul meu, s\u0103 m\u0103 m\u00e2ng\u00e2ie u\u0219or, s\u0103-mi \u0219opteasc\u0103 cuvinte dr\u0103g\u0103stoase pl\u00e2ng\u00e2nd \u00eencet de remu\u0219c\u0103ri c\u0103 nu m\u0103 l\u0103sase cu copiii ! Pe furi\u0219, mai ie\u0219eam la joac\u0103, c\u00e2nd lipsea la serviciu, m\u0103 l\u0103sa bunica pe ascuns, cu condi\u021bia s\u0103 revin \u00eenainte de-a se \u00eentoarce mama, ca nu cumva s\u0103 ne certe pe-am\u00e2ndou\u0103 ! \u00cemi amintesc cum odat\u0103, m-am f\u0103cut c\u0103 dorm, doar ca s-o aud cum \u00eemi \u0219opte\u0219te cuvintele acelea dr\u0103g\u0103stoase, pline de iubire matern\u0103 \u0219i bl\u00e2nde\u021be ! Am \u00eentrebat-o odat\u0103 : ”mam\u0103, tu m\u0103 iube\u0219ti cu-adev\u0103rat” ? Mi-a zis c\u0103, ”sigur c\u0103 da, doar \u00een fiecare noapte eu te \u00eenvelesc, te m\u00e2ng\u00e2i \u0219i-\u021bi \u0219optesc cuvinte de drag, tot ce fac, o fac pentru tine” ! Am \u00eentrebat-o: ”de ce m\u0103 m\u00e2ng\u00e2i \u00een somn numai ? De ce nu-mi ar\u0103\u021bi dragostea c\u00e2nd sunt treaz\u0103? Oare nu \u00een\u021belegi c\u00e2t\u0103 nevoie am de ea, c\u00e2t vreau s\u0103 mai te-aud \u0219optindu-mi dulce, a\u0219a ca alt\u0103dat\u0103? S\u0103-mi spui basme f\u0103c\u00e2ndu-mi teatru cu umbre m\u00e2inilor tale pe perete, ca \u00eenainte, ca sa adorm ? De ce ? Unde-i vina mea ? Cu ce am gre\u0219it “?<\/p>\n

\u00cemi amintesc, odat\u0103….n-am s\u0103 uit….plec\u00e2nd la serviciu, mi-a spus mama s\u0103 nu uit cu joaca s\u0103 cump\u0103r p\u00e2ine \u0219i ceva de la alimentara din col\u021b ! Eu….m-am luat cu copiii, cu jocul \u0219i… am uitat… la P\u00e2ine, n-am mai g\u0103sit, Alimentara… s-a \u00eenchis, am venit cu m\u00e2na goal\u0103 acas\u0103 tremur\u00e2nd de fric\u0103 la ce voi avea de auzit ! Bunica nu \u0219tia ce s\u0103 g\u0103teasc\u0103 \u0219i cum s\u0103 m\u0103 acopere…draga de ea, \u00eentotdeauna \u00eemi lua ap\u0103rarea, \u00eentotdeauna se b\u0103ga \u00eentre noi, m\u0103 ascundea dupa fusta ei ! A venit mama acas\u0103… a cl\u0103tinat din cap cu dezam\u0103gire, durere \u00een ochii grei de repro\u0219, n-a scos un cuv\u00e2nt, nu m-a certat, dar mai bine ar fi f\u0103cut-o; s-a dus \u00een gr\u0103din\u0103 \u0219i izbucnind \u00een pl\u00e2ns, a \u00eenceput s\u0103 adune \u00een poal\u0103 \u0219tevie, ceap\u0103, c\u00e2\u021biva cartofi, le-a g\u0103tit t\u0103cut\u0103, a f\u0103cut o m\u0103m\u0103ligu\u021b\u0103 \u0219i-a\u0219a….am m\u00e2ncat \u00een ziua aceea ! M\u00e2ncam… \u0219i lacrimile \u00eemi curgeau pe obraz, nu cred s\u0103 m\u0103 fi sim\u021bit mai ru\u0219inat\u0103 \u00een via\u021b\u0103, ca atunci, iresponsabil\u0103 ! Abia atunci m-am dezmeticit, am con\u0219tientizat pentru prima dat\u0103 c\u0103 tata, om de prestigiu, la care to\u021bi \u00ee\u0219i scoteau p\u0103l\u0103ria c\u00e2nd trecea pe strad\u0103, st\u00e2lpul casei noastre, sprijinul nostru \u0219i tot ceea ce \u00eensemnase el pentru mine, fiind feble\u021bea lui… a disp\u0103rut… a murit… \u0219i-odat\u0103 cu el \u0219i copil\u0103ria mea… Deodat\u0103… nimeni nu ne mai cuno\u0219tea, prieteni de familie p\u00e2n\u0103 atunci, ce ne veneau la mesele \u00eentinse cu bun\u0103t\u0103\u021bi preparate \u0219i ornate de m\u00e2inile harnice ale mamei \u0219i bunicii, deodat\u0103, au \u00eencetat s\u0103 ne mai vin\u0103, ne evitau cu tact, ba chiar ne-au intors spatele… am constatat atunci c\u0103, suntem mai nimic, \u00een voia soartei \u0219i c\u0103 trebuia s\u0103 ne \u00eent\u0103rim sufletul \u0219i s\u0103 mergem cu pa\u0219ii no\u0219tri, mai departe, mai departe… Am \u00eenv\u0103\u021bat de-atunci s\u0103 apreciez mai mult munca mamei, a bunicii, s\u0103 fiu c\u00e2t puteam de bun\u0103, lini\u0219tit\u0103, ascult\u0103toare, s\u0103 \u00eenv\u0103\u021b c\u00e2t mai bine, s\u0103 nu-i ies din cuv\u00e2nt, un mic robot a\u0219 zice, plin \u00eens\u0103 de suflet, afectiv, retras acas\u0103, dar n\u0103zb\u00e2tios in afara ei, de parc\u00e2 voiam s\u00e2-mi umplu sufletul cu tot ce-mi putea da bucurie; nimeni ins\u00e2 nu cuno\u0219tea ce-i in sinea mea cu-adevarat, nimeni nu cuno\u0219tea, c\u0103 teama i\u0219i f\u0103cuse culcu\u0219 pentru totdeauna, team\u0103 de tot \u0219i de toate, team\u0103 de neprev\u0103zut, TEAMA care m\u0103 \u00eenso\u021be\u0219te p\u00e2n\u0103 \u0219i azi \u00een subcon\u0219tientul meu ! A\u0219a, \u00eemi a\u0219teptam cuminte por\u021bia de iubire, care uneori m\u0103 sugruma, alteori \u00eemi lipsea, c\u00e2nd mama nu era \u00een toane bune; nu aveam preten\u021bii, nu ceream nimic, cum f\u0103ceau al\u021bi copii, \u0219tiam c\u0103-mi va d\u0103rui singur\u0103 cum, c\u00e2t \u0219i c\u00e2nd va putea ! Odat\u0103, merg\u00e2nd la plimbare cu mama \u0219i bunica, am z\u0103rit o femeie din Rusia venit\u0103, ce \u021binea \u00een m\u00e2ini o p\u0103pu\u0219\u0103 mare, c\u00e2t jum\u0103tate din mine, cu o rochie minunat\u0103, alb\u0103 ca neauua, cu p\u0103rul auriu, lung \u0219i des, \u00eempletit \u00een codi\u021be groase, care zicea ”mama” c\u00e2nd o \u00eentorceai, Nina o chema, dupa cum scria pe etichet\u0103 ! Am r\u0103mas cu gura c\u0103scat\u0103, cu jind s\u0103 o privesc, s\u0103 m\u0103 satur cu imaginea… M-a z\u0103rit mama atunci \u0219i mi-a zis: ”hai, du-te \u0219i \u00eentreab-o, c\u00e2t vinde p\u0103pu\u0219a asta” ! Am alergat ca visul, dar \u00eentreb\u00e2nd-o mi s-a destr\u0103mat de-ndat\u0103, n-aveam curajul s\u0103-i spun mamei… costa 250 de lei, adic\u0103 jum\u0103tate din salariul ei ! I-am zis: ” las\u0103-o m\u0103mico, nu-i pentru mine, e \u0219i mare, nu-i nimic, am p\u0103pu\u0219a de la t\u0103ticu, m\u0103 joc eu cu ea, nu conteaz\u0103” (o p\u0103strez \u0219i azi, dup\u0103 zeci de ani ), str\u0103duindu-m\u0103 s\u0103 par vesel\u0103 \u0219i nep\u0103s\u0103toare, nevr\u00e2nd s-o \u00eentristez cu ceva, ce alt\u0103dat\u0103, nu s-ar fi pus poate problema. Ajunse acas\u0103, mama ne-a spus c\u0103 ar avea o treab\u0103 \u0219i va lipsi pu\u021bin ! Am r\u0103mas cu g\u00e2ndul la Nina, spun\u00e2ndu-i bunicii, c\u00e2t de superb\u0103 era, cum i-a\u0219 fi piept\u0103nat p\u0103rul lung p\u00e2n\u0103 la br\u00e2u, s\u0103-i fac codi\u021be \u0219i… dintr-o data… ce s\u0103 v\u0103d ? Minune… iat-o pe Nina \u00een bra\u021bele mamei, am r\u0103mas stupefiat\u0103, nu \u0219tiam dac\u0103 trebuia s\u0103 r\u00e2d, s\u0103 pl\u00e2ng, s\u0103 sar \u00eentr-un picior, m\u0103 g\u00e2ndeam la marea bucurie, de-a ar\u0103ta-o copiilor din curte \u0219i-n acela\u0219i timp, la banii aceia da\u021bi, c\u0103 poate-i vor lipsi mamei ! Mi-am luat p\u0103pu\u0219a \u00een bra\u021be \u0219i-am adormit cu ea pe pern\u0103 vis\u00e2nd frumos, dar \u0219i aievea, nu exista plimbare s\u0103 fac f\u0103r\u0103 s-o iau cu mine pe Nina, m\u00e2ndr\u0103, nevoie mare, c\u00e2nd lumea \u00eentorcea capul s-o vad\u0103…<\/p>\n

Dup\u0103 vreo doi ani de la decesul tatei, am sim\u021bit un pic de s\u0103rb\u0103toare \u00een sf\u00e2r\u0219it \u00een cas\u0103, c\u00e2nd reu\u0219isem s-o fac pe mama s\u0103 renun\u021be la doliu (off, c\u00e2t de mult imi inegrise inima doliul acela ) \u0219i c\u00e2nd, dup\u0103 at\u00e2ta timp, a \u00eenceput s\u0103 ne intre o raz\u0103 de lumin\u0103 \u00een cas\u0103, printre perdelele grele de velur, trase \u0219i oglinzile acoperite ! \u00cen sf\u00e2r\u0219it… via\u021b\u0103 \u00een cas\u0103, ascult\u00e2nd radioul, vizion\u00e2nd emisiunile la televizor, p\u00e2n\u0103 atunci stinse, ferestrele larg deschise, flori proaspete \u00een vaze ! Macii, fiind printre florile preferate ale mamei, aveam grij\u0103 s\u0103 nu-i lipseasc\u0103, cump\u0103r\u00e2ndu-i de la o vecin\u0103 din gradin\u0103, cu m\u0103run\u021bii mei din buzunar ! Ce bucurie, au \u00eenceput s\u0103 ne intre mai des oaspe\u021bi \u00een cas\u0103, rudele, prietene de-ale mamei, la c\u00e2te-o cafea, un dulce, sporov\u0103ieli, voci, r\u00e2sete… Doamne, c\u00e2t\u0103 nevoie aveam s-o aud din nou s\u0103 r\u00e2d\u0103 ! \u00cen sf\u00e2r\u0219it, vor \u00eenceta bocetele acelea ale mamei, s\u0103 m\u0103 trezesc\u0103 noaptea \u0219i co\u0219marele s\u0103 o chinuiasc\u0103, vom putea dormi \u00een lini\u0219te \u0219i pace… Mam\u0103 mea, draga de ea, nevoile vie\u021bii au f\u0103cut-o \u0219i cerber \u0219i sensibil\u0103 \u0219i auster\u0103 \u0219i dulce, dar, \u00eencet-\u00eencet timpul ne-a vindecat r\u0103nile ad\u00e2nci, ne-a alinat, cicatricile au r\u0103mas \u00eens\u0103, n-am uitat vreodat\u0103, ne-au \u00eenso\u021bit mereu \u0219i pot spune c\u0103 p\u00e2n\u0103 \u0219i azi m\u0103 \u00eenso\u021besc acelea\u0219i sentimente, tresalt la acele tr\u0103iri ! Am avut \u0219i momente de fericire \u0219i armonie, dar toate sub umbra grea a furtunii ! Aud parc\u0103 \u0219i-acum la radio melodia Eternitate, la mod\u0103 pe atunci sau a lui Tom Jones, Delilah, \u00eei placeau mamei surprinz\u00e2nd-o pe furi\u0219, acolo unde treb\u0103luia prin cas\u0103, s-o fredoneze \u00eenceti\u0219or… mi-au dat lacrimile de bucurie… am \u0219tiut c\u0103, vom continua s\u0103 tr\u0103im… c\u0103 nu ne vom pierde prin h\u0103\u021bi\u0219urile vie\u021bii, c\u0103 vom r\u0103zbate la lumin\u0103 \u0219i noi… c\u0103 ne vom mai putea bucura !<\/p>\n

Timpul trecea, eu cre\u0219team \u0219i cresc\u00e2nd, am \u00eenceput s-o sprijin c\u00e2t mai mult suflete\u0219te, de c\u00e2te ori c\u0103dea psihic, problemele s\u0103n\u0103t\u0103tii ei zdruncinate de-atunci, urm\u0103rind-o pas cu pas, de fiecare dat\u0103 pl\u0103tind un tribut tot mai greu vie\u021bii, o secure deasupra capului ei \u0219i-al meu ! TEAMA nu m-a p\u0103r\u0103sit, va continua s\u0103-mi b\u00e2ntuie mintea, de fric\u0103 sa n-o pierd ! Am \u00eenceput s-o cresc eu \u00eentr-un fel pe ea, asum\u00e2ndu-mi o responsabilitate mai mare poate dec\u00e2t puteau umerii mei fragili, \u00eencerc\u00e2nd \u00eentotdeauna s-o fac s\u0103 z\u00e2mbeasc\u0103, s\u0103 r\u00e2d\u0103, dorind s\u0103 fie fericit\u0103, s\u0103-i dau iubire \u0219i sprijin, de care avea at\u00e2ta nevoie \u0219i via\u021ba i-a t\u0103g\u0103duit ! Am devenit totul pentru ea, \u00een special dup\u0103 pierderea bunicii… dar, cu un sentiment c\u0103-i apar\u021bin numai ei, c\u0103 nimeni n-are dreptul la mine, c\u0103 nu m\u0103 poate \u00eemp\u0103r\u021bi cu nimeni, nici chiar cu familia mea, mai tarziu…un fel de, ” sau eu, sau ei “, de team\u0103 ca nu cumva s\u0103 m\u0103 piard\u0103…\u0218i c\u00e2te n-ar fi \u00eenc\u0103 de spus… Doamne…<\/p>\n

Asta a fost povestea mea \u0219i-a m\u0103icu\u021bei mele, care a tr\u0103it \u00een v\u0103duvie, a muncit o via\u021b\u0103, s-a chinuit o via\u021b\u0103 \u0219i, a plecat din via\u021ba asta, din p\u0103cate, necunosc\u00e2nd ce-i aceea FERICIRE, necazurile, bolile \u021bin\u00e2ndu-se-n lan\u021b dup\u0103 ea, p\u00e2n\u0103 c\u00e2nd, ne\u0219tiind unde s-o g\u0103seasc\u0103, necrez\u00e2nd c-ar mai putea-o gusta, c\u00e2nd i-am pus-o eu \u00een palme… a refuzat s-o \u021bin\u0103, de\u0219i am f\u0103cut tot ce omene\u0219te-i posibil, d\u0103ruindu-i o familie frumoas\u0103, \u00een care s\u0103 tr\u0103iasc\u0103 a\u0219a cum se cuvine, al\u0103turi de cei dragi, dar… VIA\u021aA tot dur\u0103 a fost cu ea, durerea prea o \u00eenv\u0103\u021base s\u0103 c\u00e2\u0219tige singur\u0103 totul sau s\u0103-l piard\u0103, nu conta, cu o m\u00e2ndrie de vultur, crez\u00e2nd c\u0103, ce nu face ea, nu-i poate face nimeni \u0219i, c\u0103 “daruri” nu prime\u0219te sau, n-are drept la ele ! La urm\u0103… a tr\u0103dat-o VIA\u021aA, p\u0103r\u0103sind-o, sortit\u0103 la fel ca vulturii, s\u0103 moar\u0103 singuri, la \u00een\u0103l\u021bime… \u00een zborul lor !<\/p>\n

MAMA, \u00een finalt, fiin\u021b\u0103 nepre\u021buit\u0103, a fost un cal s\u0103lbatic, singuratic, str\u0103b\u0103t\u00e2nd stepele Vie\u021bii, in care a intrat clandestin, a colindat, s-a \u00eencurcat prin m\u0103r\u0103cinii ei, pl\u0103tind o carm\u0103 nemeritat\u0103; un vuture singuratec, un munte f\u0103los, plin de t\u0103rie \u0219i d\u00e2rzenie, ce nu credeam c\u0103 va muri vreodat\u0103, nu a\u0219a cum a murit, dar, se pare c\u0103 \u0219i mun\u021bii se sf\u0103r\u00e2m\u0103… Eu… am ajuns OM, a\u0219a cum a vrut ea, cum ar fi vrut tata ! C\u00e2t de fericit\u0103 a fost…. ? Nu \u0219tiu \u0219i n-am aflat, dac\u0103 a fost vreodat\u0103, poate c\u0103 niciodat\u0103 cu adev\u0103rat ! Poate pentru ea, personal… niciodat\u0103 cu adev\u0103rat ! A fost dintre oamenii aceia la care spui :” d\u0103-i Doamne acolo unde este, ( de este undeva), ceea ce nu i-a fost dat aici pe pamant ” !
\nDomnul s\u0103 v\u0103 aib\u0103 \u00een paza lui, pe voi trei, oamenii mei dragi !<\/p>\n

\u00a0—————————-<\/p>\n

Anna-Nora ROTARU<\/strong><\/p>\n

Atena, Grecia<\/strong><\/p>\n

8 mai, 2018<\/strong><\/p>\n

*Foto: <\/em>Autoarea, la 12 ani<\/em> al\u0103turi de fiin\u021be dragi…<\/em><\/em><\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Am sim\u021bit nevoia s\u0103 mai scormonesc prin sacul cu amintiri, ca un copil ce caut\u0103 prin comorile ascunse \u00een sipet, [&hellip<\/p>\n","protected":false},"author":1,"featured_media":0,"comment_status":"closed","ping_status":"closed","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"footnotes":""},"categories":[3],"tags":[],"class_list":["post-38651","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-articole"],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/38651","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/users\/1"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=38651"}],"version-history":[{"count":4,"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/38651\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":38654,"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/38651\/revisions\/38654"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=38651"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=38651"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=38651"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}