{"id":39234,"date":"2018-06-05T14:26:55","date_gmt":"2018-06-05T14:26:55","guid":{"rendered":"http:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/?p=39234"},"modified":"2018-06-05T14:28:09","modified_gmt":"2018-06-05T14:28:09","slug":"anna-nora-rotaru-franturi-de-viata-fragment","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/2018\/06\/05\/anna-nora-rotaru-franturi-de-viata-fragment\/","title":{"rendered":"Anna-Nora ROTARU: Fr\u00e2nturi de via\u021b\u0103 (fragment)"},"content":{"rendered":"

\"\"<\/a><\/p>\n

I. FR\u00c2NTURI DE VIA\u021a\u0102… <\/strong><\/p>\n

 <\/p>\n

Ah, tu Copil\u0103rie, prin ce h\u0103\u021bi\u0219uri te-ai ascuns,
\nCe mult a\u0219 vrea, pe calea ta, iar s\u0103 m\u0103 \u00eentorc…
\n\u0218uvoi trec anii, simt, c\u0103 nu mi-ai fost ‘ndeajuns
\nCopil sa fiu, clipe-n pumnii mici s\u0103 le mai storc… <\/em><\/p>\n

\u00a0<\/em><\/p>\n

Am tr\u0103it ani frumo\u0219i de copil\u0103rie, c\u00e2t a fost \u00een via\u021b\u0103 tata \u00een special, cei mai frumo\u0219i ani petrec\u00e2ndu-i \u00een preajma lui, cu o leg\u0103tur\u0103 str\u00e2ns\u0103, c\u0103 nici m\u0103car moartea nu ne-a desp\u0103r\u021bit vreodat\u0103, el s\u0103l\u0103\u0219luind \u00een ungherele min\u021bii mele, ca o icoan\u0103 plin\u0103 de bun\u0103tate \u0219i har ! Nu c\u0103 pe mama \u0219i bunica nu le-am iubit mult, Doamne-fere\u0219te, ar fi mare p\u0103cat, buc\u0103\u021bi din ele eram, trup \u0219i suflet, dar tata era sprijinul meu, figur\u0103 blajin\u0103, pansament s\u0103-l pui pe ran\u0103, nu altceva !
\n\"\"<\/a>Lector fiind la Facultatea de Medicin\u0103 Veterinar\u0103 din Bucure\u0219ti, tat\u0103l meu a fost obligat de sistemul anilor ce-au urmat, s\u0103 demisioneze, \u00eencep\u00e2nd un \u0219ir de peregrin\u0103ri, un fel cam ca \u021biganii cu cortul, din loc \u00een loc, g\u0103sindu-l probabil c\u0103 era bun de corvoad\u0103; pe unde era nevoie mai mult\u0103, hop \u0219i el \u0219i c\u00e2nd \u00ee\u0219i f\u0103cuse deja familia, hop \u0219i noi ! A\u0219a, am colindat prin multe locuri din Moldova, primul fiind Boto\u0219ani unde m-am n\u0103scut, apoi alte t\u00e2rgule\u021be, s\u0103tule\u021be, urm\u00e2nd Dag\u00e2\u021ba unde a fost transferat ca doctor veterinar \u0219i medic \u0219ef de regiune cum era pe-atunci, regiunea Ia\u0219i ! La sf\u00e2r\u0219it Vasluiul, unde ne-am stabilit definitiv, fiind pentru un an \u0219i ceva profesor la \u0219coala postliceal\u0103 veterinar\u0103. Acolo \u0219i-a \u00eencheiat socotelile cu via\u021ba, tragic, pe nea\u0219teptate pentru noi, (dar nu \u0219i pentru el, dup\u0103 cum s-a dovedit mai t\u00e2rziu), \u00een clas\u0103, pred\u00e2nd la elevi \u0219i-n c\u00e2teva ceasuri via\u021ba i s-a scurs, din neglijen\u021ba medicilor de gard\u0103, totul sf\u00e2r\u0219indu-se \u0219i pentru el, dar \u0219i pentru noi, cei r\u0103m\u0103\u0219i \u00een voia Domnului ! Dup\u0103 aceast\u0103 mic\u0103 incursiune, prin vie\u021bile noastre, hai s\u0103 ne \u00eentoarcem la Dag\u00e2\u021ba…
\nCe pot spune de Dag\u00e2\u021ba ? Un s\u0103tuc mic, de \u0219es, ce-l trecea pe-atunci la mijloc r\u00e2ul volburos \u0219i-l \u00eemp\u0103r\u021bea \u00een dou\u0103, trec\u00e2ndu-se dintr-o parte \u00eentr-alta a satului, pe un pod mare de lemn, azi \u0219i de mul\u021bi ani secat sau mutat cursul, nu mai \u0219tiu… Un sat plin de c\u00e2mpuri verzi, de livezi, a\u0219a de frumos \u00een ochii mei \u0219i-n amintirile mele, a\u0219a de pitoresc, c\u0103 nu-l voi uita niciodat\u0103; este satul celor mai frumo\u0219i ani ai mei, leag\u0103nul copil\u0103riei mele, unde am petrecut un vis, adun\u00e2nd amintiri s\u0103-mi ajung\u0103 o via\u021b\u0103-ntreag\u0103…<\/p>\n

\"\"<\/a>Am stat vreo trei ani\u0219ori numai, acolo \u00eencep\u00e2nd \u0219coala primara, prima \u0219i-jum\u0103tate din clasa a-2-a, acolo am \u00eenceput s\u0103 \u00eenv\u0103\u021b s\u0103 scriu, s\u0103 citesc, cu neuitatul meu dasc\u0103l Duhneanu, um om \u00een v\u00e2rst\u0103, plin de bl\u00e2nde\u021be \u0219i har de-a d\u0103rui, de-a ne \u00eenv\u0103\u021ba, din tot ceea ce \u0219tia ! Acolo, m-am \u00eenconjurat de copiii satului, cu care petreceam cele mai minunate clipe, c\u00e2nd ne adunam pe uli\u021b\u0103… Doamne, \u0219i-acum \u00eemi r\u0103sun\u0103 \u00een urechi h\u0103rm\u0103laia, vocile \u0219i strig\u0103tele noastre, c\u00e2nd ne jucam de-ascunselea, roata, capra, \u021burca pe maidanele din jur, c\u00e2nd f\u0103ceam a\u0219a-zisele ”expeditii”, prin livezile altora, la furat cire\u0219e, dude, mere, gutui, c\u0103 doar se \u0219tie, c\u0103 niciun fruct nu-i a\u0219a de gustos ca cel furat din pom ! Dar mare distrac\u021bie era c\u00e2nd ne duceam la calea ferat\u0103 \u0219i a\u0219teptam, la o anumit\u0103 or\u0103, s\u0103 treac\u0103 marfarul cu vagoanele pline de sfecl\u0103 de zah\u0103r, deasupra, pe gr\u0103mezi st\u00e2nd oamenii la sporov\u0103ial\u0103 \u00een v\u00e2nt ! Ne piteam cu gr\u0103m\u0103joare de bolovani fiecare \u0219i c\u00e2nd ap\u0103rea m\u0103rfarul \u00eei azv\u00e2rleam \u00eenspre ei f\u0103c\u00e2nd fel de fel de grimase \u0219i maimu\u021b\u0103reli… la care ei r\u0103spundeau arunc\u00e2nd cu sfecl\u0103 dup\u0103 noi. Apoi, c\u0103ram sfecla acas\u0103, o cur\u0103\u021bam \u0219i-o ron\u021b\u0103iam, de parc\u0103 cine \u0219tie ce bun\u0103tate mai era, \u00eens\u0103, era dulce ! De vreo c\u00e2teva ori am repetat figura, p\u00e2n\u0103 c\u00e2nd s-au prins de veste \u0219i nu mai era nevoie s\u0103 le azv\u00e2rlim bolobani ci, v\u0103z\u00e2ndu-ne, ne aruncau singuri sfecla, noi f\u0103c\u00e2ndu-le din m\u00e2n\u0103 mul\u021bumind \u0219i ur\u00e2ndu-le drum bun pe mai departe ! S-au \u00eenv\u0103\u021bat c\u0103 trec\u00e2nd pe la Dag\u00e2\u021ba, o ceat\u0103 de prichindei \u00eei a\u0219teptau \u0219i c\u00e2nd se \u00eent\u00e2mpla s\u0103 nu venim la \u00eent\u00e2lnire \u00een vreo zi, ne g\u0103seam por\u021bia de sfecl\u0103 pe miri\u0219te ! Pozna\u0219i, nevoie mare mai eram, dar asta era \u0219i farmecul acelor ani de copil\u0103rie, totul p\u0103r\u00e2nd frumos, bun si gustos !
\n\"\"<\/a>Juc\u0103rii multe nu aveam pe-atunci, dar \u00eenv\u0103\u021basem s\u0103 ni le facem singuri din orice: din c\u00e2rpe f\u0103ceam p\u0103pu\u0219i, le coseam rochi\u021bele, le \u00eempleteam cu andrelele c\u0103ciuli\u021be \u0219i fulare, castele din c\u0103r\u0103mizi \u0219i lemn, de la t\u00e2mplarul satului, cu b\u0103ie\u021bii \u00eenv\u0103\u021basem s\u0103 facem fluiere, pistoale de apa din tulpine goale pe din\u0103untru, din buc\u0103\u021bi de sc\u00e2ndur\u0103 cu un ciocan \u0219i ceva cuie, f\u0103ceam r\u0103zboi de \u021besut pentru covora\u0219e, din \u0219ipci legate de picior cu sfoar\u0103, schiuri \u0219i c\u00e2te \u0219i mai c\u00e2te ce, copiii de azi n-au tr\u0103it, n-au cunoscut \u0219i poate c\u0103 nici nu se bucur\u0103 a\u0219a de mult ca noi ! Prea au de toate azi, prea \u00eei a\u0219teapt\u0103 darurile p\u0103rin\u021bilor, f\u0103r\u0103 ca de multe ori s\u0103 le fie cerute, f\u0103r\u0103 s\u0103-i impresioneze prea mult, pentru c\u0103 nu au apucat s\u0103 le doreasc\u0103 \u0219i s\u0103 le viseze ! C\u00e2te ore nu umpleam, \u00eenghesui\u021bi cu to\u021bii pe o velin\u021b\u0103 la iarb\u0103 verde, cu un puzzle cu imagini minunate din basme, ce mi-l d\u0103ruise tata… \u00cemi amintesc cum, cu a\u0219a-zisul ”ciubuc” dat de p\u0103rin\u021bi sau, substras cu dib\u0103cie din vreun portofel uitat, mergeam la pr\u0103v\u0103lia satului ( mai apoi s-a deschis primul super market ) \u0219i ne cump\u0103ram bomboane… “de-un leu bomboane” sau, c\u00e2te-un carne\u021bel frumos, vreo c\u0103limar\u0103, din aceea din care nu curgea cerneala, vreo gum\u0103 alb\u0103, moale, peni\u021be pentru toc, pe care le ardeam \u00een foc s\u0103 nu zg\u00e2rie pagina, s\u0103 putem scrie caligrafic \u0219i orice puteam \u00eenchide \u00een sipetul micu\u021b al fiec\u0103ruia, o comoar\u0103 cu care ne m\u00e2ndream care mai de care ! Chiar dac\u0103 bani nu prea aveam la \u00eendem\u00e2n\u0103, mai sp\u0103lam sticle, borcane duc\u00e2ndu-le cu saco\u0219ele la v\u00e2nzare, ne mai adunam la c\u00e2te-o \u00eenmorm\u00e2ntare, c\u0103 spre cimitir, de c\u00e2te ori se oprea alaiul \u0219i aruncau \u00een aer b\u0103nu\u021bii, n\u0103v\u0103leam care mai de care s\u0103-i adun\u0103m din colbul drumului. Ne mai striga c\u00e2te-o b\u0103tr\u00e2nic\u0103 s\u0103-i cump\u0103r\u0103m c\u00e2te ceva de la pr\u0103v\u0103lie sau aprozar \u0219i ne d\u0103dea c\u00e2te-un b\u0103nu\u021b sau un pache\u021bel cu bomboane; ba chiar, uneori, c\u00e2te-un gospodar ne ademenea cu vreun bac\u0219i\u0219 buni\u0219or s\u0103-i adun\u0103m baleg\u0103 de cal de pe drum, voind s\u0103 fac\u0103 chirpici pentru cas\u0103 ! Ne duceam \u0219i-n curtea Dispensarului veterinar, unde erau si grajdurile cailor ! De multe ori ne b\u0103gam \u0219i noi \u00een b\u0103ltoac\u0103 amestec\u00e2nd cu picioru\u021bele goale lutul cu paiele \u0219i balega, a\u0219a cum vedeam la cei mari c\u0103 fac, fiind \u0219i asta o distrac\u021bie pentru noi \u0219i fire\u0219te c\u0103 nici eu nu lipseam ! Poate vreo c\u0103su\u021b\u0103 din alea, dac\u0103 mai exist\u0103 azi, p\u0103streaz\u0103 c\u00e2te ceva de la noi \u00een urechile pere\u021bilor, m\u0103car r\u00e2setele \u0219i strig\u0103tele noastre, de\u0219i se spune c\u0103 numai pere\u021bii n-au urechi !
\nTot a\u0219a \u00eemi amintesc, c\u0103 \u00eentr-o diminea\u021b\u0103 geroas\u0103 de iarn\u0103, f\u0103r\u0103 s\u0103 \u0219tie ai mei, m-am \u00eenfofolit bine, am adunat pe-ascuns ou\u0103le din cuibar, de sub g\u0103ini \u0219i m-am dus la pia\u021b\u0103, cu co\u0219ule\u021bul plin. N-am s\u0103 uit fa\u021ba mirat\u0103 a bunicii zic\u00e2nd mamei, c\u0103, “nu \u0219tiu de ce, dar azi nu s-au ouat g\u0103inile”, eu f\u0103c\u00e2nd fe\u021be-fe\u021be, st\u0103p\u00e2nindu-m\u0103 s\u0103 nu r\u00e2d ! M-am a\u0219ezat deci la r\u00e2nd, r\u0103bd\u0103toare, cu cumetrele satului, s\u0103 v\u00e2nd ou\u0103le frumos \u00eenvelite c-un \u0219erve\u021bel, a\u0219a cum vedeam c\u0103 f\u0103ceau ele… gospod\u0103re\u0219te, nu glum\u0103 ! M-au v\u0103zut precupe\u021bele, o mog\u00e2ldea\u021b\u0103 mic\u0103 \u00eenfofolit\u0103, c-un fular \u0219i-o c\u0103ciul\u0103 mai mare ca mine, s\u0103 nu fiu recunoscut\u0103, (c\u0103, deh, mul\u021bi cuno\u0219teau pe fata doctorului \u00een sat ), cum \u00eemi loveam bocanceii unul de altul s\u0103 m\u0103 \u00eenc\u0103lzesc, sufl\u00e2nd \u00een pumi \u0219i una dintre ele m-a \u00eentrebat: ” c\u00e2t vinzi ou\u0103le m\u0103i feti\u021b\u0103”?”P\u0103i, 90 de bani bucata, c\u0103-s proaspete, frumoase \u0219i gustoase”, am zis eu, plin\u0103 de curaj ca s\u0103 mi le cumpere ! Ce bucurie c\u00e2nd mi-a num\u0103rat banii \u00een palm\u0103, primii bani c\u00e2\u0219tiga\u021bi de mine ! Tare m\u00e2ndr\u0103 mai eram \u0219i, \u00eemp\u0103r\u021bind banii cu copiii ce m-a\u0219teptau, ne-am cump\u0103rat mere \u0219i pere murate, felioare de harbuz murat, dulce-acri\u0219oare \u0219i-o pungu\u021b\u0103 cu a\u0219a numitele scrijele, fel de fel de fructe uscate ce le ron\u021b\u0103iam cu mare pl\u0103cere ! Nu c\u0103 ai mei nu mi-ar fi dat bani, dar nu voiam, nici s\u0103 cer \u0219i nici s\u0103 par mai presus de prietenii mei; nu voiam s\u0103 m\u0103 deosebesc cu ceva, ci, s\u0103 fac ce faceau \u0219i ei, s\u0103 m\u0103 port ca ei, \u00een recrea\u021bie s\u0103 m\u0103n\u00e2nc, nu pache\u021belele de-acas\u0103 aranjate frumos de mama, ci felioara aceea de p\u00e2ine, stropit\u0103 cu ulei, ca s\u0103 se lipeasc\u0103 zah\u0103rul de ea sau cu magiun, s\u0103 rod o gutuie luat\u0103 \u00een fug\u0103 din copac… nu voiam stiloul ce-mi d\u0103dea tata, chipurile s\u0103 nu m\u0103 m\u00e2njesc de cerneal\u0103, ci tocul ce mi-l f\u0103ceam cu copiii, dintr-o tulpini\u021b\u0103 de la floarea de porumb, unde \u00eenfingeam peni\u021ba \u0219i-o legam str\u00e2ns de jur-\u00eemprejur cu a\u021bi\u0219oar\u0103… Nu voiam rochi\u021bele mele de nylon, ca de balerin\u0103, cu jupoane \u0219i pompoane \u00een cap, cum m\u0103 dichisea mama, cu pantofiorii de lac, de parc\u0103 eram vreo p\u0103pu\u0219\u0103 din vitrin\u0103, ca s\u0103 se uite copiii la mine cu jind, nu, nu voiam, mi-era ru\u0219ine ! Mi-amintesc cum odat\u0103, venind tata acas\u0103 de pe teren, m-a g\u0103sit \u00eempopo\u021bonat\u0103, s\u0103 stau singuric\u0103 \u00een gr\u0103din\u0103 pe-un sc\u0103unel la soare, unde m\u0103 pusese mama, ca s\u0103 nu m\u0103 murd\u0103resc prin buruieni, jinduind copiii din mahala cum se jucau \u00een colbul drumului \u0219i m\u0103 strigau ! M-a \u00eentrebat tata: ”de ce nu e\u0219ti cu ei la joac\u0103 ” ? “P\u0103i cum s\u0103 m\u0103 joc a\u0219a ? S\u0103 m\u0103 murd\u0103resc ? O s\u0103 m\u0103 certe mama” ! Atunci \u0219i-a pus geanta deoparte, mi-a scos rochi\u021bica, jupoanele, pompoanele, \u0219osete dantelate \u0219i pantofiorii de lac, l\u0103s\u00e2ndu-m\u0103 cu ce-aveam pe dedesupt \u0219i trimi\u021b\u00e2ndu-m\u0103 la joac\u0103, cu picioarele goale \u00een colbul uli\u021bei, acolo unde r\u0103sunau vocile \u0219i r\u00e2setele de copii ! Se f\u0103cea foc \u0219i par\u0103 mama, degeaba s\u0103punul, dar ce s\u0103 mai spun\u0103, c\u00e2nd tata \u00eei zicea:” ia mai las\u0103 copilul \u00een pace s\u0103 se joace \u00een \u021b\u0103r\u00e2n\u0103 ca ceilal\u021bi, s-o prind\u0103 soarele, acum s\u0103 se bucure de copil\u0103rie, cum s\u0103 se imunizeze altfel, cum s\u0103 aib\u0103 poft\u0103 de m\u00e2ncare “? Eram cam sl\u0103bu\u021b\u0103, cam firav\u0103, mama voia s\u0103 m\u0103 infunde cu fel de fel de bun\u0103t\u0103\u021bi, a\u0219a ca pe curci; venea p\u00e2n\u0103 \u0219i \u00een recrea\u021bie s\u0103 m\u0103 \u00eendoape, de nu \u0219tiam pe unde s\u0103 m-ascund de ru\u0219ine, dar \u00eemi d\u0103deau copiii alarma c\u0103 vine mama cu pache\u021belul \u0219i eu disp\u0103ream ca prin minune ! Altfel, trebuia s\u0103 stau \u00een fa\u021ba ei s\u0103 m\u0103n\u00e2nc tot \u0219i-ntre timp, copiii s\u0103 se uite la mine \u0219i s\u0103 li se scurg\u0103 ochii ! Ajunsesem de pomin\u0103 \u00een sat c\u0103-s mofturoas\u0103 la m\u00e2ncare ! Odat\u0103, acolo unde m\u0103 jucam \u00een ograda unor prieteni, m-au invitat p\u0103rin\u021bii lor \u0219i pe mine la mas\u0103 cu ei; eram cu to\u021bii vreo \u0219apte copii, \u00een afar\u0103 celorlal\u021bi din jurul mesei, \u00een mijloc o m\u0103m\u0103lig\u0103 mare, ce-au t\u0103iat-o cu sforicica \u00een felii, fiecare av\u00e2nd castronelul lui de lut, cu m\u00e2nc\u0103rica de fasole, aburind\u0103, ce-\u021bi g\u00e2dila n\u0103rile, cu ligura de lemn, ulcica cu ap\u0103 proasp\u0103t\u0103 din f\u00e2nt\u00e2n\u0103 \u0219i \u00eenfulecam \u0219i eu pe l\u00e2ng\u0103 ei, de parc\u0103 nu m\u00e2ncasem \u00een via\u021ba mea ceva mai gustos, c\u0103 nici p\u00e2n\u0103 acum n-am uitat ! S-a dus repede vecina la tata \u0219i i-a spus: “ia veni\u021bi dom’ doctor s\u0103 vede\u021bi cum m\u0103n\u00e2nc\u0103 la mine Norica \u00eempreun\u0103 cu copii ” \u0219i, de-atunci, de bucurie, tata \u00eei aducea pe ascuns, f\u0103r\u0103 s\u0103 \u0219tiu eu, fel de fel, s\u0103 aib\u0103 femeia de g\u0103tit \u0219i, pe l\u00e2ng\u0103 ei, s\u0103 m\u0103n\u00e2nc \u0219i eu, c\u0103 nu-i venea a crede a\u0219a minune ! Naa, asta era t\u0103ticul meu, altul ca el nu exista \u00een lume pentru mine, \u00eemi spunea povesti, f\u0103cea fel de fel de sc\u0103l\u00e2mb\u0103ieli ca s\u0103 r\u00e2d \u0219i mam\u0103 s\u0103-mi bage lingura-n gur\u0103 ! Dragii de ei…
\n\"\"<\/a>Tare mult \u00eemi mai pl\u0103cea s\u0103 stau cu el \u00eempreun\u0103 la Dispensarul Veterinar, s\u0103-l urm\u0103resc \u00een sala de chirurgie sau \u00een farmacie, s\u0103 simt mirosul acela a\u0219a de cunoscut mie de iod, ce-l p\u0103strez \u0219i acum parc\u0103 \u00een n\u0103ri,(c\u0103 de c\u00e2te ori \u00eel simt, zic, naa, a venit sufletul tatei ),apoi s\u0103-l v\u0103d cum preg\u0103tea medica\u021biile, cum amesteca substan\u021bele \u00een mojar, cum f\u0103cea pilule de antibiotice sau alte medicamente pentru tratament ! Chiar, de multe ori ajutam \u0219i eu la prepararea lor spun\u00e2ndu-mi cum sa fac sau asistam la opera\u021bii ! Vedeam ce f\u0103cea el \u0219i-mi operam \u0219i eu ursule\u021bul, il bandajam, ii f\u0103ceam injectii, p\u00e2n\u0103 cand putrezea de-at\u00e2ta ap\u0103 in el ! Tare mai era capabil, m\u00e2inile lui nu operau, brodau, \u00eentotdeauna \u00eel admiram cum lucra cu repeziciune, siguran\u021b\u0103 \u0219i exactitate ! \u0218i, uite-a\u0219a, \u00eentr-o zi, g\u0103sindu-m\u0103 din fericire pe-acolo, am v\u0103zut aduna\u021bi \u0219i lega\u021bi cu fr\u00e2nghii de gardul dispensarului vreo15 c\u00e2ini, unii l\u0103tr\u00e2nd, al\u021bii h\u00e2rjonindu-se; m-am bucurat tare mult, erau tare frumu\u0219ei, i-am m\u00e2ng\u00e2iat, m-am jucat cu ei pe dup\u0103 gard \u0219i mirat\u0103, l-am \u00eentrebat pe tata ce-s cu ei ! Mi-a spus c\u0103-s c\u00e2ini vagabonzi \u0219i chiar m\u0103 g\u00e2ndeam \u00een sinea mea, c\u0103 tare mi-a\u0219 alege vreunul dintre ei, a\u0219a frumo\u0219i cum erau ! Tata f\u0103cea iar pilule \u00eentr-o t\u0103vi\u021b\u0103 \u00een farmacie \u0219i crez\u00e2nd c\u0103-s din cele cunoscute, m-am oferit s\u0103 \u00eel ajut. Mi-a spus s\u0103 nu ating substan\u021ba, c\u0103-i stricnin\u0103 ! “Stricnin\u0103 ? Ce s\u0103 faci cu ea ?” Se cam codea tata s\u0103-mi spun\u0103, dar nici mie nu mi-a trebuit mult timp s\u0103 \u00een\u021beleg ! A\u0219a c\u0103, f\u0103c\u00e2nd pe indiferenta, am ie\u0219it \u00een curtea dispensarului \u0219i i-am deznodat de la gard, c\u00e2inii fugind care \u00eencotro, veseli h\u0103m\u0103ind, ne\u0219tiind ce i-ar fi a\u0219teptat ! M-am pitit \u0219i eu pe undeva prin preajm\u0103 \u0219i, na, c\u0103-l v\u0103d pe tata s\u0103 ias\u0103 \u00een curte cu tava cu pilule, c\u0103ut\u00e2nd c\u00e2inii, dar c\u00e2inii nic\u0103ieri \u0219i nici eu fire\u0219te ! A \u00eenceput s\u0103 m\u0103 strige cu voce cam sever\u0103, \u00een\u021beleg\u00e2nd cine era vinovatul, dar n-am ezitat prea mult, am ie\u0219it din ascunz\u0103toare b\u0103t\u0103ioas\u0103 \u0219i i-am spus : ” Da, eu i-am dezlegat, eu \u0219tiu ca tu aju\u021bi animalele, ce, e\u0219ti doctor sau criminal ? ” M-a privit la \u00eenceput cu gura c\u0103scat\u0103, cu ochii m\u0103ri\u021bi, stupefiat, ne\u0219tiind ce s\u0103-mi spun\u0103, a \u00eencercat ceva s\u0103 bolboroseasc\u0103, ceva ce nu-i ie\u0219ea din gur\u0103 \u0219i-apoi, cu lacrimi \u00een ochi m-a \u00eembr\u0103\u021bi\u0219at m\u00e2ng\u00e2indu-m\u0103 : ”ai dreptate, feti\u021ba tatei, \u00ee\u021bi promit c\u0103 nu voi face asta niciodat\u0103”…
\n\"\"<\/a>Multe lucruri s-au mai \u00eent\u00e2mplat, multe a\u0219 avea de spus… multe am mai adunat pe-atunci, \u00een sacul \u0103sta cu-amintiri, de la cele mai m\u0103runte, p\u00e2n\u0103 la altele mai mari, ca s\u0103-mi amintesc peste ani, tr\u0103iri de-o via\u021b\u0103, doar \u00een cei c\u00e2\u021biva ani\u0219ori ai mei ! Am devenit \u00een s\u0103tucul \u0103sta minunat copilul naturii, cresc\u00e2nd cop\u0103cel-cop\u0103cel, liber, f\u0103r\u0103 constr\u00e2ngeri, bucur\u00e2ndu-m\u0103 din plin de darurile ei, de r\u0103coarea \u0219i frumuse\u021bea p\u0103durilor dese, cu lumini\u0219uri, unde culegeam fel de fel de fructe s\u0103lbatice, mure, mere p\u0103dure\u021be, cire\u0219e negre, amare \u0219i fragi \u0219i coarne \u0219i… \u0219i….orice se putea m\u00e2nca ! Vedeai, c\u00e2t cuprindeai cu ochii, c\u00e2mpii \u00eentinse, verzi sau aurii de gr\u00e2u, de porumb, nesf\u00e2r\u0219itele lanuri de floarea soarelui, \u00een care ne pr\u0103p\u0103deam copiii adun\u00e2nd bra\u021be de p\u0103l\u0103rii s\u0103 le m\u00e2nc\u0103m semin\u021bele, iazul de l\u00e2ng\u0103 sat, unde mergeam la pescuit f\u0103c\u00e2ndu-ne undi\u021be din stuf, r\u00e2ul acela minunat, unde verile ne b\u0103l\u0103ceam cu droaia de copii… apoi, izvoarele cristaline \u00een care-mi r\u0103coream fe\u021bi\u0219oara, ne alungam setea \u0219i eu \u0219i tata cu b\u0103tr\u00e2iorul nostru cal Rudy, ro\u0219covan cu coama lung\u0103 \u0219i clopo\u021bei la g\u00e2t, \u00een peregrin\u0103rile noastre pe la fermele de animale \u0219i st\u00e2nele de pe colinele dealurilor din jur ! Eram peste tot cu tata, scai m\u0103 \u021bineam de el \u0219i m\u0103icu\u021ba mea era cam geloas\u0103 c\u00e2teodat\u0103, pl\u00e2ng\u00e2ndu-se c\u0103, ” tu nu m\u0103 iube\u0219ti a\u0219a cum \u00eel iube\u0219ti pe tata” ! O \u00eembr\u0103\u021bi\u0219am \u0219i-i ziceam c\u0103 o iubesc, \u00eencep\u00e2nd din locul de unde sunt, f\u0103c\u00e2nd \u00eenconjurul universului \u0219i-napoi aici, apoi \u00eei ar\u0103tam dege\u021belul mic de la fiecare m\u00e2n\u0103 spun\u00e2ndu-i c\u0103 unul e-al tatei \u0219i cel\u0103lalt al mamei \u0219i le s\u0103rutam pe-am\u00e2ndou\u0103, era un secret numai de noi \u0219tiut, care \u00eensemna c\u0103 suntem nedesp\u0103r\u021bi\u021bi ! Bunica nu avea dege\u021bel mic, \u00eemi avea \u00eens\u0103 m\u00e2inile am\u00e2ndou\u0103, dar asta e o alt\u0103 istorie, ce va urma…\u00cens\u0103, la peregrin\u0103rile astea nu puteam s\u0103 renun\u021b cu inima u\u0219oar\u0103 ! De multe ori, \u00eenc\u0103 noapte fiind, dup\u0103 ce-\u0219i f\u0103cea injec\u021bia de insulin\u0103, tata \u00eencerca s\u0103 se strecoare \u00eenceti\u0219or afar\u0103, ca s\u0103 nu-l prind de veste ! Dar, unde s\u0103 apuce ? Pe \u00eentuneric \u00eel vedeam cu coada ochiului \u0219i cum trecea pe l\u00e2ng\u0103 p\u0103tu\u021bul meu s\u0103-\u0219i ia r\u0103mas bun, \u00eel apucam de g\u00e2t \u0219i pl\u00e2ng\u00e2nd, nu-l l\u0103sam cu nimic s\u0103 plece, f\u0103c\u00e2nd a\u0219a un t\u0103r\u0103boi, c\u0103 se scula mama, \u00eemi f\u0103cea pache\u021belul cu m\u00e2ncare \u0219i plecam am\u00e2ndoi, cu noaptea-n cap, var\u0103, iarn\u0103, pe orice anotimp ! Tare mult \u00eemi mai pl\u0103cea c\u00e2nd megeam la st\u00e2nele de pe colinele dealurilor ! \u00cen timp ce el \u00ee\u0219i f\u0103cea treaba, eu m\u0103 jucam primprejur cu mielu\u021bii neast\u00e2mp\u0103ra\u021bi, cu c\u00e2inii ciob\u0103ne\u0219ti, priveam ciobanii cum tundeau oile, c\u00e2nt\u00e2nd \u0219i \u021bop\u0103ind “Mo\u0219 Alecu, mo\u0219 Alecu, tunde oaia \u0219i berbecul…”, cum umpleau g\u0103le\u021bile cu lapte \u0219i, dup\u0103 treburile doctorice\u0219ti ale tat\u0103lui meu, ne a\u0219ezam cu to\u021bii \u00een jurul unei mese rotunde, joase, de lemn curat, cu sc\u0103unele mici, la fel \u00een jur, ciobanii f\u0103c\u00e2nd o m\u0103m\u0103lig\u0103 mare, \u00eenso\u021bit\u0103 cu lapte pu\u021bin afumat, fiert \u00een ceaun pe j\u0103ratec, cu urd\u0103, ca\u0219 crud, ca o roat\u0103 de mare, t\u0103iat \u00een felii generoase, ceap\u0103 zdrelit\u0103 cu pumnul \u0219i c\u00e2te-o stacan\u0103 de vin negru pentru cei mari, iar la sf\u00e2r\u0219it, un fagure de miere de albine pentru mine. Adulmecam aerul acela curat, \u00eenmiresmat de iarba proasp\u0103t cosit\u0103, de lucern\u0103 \u0219i p\u0103m\u00e2nt… ah, p\u0103m\u00e2ntul acela puhav de dup\u0103 ploaie, cum mai mirosea de nu te mai s\u0103turai s\u0103-\u021bi umpli pl\u0103m\u00e2nii ! Cu m\u00e2na sub cap, \u00eentins\u0103 pe iarba verde, priveam cerul \u00een imensitatea lui, ca \u0219i cum \u00eel vedeam prima oar\u0103 sau ultima, neclipind, c\u0103ut\u00e2ndu-i str\u0103fundurile, descoperind forme bizare, \u00een norii ce se destr\u0103mau \u00eencet ! Vroiam s\u0103 mi se \u00eentip\u0103reasc\u0103-n minte totul… s\u0103 nu pierd nimic, nicio clip\u0103, \u00eenregistr\u00e2nd avid, ca pe-o pelicul\u0103 de film, ce mi se deruleaz\u0103 \u00een fa\u021ba ochilor \u0219i azi, acum c\u00e2nd v\u0103 scriu, presim\u021bind parc\u0103 pierderea tat\u0103lui meu ce avea s\u0103 vin\u0103 \u00een scurt timp! Ne prindea \u00eenserarea, birui\u021bi de oboseal\u0103, pe drumul de \u00eentoarcere ne fura somnul c\u00e2teodat\u0103 \u00een c\u0103ru\u021b\u0103 pe-am\u00e2ndoi \u0219i Rudy, \u0219tiind drumul, ne-aducea singur acas\u0103 ! Ajuns \u00een fa\u021ba por\u021bii, necheza cu putere, forn\u0103ia \u0219i b\u0103tea din copite p\u00e2n\u0103 ie\u0219ea mama \u0219i bunica repede din cas\u0103 s\u0103 ne-adune ! Odat\u0103 chiar, adormi\u021bi precum eram \u00een c\u0103ru\u021b\u0103 \u0219i vr\u00e2nd s\u0103 treac\u0103 peste calea ferat\u0103, calul s-a oprit brusc, s-a ridicat nechez\u00e2nd puternic \u00een dou\u0103 picioare, cu copitele \u00een aer, de era s\u0103 se r\u0103stoarne c\u0103ru\u021ba cu tot cu noi \u0219i trezi\u021bi brusc, am v\u0103zut cu groaz\u0103 s\u0103 treac\u0103 rapidul, aproape ating\u00e2ndu-i botul. Ne-a salvat atunci s\u0103racul Rudy, obosit era \u0219i el de b\u0103tr\u00e2ne\u021be si- at\u00e2ta alerg\u0103tur\u0103 ! Mai apoi, a r\u0103mas \u00een curtea dispensarului s\u0103 tr\u0103iasc\u0103 \u00een lini\u0219te, pe c\u00e2t mai avea de tr\u0103it ! Eu aveam grij\u0103 de el, s\u0103 aib\u0103 f\u00e2n, orz, apa proasp\u0103t\u0103 \u00een g\u0103leata lui, gr\u0103jdarii aveau treaba lor, dar eu sim\u021beam nevoia s\u0103-l ingrijesc, s\u0103-l m\u00e2ng\u00e2i, s\u0103-i vorbesc, era c\u0103lu\u021bul meu drag \u0219i caii nu-i ui\u021bi c\u00e2nd \u00eemb\u0103tr\u00e2nesc, au suflet mare, nu ui\u021bi de fapt pe nimeni \u0219i nimic din ce-ai iubit ! Cu timpul am c\u0103p\u0103tat o iepu\u0219oar\u0103 tineric\u0103, vine\u021bie la culoare, Violeta precum o botezasem eu, tare n\u0103stru\u0219nic\u0103, tare n\u0103zdr\u0103van\u0103, c\u00e2nd o l\u0103sai liber\u0103, fugea ca v\u00e2ntul \u00eencolo, \u00eencoace, t\u0103v\u0103lindu-se prin iarb\u0103 si iar o lua la goan\u0103, o nebunatic\u0103, ce greu o \u021bineai in fr\u00e2u !
\nIernile erau minunate \u00een s\u0103tucul nostru, a\u0219a cum doar \u00een basme \u00eent\u00e2lne\u0219ti ! Cu Violeta, cu coama-i \u00eempletit\u0103 cu panglici ro\u0219ii, cu clinchetul vesel al zurg\u0103l\u0103ilor de la g\u00e2t, cu hamurile nou-nou\u021be la sania frumoas\u0103 ca o gondol\u0103, luam drumurile, fie sub soarele str\u0103lucitor pe plaiurile \u00eenz\u0103pezite, fie cu noaptea-n cap, c\u00e2nd \u00eenc\u0103 mai lic\u0103reau stelele pe cer, \u00eenc\u0103 luna \u00ee\u0219i mai arunca lumina-i argintie peste n\u0103me\u021bi ! Eu, \u00eenfofolit\u0103 de mama \u00een p\u0103turi \u0219i bl\u0103ni de oaie la picioare, tata la fel, cu biciu\u0219ca \u00een m\u00e2n\u0103 zv\u00e2rlind \u00een aer \u0219i chiuind de veselie, ne luam r\u0103mas bun de la mam\u0103 \u0219i bunic\u0103 \u0219i \u00eencepeam aventura pentru \u00eenc\u0103 o alt\u0103 zi ! De multe ori, eu \u021bineam hamurile, eram, vede\u021bi, ”amazoana tatei ” cum \u00eemi spunea el, alteori m\u0103 a\u0219eza pe spinarea iepii \u0219i \u021bin\u00e2nd-o de coam\u0103 \u00eei strigam: ”di-i c\u0103lu\u021bule, du-m\u0103 ca v\u00e2ntul \u0219i ca g\u00e2ndul ” ! R\u00e2sul, voio\u0219ia \u0219i c\u00e2ntecele mele nu lipseau, \u0219tiam multe pe atunci \u0219i le ziceam \u00een gura mare, a\u0219a \u0219tirbu\u021b\u0103 cum eram, de se pr\u0103p\u0103dea tata de r\u00e2s, spun\u00e2ndu-mi , ” hai, c\u00e2nt\u0103-l pe-acela “, apoi pe-acela, impr\u0103\u0219tiindu-se aburii r\u0103sufl\u0103rilor noastre, ce \u00eenghe\u021bau pe loc, cristaliz\u00e2ndu-se \u00een gerul aprig ! Nu-mi p\u0103sa de nimic \u00eens\u0103, nici de criv\u0103\u021b, nici de ger, de era noapte, oboseal\u0103 \u0219i nesomn, singurul lucru pe care-l voiam era s\u0103 m\u0103 \u00eenfrupt din via\u021ba asta, \u0219tiind c\u0103 n-am s-o mai \u00eent\u00e2lnesc vreodat\u0103, sc\u0103p\u00e2nd astfel \u0219i de cic\u0103lelile mamei, ce-i drept cam exigent\u0103, dar \u0219i eu, nu zic, pus\u0103 pe boroboa\u021be!
\n\"\"<\/a>Ah, satule, s\u0103tuc drag, iernile tale le-am visat de-at\u00e2tea ori \u0219i de tot at\u00e2tea le-am pictat, c\u0103 numai la sat, iarna-i iarn\u0103 adev\u0103rat\u0103 ! Numai acolo vezi nop\u021bile acelea albastre, \u00eenstelate, cu lun\u0103 plin\u0103, ce-\u0219i \u00eemp\u00e2nze\u0219te lumina peste n\u0103me\u021bi, str\u0103lucind argintii, cristalele de z\u0103pad\u0103, ca nestematele; numai acolo, \u00een noapte domnea o lini\u0219te deplin\u0103, nelumeasc\u0103, o imensitate, de parc\u0103 cerul \u00eenstelat cobora peste noi, unindu-se cu p\u0103m\u00e2ntul, o lume de basm \u00eencremenit\u0103 ! C\u00e2ntul coco\u0219ilor doar mai anun\u021ba c\u0103 timpul trece; acolo n-aveai nevoie de ceas, l-al doilea c\u00e2ntat al coco\u0219ilor, oamenii se sculau \u0219i se duceau la munc\u0103 ! Zorii \u00eens\u0103 trandafirii \u00een dimine\u021bi, cu un soarele str\u0103lucitor, te umpleau de euforie, de voie bun\u0103; alteori era albicios, palid, ascuns printre nori \u0219i cea\u021b\u0103, ca dup\u0103 versurile lui Alexandri, inv\u0103\u021bate pe-atunci la \u0219coal\u0103: ”Soarele rotund \u0219i palid, se prevede printre nori, \/ Ca un vis de tinere\u021be printre anii trec\u0103tori “… daa, a\u0219a-i… PRINTRE ANII TREC\u0102TORI… de-atunci mi-au r\u0103mas \u00eentip\u0103rite \u00een minte, fiind cele mai potrivite la minunatul peisaj din jur ! \u0218i ce frumos mai era, c\u00e2nd venind de la \u0219coal\u0103, aruncam ghiozdanele care-ncotro \u0219i-alergam pe malurile \u00eenalte ale r\u00e2ului, ne f\u0103ceam v\u00e2nt cu s\u0103niu\u021bele p\u00e2n\u0103 jos, \u00een albia lui \u00eenghe\u021bat\u0103 bocn\u0103, \u00eentr-o h\u0103rm\u0103laie de strig\u0103te \u0219i r\u00e2sete, ce r\u0103sunau \u00een tot satul ! Ne luam la \u00eentrecere care mai de care, s-ajung\u0103 mai departe, av\u00e2nd fiecare grij\u0103, de cu sear\u0103, s\u0103 frece \u0219inele s\u0103niu\u021bei cu \u0219mirghel, p\u00e2n\u0103 se f\u0103ceau lucioase, de te vedeai \u00een ele \u0219i s\u0103 le ungi cu ulei, ca s\u0103 alunece mai bine ! Acolo uitai \u0219i de mas\u0103 \u0219i de cas\u0103, pe \u00eenserate se str\u00e2ngeau mamele s\u0103 ne adune la casele noastre \u0219i-atunci tot cu p\u0103rere de r\u0103u, c\u0103 de s\u0103turat nu ne s\u0103turam niciodat\u0103 ! Acas\u0103, moart\u0103 de oboseal\u0103, m\u0103 dezbr\u0103ca mam\u0103 de hainele ude \u0219i \u00eenghe\u021bate, de parc\u0103 erau de carton pe mine \u0219i m\u0103 a\u0219eza l\u00e2ng\u0103 soba \u00eencins\u0103 din buc\u0103t\u0103rie, \u00een care duduia focul, pe plit\u0103 a\u0219tept\u00e2nd m\u00e2ncarea aburind\u0103, \u00een cuptor mirosind, c\u00e2nd p\u00e2inea proasp\u0103t\u0103 la tav\u0103 a bunicii, c\u00e2nd cozonacii mamei umplu\u021bi cu ciocolat\u0103 \u0219i nuci, c\u00e2nd cartofii cop\u021bi sau dovlecii dulci felii ce-mi pl\u0103ceau a\u0219a de mult \u0219i-avea grij\u0103 bunicu\u021ba s\u0103-i pun\u0103 la copt pentru mine ! \u00cemi \u00eenc\u0103lzeam piciorutele \u0219i m\u00e2inile vi\u0219inii de ger, \u00eenghe\u021bate p\u00e2n\u0103 la os, mi le freca apoi mama cu spirt \u0219i le punea \u00een poal\u0103 ei \u00eenfofolindu-le, ascult\u0103m bolboroseala lor, adormind de multe ori la mas\u0103, cu m\u00e2ncarea \u00een gur\u0103, vocile lor sting\u00e2ndu-se \u00eencet …mai \u00eencet … topindu-se \u00een visul meu. M\u0103 ducea mama \u00een bra\u021be \u00een p\u0103tuc , \u00eei sim\u021beam prin somn m\u00e2ng\u00e2ierea, s\u0103rutul cald pe frunte \u0219i m\u0103 l\u0103sam prad\u0103 visurilor de copil fericit, ne\u0219tiind de multe ori de-i vis sau realitate, tem\u00e2ndu-m\u0103 din instinct s\u0103 nu pl\u0103tesc cu durere mai t\u00e2rziu, cu un sentiment c\u0103 se apropie furtuna !
\nDe s\u0103rb\u0103torile de Cr\u0103ciun ce s\u0103 mai spun? \u00cen lini\u0219tea serilor, cu lumini\u021bele aprinse la ferestrele caselor, r\u0103sunau colindurile \u0219i ur\u0103turile prin sat ! Ne adun\u0103m copiii to\u021bi \u00een grupuri, cu tr\u0103istu\u021bele-n spinare, luam de-a valma n\u0103me\u021bii, p\u00e2n\u0103 la u\u0219ile gospodarilor \u0219i le uram cu mult zel, cu clopo\u021beii \u0219i buhaiul “Haai, haaiii, ia mai da\u021bi din zurg\u0103l\u0103i, la anu \u0219i la mul\u021bi ani” \u0219i-apoi, dup\u0103 ce f\u0103ceam \u00eemp\u0103r\u021beala, ne duceam la casele noastre, cu tr\u0103istu\u021ba plin\u0103 de col\u0103cei proaspe\u021bi, nuci, gutui \u0219i ce-avea fiecare de dat, c\u00e2\u021biva b\u0103nu\u021bi pe care-i puneam.\u00een pu\u0219culi\u021b\u0103 ! Frumos mai era c\u00e2nd, masca\u021bii cu ciomegele, cu t\u0103l\u0103ncile at\u00e2rnate de piept \u0219i paglici colorate, \u021bop\u0103ind \u0219i strig\u00e2nd, se adunau \u00een cur\u021bile gospodarilor la urat, cu capra, al\u021bii cu ursul adev\u0103rat ce ne dansa, iar noi to\u021bi ie\u0219eam \u00een ograd\u0103 s\u0103-i ascult\u0103m, gospodinele s\u0103-i trateze cu vin \u0219i cozonaci, tot satul fiind \u00eentr-o s\u0103rb\u0103toare, vecinii strig\u00e2ndu-se unii pe al\u021bii cu ur\u0103ri de s\u0103n\u0103tate \u0219i bun\u0103stare !
\nPe-atunci satul nu era cu numai case frumoase, gospod\u0103re\u0219ti, ci mai pe la margine \u0219i prin satele vecine erau \u0219i c\u0103su\u021be s\u0103r\u0103c\u0103cioase de tot, bordeie din chirpici, paie pe acoperi\u0219, lut pe jos \u0219i rogojini, cu l\u0103mpi de gaz \u0219i opai\u021bele s\u0103 le lumineze-n noapte pere\u021bii jerpeli\u021bi \u0219i goi ! Mul\u021bi copii erau tare s\u0103raci, cu o c\u0103m\u0103\u0219u\u021b\u0103 pe ei, cu picioarele goale, lipsindu-le cele necesare chiar, ceea ce pentru mine, pentru al\u021bii p\u0103rea ceva firesc s\u0103 le avem ! \u00cemi amintesc de s\u0103rb\u0103tori, c\u0103 o a\u0219a familie, de la marginea satului, s\u0103rac\u0103 lipit\u0103 p\u0103m\u00e2ntului, l-a chemat pe tata noaptea, c\u0103 vaca lor era pe moarte, chinuindu-se s\u0103 nasc\u0103 ! Era o familie numeroas\u0103 \u0219i to\u021bi, de la mic la mare l-au \u00eent\u00e2mpinat pe tata ca pe D-zeu, ca o ultim\u0103 speran\u021b\u0103, pl\u00e2ng\u00e2nd c\u0103 le moare vaca ! Nu putea na\u0219te, vi\u021belul ie\u0219ise pe jum\u0103tate cu picioarele \u00eenainte \u0219i se \u00eempotmolise; erau a\u0219a de s\u0103raci, c\u0103 n-aveau mai nimic \u0219i singurul lucru de pre\u021b era v\u0103cu\u021ba asta care-i hr\u0103nea \u0219i care z\u0103cea pe paie cu ochii \u00eentor\u0219i pe dos, g\u00e2f\u00e2ind din greu, r\u0103g\u00e2nd de durere, din ce \u00een ce mai extenuat\u0103 ! A \u00eencercat tata atunci s\u0103 fac\u0103 fel de fel de manevre, s\u0103 \u00eemping\u0103 \u00eenapoi vi\u021belul \u0219i s\u0103-l \u00eentoarc\u0103 invers, s\u0103 poat\u0103 ie\u0219i cu capul, dar degeaba ! \u00cencepuse s\u0103 se lumineze de ziua \u0219i tata, tot \u00eengenuncheat \u00een paie, plin de s\u00e2ngele vacii, lupta cu moartea, doar doar s-o salveze.To\u021bi ai casei boceau ca dup\u0103 mort, se rugau Domnului s\u0103 fac\u0103 o minune ! Atunci l-am auzit pe tata s\u0103 le spun\u0103, c\u0103 va face o ultim\u0103 \u00eencercare, ceva ce nu se f\u0103cuse p\u00e2n\u0103 atunci la animale: cezarian\u0103 ! \u0218i-a deschis trusa chirurgical\u0103 \u0219i folosindu-m\u0103, ca fiind singurul ajutor ce se pricepea c\u00e2t de c\u00e2t, a \u00eenceput s\u0103-mi cear\u0103 r\u00e2nd pe r\u00e2nd instrumentele de care avea nevoie ! Dup\u0103 narcoz\u0103, a deschis cu bisturiul burta vacii \u0219i i-a scos din p\u00e2ntece vi\u021belu\u0219ul care p\u0103rea mort ! A \u00eenceput cu ajutorul celorlal\u021bi s\u0103-l frece cu paiele din jur, s\u0103-i cure\u021be gura \u0219i n\u0103rile, s\u0103-i fac\u0103 masaj ritmic pe stern \u0219i tot corpul, s\u0103-l \u00eenc\u0103lzeasc\u0103 in cuvertur\u0103, \u0219i-n acela\u0219i timp s\u0103 \u00eenchid\u0103 opera\u021bia c\u00e2t mai repede posibil, o munc\u0103 titanic\u0103 ! La un moment dat vi\u021belu\u0219ul \u0219i-e revenit, a \u00eenceput s\u0103 respire, \u00eencet \u00eencet, s\u0103 se ridice pe picioru\u0219ele tremur\u00e2nde \u0219i nesigure \u0219i p\u00e2n\u0103 s\u0103 plec\u0103m, \u0219i-a revenit \u0219i vaca a\u0219a bandajat\u0103 cum era, ling\u00e2ndu-l \u0219i \u00eenc\u0103lzindu-l aproape de ea ! N-am s\u0103 uit pe oamenii aceia, cum de la mic la mare, \u00eei s\u0103rutau m\u00e2inile tat\u0103lui meu \u0219i-l binecuv\u00e2ntau ! P\u0103strez \u0219i-acum ziarul g\u0103lbejit de vreme, \u00een care se scria despre tata, c\u0103 era singurul doctor \u00een \u021bar\u0103, care a f\u0103cut cezarian\u0103 la vac\u0103, \u00een loc s-o duc\u0103 la sacrificare, cum se proceda de obicei, salv\u00e2nd-o \u0219i pe ea \u0219i familia aceea, d\u00e2ndu-le mare bucurie de Cr\u0103ciun ! Ne-am mai dus de c\u00e2teva ori pe la ei pentru schimbarea pansamentelor \u0219i tratament \u0219i-a\u0219a am devenit prieten\u0103 cu copiii aceia, s\u0103r\u0103cu\u021bii de ei ! Ca s\u0103 zic\u0103 \u0219i ei c\u0103 s\u0103rb\u0103toresc cumva, \u0219i-au g\u0103sit un br\u0103du\u021b pipernicit, \u00een care at\u00e2rnau \u00een loc de globuri, peche\u021bele de vanilie, scor\u021bi\u0219oar\u0103, zah\u0103r \u0219i piper, nuci legate cu un firicel de a\u021b\u0103 de creangi ! \u00centoars\u0103 acas\u0103, uit\u00e2ndu-m\u0103 la bradul meu f\u0103los, plin de lum\u00e2n\u0103rele \u0219i podoabe, mi-a fost tare ru\u0219ine, spun\u00e2ndu-mi: “cum pot eu s\u0103 am at\u00e2tea \u0219i copiii \u0103\u0219tia s\u0103 nu aib\u0103 nimic, s\u0103 se bucure \u0219i ei, s\u0103 nu primeasc\u0103 un dar de la Mo\u0219 Cr\u0103ciun” ? A\u0219a c\u0103, la urm\u0103toarea vizit\u0103 f\u0103cut\u0103, tata le-a d\u0103ruit toate cele necesare pentru s\u0103rb\u0103tori, dar \u0219i de-atunci \u00eenainte, c\u00e2nd avea ocazia s\u0103 treac\u0103, iar eu am adunat o valiz\u0103 de lucruri din dulapuri, juc\u0103rii \u0219i \u00eentr-un paner am pus podoabe din bradul meu \u0219i altele ce le f\u0103cusem singur\u0103 din h\u00e2rtie creponat\u0103 \u0219i staniol ! Nu mai zic de marea bucurie ce-au sim\u021bit acei oameni, put\u00e2nd face-n sf\u00e2r\u0219it s\u0103rb\u0103tori fericite, c\u00e2t de mult s-au mai bucurat acei copila\u0219i de lucrurile primite, cu c\u00e2t\u0103 bucurie \u00eempodobeau bradu\u021bul lor \u021bop\u0103ind \u00een juru-i, dar \u0219i marea noastr\u0103 emo\u021bie \u0219i satisfac\u021bie, eu, privind pe tat\u0103l meu ca pe un Zeu, plin\u0103 de m\u00e2ndrie, c\u0103 altul ca el, rar pe lume ! \u00centotdeauna ajuta, cu o m\u00e2n\u0103 lua, cu dou\u0103 d\u0103dea, a\u0219a a fost o via\u021b\u0103, n-a procopsit vreodat\u0103 ca al\u021bii !
\nA\u0219a mi-au fost anii pe-atunci… minuna\u021bi \u0219i-at\u00e2t de plini… tr\u0103ind fiecare clip\u0103, cu at\u00e2ta intensitate, de parc\u0103 o presim\u021bire m\u0103 fug\u0103rea s\u0103-mi zic\u0103 :” ia aminte, n-o s\u0103 fie pentru totdeauna “… Aveam vreo 7-8 ani\u0219ori la vremea aceea, dar tr\u0103irile erau acumulate cu nesa\u021b, cu toate sim\u021burile, cu to\u021bi porii deschi\u0219i, de team\u0103 parc\u0103 s\u0103 nu-mi scape nimic; mi-au r\u0103mas \u00eentip\u0103rite-n minte \u0219i nu le pot uita niciodat\u0103…parc\u0103 au fost ieri ! Nu \u0219tiu de ce, dar am sim\u021bit nevoia s\u0103 mi le \u00eemp\u0103rt\u0103\u0219esc cu voi, to\u021bi cei ce dori\u021bi s\u0103 m\u0103 citi\u021bi, c\u0103 sunt sigur\u0103, c\u0103 mul\u021bi a\u021bi avut a\u0219a tr\u0103iri \u0219i fiecare incursiune \u00een trecut, scoate copilul din noi, ascuns timid printre h\u0103\u021bi\u0219urile g\u00e2ndirii, cer\u00e2nd cu m\u00e2nu\u021bele \u00eentinse : ”S\u0103 ies \u0219i eu un pic afar\u0103 ? Mai vreau \u0219i eu s\u0103 m\u0103 joc, \u00eemi vreau prietenii \u00eenapoi, juc\u0103riile mele, c\u0103 prea m-a\u021bi uitat \u00een hruba neagr\u0103 a min\u021bii, vreau aer, soare \u0219i chipu-mi senin, nebr\u0103zdat de grijile, necazurile, neajunsurile vie\u021bii ! C\u0103uta\u021bi-m\u0103, lua\u021bi-m\u0103 \u00een seam\u0103, mai juca\u021bi-v\u0103 cu mine… eu, COPILUL din voi v\u0103 iubesc, v\u0103 iubeeeesc “…<\/p>\n

———————————-<\/strong><\/p>\n

Anna-Nora ROTARU<\/strong><\/p>\n

Atena, Grecia<\/strong><\/p>\n

5 iunie, 2018<\/strong><\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

I. FR\u00c2NTURI DE VIA\u021a\u0102…   Ah, tu Copil\u0103rie, prin ce h\u0103\u021bi\u0219uri te-ai ascuns, Ce mult a\u0219 vrea, pe calea ta, [&hellip<\/p>\n","protected":false},"author":1,"featured_media":0,"comment_status":"closed","ping_status":"closed","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"footnotes":""},"categories":[3],"tags":[],"class_list":["post-39234","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-articole"],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/39234","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/users\/1"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=39234"}],"version-history":[{"count":4,"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/39234\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":39244,"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/39234\/revisions\/39244"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=39234"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=39234"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=39234"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}