{"id":39396,"date":"2018-06-13T20:12:04","date_gmt":"2018-06-13T20:12:04","guid":{"rendered":"http:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/?p=39396"},"modified":"2018-06-18T07:07:29","modified_gmt":"2018-06-18T07:07:29","slug":"marin-bescuca-corneliu-coposu-si-noi-romanii-2","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/2018\/06\/13\/marin-bescuca-corneliu-coposu-si-noi-romanii-2\/","title":{"rendered":"Marin BE\u0218CUC\u0102: Corneliu Coposu \u0219i noi, rom\u00e2nii (2-3)"},"content":{"rendered":"

\"\"<\/a><\/p>\n

EPOPEE \u00ceMPOTRIVA UIT\u0102RII<\/strong><\/p>\n

\u2026 da, \u00eenv\u0103\u021b\u0103turile lui Corneliu COPOSU !
\nP\u0103i cum altfel am putea percepe spusele unui om care \u00ee\u0219i trage seva dintr-o familie de rom\u00e2ni transilv\u0103neni care num\u0103r\u0103 nou\u0103 protopopi \u00een familie, dinspre partea mamei \u0219i \u0219ase dinspre tat\u0103, crescut \u00eentr-o cas\u0103 pe ai c\u0103rei pere\u021bi luminau chipurile unor mari voievozi rom\u00e2ni, ca s\u0103 nu mai vorbim de cei peste unsprezece ani petrecu\u021bi sub privirile, respira\u021bia \u0219i cugetul unui om al c\u0103rui nume, pronun\u021b\u00e2ndu-l, sigur treze\u0219ti emo\u021bia \u00eentregii istorii rom\u00e2ne\u0219ti:
\nIULIU MANIU !
\nDar timpurile venite peste noi, nu prea vor s\u0103 semene de loc imagini dorite \u0219i prosl\u0103vite de marele b\u0103rbat. \u00centr-o toamn\u0103 \u00een care am fi putut avea o cale mai facil\u0103 spre \u00eent\u00e2mpinarea iernii, care de prea mul\u021bi ani ne bag\u0103 \u00een sperie\u021bi, ne vedem nevoi\u021bi s\u0103 contempl\u0103m ni\u0219te vremuri ale neg\u0103sirii, \u00een care rolul de c\u0103l\u0103uz\u0103 \u0219i l-a asumat \u00eent\u00e2mplarea \u0219i \u00eenc\u0103 f\u0103r\u0103 rezerve. Aerul de mistic malformeaz\u0103 experimentele, iar socialul nu simte privirea de \u00eeng\u0103duin\u021b\u0103 cu care DUMNEZEU se presar\u0103 peste zbaterile tot mai puerile \u0219i tot mai sterpe, de care suntem \u00een stare.
\nM\u0103 rog, poate at\u00e2ta putem !
\nCum s\u0103 zici altceva c\u00e2nd copii de-ai no\u0219tri au ie\u0219it \u00een
\nstrad\u0103 lupt\u00e2nd contra \u00eenv\u0103\u021b\u0103turii, iar frica de a nu pieri precum al\u021bii sub furia minerilor, i-a terminat pe poten\u021ba\u021bii vremii s\u0103 accepte s\u0103 accepte lenea ca rang al viitorului, cum ? De acolo, din morm\u00e2nturile cere\u0219ti, Corneliu COPOSU se face a nu accepta soarta c\u0103zut\u0103 asupra na\u021biei noastre precum plumbul \u00een poezia bacovian\u0103.
\n\u2026 \u201d suntem un popor miraculos care comparat cu alte popoare supuse acelora\u0219i vicisitudini, ar fi disp\u0103rut din istorie, noi \u00eens\u0103 am rezistat \u0219i vom rezista \u0219i \u00een viitor, pentru c\u0103 am trecut prin at\u00e2tea \u00eemprejur\u0103ri grele, \u00eenc\u00e2t nu mai exist\u0103 greut\u0103\u021bi pe care s\u0103 nu le mai putem surmonta, de aceea \u00eencrederea \u0219i intui\u021bia poporului roman m\u0103 determin\u0103 s\u0103 trag concluzia c\u0103 avem bune speran\u021be c\u0103 \u00eentr-un viitor apropiat ne vom redresa \u0219i ne vom intra \u00een normalitate\u201d
\nA\u0219adar, suntem \u00een 14 de octombrie \u0219i este ora 20,30 c\u00e2nd m-am a\u0219ezat s\u0103 scriu aceste pagini. Suntem foarte aproape de doi ani de c\u00e2nd intram \u00een casa B\u0103tr\u00e2nului \u0219i tot aproape la doi ani de la etern regretata sa dispari\u021bie, N-am putut lipi nimic \u00een ULTIMUL INTERVIU, de\u0219i, at\u00e2tea s-au \u00eent\u00e2mplat \u0219i asta \u00een primul r\u00e2nd se datore\u0219te lui nea Ducu Iovu care nu s-a l\u0103sat p\u00e2n\u0103 ce nu m-a convins c\u0103 aceea trebuie s\u0103 r\u0103m\u00e2n\u0103 neatins\u0103, chiar dac\u0103 evenimentele ulterioare au creat at\u00e2tea \u0219i at\u00e2tea \u2026 \u201dmai bine scrii o alta, dar asta las-o a\u0219a, e p\u0103cat s\u0103- adaugi un altceva, las-o a\u0219a !\u201d
\n\u0218i a\u0219a am l\u0103sat-o, dar nu puteam s\u0103 tac fa\u021b\u0103 de problemele care au lovit \u00eencercarea mea de a o da Luminii, nu puteam, \u0219i a\u0219a a ap\u0103rut acest ADAGIO, mai ales c\u0103 ruptura nu contenea, \u0219i-mi d\u0103deam seama c\u0103 toat\u0103 lumea love\u0219te cu izbituri nesim\u021bitoare tentativa de a oferi rom\u00e2nilor spusele Btr\u00e2nului.
\n\u00cent\u00e2mplarea face ca s\u0103 scriu tot la Govora, Govora intr\u00e2nd \u00een metabolismul scrierilor mele ca unda ce m\u0103 leag\u0103 de vrerea lui DUMNEZEU. Iar dac\u0103 a\u0219 repeta \u0219i acum despre cum simt \u0219uvoiul empatic al Simfoniei Dun\u0103rii \u0219i al balsamului florilor de tei, nu-mi pot permite s\u0103 scap din ADAGIO alte dou\u0103 repere: Slatina, cu al c\u0103rei spirit de apartenen\u021b\u0103 la lumea bun\u0103 \u00eemi place s\u0103 m\u0103 confund, primul, iar al doilea, Govora B\u0103i, ca Lumina prin care DUMNEZEU mi s-a d\u0103ruit mie \u0219i m\u0103 \u00eendeamn\u0103 s\u0103-i urmez Calea \u2026
\nEmo\u021bia m\u0103 g\u00e2tuia !
\nStr\u00e2nsesem m\u00e2inile lui Virgil Popescu de s\u0103 ne rupem oasele palmei. Aproape c\u0103 nu-mi venea s\u0103 m\u0103 despart de acest om, pe care tot DUMNEZEU mi-l scosese \u00een cale. Am urcat \u00een ma\u0219in\u0103 f\u0103r\u0103 s\u0103-mi iau ochii de la acest om care nu voia s\u0103 plece, r\u0103m\u00e2n\u00e2nd \u00een u\u0219\u0103 spre a-mi \u00eenso\u021bi plecarea. Ne-am mai privit o dat\u0103, apoi l-am v\u0103zut disp\u0103r\u00e2nd dup\u0103 u\u0219ile impun\u0103toare. Am \u00eenchis ochii pentru a ascunde \u00een\u0219iroirea de lacrimi. Pleoapele-mi ardeau \u0219i glasul \u00eemi tremura a suspin.
\n\u00cen sf\u00e2r\u0219it, ULTIMUL INTERVIU \u00eentrase la tipar !
\nDe acum puteam s\u0103 mor, nimeni \u0219i pentru nimic \u00een lume nu-l mai putea opri s\u0103 ajung\u0103 la sufletele rom\u00e2nilor.
\nImagini de vis mi se succedau prin retina ars\u0103 \u0219i ea sub fierberea lacrimilor acolo sechestrate.
\n\u2026\u201dsigur c\u0103 am un mesaj pe care-l adresez chiar cu riscul de a nu fi recep\u021bionat cu c\u0103ldura \u0219i cu sinceritatea cu care \u00eel adresez: rog locuitorii jude\u021bului \u0219i pe tele-ascult\u0103torii postului dumneavoastr\u0103, ca \u00een primul r\u00e2nd s\u0103-\u0219i exercite obliga\u021bia \u0219i dreptul de vot, s\u0103 aibe \u00een vedere nu numai prezentul malefic, ci viitorul Rom\u00e2niei, viitorul copiilor \u0219i al nepo\u021bilor lor, s\u0103 participe la vot \u0219i cu ajutorul acestuia s\u0103 determine o alternativ\u0103 de guvernare care s\u0103 rea\u0219eze Rom\u00e2nia pe f\u0103ga\u0219ul tradi\u021bional al vechilor deprinderi, al vechilor obiceiuri rom\u00e2ne\u0219ti \u0219i s\u0103 participe al\u0103turi de noi la refacerea \u021b\u0103rii \u0219i la rea\u0219ezarea ei pe drumul care va duce la normalizare \u0219i la o bun\u0103stare la care avem dreptul s\u0103 n\u0103d\u0103jduim \u0219i datorit\u0103 condi\u021biilor specifice \u021b\u0103rii noastre \u0219i datorit\u0103 calit\u0103\u021bii poporului roman\u201d<\/p>\n

-va urma-<\/p>\n

\n

Partea a III-a<\/strong><\/p>\n

\u2026 am deschis ochii, l\u0103s\u00e2ndu-m\u0103 orbit de soarele ce parc\u0103 \u00een\u021belegea \u0219i el profunzimea momentului. Mihai, \u0219oferul, \u00eemi respecta starea \u0219i doar m\u0103 privea din c\u00e2nd \u00een c\u00e2nd, se \u0219tia \u0219i el participant de acum la marea \u00eencercare, \u0219i c\u00e2t timp trecuse de la acea zi de 18 octombrie 1995, c\u00e2t timp \u2026
\nFulger\u0103tor mi se \u0219erpuiau clipe prin fa\u021ba ochilor amintind de aceast\u0103 lupt\u0103 cu refuzul de a se da linie verde ie\u0219itului la lumin\u0103. M\u0103 revedeam \u00een convoiul acela neterminabil \u0219i resim\u021beam privirea aceea a lui Valentin pe al c\u0103rui um\u0103r ap\u0103sa sicriul purt\u00e2nd greutatea veacului pe care ne preg\u0103team s\u0103-l debord\u0103m. El, Valentin, avusese menirea ca, \u00eentr-un moment dumnezeit, s\u0103 aib\u0103 sclipirea aceea de m\u00e2ndrie prin care s\u0103 \u00een\u021beleag\u0103 c\u00e2t de mult ar \u00eensemna o \u00eent\u00e2lnire cu B\u0103tr\u00e2nul pentru oamenii Oltului. Nu ne g\u00e2ndeam mai departe, nu, dar voiam s\u0103-l aducem \u00een ceea ce \u021bara percepuse ca ora\u0219ul ro\u0219u, jude\u021bul ro\u0219u. El, Valentin Arge\u0219anu, \u00eemi ap\u0103rea acum \u00een imagine sub d\u00e2rzenia cu care se luptase at\u00e2\u021bia ani cu oamenii care-n multe \u00eemprejur\u0103ri \u00eel primiser\u0103 cu ur\u0103 \u0219i cu r\u0103utate. El, Valentin Arge\u0219eanu, era, pentru mine, acel om providen\u021bial f\u0103r\u0103 de care ULTIMUL INTERVIU nu s-ar fi produs, f\u0103r\u0103 de care, rom\u00e2nul n-ar fi avut ocazia s\u0103 analizeze cum secolul dou\u0103zeci nu l-a \u00eengenuncheat pe Corneliu COPOSU nici m\u0103car \u00een pragul mor\u021bii. Luciditatea \u0219i discern\u0103m\u00e2ntul, claritatea \u0219i coeren\u021ba discursului aveau darul s\u0103 arate \u021b\u0103rii \u0219i na\u021biei, cum marii b\u0103rba\u021bi ne sunt da\u021bi de DUMNEZEU, iar noi nu-i putem percepe ca atare, dec\u00e2t c\u00e2nd DUMNEZEU ni-I ia \u00eentru Slava Sa, dar \u0219i \u00eentru slava na\u021biei pe care au slujit-o !
\nC\u00e2nd \u00eei telefonasem lui Virgi Popescu, \u00eenc\u0103 nu avusesem totul gata exclusive pentru tipar. \u00cen ceea ce prive\u0219te negocierea propriu-zis\u0103, aveam o anume reticen\u021b\u0103 pentru c\u0103 \u00een mintea mea lucrurile mari nu trebuie s\u0103 fac\u0103 loc t\u00e2rguielii, iar ULTIMUL INTERVIU nu trebuia nici pe departe s\u0103 conduc\u0103 spre a\u0219a ceva, chiar dac\u0103 \u00een istoria sa de doi ani, aproape, trecuse prin at\u00e2tea, \u00eenc\u00e2t nici m\u0103car mie nu-mi venea s\u0103-mi cred c\u0103 mai este posibil s\u0103-l duc spre sufletul de rom\u00e2n.
\nTrebuia s\u0103 preg\u0103tesc matri\u021bele din calc \u0219i, uimit, m-am izbit de refuzul Mirelei care practic d\u0103dea cu piciorul unei munci pe care numai ea \u0219tia cum o f\u0103cusem. R\u0103mas
\n\u00eencremenit cu receptorul \u00een m\u00e2n\u0103, nu-mi d\u0103deam seama c\u0103 lucrurile a\u0219a au \u0219i ele o ursit\u0103, \u0219i c\u0103, nu m\u0103 pot l\u0103sa \u00eenvins de micimea care la tot pasul \u00eemi ie\u0219ea \u00een fa\u021b\u0103.
\n\u00cen fine, Mirela reprezenta din acel moment un capitol \u00eencheiat definitive. \u0218i c\u00e2te mai aveam de f\u0103cut treceau acum \u00een disponibilit\u0103\u021bile suflete\u0219ti ale lui Carmen. Eram \u00een biroul lui Leonid Moisiu \u0219i ne uitam cu to\u021bii, unul la altul, dar \u00een\u021belegeam din privirile lor cum nu exist\u0103 loc de pas \u00eenapoi. \u0218i primarul Gheorghe P\u0103unescu \u0219i viceprimarii Ti\u021ba \u0219i Albu ne \u00eeng\u0103duiau s\u0103 mergem pe aceast\u0103 cale, parc\u0103 vroind cu orice pre\u021b s\u0103 arate c\u0103 ULTIMUL INTERVIU a fost dat s\u0103 fie al Slatinei, dar c\u0103 \u0219i ei, puterea Slatinei, \u00ee\u0219i \u00een\u021beleg rolul de a ajuta la a-l da \u021b\u0103rii \u00eentregi. Nici m\u0103car intimitatea corecturii unor lucr\u0103ri de concurs ocupare post nu s-a opus lucrului nostru \u0219i calculatorul scotea pagin\u0103 dup\u0103 pagin\u0103, sub ochii lui Leonid Moisiu, \u0219i sub m\u00e2nuirea lui Carmen, pe care tot DUMNEZEU mi-o adusese \u00eent\u00e2mpinare. A trebuit s\u0103 treac\u0103 destul timp p\u00e2n\u0103 ce s\u0103 termin\u0103m \u0219i nici m\u0103car un miting de protest al sindicatelor nu ne-a putut \u00eempiedica s\u0103 ajungem la Craiova. \u0218i, uite-a\u0219a, Craiova avea s\u0103 se\u00a0insinueze \u00eentre elementele de raportare a f\u0103ptuirilor mele scriitorice\u0219ti.
\nLa fel Virgil Popescu !
\nMihai, l-am \u00eentrebat, la un moment dat pe \u0219oferul ce-mi
\nRespectase cu sfin\u021benie t\u0103cerea, realizezi c\u0103 ai devenit o parte \u00een tot ceea ce \u00eensemneaz\u0103 apari\u021bia acestei c\u0103r\u021bi ?
\n\u201dCum s\u0103 nu, \u00eemi r\u0103spundea cu tremur \u00een glas, am citit \u0219i din Lumina nelumescului, iar acum abia a\u0219tept s\u0103 o citesc \u0219i pe aceasta. Poate c\u0103 este prea mult pentru mine s\u0103 m\u0103 consider parte a f\u0103ptuirilor dumneavoastr\u0103, dar dac\u0103 a\u021bi zis-o, accept cu pl\u0103cere \u0219i cu m\u0103rinimie.\u201d \u0218i se pierdu \u00een controlul mersului f\u0103r\u0103 s\u0103 mai scoat\u0103 un cuv\u00e2nt.
\nPriveam c\u0103tre el \u0219i-l vedeam pe Gheorghe Edu, \u0219eful lui, \u0219i omul care-mi devenise parte de metabolism printr-o prietenie nedisimulat\u0103, dezinteresat\u0103 \u0219i curat\u0103 ca seninul unei dimine\u021bi \u00eennorate. El, Gheorghe Edu, sus\u021binuse cel mai mult s\u0103 nu m\u0103 dau \u00eenapoi. El m\u0103 ajutase s\u0103 trec peste refuzul lui Valentin de a-mi accepta adeziunea de intrare cu drepturi depline \u00een partidul \u021b\u0103r\u0103ni\u0219tilor. Motivul refuzului? Culmea, fusesem c\u00e2ndva student la \u0218tefan Gheorghiu \u0219i asta at\u00e2rna prea mult \u00een dauna intereselor partidului !
\n\u201d\u0218i eu am fost comunist dou\u0103zeci de ani \u0219i nu trebuie s\u0103 fim refractari fa\u021b\u0103 de oamenii care vor s\u0103 vin\u0103 la noi \u2013 \u00eemi sunau \u00een timpane vorbele lui Mircea Ciumara \u2013 noi vrem s\u0103 \u021binem oamenii l\u00e2ng\u0103 noi, s\u0103 nu condamn\u0103m omul, ci faptele lui \u201d
\nPoate c\u0103 meritam a\u0219a ceva, poate, \u0219i ca s\u0103 fiu cinstit p\u00e2n\u0103 la cap\u0103t, pe undeva, prin apropierea parlamentarelor, c\u00e2nd scandalul listelor era peste tot \u00een toi, \u00eei zisesem deputatului c\u0103 m-a\u0219 \u00eencumeta s\u0103 fac pasul \u0219i poate c\u0103 a\u0219 fi adunat, prin ceea ce am f\u0103cut, destul\u0103 zestre, dar r\u0103spunsul lui m-a biciuit aspru \u0219i t\u0103ios:
\n\u201d\u2026 \u0219tiu ce ai f\u0103cut \u0219i nu te contrazic, dar locul t\u0103u e dup\u0103 2000 \u00eencolo !\u201d
\nPoate \u0219i meritam aceast\u0103 biciuial\u0103, mai ales c\u0103 deja m\u0103 alungaser\u0103 din televiziune, iar rana era destul de ad\u00e2nc\u0103 pentru a se refuza vindecat\u0103. M\u0103 rog. Priveam trec\u0103torii
\ndin ma\u0219in\u0103, venindu-mi s\u0103 le strig cum doar \u00een c\u00e2teva zile aveau s\u0103 ia cuno\u0219tin\u021b\u0103 cu ULTIMUL INTERVIU. \u00cemi venea s\u0103 le \u021bip asta \u0219i bucuria de a fi reu\u0219it nu avea margini. \u00cens\u0103 chinurile nu se puteau opri aici, mai ales c\u0103 trebuia s\u0103 simt \u0219i mai acut fierbin\u021beala emo\u021biei.
\nSeara , m\u0103 sun\u0103 Virgil Popescu \u0219i-mi cere s\u0103 ma aduc ni\u0219te calcuri pentru copert\u0103, b\u0103ie\u021bii vroind s\u0103 o trag\u0103 pe coal\u0103 normal\u0103 de tipar \u0219i s\u0103 mai aduc vreo opt, nou\u0103 matri\u021be. Sun la Carmen \u0219i o rog s\u0103 \u00een\u021beleag\u0103. Dar aceast\u0103 fat\u0103 avea s\u0103 se arate trup \u0219i suflet legat\u0103 de \u00eencerc\u0103rile mele, mai ales c\u0103, la postul local de televiziune, fusese tot tipul sincer al\u0103turi de mine. Vine \u0219i, \u00eentr-o or\u0103, avem tul la map\u0103 ! Ne\u0219ansa d\u0103 m\u00e2na cu ghinionul \u0219i n-am ma\u0219in\u0103. A\u0219tept pe ni\u0219te holuri ale puterii, iar c\u00e2nd deja nu m\u0103 mai a\u0219teptam la mare lucru, apare un alt om providen\u021bial pentru mine: Zoltan Erdei care nici nu st\u0103 la discu\u021bie: \u201dimediat vei avea ma\u0219in\u0103 la dispozi\u021bie !\u2026 chiar dac\u0103 PDSR-ist, nu m\u0103 pot opune ie\u0219irii la lumin\u0103 a \u00eenv\u0103\u021b\u0103turilor lui COPOSU ! Te duci la Vivi \u0219i ea-\u021bi d\u0103 ma\u0219in\u0103. Folose\u0219te-o c\u00e2t \u00ee\u021bi trebuie \u0219i mai ales cu folos !\u201d
\nAcesta este Zoltan Erdei, omul care prin presta\u021biile sale sportive a dat tot at\u00e2ta prestan\u021b\u0103 Slatinei c\u00e2t \u0219i marii agen\u021bi economici. \u00cen treac\u0103t fie spus, \u00eemi povestea despre farmecul unei \u00eent\u00e2lniri pe un aeroport European cu regina \u0219i principesa. Zoltan Erdei, un om care din vulcanu arenei sportive a \u00een\u021beles c\u0103 omul are nevoie de om \u00een tot ceea ce \u00eenseamn\u0103 existen\u021ba sa.
\nPlec la Craiova, \u00eens\u0103 sufletul meu mi-era zbuciumat \u0219i zdrobit deopotriv\u0103 de comportamentul editorului care calc\u0103 \u00een picioare cuv\u00e2ntul meu de onoare \u0219i nu vine \u00een \u00eent\u00e2mpinare cu suma de bani pe care trebuia s\u0103 o duc lui nea Virgil Popescu. Ba mai mult \u2026 dar nu, nu merit\u0103. DUMNEZEU mi-a dat puterea s\u0103 \u00een\u021beleg \u0219i s\u0103 iert.
\n\u0218i am iertat, dar totul se opre\u0219te aici !
\nMai \u0219tiu c\u0103 am v\u0103zut primele fascicole tip\u0103rite \u0219i-mi tremura inima, \u00eemi tremura sufletul. Mai erau c\u00e2teva zile p\u00e2n\u0103 a avea \u00een m\u00e2n\u0103 cartea.
\n\u201dAm s\u0103 \u00eencerc, \u00eemi \u0219iroia-n urechi glasul lui nea Virgil, ca luni, c\u00e2nd ve\u021bi veni pe aici, s\u0103 v\u0103 dau exemplarul de prob\u0103, s\u0103-l lua\u021bi cu dumneavoastr\u0103 la Govora \u201d<\/p>\n

~ va urma ~<\/p>\n

\u2014\u2014\u2014\u2014\u2014\u2014\u2014\u2014\u2014\u2014\u2014\u2014\u2013<\/p>\n

Marin BE\u0218CUC\u0102<\/strong><\/p>\n

12 iunie, 2018<\/strong><\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

EPOPEE \u00ceMPOTRIVA UIT\u0102RII \u2026 da, \u00eenv\u0103\u021b\u0103turile lui Corneliu COPOSU ! P\u0103i cum altfel am putea percepe spusele unui om care [&hellip<\/p>\n","protected":false},"author":1,"featured_media":0,"comment_status":"closed","ping_status":"closed","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"footnotes":""},"categories":[3],"tags":[],"class_list":["post-39396","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-articole"],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/39396","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/users\/1"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=39396"}],"version-history":[{"count":3,"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/39396\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":39399,"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/39396\/revisions\/39399"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=39396"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=39396"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=39396"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}