{"id":39446,"date":"2018-06-15T07:47:48","date_gmt":"2018-06-15T07:47:48","guid":{"rendered":"http:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/?p=39446"},"modified":"2018-06-15T07:47:48","modified_gmt":"2018-06-15T07:47:48","slug":"ioan-popoiu-eminescu","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/2018\/06\/15\/ioan-popoiu-eminescu\/","title":{"rendered":"Ioan POPOIU: Eminescu"},"content":{"rendered":"

\"\"<\/a><\/strong>,,A vorbi despre Poet este ca \u015fi c\u00e2nd ai striga \u00eentr-o pe\u015fter\u0103 vast\u0103, nu pot sunetele s\u0103 ajung\u0103 p\u00e2n\u0103 la el\u201d (Tudor Arghezi). Cel care se exprima astfel despre Eminescu voia s\u0103 sugereze imposibilitatea de a-l cuprinde \u00een cuvinte, pentru a-l defini. \u00cen scrisoarea c\u0103tre Constantin Noica, din 5 martie 1970, Emil Cioran se exprima astfel: ,,…nu \u00eencetez s\u0103 m\u0103 mir c\u0103 a putut s\u0103 apar\u0103 printre noi; f\u0103r\u0103 Eminescu, neamul nostru ar fi ne\u00eensemnat \u015fi aproape de dispre\u0163uit…\u201d.<\/p>\n

Imaginea sa \u00een fiin\u0163a noastr\u0103 se identific\u0103 pentru totdeauna cu aceea a Luceaf\u0103rului, str\u0103b\u0103t\u0103tor de spa\u0163ii \u015fi timpuri, cu chipul ,,nemuritor\u201d al lui Hyperion… S-a vorbit despre Eminescu ca despre un geniu, termen asociat \u015fi cu numele altor mari poe\u0163i ai lumii, Dante, Shakespeare, Goethe. Credem c\u0103 un termen mai inspirat, mai adev\u0103rat pentru a-l caracteriza, ar fi acela de poet vizionar. Vizionarismul s\u0103u transpare din marile sale poeme, din eleva\u0163ia sa intelectual\u0103, din forma\u0163ia sa spiriual\u0103, filozofic\u0103. T\u00e2n\u0103rul student de la Viena \u015fi Berlin era pasionat de filosofia oriental\u0103, de Confucius, Zoroastru, de soteriologia lui Budha, de mistica evreiasc\u0103, de Cabala, Ghemara, de cursul de limb\u0103 sanscrit\u0103, pentru a citi pe Kalidasa, de cosmogonia indic\u0103. Putem concluziona c\u0103 ini\u0163ierea lui Eminescu \u00een filosofia \u015fi spiritualitatea vechii Indii era lung\u0103 \u015fi organizat\u0103. Ajuns \u00een marile biblioteci, studentul pasionat descoper\u0103 o ,,terra incognita\u201d!<\/p>\n

Prietenul s\u0103u, Teodor Stefanelli scria uimit: ,,Uneori era at\u00e2t de ad\u00e2ncit \u00een lucru, c\u0103 scria p\u00e2n\u0103 foarte t\u00e2rziu noaptea \u015fi atuncea nici nu mergea seara la cin\u0103…C\u00e2nd nu scria, cetia foarte mult tot felul de c\u0103r\u0163i…Iacob Negruzzi, directorul Convorbirilor literare, \u00eei d\u0103ruise lui Eminescu operele lui Schopenhauer \u015fi ele ocupau locul de cinste pe masa poetului. Dar nu se m\u0103rginea numai la cetirea operelor originale ale scriitorilor germani, ci cetia tot felul de c\u0103r\u0163i traduse din alte literaturi \u00een limba german\u0103…Astfel a cetit el mult din literatura indic\u0103 \u015fi persan\u0103 \u015fi c\u00e2nd avea cu cine discuta mult despre aceste literaturi \u015fi mai cu seam\u0103 despre principiile religiei budiste, de care era \u00eenc\u00e2ntat \u015fi despre care spunea c\u0103 este cea mai poetic\u0103, mai frumoas\u0103 \u015fi mai profund\u0103 religie de pe lume. Cetise \u015fi Ramayana, Mahabharata, apoi Sakuntala din literatura indic\u0103 \u015fi frumoasele versuri ale lui Hafis din literatura persan\u0103 \u015fi trebuie s\u0103-i fi pl\u0103cut foarte mult aceste opere, c\u0103ci foarte adesea vorbea despre ele…\u201d.<\/p>\n

Dragostea fa\u0163\u0103 de ace\u015fti autori se reflect\u0103 \u00een versurile sale: ,,Din mii de mii de vorbe consist\u0103-a voastr\u0103 lume,\/ C\u0103reia tot p\u0103m\u00e2ntul e numai un isvod.\/Pe care se \u00eenal\u0163\u0103 p\u0103m\u00e2nt \u015fi om \u015fi cer\/ \u00cen g\u00e2nd la Kalidasa, pe buza lui Omer..\u201d. Plec\u00e2nd de la izvoare, Eminescu cuno\u015ftea bine religiile Orientului (Indiei), profunzimea doctrinelor, concep\u0163iile exotice: ,,Astfel \u015fi pas\u0103re \u015fi om\/ \u015ei soarele \u015fi luna\/ Se nasc \u015fi mor \u00een sfantul Brahm (a)\/ \u00cen care toate-s una…\u201d. Suferin\u0163a proprie l-a apropiat u\u015for de budism, iar doctrina Nirvanei, a dispari\u0163iei individuale, a contopirii cu marele tot l-a cucerit: ,,Ce suflet trist mi-au d\u0103ruit\/ P\u0103rin\u0163ii din p\u0103rin\u0163i,\/ De-au \u00eenc\u0103put \u00een el\/ At\u00e2tea suferin\u0163i?\/ (…) O, valuri ale sfintei m\u0103ri,\/ Lua\u0163i-m\u0103 cu voi\u201d!<\/p>\n

El a unoscut Vedele, cele mai vechi texte religioase, poemele literaturii indice, Ramayana, Mahabharata, cartea lui Zoroastru, magul vechilor per\u015fi, a c\u0103rui influen\u0163\u0103 o remarc\u0103m \u00een ,,S\u0103rmanul Dionis\u201d. Apoi, la Berlin, citind Prelegerile de filosofie a religiei, apar\u0163in\u00e2nd lui Hegel, a cunoscut Tora (legea veche ebraic\u0103), Cabala (tradi\u0163ia mistic\u0103 a Vechiului Testament), Talmudul (codul ceremonial), teoria \u015fi practica iudaic\u0103, haggada \u015fi ghemara. Poetul avea cuno\u015ftin\u0163e solide de\u00a0 cosmologie, cre\u015ftin\u0103 (Geneza) \u015fi vedic\u0103 (hindus\u0103), un imn din Rigveda este tradus din german\u0103 de poet, iar \u00eentr-un manusris al s\u0103u, el scrie aceste r\u00e2nduri care v\u0103desc un filosof profund: ,,Spiritul este ceva absolut, ce se mijloce\u015fte pe sine din sine, este o autodiferen\u0163iere, o diviziune originar\u0103; lumea este ceea-ce-e-pus de spirit; ea este f\u0103cut\u0103 din neantul s\u0103u; \u00eens\u0103 negativul lumii este afirmativul, creatorul; a\u015fadar, lumea a luat na\u015ftere din plenitudinea absolut\u0103 a puterii binelui, ea este creat\u0103 din neantul s\u0103u propriu, care este Dumnezeu\u201d.<\/p>\n

Poetul cuno\u015ftea, deopotriv\u0103, teoria cosmogonic\u0103 a lui Kant-Laplace \u015fi textul cosmogonic sanscrit al Imnului Crea\u0163iunii din Rigveda, iar ceea ce rezult\u0103 din acest ,,mixtum compositum\u201d filosofico-religios este concep\u0163ia original\u0103 cosmogonic\u0103 a lui Eminescu, redat\u0103 \u00een impecabile forme estetice: ,,La-nceput, pe c\u00e2nd fiin\u0163\u0103 nu era, nici nefiin\u0163\u0103,\/C\u00e2nd nu s-ascundea nimica, de\u015fi tot era ascuns…\/\u00a0 C\u00e2nd p\u0103truns de sine \u00eensu\u015fi odihnea cel nep\u0103truns.\/ Fu pr\u0103pastie ? genune ? Fu noian \u00eentins de ap\u0103 ? (…) Umbra celor nef\u0103cute nu-ncepuse-a se desface,\/ \u015ei \u00een sine \u00eemp\u0103cat\u0103 st\u0103p\u00e2nea eterna pace!…\/ Dar deodat-un punct se mi\u015fc\u0103…cel dint\u00e2i \u015fi singur.\/ Iat\u0103-l cum din chaos face mum\u0103, iar\u0103 el devine Tat\u0103l…\/ Punctu-acela de mi\u015fcare, mult mai slab ca boaba spumii,\/ E st\u0103p\u00e2nul f\u0103r\u0103 margini peste marginile lumii…\/ De-atunci negura etern\u0103 se desface \u00een f\u00e2\u015fii,\/ De atunci r\u0103sare lumea, lun\u0103, soare \u015fi stihii…\/ De atunci \u015fi p\u00e2n\u0103 ast\u0103zi colonii de lumi pierdute\/ Vin din sure v\u0103i de chaos pe c\u0103r\u0103ri necunoscute\/ \u015ei \u00een roiuri luminoase izvor\u00e2nd din infinit,\/ Sunt atrase \u00een via\u0163\u0103 de un dor nem\u0103rginit…\u201d (Scrisoarea I). Am redat integral aceste versuri pentru a sublinia profunzimea \u015fi grandoarea cosmogoniei eminesciene, f\u0103r\u0103 seam\u0103n \u00een literatura rom\u00e2n\u0103.<\/p>\n

Se afl\u0103 \u00een aceast\u0103 sintez\u0103 cosmogonic\u0103 \u015fi acel ,,tohu va bohu\u201d ab initio (din Genez\u0103), Tat\u0103l, din dogmatica cre\u015ftin\u0103, versurile identice din Vedele hinduse, ,,punctul mi\u015fc\u0103tor\u201d al lui Kant-Laplace, desf\u0103\u015furarea acestuia, conform Spiritului hegelian, \u015fi crea\u0163ia din nimic (creatio ex nihilo). Peste toate \u00eens\u0103 se afl\u0103 viziunea original\u0103 a cosmogoniei Poetului, redat\u0103 cu des\u0103v\u00e2r\u015fit\u0103 m\u0103iestrie artistic\u0103, prin mijlocirea poeziei. Din timpul sruden\u0163iei la Viena ne-a r\u0103mas de la Eminescu manuscrisul unei povestiri neterminate, intitulat\u0103 de G. C\u0103linescu, Un fragment eminescian: Pustnicul, iar de Perpessicius, Mo\u015f Iosif, povestire edificatoare pentru modalitatea de integrare \u015fi exprimare artistic\u0103 a unor surse diverse. Povestirea are drept personaj pe ,,zahastrul (sihastrul) Iosif\u201d, doritor s\u0103-\u015fi limpezeasc\u0103 unele taine prin intermediul unor c\u0103r\u0163i vechi, grece\u015fti, dar textul poart\u0103 amprenta lui Leibniz, la care se adaug\u0103 \u015fi influen\u0163e din Kant, Schopenhauer \u015fi Hegel. Sihastrul Iosif este \u00eenf\u0103\u0163i\u015fat ca un ,,polihistor considerabil\u201d, cu numeroase cuno\u015ftin\u0163e de astronomie, ,,dup\u0103 el, fiecare atom era centrul lumii \u00eentregi, adic\u0103 a nem\u0103rginirei, \u015fi fiecare sta \u00een leg\u0103tur\u0103 cu toate lucrurile lumii\u201d. Pentru prima dat\u0103 \u00een literatura noastr\u0103, poetul venea cu ipoteza existen\u0163ei unor ,,persoane extraterestre\u201d, pe un glob \u00eendep\u0103rtat, pe baza lecturilor astrologice din Paracelsus \u015fi Dimitrie Cantemir.<\/p>\n

Pe aceea\u015fi linie a descifr\u0103rii tainelor divinit\u0103\u0163ii se \u00eenscrie ,,Rug\u0103ciunea unui dac\u201d, \u00a0(1879): ,,Pe c\u00e2nd nu era moarte, nimic nemuritor,\/ Nici s\u00e2mburul luminii de via\u0163\u0103 d\u0103t\u0103tor,\/ Nu era azi, nici m\u00e2ne, nici ieri, nici totdeauna,\/ C\u0103ci unul erau toate \u015fi totul era una;\/ Pe c\u00e2nd p\u0103m\u00e2ntul, cerul, v\u0103zduhul, lumea toat\u0103\/ Erau din r\u00e2ndul celor ce n-au fost niciodat\u0103,\/ Pe-atunci erai Tu singur, \u00eenc\u00e2t m\u0103-ntreb \u00een sine-mi:\/ Au cine-i zeul c\u0103rui plec\u0103m a noastre inemi?\u201d. Este acela\u015fi zeu din Rigveda (Imnul crea\u0163iunii), tradus de poet: ,,\u00cent\u00e2i e\u015fi aceast\u0103 s\u0103m\u00e2n\u0163\u0103 a luminii\/ Ea singur\u0103 a lumii st\u0103p\u00e2n\u0103 nen\u0103scut\u0103\/ P\u0103m\u00e2ntul, cerul \u0163ine ea cu a ei fiin\u0163\u0103\/ Care e zeul c\u0103rui noi jertf\u0103 \u00eei aducem?\u201d Poemul ,,Luceaf\u0103rul\u201d reflect\u0103 pregnant originalitatea cosmogoniei eminesciene, \u00een imagini poetice de mare frumuse\u0163e \u015fi profunzime, precum aceast\u0103 c\u0103l\u0103torie a lui Hyperion spre locul unde s\u0103l\u0103\u015fluie\u015fte Demiurgul: ,,Cre\u015fteau \u00een cer a lui aripe,\/ \u015ei c\u0103i de mii de ani treceau \/ \u00cen tot at\u00e2tea clipe\/ Un cer de stele dedesubt,\/ Deasupra-i cer de stele\/ P\u0103rea un fulger nentrerupt\/ R\u0103t\u0103citor prin ele.\/ \u015ei din a chaosului v\u0103i \/ Jur \u00eemprejur de sine,\/ Vedea, ca-n ziua cea dent\u00e2i, \/ Cum izvorau lumine;\/ Cum izvor\u00e2nd \u00eel \u00eenconjor\/ Ca ni\u015fte m\u0103ri, de-a-notul…\/El zboar\u0103, g\u00e2nd purtat de dor,\/ P\u00e2n piere totul, totul;\/ C\u0103ci unde-ajunge nu-i hotar,\/ Nici ochi spre a cunoa\u015fte,\/\u015ei vremea-ncearc\u0103 \u00een zadar\/ Din goluri a se na\u015fte\u201d.<\/p>\n

\u00a0Antropologia eminescian\u0103 este la fel original\u0103, liber\u0103 de orice concepte dogmatice, precum \u00een fragmentul ,,Archaeus\u201d, unde poetul concepe o ,,nemurire panteist\u0103, dup\u0103 care noi, uni\u0163i cu marele tot, nu am muri nicic\u00e2nd, ci numai ne-am re\u00eentoarce de unde am pornit\u201d. El continu\u0103: ,,Aceast\u0103 nemurire \u00eenl\u0103tur\u0103 personalitatea distinct\u0103 a fiec\u0103ruia \u015fi responsabilitatea actelor sale;…fiin\u0163a \u00een om e nemuritoare. E unul \u015fi acela\u015fi punctum saliens, care apare \u00een mii de oameni, dezbr\u0103cat de timp \u015fi spa\u0163iu, \u00eentreg \u015fi nedesp\u0103r\u0163it, care mi\u015fc\u0103 cojile (\u00eenveli\u015furile existen\u0163iale), le m\u00e2n\u0103 una-nspre alta, le p\u0103r\u0103se\u015fte, formeaz\u0103 altele nou\u0103, pe c\u00e2nd carnea zugr\u0103viturelor sale apare ca o materie, ca un Ahasver al formelor, care face o c\u0103l\u0103torie ce pare vecinic\u0103… \u00cen orice om se-ncearc\u0103 spiritul Universului, se opinte\u015fte din nou, r\u0103sare ca o nou\u0103 raz\u0103 din aceea\u015fi ap\u0103, oarecum un nou asalt spre ceruri.\u201d Upani\u015fadele (cele mai vechi texte filosofice indiene) l-au incitat pe t\u00e2n\u0103rul student aflat la Berlin, unde el lua note despre ,,spiritul universului, Brahman, reflectat \u00een nem\u0103rginirea sufletului uman, Atman\u201d. Influen\u0163a acestor texte se resimte \u00een ,,S\u0103rmanul Dionis\u201d: ,,Trecut \u015fi viitor e \u00een sufletul meu, ca p\u0103durea \u00eentr-un s\u00e2mbure de ghind\u0103, mediteaz\u0103 Dionis, \u015fi infinitul asemene, ca reflectarea cerului \u00eenstelat \u00eentr-un strop de rou\u0103…Nu e adev\u0103rat c\u0103 exist\u0103 un trecut- consecutivitatea e \u00een cugetarea noastr\u0103- cauzele fenomenelor, acelea\u015fi \u00eentotdeauna, exist\u0103 \u015fi lucreaz\u0103 simultan. S\u0103 tr\u0103iesc \u00een vremea lui Mircea cel B\u0103tr\u00e2n sau Alexandru cel Bun este oare absolut imposibil ?\u201d<\/p>\n

Via\u0163a uman\u0103, a\u015fa cum o vede poetul, este nefericit\u0103, concep\u0163ia sa este marcat\u0103 de scepticism; s\u0103 reflect\u0103m la cuvintele pe care Demiurgul, P\u0103rintele ve\u015fniciei, le adreseaz\u0103 lui Hyperion: ,,Tu vrei un om s\u0103 te soco\u0163i, \/ Cu ei s\u0103 te asameni ?\/ Dar piar\u0103 oameni cu to\u0163i,\/ S-ar na\u015fte iar\u0103\u015fi oameni.\/ Ei numai doar dureaz\u0103-n v\u00e2nt\/ De\u015ferte idealuri\/ C\u00e2nd valuri afl\u0103 un morm\u00e2nt,\/ R\u0103sar \u00een urm\u0103 valuri;\/ Ei doar au stele cu noroc\/ \u015ei prigoniri de soarte,\/ Noi nu avem nici timp, nici loc,\/ \u015ei nu cunoaa\u015ftem moarte.\/ Din s\u00e2nul vecinicului ieri \/ Tr\u0103ie\u015fte azi ce moare,\/ Un soare de s-ar stinge-n cer\/ S-aprinde iar\u0103\u015fi soare;\/ P\u0103r\u00e2nd pe veci a r\u0103s\u0103ri,\/ Din urm\u0103 moartea-l pa\u015fte,\/ C\u0103ci to\u0163i se nasc spre a muri \/ \u015ei mor spre a se na\u015fte.\u201d \u00cenv\u0103\u0163\u0103tura despre moarte (thanatos) reflect\u0103 concep\u0163ia sa existen\u0163ial\u0103: ,,Moartea succede vie\u0163ii, via\u0163a succede la moarte, \/Alt sens n-are lumea asta, n-are alt scop, alt\u0103 soarte\u201d (Epigonii). \u00centr-un manuscris, el nota: ,,Moartea este stingerea con\u015ftiin\u0163ei individuale…, nu este dec\u00e2t o frunz\u0103 din miile de frunze, \u00een genera\u0163ii, pe care arborul lumii le produce cu fiecare prim\u0103var\u0103….\u201d \u00a0Dar aspira\u0163ia la nemurire r\u0103m\u00e2ne intact\u0103: ,,O, de ar fi o moarte, f\u0103r\u0103 ca eu s\u0103 mor, \/ eu a\u015f cuprinde-o-n bra\u0163e \u015fi a\u015f str\u00e2nge-o cu dor\u201d (Povestea magului c\u0103l\u0103tor \u00een stele).<\/p>\n

Ca poet romantic, vizionar, Eminescu a fost fr\u0103m\u00e2ntat p\u00e2n\u0103 la zbucium de raporturile fiin\u0163ei umane cu o divinitate necunoscut\u0103 \u015fi cu neputin\u0163\u0103 de definit, dar \u015fi de condi\u0163ia omului \u00eentr-un univers necunoscut: ,,Dar mai \u015ftii ?…N-auzim noaptea armonia din pleiade ?\/ \u015etim de nu tr\u0103im pe-o lume ce pe nesim\u0163ite cade ?\/ Oceanele-nfinirei o c\u00e2ntare-mi par c-ascult \/ Poate c\u0103 \u00een v\u0103i de haos ne-am pierdut de mult…de mult.\u201d<\/p>\n

Aceste nota\u0163ii din crea\u0163ia poetului par s\u0103 revele un Eminescu necunoscut, cu toate acestea, ele nu sunt dec\u00e2t fa\u0163a v\u0103zut\u0103 a icebergului, c\u0103ci ar trebui s\u0103 vorbim de fapt despre universul eminescian, pentru a ne face o idee despre profunzimea \u015fi vastitatea operei sale, f\u0103r\u0103 egal \u00een literatura rom\u00e2n\u0103. \u015ei \u00een acest fel ne \u00eentoarcem la cuvintele de la \u00eenceput ale lui Arghezi: Eminescu, ,,sf\u00e2ntul prea curat al ghiersului rom\u00e2nesc\u201d, nu poate fi cuprins \u00een cuvinte, oric\u00e2te de alese \u015fi numeroase ar fi.<\/p>\n

————————–
\n<\/strong><\/p>\n

IOAN POPOIU<\/strong><\/p>\n

15 iunie, 2018<\/strong><\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

,,A vorbi despre Poet este ca \u015fi c\u00e2nd ai striga \u00eentr-o pe\u015fter\u0103 vast\u0103, nu pot sunetele s\u0103 ajung\u0103 p\u00e2n\u0103 la [&hellip<\/p>\n","protected":false},"author":1,"featured_media":0,"comment_status":"closed","ping_status":"closed","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"footnotes":""},"categories":[3],"tags":[],"class_list":["post-39446","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-articole"],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/39446","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/users\/1"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=39446"}],"version-history":[{"count":2,"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/39446\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":39449,"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/39446\/revisions\/39449"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=39446"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=39446"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=39446"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}