{"id":39467,"date":"2018-06-15T11:52:33","date_gmt":"2018-06-15T11:52:33","guid":{"rendered":"http:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/?p=39467"},"modified":"2018-06-15T11:52:33","modified_gmt":"2018-06-15T11:52:33","slug":"adrian-botez-profetismul-eminescian","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/2018\/06\/15\/adrian-botez-profetismul-eminescian\/","title":{"rendered":"Adrian BOTEZ: Profetismul Eminescian"},"content":{"rendered":"

\"\"<\/a>Orice epoc\u0103 istoric\u0103 a unui neam, caracterizat\u0103 prin dualismul moral \u015fi spiritual: a) criz\u0103 abisal\u0103; b) speran\u0163\u0103 spre pretutindeni deschis\u0103 – a n\u0103scut profe\u0163i \u015fi profe\u0163ii. A stimulat c\u0103utarea de identitate, individual\u0103, dar mai ales na\u0163ional\u0103, pentru a se (re)\u00eentemeia lumea (sau o lume). A\u015fa a fost cazul rom\u00e2nilor, dup\u0103 epoca fanariot\u0103, a\u015fa a fost dup\u0103 1859 \u015fi 1877, a\u015fa a fost \u00een epoca interbelic\u0103, apoi \u00een cea postbelic\u0103.<\/p>\n

Pentru c\u0103 vremea noastr\u0103 este un astfel de nod gordian al istoriei na\u0163ionale – se nasc profe\u0163i \u015fi se fac profe\u0163ii. Instinctiv, \u00eens\u0103, ne retragem \u00eencrederea, spre izvoare mai s\u0103n\u0103toase ale profe\u0163iei, spre epoci proferice mai solemne \u015fi mai salubre, \u00een care profe\u0163iile con\u0163in un grad mai mare de profunzime a perspectivei istorice, sor\u0163ii \u015fi menirii rom\u00e2nilor. Eventual, o viziune mitic\u0103.<\/p>\n

De aceea, admi\u0163\u00e2nd premiza c\u0103 Eminescu \u00eentrupeaz\u0103 Logos-ul na\u0163ional, nu ar fi deloc lipsit de interes, g\u00e2ndim noi, s\u0103 afl\u0103m ce con\u0163ine profe\u0163ia numit\u0103 starea-de-Eminescu<\/strong>, \u00een leg\u0103tur\u0103 cu neamul \u015fi na\u0163iunea noastr\u0103 (de fapt, a sa). Poate c\u0103, \u00een felul acesta, vom putea, cu to\u0163ii, s\u0103 corect\u0103m febrilitatea – spre luciditate, fanatismul – spre clarviziune, bravura – spre ac\u0163iune coerent\u0103, indolen\u0163a – spre entuziam. \u015ei, poate, \u00een\u0163elepciunea (care, din p\u0103cate la rom\u00e2ni a devenit – spun, cel pu\u0163in unii – o stare de pasivitate nociv\u0103) – c\u0103tre demiurgie, sau autodemiurgie etnic\u0103. Toate acestea \u0163in, implicit, de o ini\u0163iere \u00een spiritul profetic.<\/p>\n

*<\/p>\n

Tot ce exist\u0103 \u00een lume, ca fiin\u0163are, nu e un scop \u00een sine, ci mijlocul prin care Spiritul se caut\u0103, spre a se reg\u0103si pe sine \u00eensu\u015fi[1]<\/a>.<\/p>\n

Nici un popor-Logos \u015fi, apoi, nici o na\u0163iune-Logos nu sunt un scop \u00een sine. Poporul ca form\u0103 primar\u0103 de expresivitate (organic\u0103) a unei spiritualit\u0103\u0163i colective, na\u0163iunea, ca form\u0103 superioar\u0103 de expresivitate etnic\u0103 (dar mai abstract\u0103) – sunt mijloacele prin care Logos-ul Suprem n\u0103zuie\u015fte s\u0103 se reveleze sie\u015fi[2]<\/a>.<\/p>\n

Este evident\u0103 orientarea spiritual\u0103 specific\u0103 a fiec\u0103rui neam. Fiecare neam are o pl\u0103smuire anume – deci, prin el, Logos-ul c\u0103ut\u0103tor instituie o speran\u0163\u0103 anume de autorecuperare.<\/p>\n

\u015ei atunci, un Om-Spirit, un om care constituie (\u015fi instituie) locul geometric (ori, poate, punctul originar, v\u00e2rtejul-matc\u0103 n\u0103sc\u0103toare) al sensurilor existen\u0163iale ale unui neam, al c\u0103ut\u0103rilor de fiin\u0163\u0103 spre Spirit ale unui neam (este cazul lui Eminescu-Logos na\u0163ional) – trebuie valorificat prin aceast\u0103 latur\u0103, absolut necesar\u0103 autocunoa\u015fterii unui neam: latura profetic\u0103<\/strong>. Ne putem afla pe noi \u00een\u015fine, ca proiectare a unui destin colectiv pe axa viitorului (sau \u00een atemporalitate), dac\u0103 vom afla orientarea liniilor de for\u0163\u0103 ale Spiritului-Eminescu. Ce-\u015fi dore\u015fte, de fapt, ce<\/strong> \u00eentrevede Eminescu-Spiritul (Logos-ul na\u0163ional) ? (Nu e vorba doar de clarviziunea, ci de intuirea\u00a0 – sau constituirea\u00a0 –\u00a0 arhitecturii naturale a Logos-ului specific, Logos pe care cel cu o viziune ocult\u0103 \u00eel poate tr\u0103i efectiv, atemporal). R\u0103spunsul la aceast\u0103 \u00eentrebare va rezolva scopul fiin\u0163\u0103rii noastre, ca neam. Mai mult: modul de fiin\u0163are va trebui rev\u0103zut \u015fi corectat (reorientat) \u00een func\u0163ie de cel care ne este arhetip spiritual na\u0163ional: Eminescu.<\/p>\n

Latura profetic\u0103 a unei opere-viziuni \u00eenseamn\u0103 tocami capacitatea de revela\u0163ie (\u00een trepte: revela\u0163ia eminescian\u0103 av\u00e2nd drept consecu\u0163ie revela\u0163ia noastr\u0103, dinspre forma-destin individual spre esen\u0163a-destin colectiv), Prin Logos, a Spiritului, ca finalitate a Logos-ului. Revela\u0163ia trebuie, cel pu\u0163in pentru noi, cei \u00een curs de ini\u0163iere, s\u0103 reprezinte o conforma\u0163ie, pe care s-o con\u015ftientiz\u0103m \u015fi fa\u0163\u0103 de care s\u0103 rezon\u0103m, la care s\u0103 ne adapt\u0103m toate dimensiunile \u015fi ac\u0163iunile fiin\u0163ei.<\/p>\n

Exist\u0103, deci, \u00een eternitate (ca un dat, ca o arhitectur\u0103 a unui estin trans-temporal), a\u015fa cum spune Mircea Vulc\u0103nescu, \u201co dimensiune rom\u00e2neasc\u0103 a existen\u0163ei<\/em><\/strong>\u201d[3]<\/a>, iar con\u0163inutul schi\u0163ei fenomenologice pe care o propune acesta este foarte relevant, \u00een sensul intuirii arhitecturii spirituale rom\u00e2ne\u015fti (op. cit., p.85: \u201cSensul dimensional al existen\u0163ei; Caracterizarea ei na\u0163ional\u0103; (\u2026) Fiin\u0163a ca \u00eentreg: firea ca lume \u015fi ca vreme; Fiin\u0163a singuratic\u0103: \u00eent\u00e2mplarea, insul, Dumnezeu; Fiin\u0163a ca \u00eensu\u015fire: faptul \u015fi felul de a fi; T\u0103g\u0103duirea fiin\u0163ei: opozi\u0163ie \u015fi limitare; Nu exist\u0103 nefiin\u0163\u0103; Nu exist\u0103 imposibilitate absolut\u0103 etc.).<\/strong> Iar ceea ce am afirmat mai sus, \u00een leg\u0103tur\u0103 cu aspectul teleologic al universului \u015fi al neamului – face parte integrant\u0103, conform afirma\u0163iei lui Mircea Vulc\u0103nescu (op. cit., p. 84), din viziunea rom\u00e2neasc\u0103 asupra lumii: \u201c\u2026 tot ceea ce exist\u0103 \u00een vreme, tot ceea ce se \u00eent\u00e2mpl\u0103, se \u00eenf\u0103\u0163i\u015feaz\u0103 rom\u00e2nului cu un caracter de apari\u0163ie, a\u015f zice de teofonie, de ar\u0103tare, de v\u0103dire a unei lucr\u0103ri transcognitive, care se s\u0103v\u00e2r\u015fe\u015fte \u00een lume, peste noi, lucrare continuu creatoare, care se s\u0103v\u00e2r\u015fe\u015fte-n lume, \u015fi la care ochiul omenesc e numai martor<\/em><\/strong>\u201d. (Opinia noastr\u0103, \u00een leg\u0103tur\u0103 cu ultimul segment al afirma\u0163iei lui Mircea Vulc\u0103nescu, este c\u0103, \u00een mod incon\u015ftient, se s\u0103v\u00e2r\u015fe\u015fte o teurgie, o sinergizare a ac\u0163iunii omene\u015fti cu cea divin\u0103 – energia av\u00e2nd ca finalitate integrarea c\u00e2t mai exact coordonat\u0103, c\u00e2t mai fidel\u0103, a fiin\u0163\u0103rii individuale \u00een arhetipul ac\u0163iunii divine).<\/p>\n

Mircea Eliade salveaz\u0103 Europa spiritual\u0103 a veacului XX prin conceptul fundamental de homo religiosus<\/strong> – concept prin care se reveleaz\u0103 osmoza, cu sens transcendent, om-cer (divin) \u015fi se repun \u00een func\u0163iune c\u0103ile blocate ale sensului lumii (se reveleaz\u0103 doctrina m\u00e2ntuirii, prin \u201ceterna re\u00eentoarcere<\/em><\/strong>\u201d).<\/p>\n

\u00cen acest sens \u015fi din acest motiv (mai ales c\u0103 R\u0103s\u0103ritul european p\u0103streaz\u0103 arhetipul lui homo religiosus<\/strong> mai viu dec\u00e2t Occidentul) am insistat, \u00een lucrarea de fa\u0163\u0103, asupra aspectului religios al fiin\u0163\u0103rii-e. C\u0103ci, vom spune dimpreun\u0103 cu marele dasc\u0103l care a fost, pentru elita intelectual\u0103 interbelic\u0103, Nae Ionescu: \u201cconfesiunea face parte integrant\u0103 \u015fi e, oarecum, determinat\u0103 de pl\u0103mada sufleteasc\u0103 a regiunilor respectiv. Acesta este adev\u0103rul fundamental \u00een problema na\u0163iunii \u015fi religiei: ele sunt realit\u0103\u0163i corelative<\/em><\/strong>\u201d[4]<\/a>.<\/p>\n

Sau, problema lui Eminescu-Spirit na\u0163ional, \u00een c\u0103utarea identit\u0103\u0163ii lui supreme ar putea fi motivat\u0103 de afirma\u0163iile lui Vasile Lovinescu \u015fi pus\u0103 \u00een termenii esoterici ai acestuia[5]<\/a>: \u201cTradi\u0163ia primordial\u0103, \u00een migra\u0163ia ei de-a lungul ciclului, de la habitatul strict polar la localizarea ei actual\u0103 \u00een Orient, a avut \u00een mod necesar popasuri intermediare succesive. Se pare c\u0103 una din cele mai importante (dac\u0103 nu cea mai important\u0103) a fost etapa dacic\u0103. Chiar \u015ftiin\u0163a istoric\u0103 actual\u0103 este \u00eenclinat\u0103 acum s\u0103 cread\u0103 c\u0103 habitatul primitiv al arienilor a fost o zon\u0103 dinte Marea Baltic\u0103 \u015fi Dun\u0103re, de unde a radiat spre Est, Vest \u015fi Sud. Prima cobor\u00e2re, Nord-Sud, se poate indica printr-un ax vertical, Pol-Dun\u0103re, intersect\u00e2nd o linie orizontal\u0103, reprezentat\u0103 prin paralela 45, care cum se \u015ftie trece prin \u0163ara noastr\u0103. Or, paralela 45 trece exact la egal\u0103 distan\u0163\u0103 \u00eentre Pol \u015fi Ecuator \u015fi este adev\u0103rat ecuator spiritual al lumii. De aici, rolul ascuns, dar crucial, al Daciei. De aici, abundenta \u00eentrebuin\u0163are a cuv\u00e2ntului negru, cu privire la \u0163ara noastr\u0103, merg\u00e2nd p\u00e2n\u0103 a fi desemnat\u0103 ca \u0163ar\u0103 a negrilor, pentru c\u0103 negru este centrul crucii \u015fi Rom\u00e2nia se afl\u0103 la centrul crucii geografice de care am vorbit mai sus<\/em><\/strong>\u201d.<\/p>\n

Consecutiv motiva\u0163iilor mai sus men\u0163ionate, consider\u0103m c\u0103 datoria unui exeget al operei poetice a lui Eminescu nu este s\u0103 confirme viziunea altor exege\u0163i, sau a publicului cititor, asupra lui Eminescu – ci exegetul, con\u015ftient de valoarea de arhetip (al spiritualit\u0103\u0163ii rom\u00e2ne\u015fti) a lui Eminescu, are datoria de \u201ca-l scoate<\/em><\/strong>\u201d (de fapt, a-i confirma pozi\u0163ia) pe geniul-Eminescu, pe Logos-ul na\u0163ional-Eminescu, \u00een anistorie, \u00een eternitatea-Logos, care-o este patrie<\/strong> (ceea ce Mircea Eliade spune despre na\u0163ionalism<\/strong>, ca \u201csete de eternitate a Rom\u00e2niei<\/em><\/strong>\u201d[6]<\/a>, este valabil \u015fi pentru Logos-ul-na\u0163ional-Eminescu). A-i reconfirma, mereu, lui Eminescu, eternitatea – \u00eenseamn\u0103 s\u0103 ai for\u0163a de a te reconfirma ca transindividualitate pe tine \u00eensu\u0163i, de a transcende omul din tine la valoarea (profetic\u0103, mistic\u0103 \u015fi misionar\u0103) de neam<\/strong>.<\/p>\n

Eminescu nu trebuie recunoscut, ci cunoscut<\/strong>. Mereu. Ca Revela\u0163ie. Exegezei care reu\u015fe\u015fte sau nu reu\u015fe\u015fte, s\u0103 sugereze Revela\u0163ia-Eminescu \u00eentru\u00a0 eternitate, nu i se cuvine atributul de adev\u0103rat\u0103 sau fals\u0103, ci: relevant\u0103 sau irelevant\u0103, asupra v\u00e2rtejului de eternitate rom\u00e2neasc\u0103, pe care \u00eel impune\u00a0 neamului nostru opera poetic\u0103 eminescian\u0103.<\/p>\n

Tot Mircea Eliade spune, \u00een art. Rom\u00e2nia \u00een eternitate<\/em><\/strong> (op. cit., p. 129): \u201cTrebuie s\u0103 iube\u015fti Rom\u00e2nia cu frenezie, s-o iube\u015fti \u015fi s\u0103 crezi \u00een ea, \u00eempotriva tuturor eviden\u0163elor (\u2026)<\/em><\/strong>\u201d. Deci, Mircea Eliade, geniul secolului XX rom\u00e2nesc (\u015fi european), propune, prin iubire, revelarea Rom\u00e2niei Oculte<\/strong> (\u201c\u00eempotriva tuturor eviden\u0163elor<\/em><\/strong>\u201d). Cu at\u00e2t mai mult, nu i se poate refuza geniului tuturor secolelor rom\u00e2ne\u015fti, \u015fi dinafara istoriei, lui Eminescu\u00a0 –\u00a0\u00a0 tendin\u0163a de ocultism, \u00een viziunea cosmic\u0103 rom\u00e2neasc\u0103 ocult\u0103*<\/a> . Avem obliga\u0163ia, fa\u0163\u0103 de SPIRITUL-EMINESCU<\/strong> (Logos na\u0163ional) s\u0103 renun\u0163\u0103m la distan\u0163area comod\u0103 fa\u0163\u0103 de textul eminescian (distan\u0163are care ne permite continuitatea tr\u0103irii \u00een falsul \u015fi conven\u0163ia fiin\u0163ei istorice) – \u015fi s\u0103-l citim, totdeauna \u201ccu cheie<\/em><\/strong>\u201d – s\u0103 ne topim, prin verbul eminescian, \u00eentr-un v\u00e2rtej \u201c\u00eempotriva tuturor eviden\u0163elor<\/em><\/strong>\u201d.<\/p>\n

Vom porni sistematic, de la textele declarative eminesciene (articolele de ziar)[7]<\/a>, c\u0103tre textele esoterice, ini\u0163iatice, ale poeziei, pentru a descifra profetismul, v\u00e2rtejul ini\u0163ierii \u00eentru sensul Logos-ului na\u0163ional rom\u00e2nesc (\u201cistoria<\/em><\/strong>\u201d divin\u0103, c\u0103ci, spune Eminescu[8]<\/a>: \u201cIstoria omenirii este desf\u0103\u015furarea cuget\u0103rii lui Dumnezeu<\/em><\/strong>\u201d: deci, mereu, sensul istoric trebuie aflat \u00eentr-un \u201cdincolo<\/em><\/strong>\u201d, ocult \u015fi teleologic).<\/p>\n

Mihai Eminescu pronun\u0163\u0103, sibilinic, \u00een multe articole, expresia \u201cmisiunea istoric\u0103 a rom\u00e2nilor\u201d, dar abia \u00een articolul din 2 noiembrie 1879, Misiunea noastr\u0103 ca stat<\/em><\/strong>, formuleaz\u0103 explicit \u00een ce const\u0103 misiune: \u201cTrebuie s\u0103 fim un strat de cultur\u0103 la gurile Dun\u0103rei; aceasta este singura misiune a statului rom\u00e2n \u015fi oricine ar voi s\u0103 ne risipeasc\u0103 puterile spre alt scop, pune \u00een joc viitorul urma\u015filor \u015fi calc\u0103 \u00een picioare roadele muncei str\u0103bunilor no\u015ftri. Aici, \u00eentre hotarele str\u00e2mte ale \u0163\u0103rei rom\u00e2ne\u015fti trebuie s\u0103 se adune capitalul de cultur\u0103 din care au s\u0103 se \u00eemprumute (s.n.) fra\u0163ii no\u015ftri de prin \u0163\u0103rile de primprejur, dimpreun\u0103 cu celelalte popoare mai \u00eenapoiate dec\u00e2t noi<\/em><\/strong>\u201d (op. cit. p. 213).<\/p>\n

Ne permitem s\u0103 glos\u0103m asupra spuselor lui Eminescu:<\/p>\n

a) misiunea rom\u00e2nilor nu se realizeaz\u0103 prin extensie, ci \u00een intensivitate spa\u0163ial\u0103 (\u201c\u00een hotarele str\u00e2mte ale \u0163\u0103rei rom\u00e2ne\u015fti\u201d), \u00eentr-o presiune centripetal\u0103 care, singur\u0103, poate asigura transgresiunea (din spa\u0163iul fizic \u00een cel spiritual); nu este o misiune aparent\u0103 (de agresivitate dilatatorie \u00een plan spa\u0163ial fizic), ci una ascuns\u0103, pur spiritual\u0103, de centripetism calitativ-spiritual: \u201cs\u0103 adune capitalul de cultur\u0103, din care s\u0103 se \u00eemprumute fra\u0163ii no\u015ftri<\/em><\/strong>\u2026\u201d);<\/p>\n

b) fiind o misiune de ordin spiritual, ea dep\u0103\u015fe\u015fte valoarea istoric\u0103 (cel mult, face s\u0103 coincid\u0103 dou\u0103 puncte ale mitului dacic: Dacia profetizat\u0103 de Traian, ori poate revelat\u0103 lui Traian[9]<\/a>). \u00cen plus aceast\u0103 misiune nu e propriu-zis a statului, care, cel mult, ca institu\u0163ie, poate organiza \u015fi dirija mai repede, mai sistematic \u015fi mai eficient eforturile subterane ale neamului rom\u00e2nesc. Citind mesajul de ad\u00e2ncime al textului, \u00een\u0163elegem c\u0103 e misiunea tuturor celor care nu \u00eencalc\u0103 dimensiunile arhetipului na\u0163ional (ci se suprapun peste acesta), ale originarit\u0103\u0163ii spirituale mistice a rom\u00e2nilor, ale existen\u0163ei \u00een eternitate a arhetipului spiritual rom\u00e2nesc: \u201coricine ar voi s\u0103 ne risipeasc\u0103 puterile<\/em><\/strong> [acest pronume ne<\/strong> marcheaz\u0103 gradul de implicare organic\u0103 a fiin\u0163ei rom\u00e2ne\u015fti, neg\u00e2nd artificialitatea \u015fi abstrac\u0163iunea statului] spre alt scop<\/em><\/strong> [alt scop<\/strong> ar fi cel inexistent \u00een arhetipalitatea \u015fi n intesivitatea cetripetal\u0103 a spiritualit\u0103\u0163ii rom\u00e2ne\u015fti: deci, nu <\/strong>cucerire spa\u0163ial\u0103, nu<\/strong> industrializare \u201camerican\u0103<\/em><\/strong>\u201d – \u201ca fi american<\/em><\/strong>\u201d e sinonim, pentru Mihai Eminescu, cu a nu avea nici o afinitate cu zona arhetipal-spiritual\u0103 a lumii, a fi lipsit total de voca\u0163ia revenirii la esen\u0163\u0103], pune \u00een joc viitorul urma\u015filor \u015fi calc\u0103 \u00een picioare roadele muncei str\u0103bunilor no\u015ftri<\/em><\/strong>\u201d;<\/p>\n

c) misiunea anistoric\u0103 a rom\u00e2nilor nu este o dorin\u0163\u0103 eminescian\u0103, ci o percep\u0163ie \u015fi o certitudine (\u201c\u00eempotriva tuturor eviden\u0163elor<\/em><\/strong>\u201d) – pe care doar profe\u0163ii adev\u0103ra\u0163i, tr\u0103itori efectiv \u00een anistorie, le pot avea: au s\u0103 se \u00eemprumute<\/strong> (exclude orice condi\u0163ionare, orice punere sub semnul dubita\u0163iei);<\/p>\n

d) Eminescu dovede\u015fte, \u00een ziaristic\u0103, o rigurozitate, probitate \u015fi excep\u0163ional\u0103 erudi\u0163ie \u00eentr-ale faptelor, calit\u0103\u0163i care-l impun ca istoric cu o competen\u0163\u0103 de necontestat – dar istoria, ca desf\u0103\u015furare a cuget\u0103rii divine, trebuie s\u0103 intersecteze zona anistoric\u0103, sacr\u0103: aici, misiunea rom\u00e2nilor (a Spiritului rom\u00e2nesc) nu este doar de orientare a spiritului neamurilor vecine, din care s\u0103 \u00eemprumute (da fapt, c\u0103ruia s\u0103 i se conformeze) \u201cfra\u0163ii no\u015ftri<\/em><\/strong>\u201d (fr\u0103\u0163ia spiritual\u0103<\/strong> trimite la viitoarea identitate spiritual\u0103, prin ini\u0163iere) \u201cde prin \u0163\u0103rile de primprejur, dimpreun\u0103 cu celelalte popoare mai \u00eenapoiate dec\u00e2t noi<\/em><\/strong>\u201d (\u00een convergen\u0163\u0103 cu Emil Cioran, cel de peste aproape un veac[10]<\/a>, el se g\u00e2nde\u015fte, poate, la refacerea, \u00een zona Rom\u00e2niei a centrului spiritual oriental-bizantin, purificat de corup\u0163ia greceasc\u0103 a Bizan\u0163ului); dar, mai aproape de Eminescu-ocultistul profet, probabil c\u0103 este tot V. Lovinescu, care afirm\u0103 \u00eent\u00e2i[11]<\/a>: \u201cpare bine stabilit c\u0103 Dacia a fost sediul Centrului Suprem, \u00eentr-o vreme foarte \u00eendep\u0103rtat\u0103<\/em><\/strong>\u201d, pentru ca apoi s\u0103 insiste spre o \u201cactualizare\u201d mitic\u0103: \u201cprelungirea unei vie\u0163i ini\u0163iatice p\u00e2n\u0103 \u00een mijlocul sec. XIX n-ar avea nimic extraordinar\u201d (suger\u00e2ndu-se necesitatea reconsider\u0103rii spirituale a Rom\u00e2niei \u015fi \u00een sec. XX) – V. Lovinescu fiind confirmat \u015fi de celebrul etnograf \u015fi istoric contemporan Marija Gimbutas: \u201cRom\u00e2nia este vatra a ceea ce am numit Vechea Europ\u0103 (\u2026) trebuie ca de acum \u00eencolo s\u0103 recunoa\u015ftem importan\u0163a spiritualit\u0103\u0163ii Vechii Europe ca o parte a istoriei noastre<\/em><\/strong>\u201d);<\/p>\n

e) existen\u0163a, \u00een anistoric, ca \u201cstrat de cultur\u0103 la gurile Dun\u0103rei\u201d \u00eenseamn\u0103 at\u00e2t dizolvarea hotarului spre Orient al Imperiului Roman (deci, reintrarea Europei \u00een vechea ax\u0103 spiritual\u0103 indo-european\u0103, care une\u015fte Tibetul cu Atlantida), c\u00e2t \u015fi st\u0103p\u00e2nirea axei mistice a Dun\u0103rii (Istrul sacru), prin st\u0103p\u00e2nirea \u201cgurilor [duhului] Dun\u0103rii<\/em><\/strong>\u201d: Dun\u0103rea traseaz\u0103, acvatic, axa orizontal\u0103 Vest-Est, intersect\u00e2nd-o cu axa mistic\u0103 vertical\u0103 Nord-Sud (Baltica-Mediterana, Hyperboreea-Atlantida \u015fi Ecuatorul). Dacia anistoric\u0103 \u015fi rom\u00e2nia istoric\u0103 fuzioneaz\u0103 \u00eentr-o func\u0163ie mitic\u0103, aceea de resacralizare a spa\u0163iilor eurasiatice. \u00cemp\u0103ratul Traian devine \u015fi el o func\u0163ie mitic\u0103 (este intuit ca posesor al clarviziunii, al unei viziuni mitice asupra spa\u0163iului spiritual terestru, \u00een globalitatea sa).<\/p>\n

Trecut\u0103 \u00een registru poetic, structura Logos-ului, topit\u0103 \u00een simboluri, se apropie \u015fi mai mult de Spiritul neamului, ca func\u0163ie (misiune): (I-, 212-123, Andrei Mure\u015fanu<\/em><\/strong>) \u201cMai tare e-acea st\u00e2nc\u0103 ce a trecut martir\u0103 \/ Prin vijelii mai multe – Popoarele barbare \/ Ce-au cotropit rom\u00e2nii sub vijelii m\u0103re\u0163e, \/ Turbate, m\u00e2ndre, aspre ca orice vijelie, \/ Dar\u0103 \u015fi trec\u0103toare ca ele. Iar stejarul \/ Poporului meu tare ridic\u0103 \u015fi-azi \u00een v\u00e2nturi \/ \u00centuncata-i frunte \u015fi proasp\u0103ta lui frunz\u0103. \/ \u00cen lume sunt popoare cumin\u0163i \u015fi fericite, \/ \u015ei m\u0103-ntreb ce soarte s\u0103 doresc la al meu? \/ \u015ei-un g\u00e2nd \u00eemi vine aspru, ad\u00e2nc, f\u0103r\u0103 de mil\u0103 \/ \u015ei sf\u0103rm\u0103tor de lume – Nu, nu! N-a\u015f vrea ca alte \/ Popoare s\u0103 mai fie c-al meu – nu merit ele \/ S\u0103-i semene. Poporu-mi menitu-i ca s\u0103 fie \/ Altfel de cumu-s alte. Eu nu cer fericire \/ Pentru a lui via\u0163\u0103, – O, na\u0163ie iubit\u0103! (\u2026) voi s\u0103 te v\u0103d, iubito, nu fericit\u0103 – mare!<\/em><\/strong>\u201d.<\/p>\n

Vijelia,<\/strong> la Eminescu, nu poate s\u0103-\u015fi dezvolte semantica \u00een c\u00e2mpul sublimului<\/strong> (v\u00e2rtej creator), dec\u00e2t prin corelative semantice. Aerul<\/strong> trebuie s\u0103 aib\u0103, totdeauna, un corelativ \u00een apa-potop,<\/strong> sau apa-cristal-grindin\u0103<\/strong> (\u00een Scrisoarea III<\/em><\/strong>, VIJELIA<\/strong> \u201cca potop ce pr\u0103p\u0103de\u015fte<\/em><\/strong>\u201d, \u201cgrindin-o\u0163elit\u0103<\/em><\/strong>\u201d), sau \u00een mineral-st\u00e2nc\u0103<\/strong>, coroborat, la r\u00e2ndul s\u0103u, cu finalitatea Pisc-cu-Mag-Foc<\/strong> (I-291), Povestea magului<\/em><\/strong>\u2026<\/em>: \u201cDeasupra \u0103stui munte cu fruntea sterpit\u0103, \/ Deasupra de lume, deasupra de nori, \/ st\u0103 magul; prive\u015fte furtuna pornit\u0103 (\u2026) vuind furtunoasa-i \u015fi stra\u015fnica arp\u0103 \/ Trec v\u00e2nturi\u2026<\/em><\/strong>\u201d). A\u015fa se \u00eent\u00e2mpl\u0103 \u015fi \u00een exemplul citat: vijelia<\/strong> nu are \u00eenc\u0103rc\u0103tur\u0103 sublim\u0103 \u015fi util\u0103 \u00een sine<\/strong> (popoarele barbare, ca vijelii f\u0103r\u0103 suport acvatic, mineral etc., nu sunt \u00eentemeiate, sunt trec\u0103toare,<\/strong> nefiind corelate cu vreo esen\u0163\u0103) – ci realizeaz\u0103 proba rezisten\u0163ei (implicit, a crea\u0163iei ini\u0163iatice a) mineralului st\u00e2nc\u0103<\/strong>: poporul rom\u00e2n.<\/p>\n

St\u00e2nca<\/strong> \u015fi stejarul<\/strong> sunt corelative \u00een c\u00e2mpul semantic cu mare autonomie al stabilit\u0103\u0163ii, sublimului, divinului.<\/strong> Despre stejar se spune[12]<\/a>: \u201cGestul tragic al Regelui Decebal are loc sub stejar. Acesta era un copac sacru, pe care fusese r\u0103stignit \u00eensu\u015fi Zalmoxis. Atins de s\u0103geata uciga\u015f\u0103, t\u00e2n\u0103rul zeu exclamase, cu ochii c\u0103tre cer: \u00abHelis, Helis, alamus aba tani!\u00bb [ciudat\u0103 asem\u0103nare cu aramaicul: \u00abEli, Eli, lama sabachtani!\u00bb, al lui Iisus], adic\u0103 \u00abDoamne, Doamne, glorie \u0162ie!\u00bb; se spune c\u0103 acestea au fost \u015fi ultimele cuvinte ale lui Decebal \u015fi ale celorlal\u0163i viteji, uci\u015fi \u00een lupt\u0103 sau sinuci\u015fi. Ge\u0163ii numeau stejarul Usta-Daema (=Frunze dantelate) sau Carambis (=\u00cencoronatul). Ca \u015fi geto-dacii, rom\u00e2nii venereaz\u0103 acest falnic arbore, \u015fi uneori doresc s\u0103 fie \u00eenmorm\u00e2nta\u0163i l\u00e2ng\u0103 el<\/em><\/strong>\u201d.<\/p>\n

\u00cen viziunea eminescian\u0103, deci, poporul-stejar al rom\u00e2nilor este sacru. E vorba de o sacralitate menit\u0103<\/strong> (\u201cpoporu-mi menitu-i s\u0103 fie<\/em><\/strong> \u2026\u201d), dar \u015fi c\u00e2\u015ftigat\u0103,<\/strong> confirmat\u0103 \u015fi reconfirmat\u0103, printr-un fel de teurgie necesar\u0103, dorit\u0103, dar pus\u0103 sub semnul tragic al non-implacabilului \u00een istoria explicit-evident\u0103<\/strong> (s-ar putea ca arhetipalitatea implacabil\u0103 s\u0103 nu devin\u0103 relevan\u0163\u0103 \u00een istorie, \u015fi atunci: \u201cMai bine stinge, doamne, via\u0163a gin\u0163ii mele, \/ Dec\u00e2t o soart\u0103 aspr\u0103 din chin \u00een chim s-o poarte, \/ Mai bine-ating\u0103-i fruntea suflarea m\u0103rii moarte<\/em><\/strong>!\u201d – halele m\u0103rii<\/strong> sunt zona arhetipurilor, unde, la osp\u0103\u0163, stau Odin, Decebal – \u015fi, probabil, to\u0163i zeii pantheonului daco-germanic). \u00cen aceast\u0103 <\/strong>istorie, arhetipul poate s\u0103 nu aib\u0103 relevan\u0163\u0103. Dar anistoria confirm\u0103 identitatea sublim\u0103 Logos (gint\u0103 rom\u00e2n\u0103) – Spirit Atot\u00eenglobator<\/strong>. Menirea POPORULUI-STEJAR<\/strong> este stabilit\u0103 \u00een anistorie. Mai r\u0103m\u00e2ne ca, prin teurgie, arhetipul s\u0103 devin\u0103, \u00een istoria profan\u0103, poporul altfel,<\/strong> poporul ales.<\/p>\n

Poporul-stejar sacru<\/strong>, consecutiv, este \u015fi un popor al minunii unicit\u0103\u0163ii: el, \u015fi nu celelalte popoare, a avut parte \u015fi de cele mai relevante (\u201cturbate, aspre<\/em><\/strong>\u201d) \u00eencerc\u0103ri – dar, tot el, \u015fi nu altul, \u015fi-a p\u0103strat \u201cproasp\u0103ta frunz\u0103<\/em><\/strong>\u201d (corelat\u0103 cu genialitatea genuin\u0103: \u00eentunecata frunte<\/strong>). De aceea, menirea lui nu poate \u015fi nu trebuie s\u0103 fie asem\u0103n\u0103toare cu a nici unui popor: \u201cN-a\u015f vrea ca alte \/ Popoare s\u0103 mai fie c-al meu – nu merit ele \/ S\u0103-i semene<\/em><\/strong>\u201d). Deci, e vorba \u015fi de merit teurgic<\/strong> (contopit cu menirea,<\/strong> din arhetipalitate). Menirea<\/strong> (dar \u015fi meritul<\/strong>) cer poporului rom\u00e2n s\u0103 fie altfel.<\/strong> Misiunea poporului-stejar este, deci , una special\u0103, cu totul diferit\u0103 de toate menirile. Nu te s\u0103 fie un popor fericit-echilibrat<\/strong> (\u201cEu nu cer fericire<\/em><\/strong>\u2026\u201d), nu are o menire evident\u0103-exoteric\u0103, \u00eemplinit\u0103 uman<\/strong> (c\u0103ci, la modul uman, fericirea este dorit\u0103, \u00eenchipuit\u0103 etc. de indivizi c punct terminus al n\u0103zuin\u0163elor fiin\u0163ei), ci transuman, esoteric<\/strong>. Poporul rom\u00e2n, \u00een viziunea eminescian\u0103, nu este, deci, o realitate fiin\u0163ial\u0103,<\/strong> ci trebuie s\u0103 fie mare <\/strong>\u015fi altfel (mare<\/strong> – m\u0103re\u0163ie aspa\u0163ial\u0103, spiritual-ocult\u0103). Poporul rom\u00e2n este menit, deci, unei existen\u0163e paralele cu cea fiin\u0163ial\u0103: unei existen\u0163e mistice<\/strong>, existen\u0163\u0103 \u00een care fericire-nefericire<\/strong> sunt termeni lipsi\u0163i de semnifica\u0163ie.<\/p>\n

\u015ei dac\u0103 este singurul care are astfel de menire, \u015fi dac\u0103 este popor-stejar, deci axis mundi – \u00eenseamn\u0103, pe cale de consecin\u0163\u0103, c\u0103 menirea lui implicit\u0103 este s\u0103 dea semnifica\u0163ie celorlalte popoare, lipsite de vlaga divin\u0103 – s\u0103 dea semnifica\u0163ie lumii, cosmosului. Poporul rom\u00e2n este poporul sacru, con\u0163ine salvarea lumii \u00eentru semantica sacr\u0103.<\/p>\n

Profetismul eminescian trebuie v\u0103zut \u00een \u00eentreaga poezie – dar, mai cu seam\u0103, \u00een poeziile cu adres\u0103 precis\u0103 la fibra special\u0103, sacr\u0103, a \u201cgintei<\/em><\/strong>\u201d rom\u00e2ne: Scrisoarea III<\/em>, Ce-\u0163i doresc eu \u0163ie, dulce Rom\u00e2nie<\/em><\/strong> \u015fi, fire\u015fte, \u00een geografia sacr\u0103 a Daciei, din Memento mori<\/em><\/strong> – \u201cBra\u0163ele nervoase, arma de t\u0103rie. \/ La trecutu-\u0163i mare, mare viitor<\/em><\/strong>\u201d. Pentru Eminescu, spre deosebire de E. Cioran al zilelor noastre, trecutul Rom\u00e2niei este o comoar\u0103 sacr\u0103, fa\u0163\u0103 de care viitorul se raporteaz\u0103 ca for\u0163\u0103 re\u00eenviat\u0103 de a revela, din nou, ceea ce deja este \u00eenscris (proiectat), ca informa\u0163ie \u015fi menire mistic\u0103, \u00een celula etern\u0103 a neamului rom\u00e2nesc. Bra\u0163ele de t\u0103rie<\/strong> nu sunt dec\u00e2t metafora revela\u0163iei spiritului activ (nervoase<\/strong>) \u00een structurile aparente-fenomenale (bra\u0163e<\/strong>), spiritul d\u00e2nd finalitatea (suprastructura, transmaterialitatea arma<\/strong> DE T\u0102RIE<\/strong>: singularul suportatului, arma<\/strong>, fa\u0163\u0103 de pluralul suportului presupus: bra\u0163e<\/strong>, schimb\u0103, de fapt, \u00een plan semantico-sacral, ordinea implic\u0103rii: arma de t\u0103rie<\/strong>, ca finalitate exprimat\u0103 \u015fi \u00eemplinit\u0103 a Spiritului, d\u0103 sens \u015fi relevan\u0163\u0103 sacral\u0103 bra\u0163elor \u015fi nervozit\u0103\u0163ii-tensiune creatoare a bra\u0163elor fenomenale).<\/p>\n

Cupele dionysiace con\u0163in vin ca fierbere a vinului,<\/strong> \u015fi apoi ca vin disparent \u00een starea de spumegare-foc spiritual: spumege pocalul<\/strong> (prioritar absolut a devenit Potirul Graal-\u0163int\u0103 spiritual\u0103 final\u0103, spumegare-flac\u0103r\u0103 mistic\u0103, prin transsubstan\u0163ierea vinului). Este clar\u0103 dubla implicare, \u00een imaginea artistic\u0103: a-p\u0103g\u00e2n\u0103-bachic\u0103 (\u015fi ritualul bachic-dionysiac, ca \u015fi cel eleusin, con\u0163inea mistica transfigur\u0103rii \u015fi transsubstan\u0163ierii) \u015fi cre\u015ftin\u0103 (transsubstan\u0163iere euharistic\u0103, re\u00eennoitoare ve\u015fnic\u0103 a ciclului vie\u0163ii, prin efervescen\u0163a paroxistic\u0103 a Spiritului).<\/p>\n

R\u0103zbunarea<\/strong> nu-\u015fi are un obiect profan, o delimitare \u00een istorie – ci-\u015fi are esen\u0163a \u015fi finalitatea \u00een mit \u015fi ritual: a) este vis<\/strong> de r\u0103zbunare (visul fiind zona activat\u0103 a arhetipurilor); b) obiectul r\u0103zbun\u0103rii, ca ritual de preschimbare (re-schimbare) \u00een bine a r\u0103ului este hidra<\/strong> (\u201cidra\u201d), ca simbol al materiei-Prakrti, proliferat\u0103 haotic, ca \u015fi capetele hidrei – iar spada fumeg\u00e2nd\u0103<\/strong> face parte din vechile ritualuri exorcizatoare, \u0163in\u00e2nd de legenda Sf\u00e2ntului Graal, de lupta Cavalerului Potirului contra demonului (Du\u015fmanul-dragon) – s\u00e2ngele-foc retranscende fiin\u0163a (prin sc\u0103ldatul \u00een s\u00e2nge de dragon, se dob\u00e2nde\u015fte invulnerabilitatea).<\/p>\n

Iubirea<\/strong> \u015fi Pacea<\/strong>, sub semnul \u00cengerului<\/strong> (\u201c\u00cengerul iubirii, \u00eengerul de pace<\/em><\/strong>\u201d) reconfirm\u0103 ideea c\u0103 menirea Rom\u00e2niei-Daciei Hyperboreene este respiritualizatoare, prin rearmonizare paradisiac\u0103, a Cosmosului invadat de Du\u015fman-Demon (Ormuzd-cel-R\u0103u). \u201cGuste fericirea raiului ceresc<\/em><\/strong>\u201d, Dacia Hyperboreean\u0103 este un spa\u0163iu ritualic, un templu al sintezelor cosmice, reordon\u00e2nd ceea ce Du\u015fmanul-val<\/strong> uitase-evitase s\u0103 re\u00eentoarc\u0103 \u00een st\u00e2nc\u0103-Dumnezeu<\/strong>: \u201cFiii t\u0103i tr\u0103iasc\u0103 numai \u00een fr\u0103\u0163ie, \/ Cu-a nop\u0163ii stele, ca a zilei zori<\/em><\/strong> [fiii hyperboreeni, fiin\u0163ei transcense \u00een constela\u0163ii zodiacale<\/strong> \u015fi \u00een eternul \u00eenceput de ciclu fiin\u0163ial: zori],<\/strong> \u201cVia\u0163a \u00een vecie, glorii, bucurie, \/ arme cu t\u0103rie<\/em><\/strong> [bra\u0163ele <\/strong>– suporturi ale for\u0163ei spirituale au fost p\u0103r\u0103site definitiv \u00een favoarea for\u0163ei pure spirituale<\/strong>, nedisimulabil\u0103 \u00een suport \u015fi suportat: \u201carme cu t\u0103rie<\/strong>], suflet rom\u00e2nesc, \/ Vis de vitejie\u201d<\/em><\/strong> [\u00een loc de vis de r\u0103zbunare<\/strong>: exorcizarea s-a realizat prin Logos-ul cu finalitate resacralizant\u0103, apocatastaza s-a \u00eemplinit prin Logos Spiritualizat, du\u015fmanul \u015fi ritualul spadei fumeg\u00e2nde<\/strong> \u015fi-au suspendat semnifica\u0163ia, p\u00e2n\u0103 la urm\u0103torul ciclu fiin\u0163ial].<\/p>\n

(Eminescu nu intr\u0103, neap\u0103rat, \u00een opozi\u0163ia poet imatur-poet matur, ci receptorul poeziei sale intr\u0103 \u00een opozi\u0163ia adecvat-neadecvat la Logos-ul specific).<\/p>\n

\u00cen leg\u0103tur\u0103 cu Scrisoarea III<\/em><\/strong> este necesar\u0103 remarca: chiar dac\u0103 \u00een articolele de ziar din Timpul<\/em><\/strong> apar sintagme care vor avea o transpunere aproape identic\u0103 \u00een versul poetic – \u00een nici un caz valoarea \u015fi func\u0163ia spiritual\u0103 ale sintagmelor nu vor r\u0103m\u00e2ne acelea\u015fi – cele din poezie cu cele din ziar. Transgresarea semnifica\u0163iei sintagmelor \u00een contextul poetic suspend\u0103 \u00een mod absolut<\/strong> realitatea structurat\u0103 discursiv \u00een r\u00e2ndul de ziar – \u015fi lectura de profunzime a poemului trebuie s\u0103 fie \u00eenscriere, f\u0103r\u0103 condi\u0163ionare, \u00een ritualul Logos-ului sacru, cu consecin\u0163a imediat\u0103: structurarea unor linii simbolice de profunzime arhetipal\u0103. Nu vor interesa, deci, opinia politic\u0103 \u015fi gradul sau modul de absorb\u0163ie a realit\u0103\u0163ii de c\u0103tre Eminescu, ci care este peisajul mitic daco-rom\u00e2n (hyperboreean, consecin\u0163a intersect\u0103rii axelor spirituale terestre \u00een zona Dacia<\/strong> fiind str\u0103mutarea polului spiritual terestru), pe care Eminescu ni-l propune ca model de integrare dinamic\u0103 \u00een arhetipul na\u0163ional rom\u00e2nesc.<\/p>\n

1. Arhetipul spa\u0163ial-mitic al Daco-Hyperboreei este redat prin sintagma \u201cDe la munte p\u00e2n\u2019la mare \u015fi la Dun\u0103rea albastr\u0103<\/em><\/strong>\u201d (axa spiritual\u0103-munte, av\u00e2nd ca zone de atrac\u0163ie-respingere, ca hotare spre \/ dinspre zona de-spiritualizat\u0103, dec\u0103zut\u0103: mare-Dun\u0103re. Dun\u0103rea este Styxul \u015fi apa Lethei-Uitare, unde orice \u00eencercare de agresiune a maleficului este stopat\u0103 – trimi\u0163\u00e2nd formele dezenergetizate ale maleficului spre retopire \u015fi recoformare \u00een creuzetul Graalului: potop-mare \u201cDun\u0103rea s\u0103-nece spumeg\u00e2nd<\/em><\/strong> (izotopie semantic\u0103: \u201cspumege pocalul<\/em><\/strong>\u201d – Ce-\u0163i doresc eu \u0163ie, dulce Rom\u00e2nei<\/em>)<\/strong> a tale o\u015fti<\/em><\/strong>\u201d; \u201cca potop ce pr\u0103p\u0103de\u015fte, ca o mare turburat\u0103 (\u2026) \u00eenspre Dun\u0103re o m\u00e2n\u0103<\/strong>\u201d – potopul<\/strong> este func\u0163ia s\u00e2ngelui din Potirul Graal, prin care se introduce Spiritul \u00een v\u00e2rtejul de reconvertire la valorile Absolutului).<\/p>\n

2. Furtuna malefic\u0103 (f\u0103r\u0103 temelie \u00een st\u00e2nc\u0103, ap\u0103, foc)<\/strong> a lui Baiazid este stopat\u0103, pentru recovertire \u00een vijelia-potop (\u201cMircea \u00eensu\u015fi m\u00e2n\u0103-n lupt\u0103 vijelia (\u2026) ca potop ce pr\u0103p\u0103de\u015fte, ca o mare turburat\u0103<\/em><\/strong>\u201d). La Dun\u0103re: \u201cP\u00e2n-\u00een Dun\u0103re ajunge furtunosul Baiazid<\/em><\/strong>\u201d. E-o furtun\u0103 a nisipului-sterilitate, ajuns\u0103 la hotarul spre fertilitatea divin\u0103. Mai exact, este marcat\u0103 limita neputin\u0163ei formelor desemantizate, prinse \u00een v\u00e2rtejul haosului, limit\u0103 de la care, circular, se va conforma cosmosul, urm\u00e2nd re-ini\u0163ierea prin axa sacr\u0103, odonatoare: codrul de stejari<\/strong> (cum am men\u0163ionat mai sus, stejarul este copac sacru al geto-dacilor, \u201csun\u0103 codrul de stejari<\/em><\/strong> \u201cmarcheaz\u0103 orfismul ordonator al axei-stejar, iar legenda despre R\u0102STIGNIREA CRISTIC\u0102 a lui Zalmoxis pe stejar sugereaz\u0103 c\u0103 stejarul con\u0163ine, \u00een imaginea sa, arhetipul ciclicit\u0103\u0163ii cosmice<\/strong>).<\/p>\n

3. De observat, \u00een Scrisoarea III<\/em>,<\/strong> \u00eemp\u0103r\u0163irea arhetipurilor \u00een a) for\u0163e lunar-nocturne, aparent pasive, de fapt latente, temelii cosmice: Luna, ca \u00eentemeiere, prin resorbirea \u00een copacul-axis mundi (\u201cea se-ntunec\u0103\u2026dispare; \/ Iar din inima lui simte un copac cum c\u0103 r\u0103sare<\/em><\/strong>\u201d), sau Basarabii sau Mu\u015fatinii din umbr\u0103 (\u201cR\u0103m\u00e2ne\u0163i \u00een umbr\u0103 sf\u00e2nt\u0103, Basarabi \u015fi voi Mu\u015fatini<\/em><\/strong>\u201d) – dar din umbra sf\u00e2nt\u0103<\/strong> ei continu\u0103 s\u0103 se exercite mitic, ca \u00eentemeietori, structuratori, orientatori (\u201cDesc\u0103lec\u0103tori de \u0163ar\u0103, d\u0103t\u0103tori de legi \u015fi datini<\/em><\/strong>\u201d), c\u0103ci corelativele lor semantice, plugul \u015fi spada, muntele-Dun\u0103rea-Marea,<\/strong> sunt corelative cu ac\u0163iune \u00een eternitate. Indiferente fa\u0163\u0103 de invaziile periodice ale maleficului, plugul stimuleaz\u0103 crea\u0163ia, spada r\u0103m\u00e2ne axa spiritualizatoare \u015fi exorcizatoare (a se vedea \u015fi spada fumeg\u00e2nd\u0103<\/strong> din Ce-\u0163i doresc<\/em><\/strong>\u2026<\/em>), iar muntele-Dun\u0103re-Mare sunt hotare arhetipale, nepercepute, \u00een esen\u0163a lor func\u0163ional\u0103, dec\u00e2t \u00een planul mitic (deci, indiferente la flucuta\u0163iile spa\u0163ial-politice ale istoriei: Dun\u0103rea \u00eeneac\u0103 o\u015ftile negre, pentru transmutarea alchimic\u0103 \u00een o\u015ftile albe-solare); b) for\u0163e solar-diurne, agresive: Mircea, ca transfigurare a nocturnului codru (stejar) cu constela\u0163ii<\/strong> – \u00een vijelie solar\u0103<\/strong> (\u201czid \u00eenalt de suli\u0163i<\/em><\/strong>\u201d) \u015fi acvatic\u0103 (ca potop\u2026, ca mare\u2026); Fiul mioritic \u015fi manolic (\u00eenscris \u00een nunta-hierogamie cu draga din codrul cu constela\u0163ii, drag\u0103<\/strong> care est pod magic \u00eentre maleficul p\u0103r\u0163ii a doua a poemului \u015fi sublimul p\u0103r\u0163ii \u00eent\u00e2i-final: draga de al Arge\u015f mai departe<\/strong> este zidit\u0103 \u00een codru sacru, pentru a \u00eemp\u0103ca contrariile, pentru a uni \u00een Templu Cosmic, mun\u0163ii cu fulger<\/strong>–nimb de biruin\u0163\u0103 <\/strong>(Baiazid-Fulgerul, trecut \u00een semn heraldic)[13]<\/a> cu mla\u015ftina infernal\u0103<\/strong> (canalia de uli\u0163i-labirintul, st\u00e2lp de cafenele-talpa Iadului corup\u0163ie Logos-ului, dizarmonizarea formal\u0103 \u015fi falsificarea esen\u0163ei: mon\u015ftrii batracieni-saurieni (bulbuca\u0163ii ochi de broasc\u0103<\/em><\/strong>), coco\u015fa\u0163i, \u201ccu privirea-mp\u0103ro\u015fat\u0103<\/em><\/strong>\u201d etc. – fiind expresii al e Logos-ului falsificat esen\u0163ial; \u201cav\u00e2nd \u00een ei<\/em> moned\u0103 calp\u0103<\/strong>\u201d – soare de-solarizat, deviat spre saturn; nebunia este \u00eenjosire a Logos-ului, \u00een b\u00e2lb\u00e2ial\u0103 \u015fi sclavie (ilo\u0163ii<\/strong>)-sclavie fa\u0163\u0103 de mla\u015ftina infernal\u0103. Soarele-Apollo penduleaz\u0103 \u00eentre simulacrul de ascundere (de fapt, ascunderea<\/strong> Basarabilor-Mu\u015fatinilor este tulburarea periodic\u0103 a ordinii cosmice) \u015fi prezumarea unei agresiuni exorcizatoare, invocate \u015fi \u00eensriindu-se \u00een logica ciclicit\u0103\u0163ii sec\u0163iunii mitice: \u0162epe\u015f, focul care s\u0103 retopeasc\u0103 abera\u0163iile formale \u00een temni\u0163ele-cuptoare alchimice. De ce sunt dou\u0103<\/strong> \u201ctemni\u0163i large<\/em><\/strong>\u201d? \u00cenainte de nunta alchimic\u0103 Soare-Lun\u0103, este necesar un preludiu alchimic, o preg\u0103tire separat\u0103 a celor dou\u0103 for\u0163e complementare. Categoriile de sminti\u0163i,<\/strong> respectiv mi\u015fei <\/strong>– nu sunt categorii morale, \u00een primul r\u00e2nd, ci categorii mitice: smintitul <\/strong>este cel deplasat de la ordinea \u015fi direc\u0163ia fireasc\u0103 – deci, trecut din zona solar\u0103, \u00een cea lunar\u0103, sau invers; Mi\u015felul este s\u0103r\u0103citul,<\/strong> tic\u0103lo\u015fitul, c\u0103ruia trebuie s\u0103 i se fac\u0103 o transfuzie esen\u0163ial\u0103, sau, mai cur\u00e2nd, s\u0103 i se aplice reconversiunea: din s\u0103r\u0103cit de bine<\/strong>, s\u0103 devin\u0103 s\u0103r\u0103cit de r\u0103u<\/strong>, din s\u0103r\u0103cit de Dumnezeu<\/strong>, s\u0103 devin\u0103 s\u0103r\u0103cit de Diavol<\/strong>, din s\u0103r\u0103cit de duh-spirit<\/strong>, s\u0103 devin\u0103 s\u0103r\u0103cit de materie<\/strong>. Oricum, \u00een final va fi un singur creuzet, o singur\u0103 nunt\u0103 alchimic\u0103: \u015fi creuzetul reconversiunii (pu\u015fc\u0103ria<\/strong>), \u015fi creuzetul reorient\u0103rii (casa de nebuni<\/strong>) se contopesc \u00een dimensiunea FOC<\/strong> (s\u0103 dai foc<\/strong>).<\/p>\n

\u00cen concluzie, Scrisoarea III<\/em><\/strong> reaminte\u015fte c\u0103 Dacia-Hyperboreea este, de fapt, spa\u0163iul nun\u0163ii mioritice-alchimice dintre Soare-Lun\u0103.<\/p>\n

4. La o analiz\u0103 mai atent\u0103, sunt am\u0103nunte care se dovedesc esen\u0163iale,. Func\u0163ia spiritual\u0103 a Daciei-Hyperboreei: toat\u0103 Scrisoarea III<\/em><\/strong> este \u00een fapt, descrierea cuptorului alchimic:<\/p>\n

a) totul<\/strong> este supus reconversiei: tot ce este vecin cu eternitatea este eternitate, deci repeti\u0163ia tot-to\u0163i<\/strong> (\u201cTot ce-n \u0163\u0103rile vecine\u2026\/ Tot ce-i \u00eensemnat\u2026 \/ Tot ce e perfid\u2026 \/ Tot Fanarul, to\u0163i ilo\u0163ii, \/ To\u0163i se scurser\u0103<\/em><\/strong>\u2026\u201d) marcheaz\u0103 suprema sintez\u0103 cosmic\u0103 negativ\u0103. S\u0103 nu uit\u0103m c\u0103, \u00een cuptorul alchimic, se produce starea de putrefac\u0163ie umed\u0103 generalizat\u0103 (\u201cnigrido<\/em><\/strong>\u201d), pentru a marca haosul originar, punct din care se produce reconversia-regenerarea \u2013 c\u0103tre stadiile alchimice rubedo <\/em><\/strong>\u015fi albedo<\/em><\/strong>\u2026 De aceea, smintit, st\u00e2rpitur\u0103, pata putrejunii, perfid, lacom, Fanar, ilo\u0163i, flecari, g\u0103g\u0103u\u0163i, gu\u015fa\u0163i, b\u00e2lb\u00e2i\u0163i, famen<\/strong> (\u00een alchimie se lucreaz\u0103 cu embrioni \u201cavorta\u0163i<\/em><\/strong>\u201d-\u00eentor\u015fi, pentru a ob\u0163ine \u00eemplinirea-\u00eencoronarea solar\u0103), lupanare<\/strong> (Prostituata-Hermes) etc. – sunt elemente absolut necesare (prin paroxismul putridului, degrad\u0103rii umede-corupte, la care au ajuns) \u00een procesul alchimic. Nimic nu poate deveni aur-piatr\u0103 filozofal\u0103, dac\u0103 nu a trecut prin infernul-mla\u015ftin\u0103, prin faza ultim\u0103 de decaden\u0163\u0103.<\/p>\n

Iat\u0103, deci, suprema speran\u0163\u0103-mai mult, suprema credin\u0163\u0103, ascuns\u0103 sub suprema dezn\u0103dejde. Neamul nostru este salvat a priori, tocmai pentru c\u0103<\/strong> a atins ultima \u015fi cea mai dureroas\u0103, mai degenerativ\u0103 treapt\u0103 a Logos-ului. Ini\u0163ierea complet\u0103<\/strong> este posibil\u0103 doar aplicat\u0103 Spiritului care s-a supus cu des\u0103v\u00e2r\u015fire la cele mai teribile probe. Neamul nostru a trecut aceast\u0103 faz\u0103 – deci are dreptul nu la o fericire trec\u0103toare – ci, a\u015fa cum spune Eminescu \u00een Andrei Mure\u015fanu<\/em><\/strong> (I-206), are dreptul la m\u0103re\u0163ie <\/strong>(nu fericit\u0103-mare<\/strong>!), adic\u0103 la gloria divin\u0103, la sacralitate. Este neamul sacru, c\u0103tre car vin, spre reconvertire solar\u0103, toate neamurile-umbre putride, labirintice etc. ale etapei de evolu\u0163ie spiritual\u0103 \u00een suprasensibil-P\u0103m\u00e2nt.<\/p>\n

5. Ac\u0163iune de a roi<\/strong>. \u201cCopiii de suflet ai lui Allah \u015fi spahii<\/em><\/strong> (oamenii-cai, centaurii lunari, cu func\u0163ie psihopomp\u0103) se r\u0103sp\u00e2ndesc<\/em> \u00een roiuri<\/strong> la Rovine \u00een c\u00e2mpii<\/em>\u201d (rovine<\/strong>-mla\u015ftina putrid\u0103).<\/p>\n

Apoi, \u201cC\u0103l\u0103re\u0163ii \u00eemplu c\u00e2mpul \u015fi roiesc dup\u0103 un semn<\/em><\/strong>\u201d – aceasta \u00een faza apocatastatic\u0103 – \u201c\u015ei \u00een caii lor s\u0103lbatici bat cu sc\u0103rile de lemn<\/strong>\u201d (lemnul-STEJAR<\/strong>). Albina<\/strong> este insecta sacr\u0103 (solar\u0103, la fel ca scarabeul la egipteni). Roitul<\/strong> este o constant\u0103, at\u00e2t \u00een faza lunar\u0103<\/strong> (ienicerii \u015fi spahiii vin de-ntunec\u0103 p\u0103m\u00e2ntul<\/strong>), c\u00e2t \u015fi \u00een faza solar\u0103<\/strong> (l\u0103nci sc\u00e2nteie lungi \u00een soare, arcuri [cercuri solare] se \u00eentind \u00een v\u00e2nt) a opera\u0163iei alchimice, \u00een care furtunosul (<\/strong>Baiazid dezagregat \u00een furtuna de nisip-haos nocturn) se transmut\u0103 \u00een Leu <\/strong>(semn al soarelui<\/strong>), \u015fi apoi \u00een Mircea-vijelie-cu-grindin\u0103-o\u0163elit\u0103 (piatra filizofal\u0103-cristal)<\/strong> prin care este \u00eenvins Styxul (grindina o\u0163elit\u0103, m\u00e2nat\u0103 \u00eenspre Dun\u0103re, reinstaureaz\u0103 \u015firurile cosmice: armia rom\u00e2n\u0103 – arhanghelii<\/strong> revin, ca paznici ai Edenului: oastea se a\u015faz\u0103<\/strong>, substituind, \u201csoarele care apune<\/em><\/strong>\u201d.<\/p>\n

6. Ca o consecin\u0163\u0103 a celor remarcate mai sus, trebuie subliniat\u0103 valoarea ocult\u0103 a Daciei Hypeboreene, valoare de Kara-Iflak (de data aceasta, \u201cnegru<\/em><\/strong>\u201d semnific\u0103: CENTRU OCULT<\/strong>!!!), dar \u015fi valoare ocult\u0103 solar\u0103 (centru cult, \u201calb<\/em><\/strong>\u201d – de iradiere a lumini spirituale). \u201cVin de-ntunec\u0103 p\u0103m\u00e2ntul la Rovine \u00een c\u00e2mpii<\/em><\/strong>\u201d: cei care vin<\/strong>, provoac\u0103 revela\u0163ia spa\u0163iului-centru ocult, negru. Deci, ac\u0163iunea lui Baiazid este revelatorie, asupra valorii de centru\u00a0 negru (lah-vlah, etiopian-fa\u0163\u0103 ars\u0103<\/strong>), a spa\u0163iului mitic Dacia-Hyperboreea. Tot datorit\u0103 ac\u0163iunii lui Baiazid (cu func\u0163ia Sp\u00e2nului-Piatra de care se \u00eencearc\u0103 \u015fi se c\u0103le\u015fte rezisten\u0163a spiritual\u0103 a celui-care-se-ini\u0163iaz\u0103, Harap-Alb), se reveleaz\u0103 simplitatea-Logos Sacru a spa\u0163iului-om: Mircea – \u201cat\u00e2t de simplu, dup\u0103 vorb\u0103, dup\u0103 port\u201d (Logos \u015fi Ac\u0163iune-\u00een-\u00eenf\u0103\u0163i\u015fare sunt simultane, \u00een zona miticului); se reveleaz\u0103 Monarhul Ascuns-Christos, care este Mircea, ca func\u0163ie mitic\u0103. \u201cDe nu, schimb a ta coroan\u0103 \u00eentr-o ramur\u0103 de spini<\/em><\/strong>\u201d – \u00eenseamn\u0103 c\u0103 cercul solar chiar are<\/strong> valoarea de ramur\u0103 cristic\u0103, creang\u0103 de aur \u015fi creang\u0103 de spini (concomitent): suferin\u0163\u0103-\u00eenjosire pentru \u00een\u0103l\u0163are a lumii \u00een lumina m\u00e2ntuirii; se reveleaz\u0103 Mo\u015fneagul-ciot<\/strong> \u015fi Mo\u015fneagul-toiag<\/strong> (atribute ale Magului \u00c2thman-R\u0103d\u0103cin\u0103 \u015fi Pisc a toate, dar \u015fi atribute ale virilit\u0103\u0163ii Demiurgului, a Focului din Lemnul Prometeic, sau din STEJARUL ZALMOXIAN<\/strong>).<\/p>\n

Deci, Baiazid va stimula \u015fi explozia-iradiere, ca centru spiritual alb, a Daciei-Hyperboreea: \u201ccodrul clocoti de zgomot \u015fi de arme \u015fi de bucium<\/em><\/strong>\u201d – dup\u0103 care urmeaz\u0103 revela\u0163ia spa\u0163iului constela\u0163iilor (capete pletoase, coifuri lucitoare) \u015fi al solarit\u0103\u0163ii biruitoare (de la l\u0103nci, s\u0103ge\u0163i<\/strong> – p\u00e2n\u0103 la fulgerul ca nimb de biruin\u0163\u0103 al Mun\u0163ilor – Mun\u0163i din care, ca \u015fi \u00een Memento mori<\/em><\/strong>, izvor\u0103sc luna \u015fi stelele, izvor\u0103\u015fte cosmosul-Eden).<\/p>\n

7. De\u015fi hermeneutica textului Scrisorii III<\/em><\/strong> ar putea lucra la infinit, trebuie s\u0103 ne limit\u0103m. Vom discuta, tot ca pe o consecin\u0163\u0103 a punctelor anterioare, problema unui altfel de dinamism al geografiei sacre dec\u00e2t cel din capitolul lucr\u0103rii de fa\u0163\u0103, Geografie sacr\u0103 \u015fi geografie dinamic\u0103 \u00een poezia eminescian\u0103.<\/em><\/strong> Este vorba de rezumatul procesului dinamic de sacralizare a Daciei Hyperboreea – rezumat con\u0163inut \u00een partea median\u0103 a p\u0103r\u0163ii I.<\/p>\n

Baiazid vorbe\u015fte de un alt tot (tot ce st\u0103<\/strong>\u2026) dec\u00e2t cel putrid, din parte a II-a a Scrisorii III<\/em><\/strong>: este vorba de un ciclu alchimic epuizat, de o anamnez\u0103 a alchimiei centrului sacru Dacia Hyperboreea: \u201cToat\u0103 floarea cea vestit\u0103 a \u00eentregului Apus, \/ Tot ce st\u0103 \u00een umbra crucii, \u00eemp\u0103ra\u0163i \u015fi regi s-adun\u0103 \/ S\u0103 dea piept cu uraganul ridicat de semilun\u0103. \/S-a-mbr\u0103cat \u00een zale lucii cavalerii de la Malta, \/ Papa cu-a lui trei coroane, puse una peste alta, \/ Fulgerele adunat-au contra fulgerului care \/ \u00cen turbarea-i m\u00e2nioas\u0103 a cuprins p\u0103m\u00e2nt \u015fi mare. \/ N-au avut dec\u00e2t cu ochiul ori cu m\u00e2na de a face, \/ \u015ei Apusul \u00ee\u015fi \u00eempinse toate neamurile-ncoace\u2026 \/ Zguduind din pace-ad\u00e2nc\u0103 ale lumii \u00eenceputuri \/ \u00cennegrind tot orizontul cu-a lor zeci de mii de scuturi, \/ Se mi\u015fcau \u00eengrozitoare ca p\u0103duri de l\u0103nci \u015fi s\u0103bii, \/ Tremura \u00eensp\u0103im\u00e2ntat\u0103 zarea de-ale lor cor\u0103bii<\/em><\/strong>\u201d.<\/p>\n

Acest pasaj trebuie pus fa\u0163\u0103 \u00een fa\u0163\u0103 cu cel care con\u0163ine \u00een Logos-ul-Mircea (alt ciclu alchimic pentru alc\u0103tuirea sacralit\u0103\u0163ii Daciei Hyperboreea): \u201cDup\u0103 vremuri mul\u0163i venir\u0103, \u00eencep\u00e2nd cu acel oaste \/ Ce din vechi de pomene\u015fte cu<\/em> Dariu<\/strong> [negru \u00e0 dinspre R\u0103s\u0103rit] a lui Istaspe; \/ Mul\u0163i durar\u0103, dup\u0103 vremuri, peste Dun\u0103re vrun pod, \/ De-au trecut cu spaima <\/strong>lumii \u015fi mul\u0163ime de norod; \/<\/em> \u00cemp\u0103ra\u0163i <\/strong>pe care lumea nu putea s\u0103-i mai \u00eencap\u0103 \/ Au venit \u015fi-n \u0163ara noastr\u0103 de-au cerut p\u0103m\u00e2nt \u015fi ap\u0103 – \u015ei nu voi ca<\/em> s\u0103 m\u0103 laud<\/strong> [imperial], nici c\u0103 voi s\u0103<\/em> te-nsp\u0103im\u00e2nt<\/strong> [infernal], \/ Cum venir\u0103, se f\u0103cur\u0103 to\u0163i o ap\u0103 \u015fi-un p\u0103m\u00e2nt. \/ Te f\u0103le\u015fti c\u0103 \u00eenainte-\u0163i r\u0103sturnat-ai valv\u00e2rtej \/ O\u015ftile leite-n zale de-mp\u0103ra\u0163i \u015fi de viteji? Tu te lauzi c\u0103 Apusul \u00eenainte \u0163i s-a pus? \/ Ce-i m\u00e2na pe ei \u00een lupt\u0103, ce-au voit acel Apus? \/ Laurii voiau s\u0103-i smulg\u0103 de pe fruntea ta de fier. \/ A credin\u0163ei biruin\u0163\u0103 c\u0103ta orice cavaler\u201d<\/em>.<\/p>\n

Baiazid \u015fi Mircea sunt ipostaze paradigmatice la e aceluia\u015fi spa\u0163iu sacru de intersectare a axelor spirituale Vest-Est, Nord-Sud (cu accent, aici, pe axa Vest-Est, Apus-R\u0103s\u0103rit, Negru-Alb). Lumea nu poate fi deschis\u0103,<\/strong> dec\u00e2t ca ipostaz\u0103 mistic\u0103, dup\u0103 coacerea \u00een athanor<\/strong>. Atunci c\u00e2nd Baiazid spune: \u201cC\u00e2nd lumea mi-e deschis\u0103<\/em><\/strong>\u201d, m\u0103rturise\u015fte c\u0103 el este paznicul \u00eemb\u0103tr\u00e2nit-epuizat (nu<\/strong> b\u0103tr\u00e2n-\u00een\u0163elept) al templului Daciei-Hyperboreea: el, Baiazid, a l\u0103sat deschis\u0103<\/strong> poarta c\u0103tre malefic, a suspendat func\u0163ia arhanghelilor <\/strong>(a suspendat func\u0163ia ciotului-toiag, spad\u0103 fumeg\u00e2nd\u0103, fulger \u00eemprejmuitor al Edenului).<\/strong> Ceea ce spune el nu este, \u00een fapt, o laud\u0103, ci povestea (mitul) tragediei cosmice a unui ciclu epuizat, a unui ciclu imperial<\/strong>, \u00een care lumina a atins paroxismul \u015fi, apoi, din care au fost extrase creanga de aur<\/strong> (axis mundi) \u015fi R\u00e2ul Demiurg<\/strong> – deci, s-a produs desacralizarea.<\/p>\n

Este absolut impresionant\u0103 \u015fi unic\u0103 \u00een literatura esoteric\u0103 rom\u00e2neasc\u0103 aceast\u0103 viziune panoramic\u0103 asupra dinamicii de \u00eemplinire \u015fi dec\u0103dere a sacralit\u0103\u0163ii unui spa\u0163iu central, \u201cburic al P\u0103m\u00e2ntului\u201d<\/em><\/strong>. Vom \u00eencerca (dar deloc convin\u015fi de for\u0163a elocin\u0163ei noastre) s\u0103 t\u0103lm\u0103cim acest tablou sublim \u015fi tragic, evocat (\u015fi revelat) prin versul eminescian (Logos-vers prin care, \u00een simultaneitate mitic\u0103, intr\u0103m \u00een raport anamnezic cu o existen\u0163\u0103 trecut\u0103 \u015fi viitoare a Spiritului nostru).<\/p>\n

La \u00eenceput, a fost continuitatea fulgerului<\/strong>: prepozi\u0163ia contra<\/strong> \u00eenglobeaz\u0103 \u00een ea toat\u0103 lupta care s-a dat pentru ca Adunarea<\/strong> energiei pe axa R\u0103s\u0103rit-Apus (India sau Tibet, acolo unde s\u0103lbateci negri cu topoare<\/strong>-fulgere (Memento mori<\/em><\/strong>, p. 248) cu m\u0103\u015fti-fe\u0163e zeie\u015fti (lup-daci, urs) – p\u00e2n\u0103 la zona Hesperidelor cu mere de aur, sau zona Atlantida, unde, spune R. Steiner, oamenii focului, deci ai fulgerului, \u00eentruchipau existen\u0163a cristic\u0103<\/strong>) s\u0103 \u00eensemne continuitatea, suprim\u00e2nd devierile corup\u0103toare, vl\u0103guitoare de solaritate. Traseul descris este dinspre Apus-alb c\u0103tre R\u0103s\u0103rit-Negru. Apusul Soarelui \u015fi Semi-Luna s-au \u00eent\u00e2lnit: crucea figureaz\u0103 intersec\u0163ia axelor magice ale geografiei sacre, intersec\u0163ie \u00een Dacia-Hyperboreea, centrul energetic sacral al universului: semi-luna a\u015fteapt\u0103 completarea cu semi-soare, adic\u0103, mai exact, luna \u015fi soarele care se a\u015fteptau, presupun\u00e2ndu-se reciproc, s-au \u00eent\u00e2lnit \u00een nunta alchimic\u0103. ATHANORUL ERA DACIA-HYPERBOREEA<\/strong>. Turbarea furtunoas\u0103 a p\u0103m\u00e2ntului \u015fi apei (p\u0103m\u00e2nt-mare) reprezint\u0103 spirala cosmic\u0103, turbillon-ul demiurgic. Este marcat \u015fi haosul originar a) prin starea de spaim\u0103<\/strong> b) prin pacea ad\u00e2nc\u0103 a \u00eenceputului<\/strong> (\u00een Scrisoarea I<\/em>:<\/strong> eterna pace<\/strong>, care re\u00eencepe, mereu, ca \u201cpr\u0103pastie, genune<\/em><\/strong>\u201d etc., a spaimelor, a nelini\u015fti dinainte de acel \u201cfiat lux<\/em><\/strong>\u201d, reprezentat prin punctul de mi\u015fcare).<\/strong> Aici, \u00een Scrisoarea III<\/em><\/strong>, p\u0103duri de l\u0103nci \u015fi s\u0103bii<\/strong> reprezint\u0103 fuziunea lunarului-p\u0103duri<\/strong> cu solarul-l\u0103nci de s\u0103bii<\/strong>, \u00een func\u0163ia punctului de mi\u015fcare: crea\u0163ia, zguduirea <\/strong>p\u0103cii ad\u00e2nci \u015fi conversiunea \u00een r\u0103zboiul alchimic al crea\u0163iei. \u00cennegrirea <\/strong>(orizontului) \u00eenseamn\u0103 marcarea centrului ocult, a athanorului \u00een care se adun\u0103 <\/strong>\u015fi se lupt\u0103, \u00eentru nuntire, Luna \u015fi soarele – codrii cu pustiurile, \u00eemp\u0103ra\u0163ii \u015fi regii (solari), sintetiz\u0103\u0163i \u00een coroana tripl\u0103 (spiritualitate-temporalitate-ordine) a papei \u015fi \u00een lucirea-fulger a Maltei cavalerilor Templului – cu uraganul lunar<\/strong> (\u201curaganul ridicat de semilun\u0103<\/em><\/strong>\u201d. Toate neamurile au fost \u00eempinse \u00eencoace<\/strong>, adic\u0103 la intersec\u0163ia axelor, la limita de continuitate a fulgerului sacru. pe atunci r\u00e2uri-r\u00e2uri (r\u00e2ul Demiurg) \u015fi codrii (creanga de aur asigurau sacralitatea spa\u0163iului.<\/p>\n

Ce s-a \u00eent\u00e2mplat? Ceva simplu, despre care Frazer vorbe\u015fte \u00een Creanga de aur <\/em><\/strong>; preotul templului a \u00eemb\u0103tr\u00e2nit, Baiazid, din preot hiperbolic al lumii \u00eenceputurilor<\/strong> \u015fi al codrilor,<\/strong> devine, la modul litotizant, preot al taberelor str\u00e2nse<\/strong> (f\u0103r\u0103 br\u00e2ul-fulger), preot al frunzelor \u015fi ierbii<\/strong> (trunchiul stejarului sacru a disp\u0103rut, \u015fi, odat\u0103 cu el, creanga de aur). Ura lui este, \u00een fapt, recunoa\u015fterea neputin\u0163ei, iar eviden\u0163ierea de c\u0103tre Baiazid, a lui Mircea-ciot, Mircea-toiag – este recunoa\u015fterea implicit\u0103 a pierderii, de c\u0103tre Baiazid, a acestor atribute viril-demiurgice. Calul care pa\u015fte ov\u0103z din altar (desacralizarea \u00een domestic) \u00eenseamn\u0103 castrarea Pegas-ului-fulger – se pierde semantica calului-fulger, calului-stea, calului-r\u00e2u, \u015fi se decade spre stricta func\u0163ie psihopomp\u0103: calul mor\u0163ii, care \u00eel scoate din scena mitic\u0103 pe decapitatul paznic, pentru a-l l\u0103sa pe t\u00e2n\u0103rul paznic (t\u00e2n\u0103r cu ax\u0103 vie, mo\u015fneag – ca grad de ini\u0163iere), paznicul Mircea<\/strong>.<\/p>\n

Dac\u0103 Baiazid-paznicul ciclului epuizat al Daciei-Hyperboreei era purtat<\/strong> de biruin\u0163\u0103 (\u00een loc s\u0103 st\u0103p\u00e2neasc\u0103 el \u00eensu\u015fi biruin\u0163a<\/strong>), adic\u0103 era dezr\u0103d\u0103cinat, devenind o furtun\u0103 f\u0103r\u0103 spa\u0163iu pentru efect al furtunii – \u00een schimb, Mircea este domnul (sarab<\/strong>-ul (cf. V. Lovinescu, Creang\u0103 \u015fi creanga de aur<\/em>,<\/strong> p. 132: sarab =<\/strong> Soare, Principe, \u015eef, iar ba <\/strong>= tat\u0103, \u015eef, deci tot Soare<\/strong>). El are Dun\u0103rea ca Styx-cerc care p\u0103ze\u015fte, asemenea fulgerului-piatr\u0103 filozofal\u0103-grindin\u0103 o\u0163elit\u0103<\/strong>; Edenul, templul-Dacia re-edenizeaz\u0103. Ce spune Mircea, deci ce face Mircea? El recit\u0103 acela\u015fi mit, aceea\u015fi liturghie – care intr\u0103 \u00een raport de sinergie cu ac\u0163iunea de exorcizare a templului, prin b\u0103t\u0103lia (cu forme apocatastatice) din mla\u015ftin\u0103,<\/strong> spre nimbul muntelui<\/strong>. Traseul descris de mitul spus-activat de Mircea (deci: mitul Mircea) este orientat invers, dinspre negru spre alb, dinspre R\u0103s\u0103ritul Negru (ocult) – Darius, <\/strong>c\u0103tre Apusul-Alb (o\u015ftile leite-n zale de-mp\u0103ra\u0163i \u015fi de viteji,<\/strong> o\u015fti re\u00eenviate, ca fulger al Crengii de aur,<\/strong> \u00eenlocuind o\u015ftile frunza \u015fi iarba;<\/strong> capetele pletoase \u015fi coifurile sunt substituite semantice ale Stejarului \u015fi ale Soarelui-Lunii-Constela\u0163iilor). Venirea spre centru, Dacia-Hyperboreea se face, \u00een mod ini\u0163iatic, prin durerea podului-scar\u0103 de foc<\/strong> (deci, refacerea Fulgerului). Dariu al lui Istaspe<\/strong> este NEGRU \u00ceMP\u0102RAT <\/strong>(Mircea devenind Alb<\/strong> sau Verde<\/strong> \u00cemp\u0103rat, c\u0103ci este DOMNUL R\u00c2ULUI \u015eI AL RAMULUI<\/strong>), este originea mistic\u0103 a actului demiurgic. Ca \u015fi \u00een mitul spus-activat de Baiazid, la temelia templului sacru st\u0103 spaima lumii<\/strong>. \u201c\u00cemp\u0103ra\u0163i pe care lumea nu putea s\u0103-i mai \u00eencap\u0103<\/em><\/strong>\u201d- sunt craii mistici, ini\u0163ia\u0163ii care au durat podul scar\u0103 de foc, deci \u015fi-au dep\u0103\u015fit limita-lume profan\u0103, s-au sim\u0163it atra\u015fi (ireversibil, p\u00e2n\u0103 la depersonalizare \u015fi reconvertire \u00een sacralitate) spre templul-spa\u0163iul sacru al Daciei-Hyperboreei (ei nemai\u00eenc\u0103p\u00e2nd \u00een lumea fenomenal\u0103). \u015ei aici, nu putem fi de acord cu interpretarea erudit\u0103, dar simplificatoare[14]<\/a>, \u00a0a lui P. Caraman, la studiul P\u0103m\u00e2nt \u015fi ap\u0103<\/em> (contribu\u0163ie etnologic\u0103 la studiul simbolicei eminesciene <\/strong>– studiu \u00een care se caut\u0103 semnifica\u0163ii doar \u00een istoria profan\u0103; a cere p\u0103m\u00e2nt \u015fi ap\u0103,<\/strong> pe de-o parte \u00eenseamn\u0103 a cere s\u0103 fie primi\u0163i ca st\u0103p\u00e2ni \u00eentr-o lume \u015fi asupra unei lumi; a se face to\u0163i o ap\u0103 \u015fi-un p\u0103m\u00e2nt<\/strong> (de observat inversarea termenilor ecua\u0163iei simbolice) \u00eenseamn\u0103 c\u0103 s-au l\u0103sat retopi\u0163i ca personalit\u0103\u0163i profane, restructura\u0163i fundamental, spiritual, ini\u0163iatic, dinspre apa-limit\u0103 ini\u0163iatic\u0103, spre P\u0103m\u00e2ntul-Munte, finalitate a ini\u0163ierii. \u015ei totul se face, \u00een aceast\u0103 etap\u0103 a restructur\u0103rii spirituale spre sacralitate – \u00een afara spaimei originare \u015fi a laudei imperiale (deci, de paroxism \u015fi epuizare a luminii): se face \u201cla mijloc de r\u0103u \u015fi bine<\/em><\/strong>\u201d, \u00een Insula Ferici\u0163ilor, \u00een stadiul de Dacia Felix<\/strong> (DACIA ALB\u0102<\/strong>, centru de iradiere spiritual\u0103, centru \u00een care cosmosul \u00eentreg este repl\u0103m\u0103dit, sub semnul divin al R\u00e2ului Demiurg \u015fi al Ramului-Creang\u0103 de aur), care este Zidul-munte al iubirii de mo\u015fie, premiz\u0103 \u015fi corelativ al p\u0103cii edenice, evocat\u0103 \u015fi \u00een Ce-\u0163i doresc eu \u0163ie, dulce Rom\u00e2nie<\/em><\/strong>: \u201c\u00cengerul iubirii, \u00eengerul de pace \u2026<\/em><\/strong>\u201d.<\/p>\n

Asupra geografiei sacre a Daciei-Hyperboreea, din Memento mori<\/em><\/strong>,<\/em> nu mai insist\u0103m, c\u0103ci i-am dedicat un capitol aparte, anterior acestui capitol. Doar trei aspecte le-am reaminti: singurul spa\u0163iu sacru (dezvolt\u00e2nd semantica sacr\u0103 \u00een toate direc\u0163iile – cer, p\u0103m\u00e2nt, eden \u015fi mare – mare subterestr\u0103, acolo unde caii m\u0103rii st\u0103p\u00e2nesc) care se coreleaz\u0103 cu Nordul (\u015fi el, tron\u00e2nd pe st\u00e2nc\u0103, av\u00e2nd chipul nimbat cu stuf de raze cere\u015fti \u015fi picioarele \u00een athanorul m\u0103rii – deci, Dacia este centru pe axa N-S;<\/p>\n

b. Dacia, cu zeul Zalmolxis fulgerat, este pe linia de continuitate \u00eentre Nord \u015fi Sud (Odin are suli\u0163\u0103-fulger, cu care une\u015fte, prin aruncarea ei, Nordul cu picioarele de granit \u00een fundul m\u0103rii – cu Sudul – Tibrul receptacul-sicriu al Credin\u0163ei p\u0103g\u00e2ne, transfigurat\u0103 alchimic \u00een cre\u015ftinism – cruce de aur<\/strong>, deci tot fulger, Revela\u0163ie). S\u0103 nu se uite c\u0103 Nordul esoteric este locul de origine al Soarelui-Divinit\u0103\u0163ii (deci, se \u00eenscrie ca izotopie semantic\u0103, pe axa R\u0103s\u0103rit-Apus – axa m\u00e2ntuirii lumii prin lumin\u0103).<\/p>\n

c. Roma, prin Jupiter, stimuleaz\u0103 valen\u0163ele cristice ale Daciei-Zalmolxis: fulgerul cu care tocmai \u00eel r\u0103stigne\u015fte pe Zalmolxis este tocmai revela\u0163ia punctului de intersec\u0163ie a axelor Crucii Cosmice: Zalmolxis va trece \u00een mare, deci se va identifica semantic cu Nordul, \u015fi el r\u0103stignit pe crucea lumii. Zalmolxis fulgerat-r\u0103stignit sugereaz\u0103 mutarea centrului energetic al lumii din Hyperboreea Hesperidelor, \u00een Dacia. \u00cen schimb, Zalmolxis devine izotopic semantic cu HRISTOS <\/strong>– cu ritualul cristologic: cobor\u00e2t, \u00een ipostaza Decebal, \u00een halele m\u0103rilor, sinergic cu Odin, el se constituie \u00een Resurec\u0163ia\u2014Arhetipul transcenderii prin Frumuse\u0163e<\/strong> (Odin \u015fi Poetul<\/em><\/strong>).<\/p>\n

De subliniat acum, \u00een finalul expunerii noastre, c\u0103 profetismul eminescian se deosebe\u015fte profund de profetismul interbelic:<\/p>\n

a. dac\u0103 dintre discipolii lui Nae Ionescu, Emil Cioran se distinge ca adept al unei misiuni politice \u015fi spirituale rom\u00e2ne\u015fti, \u00een istoria lumii, misiune caracteristic\u0103 printr-o dezicere total\u0103 de tradi\u0163ie \u015fi printr-o explozie de fanatism, de frenezie \u015fi patetism febril, care ating limitele unei agresivit\u0103\u0163i disperate \u015fi chiar amenin\u0163\u0103toare (\u201cO Rom\u00e2nie fanatic\u0103 este o Rom\u00e2nie schimbat\u0103 la fa\u0163\u0103 . Nu pot vedea destinul Rom\u00e2niei dec\u00e2t patetic – Rom\u00e2nia are enorm de \u00eenv\u0103\u0163at de la Rusia (\u2026). Noul Constantinopol s\u0103 nu fie un obiect de visare politic\u0103, ci un obiectiv urm\u0103rit zi de zi, cu pasiune \u015fi dram\u0103 (\u2026).Nu vreau o Rom\u00e2nie logic\u0103, ordonat\u0103, a\u015fezat\u0103 \u015fi cuminte, ci una agitat\u0103, contradictorie, furioas\u0103 \u015fi amenin\u0163\u0103toare<\/em><\/strong>\u201d), dac\u0103 Nae Ionescu \u00eensu\u015fi, apoi Mircea Eliade, \u00een continuitatea g\u00e2ndirii maestrului s\u0103u, mare filozof \u015fi na\u0163ionalist, profetizeaz\u0103 o stare de imperialism cultural, imperialism spiritual al Rom\u00e2niei (deci, o dezvoltare volitiv\u0103 \u015fi agresiv\u0103\u00a0 –\u00a0 dar cel pu\u0163in, \u00een cazul Nae Ionescu-Mircea Eliade, avem de-a face cu \u00eencrederea nestr\u0103mutat\u0103 \u00een fondul tradi\u0163ional rom\u00e2nesc),<\/p>\n

b. Eminescu profetizeaz\u0103 doar aparent: el AFIRM\u0102,<\/strong> pur \u015fi simplu, c\u0103 fondul nostru tradi\u0163ional este echivalent cu Arhetipul Spiritual al Lumii<\/strong>. \u00cen acest caz, nu mai poate fi vorba despre o func\u0163ie agresiv\u0103, expansiv\u0103, ci de una de absorb\u0163ie, exorcizare \u015fi reconversie spre spiritual \u015fi mitic, a tot ce este non-spiritual (Logos degradat) \u015fi f\u0103r\u0103 semnifica\u0163ie mitic\u0103, \u00een aceast\u0103 lume. Dacia-Hyperboreea este totuna cu Rom\u00e2nia, dac\u0103 \u015fi numai dac\u0103 Rom\u00e2nia face efortul de a se recunoa\u015fte \u00een Dacia Hyperboreic\u0103 esoteric\u0103 – \u00een care i s-a revelat lui Traian misiunea soteriologic\u0103 a acestei insule sacre a lumii.<\/p>\n

*<\/p>\n

 <\/p>\n

Spune Meister Eckhart: \u201cOmul e m\u00e2ntuit \u00een m\u0103sura \u00een care \u00ee\u015fi descoper\u0103 fiin\u0163a proprie; dar el \u00eensu\u015fi nu-\u015fi poate atinge fiin\u0163a proprie, \u00eenainte de a-l cunoa\u015fte pe Dumnezeu, izvorul oric\u0103rei Fiin\u0163e<\/em><\/strong>\u201d.<\/p>\n

Deci, s-ar putea ca, \u00een lucrarea de fa\u0163\u0103, s\u0103 fi r\u00e2vnit a ne m\u00e2ntui, \u00eencerc\u00e2nd s\u0103 ne descoperim, prin intermediarul EMINESCU<\/strong>, fiin\u0163a proprie. Dar dac\u0103 Eminescu este Hristosul Neamului Nostru (\u015fi noi credem acest lucru, cu toat\u0103 t\u0103ria) – atunci, \u00eencerc\u00e2nd s\u0103 ne descoperim fiin\u0163a proprie, l-am descoperit, totu\u015fi, pe El. Pe EMINESCU<\/strong>. Depinde, acum, cu c\u00e2t\u0103 for\u0163\u0103 \u015fi voin\u0163\u0103 am n\u0103zuit c\u0103tre aceast\u0103 finalitate, de descoperire a fiin\u0163ei proprii, prin cunoa\u015fterea-atingerea izvorului oric\u0103rei fiin\u0163e rom\u00e2ne\u015fti :\u00a0 EMINESCU – LOGOS UNIC, \u00ceNTRUPAT.<\/strong><\/p>\n

\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0 <\/strong><\/p>\n

\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0 \u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0 Prof. dr.\u00a0\u00a0 Adrian Botez<\/strong><\/strong><\/p>\n


<\/p>\n
\n
\n

[1]<\/a> Cf. M. Eminescu (din Ion Negoi\u0163escu, Istoria literaturii rom\u00e2ne<\/em><\/strong>, Ed. Minerva, Buc., 1991, p. 109): \u201cNatura poporului, instinctele \u015fi \u00eenclina\u0163iile lui mo\u015ftenite, geniul lui, care adesea necon\u015ftient urm\u0103re\u015fte o idee, pe c\u00e2nd \u0163ese la r\u0103zboiul vremii, acestea s\u0103 fie determinante \u00een via\u0163a unui stat (\u2026)\u201d.<\/p>\n<\/div>\n

\n

[2]<\/a> Cf E. Todoran, M. Eminescu – epopeea rom\u00e2n\u0103<\/em><\/strong>, Junimea, Ia\u015fi, 1981, p. 161, despre ce zice Schelling: \u201cNu datorit\u0103 istoriei poporul \u00ee\u015fi prime\u015fte mitologia, ci dimpotriv\u0103, mitologia \u00eei determin\u0103 istoria sa, sau mai bine zis, ea nu o determin\u0103, ci \u00eei constituie destinul, care i-a fost h\u0103r\u0103zit dintru \u00eenceput\u201d. \u00cen viziunea noastr\u0103, pentru accentuarea aspectului teleologic al fiin\u0163\u0103rii, am schimba cuv\u00e2ntul mit<\/strong> cu acela de Spirit-Logos Suprem<\/strong>.<\/p>\n<\/div>\n

\n

[3]<\/a> Cf. Mircea Vulc\u0103nescu, Dimensiunea rom\u00e2neasc\u0103 a existen\u0163ei<\/em>,<\/strong> Ed. Funda\u0163iei Culturale Rom\u00e2ne, Buc., 1991, p. 85.<\/p>\n<\/div>\n

\n

[4]<\/a> Nae Ionescu, Roza V\u00e2nturilor<\/em><\/strong>, Ed. Hyperion, Chi\u015fin\u0103u, 1993, p. 143.<\/p>\n<\/div>\n

\n

[5]<\/a> V. Lovinescu, Creang\u0103 \u015fi creanga de aur<\/em>,<\/strong> Cartea Rom\u00e2neasc\u0103, buc., 1989, p. 313.<\/p>\n<\/div>\n

\n

[6]<\/a> Mircea Eliade, Profetism rom\u00e2nesc<\/em><\/strong>, vol. II (art. Rom\u00e2nia \u00een eternitate<\/em><\/strong>), Ed. Roza V\u00e2nturilor, Buc., 190, p. 127.<\/p>\n<\/div>\n

\n

*<\/a> Not\u0103: subliniem, \u00een mod special, c\u0103 \u00een\u0163elegem prin ocultism – tradi\u0163ionalism originar<\/strong> (\u00een linia semantic\u0103 deschis\u0103 de Ren\u00e9 Gu\u00e9non, \u00een Europa Sec. XX, \u015fi de V. Lovinescu, \u00een Rom\u00e2nia sec. XX).<\/p>\n<\/div>\n

\n

[7]<\/a> Cf. I. Negoi\u0163escu, Istoria literaturii rom\u00e2ne<\/em>,<\/strong> Minerva, Buc., 1991, p. 109: \u201cProza publicistic\u0103 a lui Eminescu (\u2026) o proz\u0103 \u00eemp\u0103timit\u0103, palpitant\u0103, fiindc\u0103 e oarb\u0103 de patim\u0103 \u015fi clar\u0103 \u00een ideologia ei<\/em><\/strong>\u201d.<\/p>\n

Trebuie s\u0103 remarc\u0103m, \u00een completarea celor spuse de I. Negoi\u0163escu (\u015fi, oarecum, contrazic\u00e2nd afirma\u0163ia acestuia despre proza lui Eminescu: \u201ce oarb\u0103 de patim\u0103<\/em><\/strong>\u201d), erudi\u0163ia publicistic\u0103 a lui Eminescu, acribia (uneori), dezvoltat\u0103 \u00een folosul credibilit\u0103\u0163ii argumenta\u0163iei.<\/p>\n<\/div>\n

\n

[8]<\/a> M. Eminescu, Publicistic\u0103 (Referiri istorice \u015fi istoriografice<\/em>),<\/strong> Cartea Moldoveneasc\u0103, Chi\u015fin\u0103u, 1990, p. 14.<\/p>\n<\/div>\n

\n

[9]<\/a> V. Lovinescu, Creang\u0103 \u015fi creanga de aur<\/em><\/strong>,\u00a0 Dacia Felix<\/strong>, nume pe care Traian \u00eel d\u0103 doar Arabiei oculte: trimite la Insulele Ferici\u0163ilor, \u0163inuturi ale negrilor, adic\u0103 centre oculte spirituale<\/strong>.<\/p>\n<\/div>\n

\n

[10]<\/a> Emil Cioran, Schimbarea la fa\u0163\u0103 a Rom\u00e2niei<\/em><\/strong>, Humanitas, Buc., 1993.<\/p>\n<\/div>\n

\n

[11]<\/a> V. Lovinescu, Dacia hiperborean\u0103<\/strong><\/em>, Ed. Rosmarin, Buc., 1994.<\/p>\n<\/div>\n

\n

[12]<\/a> Adrian Bucurescu, Stejarul<\/em>, Mitologie rom\u00e2neasc\u0103<\/em><\/strong>, \u00een rev. Strict secret<\/em><\/strong>, nr. 221, 19-25 iulie 1994.<\/p>\n<\/div>\n

\n

[13]<\/a> -Cf. N.Georgescu, Cercul str\u00e2mt<\/em><\/strong>, Ed. Floarea albastr\u0103, 1995, p. 116.<\/p>\n<\/div>\n

\n

[14]<\/a> P. Caraman, P\u0103m\u00e2nt \u015fi ap\u0103<\/em> (contribu\u0163ie etnologic\u0103 la studiul simbolicei eminesciene),<\/strong> Ia\u015fi, 1984.<\/p>\n<\/div>\n<\/div>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Orice epoc\u0103 istoric\u0103 a unui neam, caracterizat\u0103 prin dualismul moral \u015fi spiritual: a) criz\u0103 abisal\u0103; b) speran\u0163\u0103 spre pretutindeni deschis\u0103 [&hellip<\/p>\n","protected":false},"author":1,"featured_media":0,"comment_status":"closed","ping_status":"closed","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"footnotes":""},"categories":[3],"tags":[],"class_list":["post-39467","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-articole"],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/39467","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/users\/1"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=39467"}],"version-history":[{"count":2,"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/39467\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":39470,"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/39467\/revisions\/39470"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=39467"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=39467"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=39467"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}