{"id":3964,"date":"2012-04-05T10:36:51","date_gmt":"2012-04-05T10:36:51","guid":{"rendered":"http:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/?p=3964"},"modified":"2012-04-05T16:01:38","modified_gmt":"2012-04-05T16:01:38","slug":"petre-iosub-atlas-orientativ-de-arheologie-metafizica","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/2012\/04\/05\/petre-iosub-atlas-orientativ-de-arheologie-metafizica\/","title":{"rendered":"PETRE IOSUB – ATLAS ORIENTATIV DE ARHEOLOGIE METAFIZIC\u0102"},"content":{"rendered":"

\"\"<\/a><\/p>\n

*<\/p>\n

\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0 Ca omagiu surorii mele Maria pentru marile sacrificii f\u0103cute spre\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0 \u00eemplinirea frumoas\u0103 a copiilor s\u0103i… (Petre Iosub)<\/strong>
\n<\/em><\/strong><\/p>\n


\n<\/strong><\/p>\n

\"\"<\/a><\/p>\n

*<\/p>\n

\u00a0
\n<\/strong><\/p>\n

Cuprins :<\/strong>
\n<\/em><\/p>\n


\n<\/strong><\/p>\n

Opinii consacrate academic despre Petre Iosub<\/em><\/strong><\/p>\n

Argument<\/em><\/strong><\/p>\n

Dialog cu autorul<\/em><\/strong><\/p>\n

Rudimente de g\u00e2ndire metafizic\u0103<\/em><\/strong><\/p>\n

Calea Fiin\u0163ei \u2013 Uvertura spre metafizic\u0103<\/em><\/strong><\/p>\n

Concepte \u015fi structuri metafizice<\/em><\/strong><\/p>\n

<\/em>
\n<\/strong><\/p>\n

\u00a0*<\/strong><\/p>\n

\n

OPINII CONSACRATE ACADEMIC *<\/strong><\/p>\n

DESPRE PETRE IOSUB<\/strong><\/p>\n

\n

\u00a0<\/strong><\/p>\n

\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0 Poezie \u015fi Filosofie sub \u00abVraja trecerii prin vreme\u00bb ar exprima, credem, totodat\u0103 orizontul \u015fi \u201cabc \u2013 ul\u201d \u00eenscrierii profesorului Petre Iosub \u00een lumea mirific\u0103 a literaturii \u015fi \u00een \u00a0\u00abexperien\u0163a g\u00e2ndirii\u00bb.<\/strong><\/p>\n

\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0 C\u0103ci aceea\u015fi medita\u0163ie sub sentimentul metafizic al vie\u0163ii leag\u0103, tainic parc\u0103, tot ceea ce autorul \u00a0a ctitorit. De la poezia anotimpurilor \u015fi a evoc\u0103rilor \u015fi p\u00e2n\u0103 la \u00abPluralismul ontologic\u00bb, \u00abMetafizica existen\u0163ei\u00bb \u015fi la \u00abAtlas orientativ de arheologie metafizic\u0103\u00bb recent, poeme precum \u00abDor de cas\u0103\u00bb, \u00ab\u00a0Flori de tei\u00a0\u00bb, dar mai ales \u00abPas\u0103rea maeastr\u0103\u00bb poart\u0103 sub \u00abVraja trecerii\u00bb o unitate de g\u00e2nd \u015fi tr\u0103ire cu proiectul \u00eendr\u00e2zne\u0163 al \u00abpluralismului ontologic\u00bb \u015fi cu resemnificarea (\u00eendelung meditat\u0103 \u015fi cu har stilistic \u00eenf\u0103\u0163i\u015fat\u0103) a unor \u00abTipologii ontologice\u00bb\u00a0 purt\u0103toare de sens pentru cultura european\u0103 \u015fi interac\u0163iunea ei cu alte culturi ale lumii!<\/strong><\/p>\n

\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0 M\u0103 num\u0103r printre cei care au avut fericirea de a-l cunoa\u015fte \u00eendeaproape pe profesorul Petre Iosub dintr-o colaboare \u00eendelungat\u0103 (de aproape patru decenii) \u00een timpul c\u0103reia i-am pre\u0163uit realiz\u0103rile (sub dublul portativ \u2013 cel al poesiei \u015fi cel al filosofiei) \u015fi m-am bucurat de \u00eemplinirea lui ca personalitate \u2013 model \u00een sfera educa\u0163iei, crea\u0163iei \u015fi a comportamentului\u00a0 cultural. Nu-i lipsit de importan\u0163\u0103 s\u0103 men\u0163ionez \u015fi \u00eenceputurile afirm\u0103rii sale prin teza de doctorat (pe care am \u00eendrumat-o \u00een sistemul doctorandului de la Universitatea din Bucure\u015fti) cu tema \u00abConceptul de experien\u0163\u0103 \u00een filosofia contemporan\u0103\u00bb, \u00een care a abordat cu un rar sim\u0163 al valorii \u015fi nuan\u0163ei problematica \u00abformelor de experien\u0163\u0103\u00bb (de fapt, tipurile: experien\u0163a \u015ftiin\u0163ific\u0103, cea estetic\u0103, cea religioas\u0103 \u015f.a.).<\/strong><\/p>\n

\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0 Cunosc\u0103tor avizat al filosofiei \u015fi istoriei filosofiei universale \u015fi rom\u00e2ne\u015fti, profesorul Iosub a \u00eenzestrat universul c\u0103r\u0163ilor cu scrieri remarcabile, \u00een care domin\u0103 preocuparea pentru analiza contemporan\u0103 menit\u0103 s\u0103 pun\u0103 \u00een lumin\u0103 contribu\u0163ia rom\u00e2neasc\u0103 la cultura universal\u0103 \u015fi a constituit un \u00eendemn pentru t\u00e2n\u0103ra genera\u0163ie \u00een pre\u0163uirea a tot ce-i valoare \u00een marea carte a lumii.<\/strong><\/p>\n

Ca personalitate creatoare, el se \u00eenscrie \u00een mod fericit \u00een lumea celor care au aureolat poezia prin g\u00e2ndul metafizic \u015fi totodat\u0103 au dat prin harul lor poetic tr\u0103ire de sens \u015fi farmec structurilor metafizice speculative. \u00a0\u00a0<\/strong><\/p>\n

Acad. Alexandru Boboc<\/strong><\/p>\n

*
\n<\/strong><\/p>\n

*Grigora\u015f Vasilica \u2013 Petre Iosub: Un destin exemplar, Ed. a 2-a, Vaslui, Editura Thalia, 2011, p. 110 – 112<\/strong><\/p>\n

\n


\n\"\"<\/a><\/strong><\/strong><\/strong>
\n<\/strong><\/p>\n

*<\/strong><\/p>\n

O vreme care ne aduce \u00een amintire un Timp, un Timp colosal, un Timp cu Vasile Pavelcu, Petre Botezatu, Ernest Stere, dar \u015fi cu Alexandru Boboc, Titus Raveica, Mihai Ursachi,\u00a0Stelian Baboi, N.V. Turcu \u015fi ceilal\u0163i f\u0103r\u0103 de care filosofia ie\u015fean\u0103 \u015fi poezia moldav\u0103 ar r\u0103m\u00e2ne dincolo de cuvinte!<\/strong><\/p>\n

Petre Iosub \u00eentrupeaz\u0103 o cumin\u0163enie a p\u0103m\u00e2ntului filosofico-poetic de stirpe rar\u0103 \u00een alt\u0103 parte, de prezen\u0163\u0103 multipl\u0103 \u015fi \u00eenalt\u0103 la noi dar Homo viator \u015foptind non\u015falant de tainic: \u00abCineva a rostit \/ C\u0103 dincolo de cuvinte \/ Se-nt\u00e2mpl\u0103 ceva ciudat \/ C\u00e2nd ochii c\u0103prui graveaz\u0103 \/ Graveaz\u0103 ca-ntr-un decor de alb \/ De albastru lilas au poate\u00bb \u00abPe-o arip\u0103 de zare \/ R\u0103mas\u0103 pe geana-nser\u0103rii \/ Chipul cu care mi-ai \/ Amu\u0163it toate cuvintele \/ \u015ei mi-ai acoperit cu nesomn \/ Fiin\u0163a de dincolo de ele\u00bb.<\/strong><\/p>\n

S-a instituit regula ca spiritul, g\u00e2ndirea autentic\u0103 s\u0103 troneze la margine, \u015fi nu la Centru, la lini\u015fte odihnitoare, \u015fi nu la haos citadin. A\u015fa, de pild\u0103 \u00een Germania, la Freiburg, \u00een Breisgan (Husserl \u015fi Heidegger), \u00een Fran\u0163a la Montpellier (Michel Henry), etc,; la noi, la Cluj, Ia\u015fi Sibiu (Blaga, Botezatu, Noica) \u015fi iat\u0103 c\u0103 timpul a venit \u015fi prin Petre Iosub pentru Vaslui.<\/strong><\/p>\n

Lucrarea filosofic\u0103 se revars\u0103 paideic, \u00een \u015ecoal\u0103 cucerind omul t\u00e2n\u0103r, elevul, cu ideile \u015fi cu valorile perene ale cunoa\u015fterii, credin\u0163ei \u015fi idealului, o Metafizic\u0103 a existen\u0163ei situat\u0103 \u00een universul unui Pluralism ontologic, filosofie capabil\u0103 s\u0103 aproximeze Calea c\u0103tre Fiin\u0163\u0103.<\/strong><\/p>\n

Profesorul Petre Iosub titrat cu toate distinc\u0163iile academice ale vremii noastre, buimace \u015fi \u00een\u015fel\u0103toare, cultiv\u0103 tenace speran\u0163e de a g\u0103si, \u015fi edifica, Omul \u2013 o fiin\u0163are privilegiat\u0103 cu o instrumenta\u0163ie, deopotriv\u0103 contemplativ\u0103 \u015fi pragmatic\u0103, metafizic\u0103, jurnalistic\u0103 \u015fi poetic\u0103.<\/strong><\/p>\n

\u00cen compartimentarea triadic\u0103 a operi sale \u2013 \u00een deplin\u0103 \u00eenflorire \u2013 filosofia propriu-zis\u0103 \u00ee\u015fi consum\u0103 valen\u0163ele, \u00eempreun\u0103 cu publicistica politic\u0103 \u015fi poezia de profund\u0103 medita\u0163ie. Atent la actele de \u00eentemeiere moral\u0103 \u015fi spiritual\u0103 ale poporului nostru, Petre Iosub este \u015fi un militant al valorific\u0103rii, judec\u0103rii critice \u015fi adun\u0103rii \u2013 acas\u0103, printre noi, a personalit\u0103\u0163ilor geniului rom\u00e2nesc de pe mapamond, cum este \u015fi Anghel Rugin\u0103, marele economist \u015fi finan\u0163ist al contemporaneit\u0103\u0163ii.<\/strong><\/p>\n

Copilul melodois de ieri, \u00een poezie, profesorul de filosofie al \u015ecolii na\u0163ionale, filosoful recunoscut de azi, Petre Iosub \u015fi-a materializat pa\u015fii profetici ai Crea\u0163iei, prin trepte de neiutat. Astfel: Fragmentarium I \u015fi II, Thalia, 1998,; Elemente de arheologie metafizic\u0103, Ia\u015fi, 2000; Omul \u2013 o fiin\u0163are privilegiat\u0103, Thalia, 2003; Pluralismul ontologic, Thalia, 2004; Metafizica existen\u0163ei, Lucian Blaga \u2013 Metafizica; Alexandru Boboc sau Intrarea \u00een permanen\u0163\u0103, 2008; Incursiuni de arheologie metafizic\u0103, 2010; Avatarurile Conceptului de Filosofie, 2011; deosebit de interesantul Atlas orientativ de arheologie\u00a0 metafizic\u0103, 2011, dou\u0103 c\u0103l\u0103torii identice de larg\u0103 anvergur\u0103 \u00een lumea mirific\u0103 a filosofiei \u015fi a conceptelor fundamentale dar \u015fi: Schestra\u0163i \u00een tranzi\u0163ie; Publicistic\u0103, vol. I, 2002; \u00censemn\u0103ri pasagere, Publicistic\u0103, vol. II, 2003; Contemporan cu viitorul (monografie Colegiul economic \u201cAnghel Rugin\u0103\u201d) – coautor, Thalia, 2006; Anghel Rugin\u0103 \u2013 Omul \u015fi savantul, 2010.<\/strong><\/p>\n

Poet al temporalit\u0103\u0163ii dinamice \u2013 ca \u015fi filosoful francez de origine rom\u00e2n\u0103 \u015etefan Lupa\u015fcu cu a sa logic\u0103 a energiei \u015fi a dinamicii contradictoriului \u2013 Petre Iosub \u00ee\u015fi \u00eenal\u0163\u0103 opera inconfundabil\u0103 sub luminile certe ale medita\u0163iilor \u201cUpani\u015fadelor\u201d \u015fi \u201cBhagavad – Gitei\u201d ale \u201cOrganonului aristotelic\u201d, ale voli\u0163ionismului lui Schopenhauer, ale \u201contologiei critice\u201d a lui Nikolai Hartmann, \u201contologiei fundamentale\u201d heideggeriene, \u015fi mai cu seam\u0103 ale Metafizicii lui Lucian Blaga \u015fi valoroasei opere a lui Al. Boboc.<\/strong><\/p>\n

\u00cen consonan\u0163\u0103 de idei cu marele profesor Alexandru Boboc, dar \u015fi \u00een empatie poetico-liric\u0103 fa\u0163\u0103 de marele disp\u0103rut, Dan Lauren\u0163iu, Petre Iosub \u00ee\u015fi edific\u0103 propria axiologie cu un cert criteriu al ierarhiei, al aristrocra\u0163iei de spirit \u015fi stil, a\u015fa cum transpare din poema Scara, dezv\u0103luind misterul, taina lui A fi: \u201cCe este scara? M-a \u00eentrebat un copil \/ Care-mi purta vocea \u015fi ochii \/ de parc\u0103 ar fi fost \u00eensumi \/ Atunci i-am r\u0103spuns c\u0103 nu \u015ftiu \/ Poate c\u0103 scara e leg\u0103tura noastr\u0103 \/ Cu urcarea dincolo de lucruri \/ Sau cu cobor\u00e2rea \u00een ele \/ s\u0103 le nelini\u015ftim t\u0103cerea \/ Cu care se t\u0103inuiesc \/ De \u00eenvr\u0103jbirile noastre \/ Sau poate e armonia perfect\u0103 \/ Care ne cheam\u0103 mereu \/ Dincolo de noi \u015fi restul lumii \/ Unde albastrul nu se termin\u0103 \/ \u015ei nici nu mai \u00eencepe de undeva \/ Anume s\u0103 ne absoarb\u0103 fiin\u0163a\u201d.<\/strong><\/p>\n

Profund rezoneaz\u0103 aceste sim\u0163iri \u2013 g\u00e2nduri cu Dan Lauren\u0163iu cel din \u201cCobor\u00e2nd \u00een Maelstrom\u201d sau \u015fi din mai b\u0103tr\u00e2nul Yeats: \u201cOriunde \u00een alt\u0103 parte, numai nu \u00een lumea aceasta!\u201d<\/strong><\/p>\n

Cu ochii lipi\u0163i de tainicul blagian dintre \u201ccriptic\u201d \u015fi \u201cFanic\u201d, \u015fi de cel parmenidiano \u2013 heraclitic dintre \u00abascuns\u00bb \u015fi \u00abnon-ascuns\u00bb\u00a0 a lui Heidegger poetul \u2013 filosof sau filosoful \u2013 poet Petre Iosub, ajuns frumos la v\u00e2rsta psalmistului ne propune transcederea c\u0103tre etern, a vr\u0103jii trecerii prin vreme, a\u015fa cum str\u0103bate Clipa: \u201cDe nic\u0103ieri bate un clopot a ne-prihan\u0103 \/ \u015fi-un singuratic pop\u0103 \/ c\u00e2nt\u0103 \u00een stran\u0103 \/ Aleluia! Aleluia r\u0103sun\u0103 ecoul bizar \/ al \u00eeng\u00e2n\u0103rii triste \/ de l\u00e2ng\u0103 altar \/ Cheia \u00eenchiderii clipei \/ se afl\u0103 \u00een m\u00e2na Domnului \/ Iar popa\u2013\u015fi roste\u015fte \/ \u00eencet \u015fi cu har \/ M\u00e2ng\u00e2ierea melodic\u0103-a somnului \/ C\u0103delni\u0163a-i cade din m\u00e2n\u0103 \/ \u015fi t\u0103m\u00e2ia se stinge \/ Clipa se-ncuie \u00een sine \/ \u015fi moartea-l \u00eenvinge… \/ C\u00e2nd de nic\u0103ieri bate un clopot\u00a0 \/ a g\u00e2nd de uitare \/ A\u015fternut cuvios peste pop\u0103 \/ Mor\u0163ii se duc c\u0103tre zare \/ Viii r\u0103m\u00e2n la altar \/ s\u0103 mai c\u00e2nte \/ Despre ce-a fost \u015fi ce \/ va s\u0103 vin\u0103-n cuvinte \/ C\u0103ci p\u00e2n\u0103 la urm\u0103 \/ acel Aleluia \/ Ne poart\u0103 prin via\u0163\u0103 \/ \u015fi moarte statuia!\u201d<\/strong><\/p>\n

La v\u00e2rsta psalmistului Petric\u0103, \u00ee\u0163i spun ca Gabriel Maricel fiin\u0163ei iubite a Prietenului \u201cTu, nu vei muri!\u201d Aceasta, \u00eentruc\u00e2t, cum sublim mediteaz\u0103 c\u0103: \u201cPeste ape \u015fi zei \/ Nimic nu mai e cum a fost \/ Iar cocorii \u00een c\u00e2rd delir\u00e2nd \/ S-au retras \u00eentr-o moarte stupid\u0103 \/ Devenind pentru ei, pentru noi \/ Un arhic cuv\u00e2nt \/ Cine mai \u015ftie?! \/ \u00centr-un veac \u00eentr-o zi \/ Blestema\u0163i de at\u00e2tea morminte \/ Pentru ultima oar\u0103 \/ \u015fi noi vom rosti aleluia \/ Intr\u00e2nd apoi r\u0103zvr\u0103ti\u0163i \u00een cuvinte … \/ Dar nici acestea \/ nu vor mai fi!\u201d<\/strong><\/p>\n

Prof. Univ. Dr. Tudor Ghideanu<\/strong><\/p>\n

\"\"<\/a><\/p>\n

\n

\n

\n

\n

ARGUMENT<\/strong><\/p>\n

\u00a0<\/strong><\/p>\n

Ne afl\u0103m \u00eentr-o contemporaneitate stranie din cale afar\u0103, unde lumea \u015fi-a adunat toate cor\u0103biile \u015fi fiecare dintre acestea este \u00eenc\u0103rcat\u0103 cu problemele navigatorilor, a\u015ftept\u00e2nd parc\u0103 stratul c\u0103tre o alt\u0103 existen\u0163\u0103 \u015fi o alt\u0103 zodie.<\/strong><\/p>\n

Timpul scurs \u015fi-a terminat via\u0163a, s-a pietrificat, \u00eens\u0103 a l\u0103sat \u00een spa\u0163iile cor\u0103biilor \u015fi \u00een con\u015ftiin\u0163a navigatorilor \u00eencerc\u0103rile \u015fi problemele care i-au ostenit \u015fi i-au \u00eempins c\u0103tre margine de veac, cu speran\u0163a c\u0103 \u00een deschiderea noului mileniu apele sale vor fi mai domoale \u015fi z\u0103rile mai largi \u015fi mai ademenitoare prin ad\u00e2ncimea \u015fi puritatea lor.<\/strong><\/p>\n

\u00cencerc\u0103m s\u0103 compar\u0103m acest r\u0103gaz cu un port al clarific\u0103rilor \u015fi s\u0103 ne punem fireasca \u00eentrebare: dac\u0103 merit\u0103m cu adev\u0103rat aceast\u0103 acostare temporar\u0103 \u00een preajma \u0163\u0103rmului speran\u0163ei?<\/strong><\/p>\n

Agresa\u0163i mereu de s\u0103m\u00e2n\u0163a mir\u0103rii s\u0103dit\u0103 \u00een noi \u00een\u015fine, am crezut c\u0103, \u00a0\u00een r\u0103t\u0103cirile existen\u0163iale, vom urca \u00eenspre un timp \u00een care s\u0103 putem spune: am g\u0103sit Omul, am aflat singura lumin\u0103 cu care a fost d\u0103ruit pustiul universal ca s\u0103 se priveasc\u0103 pe sine \u015fi s\u0103 se mire de aceast\u0103 miraculoas\u0103 ordine \u015fi armonie a lucrurilor!<\/strong><\/p>\n

Navigatorii porni\u0163i \u00een c\u0103utarea omului nu au putut \u015fi nu pot formula un \u201cDa\u201d la \u00eentreb\u0103rile cu care au pornit la drum \u015fi, probabil, multe dintre ele vor r\u0103m\u00e2ne pentru totdeauna doar pietre de \u00eencercare sau interoga\u0163ii retorice, de\u015fi cunoa\u015fterea uman\u0103 a f\u0103cut uria\u015fe salturi \u00een imperiul necunoscut al necuprinderii \u015fi a plantat multe borne luminoase la r\u0103scruci, care alt\u0103 dat\u0103 p\u0103reau complet \u015fi definitiv inabordabile. Se pare c\u0103 aceste noi teritorii cucerite ne aduc cu ele mai mult\u0103 lini\u015fte \u015fi mai mult\u0103 mirare, sentimente care ne \u00eennobileaz\u0103 condi\u0163ia existen\u0163ial\u0103 \u015fi nu las\u0103 ignoran\u0163a \u015fi nihilismul s\u0103 ne domoleasc\u0103 presim\u0163irile c\u0103 \u201cdeschiderea misterului\u201d nu \u00eenseamn\u0103 altceva dec\u00e2t ad\u00e2ncirea lui.<\/strong><\/p>\n

De\u015fi suntem cei mai \u015fcoli\u0163i dintre \u015fcoli\u0163ii tuturor timpurilor, de\u015fi posed\u0103m \u015ftiin\u0163a de a ne na\u015fte inclusiv \u00een spa\u0163ii extrauterine, totu\u015fi trebuie s\u0103 ne recunoa\u015ftem ignoran\u0163a. S\u0103 devenim \u201casemeni copiilor pentru a \u00een\u0163elege\u201d \u015fi s\u0103 ne mir\u0103m \u00een continuare de ceea ce ne ofer\u0103 spectacolul cosmic \u201cFiin\u0163a fiin\u0163\u00e2nd!\u201d <\/span><\/strong><\/p>\n

\u00a0\u201cTrebuie \u2013 spunea J. Hersch \u2013 s\u0103 ne lep\u0103d\u0103m arogan\u0163a adult\u0103, care prive\u015fte \u00eentreg trecutul cu condesceden\u0163\u0103, de la \u00een\u0103l\u0163imea \u015ftiin\u0163ei moderne\u201d \u015fi s\u0103 ne folosim mereu de for\u0163a creatoare \u015fi capacitatea de inven\u0163ie cu care am fost h\u0103r\u0103zi\u0163i pentru a deschide noi orizonturi \u015fi noi mistere \u00een c\u0103utarea omului, a rostului \u015fi destinului s\u0103u \u00een lume.<\/strong><\/p>\n

Ne este extrem de greu s\u0103 recunoa\u015ftem, c\u0103 de peste dou\u0103 mii de ani, \u00eencerc\u0103m s\u0103 descoperim \u015fi s\u0103 lumin\u0103m opera unuia dintre cele mai celebre spirite ale veacurilor \u2013 Aristotel, suntem totu\u015fi la \u00eenceputuri \u015fi de fiecare dat\u0103 trebuie s\u0103 o lu\u0103m de la cap\u0103t. De ce aceast\u0103 mereu re\u00eentoarcere? De ce aceast\u0103 mereu \u00eencercare de reg\u0103sire \u015fi de re-c\u0103utare a aristotelismului, c\u00e2nd \u00eensu\u015fi orizontul propriului nostru timp este \u00eenc\u0103rcat de tot mai multe \u015fi mai grave probleme, iar noi irosim eforturi pentru g\u0103sirea unor \u00eenceputuri \u00eendep\u0103rtate \u015fi aparent cunoscute?<\/strong><\/p>\n

Ar exista la aceast\u0103 \u00eentrebare de mare \u00eentindere r\u0103spunsuri rezonabile \u015fi variate, \u00eens\u0103 cel mai apropiat cred c\u0103 se afl\u0103 \u00een faptul c\u0103 g\u00e2ndirea european\u0103, nu numai filosofic\u0103, poart\u0103 \u00een ea blestemul mereu re\u00eentoarcerii la matc\u0103, la origini, unde se afl\u0103 de fapt, \u00een s\u0103m\u00e2n\u0163a \u00eenceputurilor, toate proiec\u0163iile \u015fi realiz\u0103rile noastre. Aceasta pentru c\u0103 Aristotel, \u015fi prin el, \u00eentreaga cultur\u0103 antic\u0103, este vatra de foc din ale c\u0103rei sc\u00e2ntei s\u0103rite prin veacuri s-au forjat \u015fi modelat multe din minunile de mai t\u00e2rziu ale filosofiei.<\/strong><\/p>\n

Mai este \u015fi o alt\u0103 pricin\u0103 care ne \u00eendrept\u0103\u0163e\u015fte afirma\u0163ia de mai sus \u015fi anume c\u0103 Aristotel, datorit\u0103 multor \u015fi variate cauze de natur\u0103 istoric\u0103 \u015fi teoretico-metodologic\u0103, a devenit figura cea mai controversat\u0103 a istoriei filosofiei prin aceea c\u0103 complexitatea \u015fi \u00eentinderea, valen\u0163ele \u015fi aporiile, solu\u0163iile contradictorii ale g\u00e2ndirii sale au oferit o imens\u0103 plaj\u0103 de cercetare, controverse \u015fi apropieri \u00eentre doctrinele \u015fi \u00eencheg\u0103rile de sisteme filosofice ale veacurilor ulterioare existen\u0163ei sale. \u015ei a\u015fa cum remarca unul dintre marile spirite contemporane \u2013 Pierre Aubenque – , Aristotel nu este un \u201crestaurator al unei \u00een\u0163elepciuni str\u0103vechi\u201d, ci apare \u201cca fondator al unei \u015ftiin\u0163e noi\u201d, \u015fi, a\u015f ad\u0103uga f\u0103r\u0103 rezerv\u0103, recuno\u015ftin\u0163a veacurilor pentru orizonturile deschise plurific\u0103rii cunoa\u015fterii umane.<\/strong><\/p>\n

\u015ei pentru c\u0103 o mare parte a lucr\u0103rii noastre \u015fi-a propus abordarea, \u00eentr-un orizont istoric \u015fi conceptual, a \u201cmitului Fiin\u0163ei\u201d \u015fi a implica\u0163iilor sale ad\u00e2nci \u00een z\u0103rile ontologiei, teologiei, gnoseologiei, epistemologiei \u015fi ale altor domenii, vom \u00eencerca, pe c\u00e2t ne st\u0103 \u00een putin\u0163\u0103, s\u0103 lumin\u0103m din diferite unghiuri aceast\u0103 tulbur\u0103toare problem\u0103.<\/strong><\/p>\n

Spunem \u201cMitul Fiin\u0163ei\u201d, pentru c\u0103 \u00een acest spa\u0163iu conceptual se concentreaz\u0103 \u00eentreaga problematic\u0103, mai veche sau mai nou\u0103, a filosofiei, marile spirite \u00eentrec\u00e2ndu-se \u00een a-l investiga \u015fi propune varii r\u0103spunsuri, dar \u015fi multe \u015fi r\u0103scolitoare semne de \u00eentrebare care-\u015fi\u00a0 a\u015fteapt\u0103 mereu dezleg\u0103torii.<\/strong><\/p>\n

Cititorul va fi poate frapat \u00een sensibilitatea lui de ce o problem\u0103 at\u00e2t de veche devine mereu pentru genera\u0163ii \u00eentregi o problem\u0103 at\u00e2t de nou\u0103.<\/strong><\/p>\n

\u00cei l\u0103s\u0103m pl\u0103cerea, dar, poate, \u015fi triste\u0163ea sau intrigarea s\u0103 g\u0103sesc\u0103 singur r\u0103spunsul pe care \u00eel crede de cuviin\u0163\u0103.<\/strong><\/p>\n

Autorul nu are menirea dec\u00e2t s\u0103-l c\u0103l\u0103uzeasc\u0103 la intrarea \u00een acest continent cu nesf\u00e2r\u015fite nelini\u015fti \u015fi interoga\u0163ii \u015fi s\u0103 se \u00a0retrag\u0103 cuminte \u00een propria lui interioritate, f\u0103r\u0103 a \u00eempieta cu ceva, de la distan\u0163\u0103, starea de spirit a c\u0103l\u0103torului!\u00a0<\/strong><\/p>\n

\u00a0Autorul<\/strong><\/p>\n

\n

\n

\"\"<\/a><\/strong><\/p>\n

\n

\n

\n

DIALOG CU AUTORUL <\/strong><\/p>\n

\u00a0<\/strong><\/p>\n

Observ\u0103m c\u0103 din defini\u0163ia \u00eens\u0103\u015fi lucrarea se prezint\u0103 ca un fel de Atlas orientativ \u00een sondarea g\u00e2ndirii metafizice. De ce?<\/em><\/strong><\/p>\n

\n

\n

Sintagma \u201earheologie metafizic\u0103\u201d este o metafor\u0103 care m\u0103 duce cu g\u00e2ndul la r\u0103d\u0103cinile sau \u00eenceputurile metafizicii, la primele lic\u0103riri ale ei \u00een zarea filosofic\u0103 \u201eMiracolul grec\u201d a d\u0103ruit acest minunat cadou g\u00e2ndirii filosofice \u015fi teologiei europene, extinz\u00e2ndu-se, apoi, sub un nume at\u00e2t de frumos, pe \u00eentreaga hart\u0103 spiritual\u0103 a planetei.<\/strong><\/p>\n

Filosofia, \u00een aplicarea ei metafizic\u0103 sau de \u201efilosofie prim\u0103\u201d \u00eenseamn\u0103 ontologie, ceea ce se ocup\u0103 cu studiul \u201eFiin\u0163ei ca Fiin\u0163\u0103\u201d, adic\u0103 existen\u0163a universal\u0103 f\u0103r\u0103 determin\u0103ri \u015fi f\u0103r\u0103 a putea fi surprins\u0103 \u00eentr-o anume categorie filosofic\u0103, deci acategoril\u0103. Firesc, ar veni \u00eentrebarea: de ce ontologie \u015fi nu filosofie, sau metafizic\u0103? \u00cen perioada de \u00eenceputuri, c\u00e2nd ionienii puneau, prin c\u0103ut\u0103ri insistente, problema g\u0103sirii elementului vital din care s-a z\u0103mislit \u00eentregul univers, \u015fi aduceau \u00een dezbatere apa, aerul, p\u0103m\u00e2ntul ori focul, nu putem vorbi de generaliz\u0103ri teoretice \u015fi abstrac\u0163ii de gen proxim, \u015fi nici despre filosofie. Nu se n\u0103scuse \u00eenc\u0103 acest termen. Cred c\u0103 de aici pleac\u0103 \u015fi W. Windelband, c\u00e2nd a\u015feaz\u0103 \u00een fruntea periodiz\u0103rii istoriei g\u00e2ndiri filosofice tocmai \u201eperioada ontologic\u0103\u201d. G\u00e2ndirea nu va pleca niciodat\u0103, la \u00eenceputuri, de la abstract la concret sau de la speculativ la sensibil, pentru c\u0103 ea este str\u00e2ns legat\u0103 de lucruri individuale, cu determin\u0103ri \u015fi func\u0163ii precise sau presupus precise. \u015ei mult mai t\u00e2rziu, ea se va \u00eendep\u0103rta c\u0103tre construc\u0163ii mentale care s\u0103 \u0163in\u0103 locul \u015fi s\u0103 conserve rezultatele experien\u0163ei sensibile.<\/strong><\/p>\n

Chiar \u015fi Aristotel, ca fondator al logicii \u015fi ontologiei, nu-\u015fi va numi niciodat\u0103 lucrarea cu acest titlu pe care i l-au dat al\u0163ii mult mai t\u00e2rziu, ci o va denumi \u201e\u015etiin\u0163a fiin\u0163ei ca fiin\u0163\u0103\u201d sau cum mai spunea filosoful rom\u00e2n Dan B\u0103d\u0103r\u0103u, \u201eFiin\u0163a \u00een fiin\u0163area ei\u201d adic\u0103 filosofie prim\u0103 sau \u201e\u015ftiin\u0163\u0103 a \u015ftiin\u0163elor\u201d, pentru c\u0103 obiectul ei nu se identific\u0103, nu se confund\u0103 \u015fi nu se reduce la un anume domeniu delimitat sau la un grup restr\u00e2ns de lucruri de care se ocup\u0103 fizica matematic\u0103. Dac\u0103 metafizica se delimiteaz\u0103 de toate \u015ftiin\u0163ele, motivul ar consta tocmai \u00een faptul c\u0103, av\u00e2nd ca studiu \u201eFiin\u0163a \u00een fiin\u0163area ei\u201d, ea se va ocupa \u015fi de alte componente esen\u0163iale: mi\u015fcare, devenire, spa\u0163iu, timp, infinit, adev\u0103r, cauz\u0103, substan\u0163\u0103, accident, repaus etc., lucruri pe care nu le trateaz\u0103 celelalte \u015ftiin\u0163e. \u015ei un aspect pe care vreau s\u0103-l subliniez: de\u015fi s-au f\u0103cut multe specula\u0163ii \u015fi s-a mizat de prea multe ori pe \u201etangajul\u201d viziunii aristotelice, pe inconsecven\u0163ele \u015fi chiar unele erori ale sale, trebuie s\u0103 spun c\u0103 Aristotel, prin mutarea transcenden\u0163ei \u00een spa\u0163iul intramundan, \u00ee\u015fi va fundamenta monismul \u015fi ontologia sa, chiar dac\u0103 a recurs la Primul motor sau impuls, acesta nu creeaz\u0103, ci doar mi\u015fc\u0103 lumea \u015fi apoi \u00ee\u015fi vede de treaba lui! El \u00ee\u015fi fundeaz\u0103 astfel ontologia ca fiind raportul \u00eentre Fiin\u0163\u0103 \u015fi \u00eentre aceasta (Fiin\u0163a) \u015fi fiind. Este primul tip de ontologie realist\u0103 \u00een anumite limite, spre deosebire de cea platonian\u0103 de factur\u0103 idealist\u0103. De altfel, permanen\u0163a antichit\u0103\u0163ii grece\u015fti, dar \u015fi cov\u00e2r\u015fitoarea ei influen\u0163\u0103 asupra dezvolt\u0103rii spiritului filosofic european sunt asigurate de cei doi Platon \u015fi elevul s\u0103u Aristotel din Stagira.<\/strong><\/p>\n

A\u015f vrea s\u0103 revenim la ionieni, unde se presupune c\u0103 se afl\u0103 cuibul de na\u015ftere, cre\u015ftere \u015fi zbor al g\u00e2ndului filosofic; chiar dac\u0103 doctrinele chineze \u015fi indiene sunt mult mai vechi, ele au mers mai ales pe linia unei teosofii \u015fi mitosofii specifice \u015fi cu ecou european mult mai t\u00e2rziu, prin care secolele al 18-lea \u015fi al 19-lea, din care, probabil, se na\u015fte \u015fi g\u00e2ndirea romantic\u0103. <\/strong><\/p>\n

\n

\n

Cele dou\u0103 no\u0163iuni folosite de dumneavoastr\u0103 ar \u00eensemna, \u00een traducere liber\u0103, \u00een\u0163elepciunea zeului (sau) despre zeu, iar a doua ar reprezenta \u00een\u0163elepciunea (sau) dragostea de mitologie. Este bine s\u0103 le prezent\u0103m m\u0103car par\u0163ial pentru cititorul mai pu\u0163in filosof sau filosof.<\/em><\/strong><\/p>\n

\n

\n

\u00cen ce prive\u015fte ionienii, a\u015f exemplifica o apreciere a filosofului Anton Dumitriu: pornindu-se de la demersurile spontane ap\u0103rute c\u00e2nd se na\u015fte \u201eaura filosofiei grece\u015fti\u201d (Y. Burnet) cam \u00een secolul al VII-lea \u00ee.e.n., \u201eG\u00e2ndirea va \u00eencepe s\u0103 se defineasc\u0103 \u00een propria ei natur\u0103 abia c\u00e2nd va putea s\u0103 enun\u0163e principii abstracte care pot fi g\u00e2ndite independent de realitatea concret\u0103\u201d. <\/strong>(Istoria logicii, p. 69)<\/p>\n

Deci, c\u00e2nd g\u00e2ndirea reu\u015fe\u015fte s\u0103 capteze \u015fi s\u0103 transforme \u00eentr-o form\u0103 abstract\u0103 realitatea \u015fi s\u0103 g\u00e2ndeasc\u0103 aceast\u0103 form\u0103 \u00een ea \u00eens\u0103\u015fi. \u015ei ionienii au \u00eencercat acest lucru, chiar dac\u0103 nu le-a reu\u015fit pe deplin.<\/strong><\/p>\n

Unii dintre cercet\u0103torii ocazionali sau mai pu\u0163in familiariza\u0163i cu istoria antic\u0103 circumscriu fenomenul filosofic \u015fi teosofic originar \u2013 protofilosofia \u015fi prototeologia\u00a0 – la c\u00e2teva cet\u0103\u0163i grece\u015fti vechi \u015fi, \u00eendeosebi, Atena, care a constituit cu adev\u0103rat focarul \u201emiracolului na\u015fterii \u015fi evolu\u0163iei g\u00e2ndirii umane dinspre mito-teologie c\u0103tre filosofie. Grecia antic\u0103 are cu totul \u015fi cu totul alt\u0103 dimensiune, afl\u00e2ndu-se la r\u0103scrucea celor trei continente, ea se va \u00eentinde \u201ede la Asia mic\u0103 p\u00e2n\u0103 la Sicilia\u201d \u015fi\u00a0 \u201ede la Cirene p\u00e2n\u0103 \u00een Tracia\u201d. <\/strong>(W.Windelband).<\/strong><\/p>\n

Tot acest filosof va consemna c\u0103 \u201eRolul conduc\u0103tor \u00een dezvoltarea cultural\u0103 a grecilor \u00eel avea acea tulpin\u0103, care \u00een \u00eentreaga dezvoltare istoric\u0103 avea cea mai str\u00e2ns\u0103 atingere \u015fi cea mai vie leg\u0103tur\u0103 cu Orientul – \u00a0ionienii\u201d.<\/strong><\/p>\n

Prin urmare, Grecia antic\u0103 nu este cea contemporan\u0103 nou\u0103 \u015fi celor care vor apare, iar primii germeni de natur\u0103 s\u0103 trezeasc\u0103 g\u00e2ndirea din confundarea ei cu obiectul \u015fi s\u0103-l diferen\u0163ieze pe acesta de ea \u00eens\u0103\u015fi \u015fi de purt\u0103torul ei sensibil \u2013 subiectul \u2013 au fost sem\u0103na\u0163i de c\u0103tre ionieni, ceea ce \u00eel face pe Windelband s\u0103 numeasc\u0103 aceast\u0103 epoc\u0103 \u201eperioada ontologic\u0103 a g\u00e2ndirii grece\u015fti\u201d.<\/strong><\/p>\n

Ionienii vor aduce primul mare beneficiu construc\u0163iei imaginare \u015fi ra\u0163ionale a lumii, a existen\u0163ei.<\/strong><\/p>\n

De aici apari\u0163ia celor dou\u0103 lumi\u00a0 – cea real\u0103 \u015fi cea construit\u0103 sau, mai bine-zis, captat\u0103 \u00een dimensiunea imagina\u0163iei \u2013 ra\u0163ional\u0103. Continuitatea celor dou\u0103 se va stinge la un moment dat \u015fi se vor g\u0103si ca lumi paralele, c\u0103ci g\u00e2ndirea \u00eencepe s\u0103-\u015fi axiomatizeze formele \u015fi s\u0103 le rup\u0103 de concretul sensibil, de ontic. Vor apare astfel obiectul \u015fi obiectualitatea lui (conceptul). Unii filosofi vor eterniza obiectualitatea rupt\u0103 sau considerat\u0103 ca supra-obiect \u015fi model. Al\u0163ii vor lucra cu am\u00e2ndou\u0103 \u015fi vor \u00eenf\u0103ptui cunoa\u015fterea autentic\u0103.<\/strong><\/p>\n

\n

\n

S-a vorbit, chiar \u00een antichitate dar \u015fi \u00een contemporaneitate, c\u0103 \u201emiracolul grec\u201d nu ar fi dec\u00e2t un \u201emeti\u015f\u201d al influen\u0163elor orientale. Deci, filosofia greac\u0103 ar fi de fapt preponderent oriental\u0103 \u015fi colorat\u0103 pe ici-colo cu elemente grece\u015fti.<\/em><\/strong><\/p>\n

\n

\n

Cred c\u0103 aceasta e marea eroare creat\u0103 de biografii \u015fi doxografii greci \u015fi amplificat\u0103 cu timpul, \u00een lipsa textelor originale, de mul\u0163i comentatori. Culturile, ca \u015fi oamenii, sunt entit\u0103\u0163i dinamice care comunic\u0103 \u00eentre ele, dar nu ajung niciodat\u0103 la identitate. Fondul autohton este cel care asigur\u0103 originalitate \u015fi perenitate.<\/strong><\/p>\n

Fenomenul influen\u0163ei poate \u00eent\u00e2mpina dou\u0103 pozi\u0163ii opuse: a) deschiderea \u00eentr-o anume m\u0103sur\u0103 pentru asimilare \u015fi prelucrare a ideilor exogene sau b) refuzul prin afirmarea unui puternic spirit de conservare a culturii \u015fi tradi\u0163iilor originare specifice unei anumite comunit\u0103\u0163i umane constituite deja istorice\u015fte \u00een entitate de sine st\u0103t\u0103toare. Dar exist\u0103, pe l\u00e2ng\u0103 aceasta, o a treia alternativ\u0103 care s-ar traduce printr-o acceptare prudent\u0103 \u015fi selectiv\u0103 care s\u0103 nu degradeze \u015fi s\u0103 nu pun\u0103 la \u00eendoil\u0103 fondul autohton.<\/strong><\/p>\n

A doua atitudine caracterizeaz\u0103 cel mai bine comunit\u0103\u0163ile primitive \u00een care spiritul de autoap\u0103rare \u015fi conservare, frica de a nu schimba ordinea material\u0103, dar mai ales spiritual\u0103 sunt manifest\u0103ri aproape instinctive. Aceasta pentru c\u0103 universul lor are anumite dimensiuni \u015fi anumi\u0163i parametri valorici pentru supravie\u0163uire \u015fi orice schimbare \u00een structura lor poate constitui o amenin\u0163are, incalculabil\u0103.<\/strong><\/p>\n

\u201eActul noetic\u201d al grecilor este originar \u015fi ar fi putut genera anumite similitudini cu alte culturi, dar \u00eentre ei \u015fi orientali sunt mari diferen\u0163e, chiar \u015fi \u00een acelea\u015fi domeniu conceptual. \u00cen timp ce orientalii r\u0103m\u00e2n lega\u0163i de concret \u015fi cotidian, dar \u015fi de anumite scheme mentale \u015fi comportamentale tabu, grecii construiesc liber \u015fi din pl\u0103cere abstrac\u0163ia \u015ftiin\u0163ific\u0103 \u015fi filosofic\u0103: Aceasta e diferen\u0163a de fond care desparte cele dou\u0103 mari culturi. Tocmai libertatea de g\u00e2ndire a f\u0103cut ca \u201eactul noetic\u201d grecesc s\u0103 nasc\u0103 o metafizic\u0103 multipl\u0103 \u015fi numeroase \u015fcoli filosofice mai ales post-socratice.<\/strong><\/p>\n

\n

\n

De ce totu\u015fi post-socratice \u015fi despre care nu discuta\u0163i \u00een lucrarea de fa\u0163\u0103?<\/em><\/strong><\/p>\n

\n

\n

Cum se \u015ftie, primul capitol poart\u0103 numele de \u201eRudimente metafizice\u201d ceea ce \u00eenseamn\u0103 c\u0103 am dorit s\u0103 scot la iveal\u0103 unele elemente preg\u0103titoare \u00eentemeierii acestei discipline filosofice. Or, acest lucru s-a \u00eent\u00e2mplat odat\u0103 cu \u00eentemeierea egologiei sau ra\u0163ionalismului socratic, care precede doctrinele platonic\u0103 \u015fi aristotelic\u0103, dar st\u0103 la temelia lor. Din acest moment apar numeroase \u015fcoli filosofice care nu mai poart\u0103 numele cet\u0103\u0163ilor ca anterior, ci \u015fi-l \u00eentemeiaz\u0103 pe fondul de valori cognitive \u015fi axiologice pe care-l promoveaz\u0103.<\/strong><\/p>\n

Deci, nu se mai numesc \u015fcoala ionian\u0103 sau milezian\u0103, ci stoicism, scepticism, \u015fcoala cinic\u0103, cisendic\u0103 etc. Aceste \u015fcoli, chiar dac\u0103 uneori au anumite idei morale \u015fi filosofice apropiate, ele vor constitui p\u0103r\u0163i distincte ale \u00eentregului spiritualit\u0103\u0163ii grece\u015fti, c\u0103ruia \u00eei vor da diversitate \u00een unitate. Ele sunt \u015fi vor r\u0103m\u00e2ne mereu \u015fcoli filosofice de sine st\u0103t\u0103toare \u015fi prin ele se va \u00eenchega metafizica, iar prin Platon \u015fi Aristotel va fi des\u0103v\u00e2r\u015fit\u0103 ca disciplin\u0103 filosofic\u0103. De fapt opera celor doi mari filosofi sunt r\u0103d\u0103cinile ei perene, \u00eenfipte ad\u00e2nc \u00een solul g\u00e2ndirii grece\u015fti.<\/strong><\/p>\n

\n

\n

Dumneavoastr\u0103 folosi\u0163i conceptul de metafizic\u0103 \u00een sens de disciplin\u0103 filosofic\u0103 \u015fi nu de metod\u0103, a\u015fa cum este distribuit \u015fi opera\u0163ional \u00een anumite scrieri. Este vreo diferen\u0163\u0103 \u00eentre aceste sensuri?<\/em><\/strong><\/p>\n

\n

\n

Ca\u00a0 g\u00e2ndire speculativ\u0103 asupra existen\u0163ei sau a principiilor existen\u0163ei, ea apare ca ontologie \u00een sensul aristotelic, \u00eentruc\u00e2t Andronicos din Rodos a considerat c\u0103 metafizica vine dup\u0103 Fizica lui Aristotel. Metafizica apare ca \u015fi metod\u0103 opus\u0103 dialecticii, chiar \u00een antichitate, deoarece ar privi procesele \u015fi fenomenele izolat \u015fi cantitativ, neg\u00e2nd calitatea acestora.<\/strong><\/p>\n

\u00censu\u015fi Kant, pornind de la aceste elemente, va considera metafizica \u00eentemeiat\u0103 \u015ftiin\u0163ific \u015fi o va defini, \u00een Prolegomene, ca orice \u015ftiin\u0163\u0103 a viitorului.<\/strong><\/p>\n

Aceste aspecte nu trebuie s\u0103 ne \u00eempiedice\u00a0 s\u0103 folosim metafizica \u00een aplicarea ei ontologic\u0103, cur\u0103\u0163at\u0103 de zgura care o acoper\u0103 de at\u00e2ta vreme. Orice concept are via\u0163\u0103 \u015fi evolu\u0163ia sa istoric\u0103, devenind, prin \u00eembog\u0103\u0163irea con\u0163inutului \u015fi l\u0103rgindu-i sfera, opera\u0163ional.<\/strong><\/p>\n

Modelarea conceptual\u0103 a existen\u0163ei mai ales prin formalizare \u015fi axiomatizare reprezint\u0103 darul de mare pre\u0163 al contemporaneit\u0103\u0163ii \u00een ad\u00e2ncirea cunoa\u015fterii lumii, chiar dac\u0103 prin aceasta se pierd sau scap\u0103 unele elemente reale, de natur\u0103 ontic\u0103. \u00cens\u0103 numai a\u015fa g\u00e2ndirea poate p\u0103trunde \u00een cele mai subtile \u0163esuturi ale existen\u0163ei.<\/strong><\/p>\n

\n

\n

A\u0163i inclus \u00een lucrare c\u00e2teva aprecieri despre filosofia rom\u00e2neasc\u0103 \u015fi a\u0163i detaliat unele structuri metafizice din g\u00e2ndirea lui Lucian Blaga. Cum a\u0163i califica fenomenul filosofic rom\u00e2nesc: ca unul de \u00eemprumut sau de sine st\u0103t\u0103tor, na\u0163ional \u015fi hibridat? V\u0103 \u00eentreb, pentru c\u0103 unii, chiar rom\u00e2ni fiind,\u00a0 dar \u015fi unii vecini, consider\u0103 c\u0103 nu prea avem o filosofie rom\u00e2neasc\u0103 \u015fi c\u0103 ar trebui s\u0103 fim mai mode\u015fti \u00een aprecieri.<\/em><\/strong><\/p>\n

\n

\n

Lucrurile evidente totdeauna sunt greu de g\u00e2ndit \u015fi mai ales de descoperit, s\u0103 presupunem c\u0103 ace\u015ftia s-ar afla \u00een situa\u0163ia de a trece peste un r\u00e2u ale c\u0103rui maluri ad\u00e2nci sunt unite printr-un pod larg \u015fi de mare siguran\u0163\u0103. Acum spune\u0163i-mi, dac\u0103 ei au v\u0103zut podul? Dar dac\u0103 erau \u00een situa\u0163ia de a trece r\u00e2ul f\u0103r\u0103 sa aib\u0103 vreun pod? Atunci ar fi \u00eenceput s\u0103 g\u00e2ndeasc\u0103 fel de fel de variante pentru a ajunge dincolo, pe malul cel\u0103lalt.<\/strong><\/p>\n

Filosofia rom\u00e2neasc\u0103 este tot at\u00e2t de evident\u0103 precum existen\u0163a podului, numai c\u0103 orbii v\u0103z\u0103tori nu prea o v\u0103d din anumite considerente de ordin intelectual: ori vor s\u0103 strice podul, pentru a nu mai trece nimeni pe el, ori \u00eel consider\u0103 prea mare fa\u0163\u0103 de mintea lor extrem de \u00eengust\u0103 \u015fi obtuz\u0103.<\/strong><\/p>\n

Eu \u00eens\u0103 pot s\u0103 spun un lucru evident demonstrat de str\u0103vechimea noastr\u0103 etnic\u0103 \u015fi cultural\u0103: avem o bogat\u0103 filosofie rom\u00e2neasc\u0103, pe undeva, dus\u0103 dincolo de antichitatea greac\u0103, o filosofie care este na\u0163ional\u0103 \u015fi \u00een care sunt \u00eencrustate numeroase cristale poetice \u015fi religioase de \u00eendelungat\u0103 tradi\u0163ie.<\/strong><\/p>\n

\n

\n

A\u0163i spus na\u0163ional\u0103 \u015fi mi-a\u0163i sugerat s\u0103 v\u0103 \u00eentreb: dac\u0103 exist\u0103 \u015fi filosofii universale?<\/em><\/strong><\/p>\n

\n

\n

Dup\u0103 umila mea p\u0103rere, doar conceptele de maxim\u0103 gneralitate sunt universale, \u00een rest toate crea\u0163iile culturii spirituale \u015fi materiale poart\u0103 pecetea specific\u0103 unui popor sau unei na\u0163iuni, chiar dac\u0103 influen\u0163eaz\u0103 ori sunt folosite \u015fi de al\u0163ii.<\/strong><\/p>\n

\n

\n

\u015ei crede\u0163i c\u0103 noi suntem at\u00e2t de originali \u015fi nu avem nimic str\u0103in \u00een structurile noastre conceptuale ori comportamentale?<\/em><\/strong><\/p>\n

\n

\n

Departe de mine acest g\u00e2nd! Am vrut s\u0103 spun c\u0103 nici o na\u0163iune nu tr\u0103ie\u015fte \u015fi supravie\u0163uie\u015fte prin \u201e\u00eemprumuturi intelectuale\u201d. Chiar cei care au venit mult mai t\u00e2rziu \u00een istorie \u015fi s-au hr\u0103nit din \u00eemprumuturi, au o anumit\u0103 protospiritualitate specific\u0103.<\/strong><\/p>\n

Protomitologia \u015fi prototeologia noastr\u0103 ne recomand\u0103 printre primii contributori la istoria spiritual\u0103 \u015fi civiliza\u0163iei europene.<\/strong><\/p>\n

C\u0103, \u00een timp, am asimilat prudent \u015fi selectiv elemente din alte culturi, este o cu totul alt\u0103 problem\u0103.<\/strong><\/p>\n

\u00cens\u0103 g\u00e2ndi\u0163i-v\u0103 c\u0103 \u00een istorie niciodat\u0103 n-am fost l\u0103sa\u0163i s\u0103 ne pr\u0103\u015fim ogorul la timp \u015fi p\u00e2n\u0103 la cap\u0103t darmite s\u0103 mai culegem \u015fi roadele. P\u0103m\u00e2ntul acesta a atras prin bog\u0103\u0163iile lui toate hoardele euro-asiatice \u015fi aceast\u0103 h\u0103r\u0163uire nu ne-a l\u0103sat prea mult r\u0103gaz s\u0103 \u015fi mai scriem ceea ce g\u00e2ndeam \u015fi purtam \u00een spiritualitatea noastr\u0103. Duceam totul \u00een oralitate, lucru pe care \u00eel confirm\u0103 \u015fi Miron Costin. Noroc de arheologie \u015fi de scrierile greco-romane care ne-au consemnat, umeri cu mare patos, existen\u0163a aici. \u00a0\u00a0\u00a0\u00a0<\/strong><\/p>\n

\u00a0<\/strong><\/p>\n

\u015etiu c\u0103 acest \u201eAtlas …\u201d, cum plastic \u00eel numi\u0163i, nu este nici o istorie a filosofiei, nici un tratat exhaustiv al acesteia. Atunci, ce este el?<\/em><\/strong><\/p>\n

\n

\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0 Este un itinerar sau incursiune \u00een g\u00e2ndirea filosofic\u0103 pentru a scoate la lumin\u0103 parcursul \u00een care au prins via\u0163\u0103 \u015fi au evoluat anumite concepte \u015fi structuri metafizice. Toate acestea urm\u0103rite prin prisma interpret\u0103rii Fiin\u0163ei (existen\u0163ei \u00een ansamblu).<\/strong><\/p>\n

\n

\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0 Dar nu apare nimic despre epoca roman\u0103 sau medieval\u0103?!<\/em><\/strong><\/p>\n

\n

\n

\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0 \u00cen mare parte romanii au mediat cunoa\u015fterea culturii grece\u015fti de c\u0103tre europeni, limba latin\u0103 fiind principala limb\u0103 a culturii europene \u00een acea vreme Min\u0163ile str\u0103lucite ale romanilor se vor afirma nu \u00een filosofie, ci mai ales \u00een retoric\u0103 \u015fi construc\u0163ia dreptului. Iar perioada medieval\u0103 nu reprezenta un interes deosebit pentru tematica abordat\u0103.<\/strong><\/p>\n

\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0 Metafizica nu poate fi odat\u0103 teologie iar alt\u0103 dat\u0103 ontologie. Neotomistul J. Maritain va recunoa\u015fte c\u0103 metafizica se ocup\u0103 cu studiul naturii (existen\u0163ei), recunosc\u00e2nd pe Dumnezeu, dar f\u0103r\u0103 s\u0103-l poat\u0103 cerceta \u015fi descoperi.<\/strong><\/p>\n

\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0 Lu\u00e2nd \u00een discu\u0163ie acest itinerar, crede\u0163i c\u0103 exist\u0103 o migra\u0163ie a fenomenului filosofic la nivel continental?<\/em><\/strong><\/p>\n

\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0 Sunt de acord, cu c\u00e2teva rezerve: 1. fiecare popor are propria lui mentalitate \u015fi structur\u0103 spiritual-moral\u0103 \u015fi 2. nu putem \u00eembarca \u00eentr-un vapor \u201efenomenul filosofic\u201d \u015fi s\u0103 d\u0103m fiec\u0103ruia c\u00e2te o por\u0163ie. Putem considera \u00eens\u0103 c\u0103 \u00een rena\u015ftere \u015fi modernitate, prin deschiderile de comunicare, lumea s-a f\u0103cut mai mic\u0103, popoarele s-au apropiat f\u0103r\u0103 s\u0103-\u015fi p\u0103r\u0103seasc\u0103 teritoriul, cu excep\u0163ia barbarilor migratori \u015fi a imperiilor! \u00cen acest caz, \u00eencep marile confluen\u0163e dintre culturi \u015fi civiliza\u0163ii, ceea ce va avea drept consecin\u0163\u0103, favorabil\u0103 apropierea \u015fi conlucrarea.\u00a0<\/strong><\/p>\n

\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0 Grecia a construit abstrac\u0163ia \u015ftiin\u0163ific\u0103 \u015fi filosofic\u0103 care, apoi, s-a reflectat \u00een mod specific \u00een viziunile din Rom\u00e2nia, Italia, Fran\u0163a, Anglia \u015fi Germania care, odat\u0103 cu Leibniz \u015fi Kant, se va transforma \u00een \u201e\u0163ara filosofiei\u201d.<\/strong><\/p>\n

Chiar dac\u0103 s-au manifestat numeroase curente realiste sau idealiste, totu\u015fi singurele care s-au amplificat \u015fi au adus mari beneficii Europei au fost ra\u0163ionalismul \u015fi empirismul \u2013 am\u00e2ndou\u0103 tr\u0103g\u00e2ndu-\u015fi seva din antichitatea greac\u0103.<\/strong><\/p>\n

\n

\n

\u00centr-o lucrare a dumneavoastr\u0103 aducea\u0163i \u00een discu\u0163ie faptul c\u0103, \u00een timp ce India descoperea omul, Europa descoperea lumea. Dar oare g\u00e2ndirea european\u0103 va descoperi \u015fi omul?<\/em><\/strong><\/p>\n

\n

\n

\u00cen Europa, omul va fi descoperit mult mai t\u00e2rziu de Rena\u015ftere \u015fi modernitate. Un lucru interesant: \u00een timp ce India a descoperit omul, Europa a creat un mediu cultural \u015fi de civiliza\u0163ie pentru ca el s\u0103 se autodescopere, nu numai ca fiin\u0163\u0103 biologic\u0103, ci mai ales ca demiurg, creator integrat \u00een \u201edinamismul istoric\u201d, aspect prin care el \u00ee\u015fi proiecteaz\u0103 existen\u0163a dincolo de prezent \u015fi intr\u0103 \u00een timpul social \u015fi istoric.<\/strong><\/p>\n

Arta renascentist\u0103 \u00eel va ridica la perfec\u0163iune \u2013 dup\u0103 idealul grecesc; Blaise Pascal \u00eel va vedea ca \u201etrestie meditativ\u0103\u201d, dar \u00een profunda lui natur\u0103 contradictorie; empirismul inductivist \u00eel va cobor\u00ee \u00a0printre lucruri, iar ra\u0163ionalismul \u00eei va da aripi \u201es\u0103 zboare\u201d \u015fi \u00eel va \u00eenv\u0103\u0163a totu\u015fi relativismul existen\u0163ei sale \u015fi al cunoa\u015fterii.<\/strong><\/p>\n

Deci, \u00een timp ce India educ\u0103 medita\u0163ia contemplativ\u0103 \u015fi ascetismul, Europa va cultiva activismul \u015fi n\u0103zuin\u0163a de a crea \u015fi de a cunoa\u015fte, \u00eentruc\u00e2t cunoa\u015fterea, \u015ftiin\u0163a este cea mai mare putere a omului \u2013 cum spune Fr. Bacon.<\/strong><\/p>\n

\n

\n

De ce \u00een acest \u201eAtlas…\u201d v-a\u0163i oprit \u00een ordine, la: Aristotel, Lao-tzi, Leibniz, Kant, Heidegger \u015fi Lucian Blaga \u015fi nu asupra altor filosofi? Din preferin\u0163\u0103 sau din necesitatea acoperirii temei propuse?<\/em><\/strong><\/p>\n

\n

\n

Din am\u00e2ndou\u0103 punctele de vedere, prin prisma unui criteriu bine stabilit care s\u0103 acopere drumul parcurs de la apari\u0163ia ei ca obiect metafizic \u015fi p\u00e2n\u0103 la marile construc\u0163ii metafizice moderne \u015fi contemporane! Am considerat c\u0103 ace\u015fti filosofi marcheaz\u0103 cel mai bine etapele \u00een construc\u0163ia conceptului de metafizic\u0103.<\/strong><\/p>\n

\n

\n

Ave\u0163i premoni\u0163ia c\u0103 aceast\u0103 lucrare va st\u00e2rnit interes \u2013 critici \u015fi aprecieri \u2013 \u00een r\u00e2ndul speciali\u015ftilor sau al cititorilor ne-filosofi?<\/em><\/strong><\/p>\n

\n

\n

Nu mi-am pus \u015fi nici nu-mi pun aceast\u0103 \u00eentrebare. O mam\u0103, c\u00e2nd \u00ee\u015fi na\u015fte copilul nu-\u015fi pune problema dac\u0103 acesta va deveni mai frumos sau mai ur\u00e2t, mai de\u015ftept sau mai prost, mai onest sau mai necinstit, ci pur \u015fi simplu l-a n\u0103scut \u015fi trebuie s\u0103-l creasc\u0103 \u015fi s\u0103-l educe c\u00e2t mai bine.Cartea pe care am construit-o o consider un dar \u015fi pentru cel \u00eenv\u0103\u0163at \u015fi pentru cel care vrea s\u0103 \u00eenve\u0163e \u015fi care deja sunt \u201ea\u015feza\u0163i \u00een esen\u0163a\u201d lor uman\u0103.<\/strong><\/p>\n

\n

\n

Dintre lucr\u0103rile dumneavoastr\u0103, care crede\u0163i c\u0103 vor persevera spre longevitate existen\u0163ial\u0103?<\/em><\/strong><\/p>\n

\n

\n

E o \u00eentrebare complicat\u0103, mai ales c\u0103 lumea se schimb\u0103 de la o zi la alta. Publicistica este o pat\u0103 (\u015fi o palm\u0103 ru\u015finoas\u0103) pe tragica existen\u0163\u0103 contemporan\u0103. Poate uneori am gre\u015fit la marginea visului crez\u00e2nd c\u0103 va fi mai bine. Este marele meu regret c\u0103 am visat a\u015fa ceva.\u00a0<\/strong><\/p>\n

\u00cen ceea ce prive\u015fte poezia, poate c\u00e2teva poeme s\u0103 aib\u0103 destin mai lung, chiar dac\u0103 viitorul apare at\u00e2t de prozaic \u015fi f\u0103r\u0103 sincer\u0103 sensibilitate. Banul \u00eenlocuie\u015fte omul \u015fi-l simplific\u0103, \u00eei devoreaz\u0103 calit\u0103\u0163ile \u015fi \u00eel transform\u0103 \u00eentr-un biet rumeg\u0103tor! Travers\u0103m un timp al dez-humaniz\u0103rii \u015fi al lipsei de apetit pentru valori spirituale!<\/strong><\/p>\n

\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0 Referitor la lucr\u0103rile de filosofie, a\u015f \u00eendr\u0103zni s\u0103 fac o precizare mai optimist\u0103 \u015fi mai plin\u0103 de speran\u0163\u0103! \u00cens\u0103 \u015fi aici am \u00eendoieli, \u00eentruc\u00eet a \u00eenceput s\u0103 se degradeze masiv spiritul de crea\u0163ie \u015fi suntem invada\u0163i de analfabetism \u015fi r\u0103utate p\u00e2n\u0103 \u00een cele mai \u00eenalte fotolii! Dar \u00eemi mai r\u0103m\u00e2ne ceva speran\u0163\u0103 c\u0103 se va mai g\u0103si o for\u0163\u0103 na\u0163ional\u0103 care s\u0103 ne salveze de la aceast\u0103 c\u0103dere \u00een subistorie \u015fi primitivism. Nu \u015ftiu! Poate gre\u015fesc, \u00eens\u0103 trebuie s\u0103 exprim \u015fi s\u0103 tr\u0103iesc \u015fi acest g\u00e2nd frumos!<\/strong><\/p>\n

\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0 \u015ei cred, cum spunea Ungaretti, c\u0103 nu va dispare \u015fi \u201ePuritatea mun\u0163ilor\/ \u00een\u0103l\u0163at\u0103\/ \u00een globul\/ domesticit\/ al vremii\u201d.<\/strong><\/p>\n

\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0 Timpul nu se cump\u0103r\u0103, ci \u0163i se d\u0103 o singur\u0103 dat\u0103 \u015fi dac\u0103 l-ai ratat, adio! Pentru totdeauna \u015fi de-a pururi! Vremea poate fi domesticit\u0103 prin valori spirituale obiectivate \u015fi instituite ca oper\u0103 identitar\u0103 prin care se dob\u00e2nde\u015fte calitatea de timp istoric \u015fi de non-anonimitate! Un fel de d\u00e2r\u0103 creionat\u0103 \u015fi \u00eencrustat\u0103 \u00een globul vremii, o domesticire a acesteia!<\/strong><\/p>\n

\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0 Poate sper prea mult ca s\u0103 arunc o punte \u00een incertitudinile viitorului. \u00cen orice caz, cei care m\u0103 vor c\u0103uta, m\u0103 vor g\u0103si \u00een c\u00e2teva repere: Interpretarea metafizicii lui Lucian Blaga \u015fi Al. Boboc, \u00een Pluralismul ontologic, \u00een tipologie experien\u0163ial\u0103 \u015fi, de ce nu?, \u00een Pas\u0103rea m\u0103iastr\u0103 \u015fi Flori de tei pe care le-am rugat \u015fi le rog mereu: \u201e\u015ei-ngropa\u0163i \u00een tain\u0103 zarea \/ Unde-ascult murindu-mi marea!\u201d. Despre viitor nu po\u0163i dec\u00e2t s\u0103 poveste\u015fti la trecut! \u015ei a\u015fa cum spunea Hegel \u201eEste tot at\u00e2t de nebunesc a-\u0163i \u00eenchipui c\u0103 o filosofie trece dincolo de lumea contemporan\u0103\u201d.<\/strong><\/p>\n

\n

\n

\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0 \u015ei acum o \u00eentrebare care transcende dialogul tematic: ce crede\u0163i c\u0103 se va \u00eent\u00e2mpla cu noi, vorbesc ca popor \u015fi na\u0163iune?<\/em><\/strong><\/p>\n

\n

\n

\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0 \u00cen ultimii ani, \u0163ara a \u00eenceput s\u0103 moar\u0103 bucat\u0103 cu bucat\u0103, \u00eens\u0103 am reu\u015fit o mare performan\u0163\u0103: am statuat la rang de principii supreme patologia puterii \u015fi acefalismul politic.<\/strong><\/p>\n

\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0 Dup\u0103 ce ne-am omor\u00e2t cultura \u015fi demnitatea \u2013 ultimele care se mai zv\u00e2rcoleau s\u0103 supravie\u0163uiasc\u0103, am hot\u0103r\u00e2t s\u0103 arunc\u0103m la co\u015f \u015fi revolta! \u015ei st\u0103m ca ni\u015fte Cri\u015fti \u0163intui\u0163i \u015fi a\u015ftept\u0103m s\u0103 vin\u0103 al\u0163ii s\u0103 ne recupereze istoria.<\/strong><\/p>\n

\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0 Unii mai murim, al\u0163ii mai plec\u0103m \u00een lume \u015fi l\u0103s\u0103m capetele seci \u015fi ple\u015fuve s\u0103 profaneze \u00een continuare, ca pe-un st\u00e2rv anonim, aceast\u0103 \u0163ar\u0103 trist\u0103 \u015fi vl\u0103guit\u0103.<\/strong><\/p>\n

\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0 Am ajuns s\u0103 ne \u00een\u015furubeze Berlusconi, un alt dement ie\u015fit din ciubota de saltimbanci, degetul \u00een t\u00e2mpl\u0103, iar la reuniuni europene, cleptomanul nostru ori doarme dus ori e \u0163inut ca lacheu \u015fi cot\u00e2rl\u0103 \u00een spatele coloanei oficiale, duhnind a rachiu \u015fi ron\u0163\u0103ind semin\u0163e!<\/strong><\/p>\n

\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0 Ne-a izolat de lume \u015fi ne-a \u00eenstr\u0103inat de noi \u00een\u015fine, iar el \u00ee\u015fi scrie numele pe conturi \u00een str\u0103in\u0103tate \u015fi pe clopote de biseric\u0103.<\/strong><\/p>\n

Dac\u0103 \u00eenc\u0103 mai sper s\u0103 ne trezim din aceast\u0103 mahmureal\u0103 politic\u0103! Orice om \u015fi orice na\u0163ie tr\u0103ie\u015fte mereu \u00een perspectiv\u0103, \u00eentr-o proiec\u0163ie continu\u0103. Asta pentru c\u0103, dincolo de ceea ce este, trebuie s\u0103 mai fie ceva. \u015ei acest ceva ne someaz\u0103 s\u0103-l c\u0103ut\u0103m \u015fi s\u0103-l atingem mereu pentru a transforma \u201eg\u0103rile\u201d \u00een amintiri.<\/strong><\/p>\n

\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0 Or, \u0163ara asta, prin \u201eva\u015fnicii\u201d s\u0103i politicieni, navigheaz\u0103 mereu \u00eentr-un trecut aproape ancestral \u00een care numai \u015fi numai ei au un viitor luminos!<\/strong><\/p>\n

\n

\n

Permite\u0163i-mi, o ultim\u0103 \u00eentrebare: regreta\u0163i c\u0103 v\u0103 desp\u0103r\u0163i\u0163i de aceast\u0103 frumoas\u0103 construc\u0163ie?<\/em><\/strong><\/p>\n

\n

\n

R\u0103spunsul meu este lapidar:<\/strong><\/p>\n

\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0 La desp\u0103r\u0163ire<\/em><\/strong><\/p>\n

\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0 Nu se pl\u00e2nge<\/em><\/strong><\/p>\n

\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0 Se planteaz\u0103 cuvinte<\/em><\/strong><\/p>\n

\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0 \u015ei cu aripi de p\u0103s\u0103ri \u00een zbor<\/em><\/strong><\/p>\n

\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0 Se scrie duios pe covorul inimii<\/em><\/strong><\/p>\n

 <\/p>\n

\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0 Unul se ascunde pu\u0163in<\/em><\/strong><\/p>\n

\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0 Iar cel\u0103lat \u00eel caut\u0103<\/em><\/strong><\/p>\n

\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0 P\u00e2n\u0103 se ascunde \u015fi el<\/em><\/strong><\/p>\n

 <\/p>\n

\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0 \u015ei peste ascunderea lor<\/em><\/strong><\/p>\n

\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0 \u0162\u0103ranul trage brazde reav\u0103ne<\/em><\/strong><\/p>\n

\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0 \u00cen care s\u0103de\u015fte<\/em><\/strong><\/p>\n

\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0 Viitoare armonii vegetale<\/em><\/strong><\/p>\n

\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0 \u015ei cu aripi de p\u0103s\u0103ri \u00een zbor<\/em><\/strong><\/p>\n

\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0 Scrie cite\u0163 pe cerul albastru.<\/em><\/strong><\/p>\n

 <\/p>\n

\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0 V\u0103\u00a0 mul\u0163umesc \u015fi v\u0103 doresc\u00a0 \u00a0\u00a0<\/em><\/strong><\/p>\n

\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0 Mult\u0103 lumin\u0103 \u015fi … crea\u0163ie!<\/em><\/strong><\/p>\n

 <\/p>\n

Vasilica Grigora\u015f\u00a0<\/strong><\/p>\n

6 iunie 2011 \u00a0 <\/strong>\u00a0<\/strong><\/p>\n

 <\/p>\n

\"\"<\/a><\/p>\n

Thales din Milet<\/em><\/p>\n

\n

\n

\n

RUDIMENTE<\/strong><\/p>\n

DE <\/strong><\/p>\n

G\u00c2NDIRE METAFIZIC\u0102<\/strong><\/p>\n

 <\/p>\n

Istoriografii au \u00eencercat \u015fi \u00eencearc\u0103 mereu s\u0103 dea la lumin\u0103 c\u00e2t mai mult \u015fi c\u00e2t mai veridic din s\u00e2mburele aproape pierdut \u015fi uneori risipit sau mistificat al mo\u015ftenirii grece\u015fti, dar \u015fi din roadele unor popoare orientale! Ace\u015ftia \u00eencearc\u0103 s\u0103 reconstituie c\u00e2t mai fidel tabloul complex al g\u00e2ndirii originale, c\u00e2t \u015fi influen\u0163ele care au contribuit la coagularea nucleului originar al filosofiei grece\u015fti.<\/strong><\/p>\n

Printre ace\u015fti pasiona\u0163i ai spiritului antic a\u015f aminti \u015fi m-a\u015f opri \u00eentr-o m\u0103sur\u0103 considerabil\u0103 asupra lucr\u0103rilor lui Mircea Florian, Aram M. Frenkian, Sergiu Al. George, Athanase Joja, Ernest Stere, Mircea Eliade, Al. Boboc \u015f.a., care, prin studii \u015fi investiga\u0163ii ample au restituit g\u00e2ndirii filosofice ipoteze valoroase, certitudini, dar \u015fi multe semne de \u00eentrebare asupra antichit\u0103\u0163ii grece\u015fti \u015fi circula\u0163iei valorilor indiene \u015fi chineze\u015fti \u00een oceanul mondial al culturii spirituale.<\/strong><\/p>\n

Concomitent cu reliefarea problemelor originare \u015fi de \u00eemprumut, ace\u015fti g\u00e2nditori au scos la iveal\u0103 \u00a0primele rudimente ale g\u00e2ndirii umane \u00a0constituite \u00een elemente de natur\u0103 filosofic\u0103, fie pe linie logic\u0103 \u015fi ontologic\u0103, fie \u00een domeniul gnoseologiei, religiei \u015fi al epistemologiei.<\/strong><\/p>\n

Aceste reconstituiri pe baza unor izvoare directe (fragmente de scrieri) \u015fi indirecte, biografii \u015fi doxografii se vor constitui, prin minu\u0163iozitatea \u015fi responsabilitatea cercet\u0103rilor, dar \u015fi prin valoarea documentar \u2013 \u015ftiin\u0163ific\u0103, \u00een surse primordiale de informare, atunci c\u00e2nd punctele de vedere, ipotezele lansate \u015fi concluziile asumate sunt bine argumentate \u015fi cu deschidere c\u0103tre perspectiva istorico-critic\u0103 \u015fi metodologia \u015ftiin\u0163ific\u0103.<\/strong><\/p>\n

\u00cen unele documente se d\u0103 preceden\u0163\u0103 secolul al VII-lea \u00ee.e.n. grecesc, \u00een altele vorbim de cel de al VI-lea veac, prin aceasta asigur\u00e2ndu-se ca prim \u00eentemietor \u015fcoala din Milet cu celebrul s\u0103u reprezentant Thales \u00een raport cu \u015fcoala ionian\u0103, pe care J. Burnet o considera pe drept \u201eaurora filosofiei grece\u015fti\u201d, iar Windelband o caracterizeaz\u0103 drept \u00eenceputul acestei filosofii prin marcarea \u201eperioadei ontologice\u201d. \u00a0Oricum, diferen\u0163a de c\u00e2teva zeci de ani nu va conta prea mult, atunci c\u00e2nd avem \u00een vedere c\u0103 b\u0103tr\u00e2nul Thales va trimite c\u0103tre noi, prin veacurii \u015fi milenii, mesajul c\u0103 ceva minunat s-a \u00eent\u00e2mplat \u00een Elada veche \u2013 semn c\u0103 g\u00e2ndirea a \u00eenceput s\u0103 descopere lucrurile din jur \u015fi pe sine \u00eens\u0103\u015fi \u015fi s\u0103-\u015fi pun\u0103 \u00eentrebarea fundamental\u0103: Ce r\u0103m\u00e2ne din v\u00e2rtejul schimb\u0103rilor, al curgerii neostoite \u015fi cum se nume\u015fte ceea ce r\u0103m\u00e2ne dup\u0103 ce noianul de lucruri dispare? Adic\u0103, ce mai persist\u0103, dup\u0103 ce \u201eS-au dus to\u0163i, s-au dus cu toate\/ pe o cale ne-nturnat\u0103! …\u201d (M. Eminescu). \u00centrebarea pe care \u015fi-au pus-o milezienii este de o radicalitate des\u0103v\u00e2r\u015fit\u0103, cum aprecia J. Hersch, \u015fi va pune \u00een mi\u015fcare viitorul, pentru c\u0103 ei vor descoperi apa ca \u201esubstan\u0163\u0103 primordial\u0103\u201d din care apar \u015fi \u00een care dispar lumile!<\/strong><\/p>\n

Referindu-se la marea descoperire a lui Thales, care ar fi \u015fi \u00eentemietorul \u201ematerialismului ionian\u201d, \u00eensu\u015fi Aristotel va consemna \u00een Metafizic\u0103 p. 59, urm\u0103toarele: \u201eEl a ar\u0103tat\u00a0 c\u0103 \u015fi p\u0103m\u00e2ntul st\u0103 pe ap\u0103. Aceast\u0103 afirmare i-a fost, de bun\u0103 seam\u0103, prilejuit\u0103 de observa\u0163ia c\u0103 hrana tuturor vie\u0163uitoarelor este umed\u0103 \u015fi chiar c\u0103ldura ia na\u015ftere \u015fi tr\u0103ie\u015fte din aceast\u0103 umezeal\u0103, ajung\u00e2nd la concluzia c\u0103 acel lucru din care iau na\u015ftere toate este totodat\u0103 principiul tuturor lucrurilor!\u201d \u00a0Aristotel va continua s\u0103 arate c\u0103 \u201e\u00eense\u015fi primele \u00eencerc\u0103ri de explica\u0163ie teologic\u0103 a lumii\u201d au f\u0103cut din \u201eOkeanos \u015fi Tethys p\u0103rin\u0163ii lumii, ar\u0103t\u00e2nd c\u0103 lucrul pe care jurau zeii, numi\u0163i de poe\u0163i Styx, nu e altceva dec\u00e2t ap\u0103\u201d.<\/strong><\/p>\n

F\u0103c\u00e2nd o constatare mai de ansamblu, Aristotel va aprecia c\u0103 \u201ecei mai mul\u0163i (dintre cei vechi) dintre primii c\u0103ut\u0103tori de \u00een\u0163elepciune socoteau c\u0103 principiile tuturor lucrurilor sunt de natur\u0103 material\u0103\u201d.<\/strong><\/p>\n

\u00cen timp ce theologii \u00eencercau o explicare mitologic\u0103 a genezei lumii prin generozitatea \u015fi \u201eactul unei fiin\u0163e\u201d suprasensibile \u015fi extramundane, physiologii \u00eencercau s\u0103 aduc\u0103 \u00een lumina cunoa\u015fterii \u015fi \u00een\u0163elegerii elemente de ra\u0163ionalitate \u015fi cauze imanente, pun\u00e2nd accentul pe schimbare \u015fi durat\u0103, pe ciclicitatea \u015fi ra\u0163ionalitatea naturii.<\/strong><\/p>\n

Dac\u0103 Thales \u015fi ceilal\u0163i c\u0103utau originea tuturor lucrurilor \u00een ap\u0103, p\u0103m\u00e2nt \u015fi aer, cu Anaximandru are loc o adev\u0103rat\u0103 revolu\u0163ie cosmologic\u0103 care va aduce explica\u0163ia ra\u0163ional\u0103 \u015fi abstrac\u0163ia logic\u0103 \u201e\u00een g\u00e2ndirea greac\u0103\u201d. El va radicaliza explica\u0163ia prin folosirea unui concept cu adev\u0103rat novator \u2013 apeironul a c\u0103rui valoare va \u00eenl\u0103tura explica\u0163ia empiric\u0103 prin \u00eenlocuirea ei cu una conceptual \u2013 logic\u0103.<\/strong><\/p>\n

Despre acest mare moment, filosoful \u015fi logicianul Ath. Joja va sublinia c\u0103 \u00een g\u00e2ndirea greac\u0103 a \u00eenceput \u201eDialectica unului multiplului, a unului care se dezbin\u0103 de sine: se diferen\u0163iaz\u0103, se dedubleaz\u0103\u201d \u015fi care \u201eeste continuat\u0103 \u00een Conceptul de apreciere\u201d. Astfel, este inaugurat\u0103 apari\u0163ia primului element de natur\u0103 filosofic\u0103 cu func\u0163ie de principiu \u015fi arch\u00e9. Prin acest concept Anaximandru va afirma, a\u015fa cum nota Diogene Laertios, c\u0103 \u201eapeironul este principiul \u015fi elementul, nedetermin\u00e2ndu-l ca aer, ap\u0103 sau altceva, \u015fi c\u0103 p\u0103r\u0163ile se transform\u0103, dar \u00eentregul este imutabil\u201d.<\/strong><\/p>\n

Aici \u015fi acum \u00eencepe procesul de maturizare a g\u00e2ndirii grece\u015fti, c\u00e2nd interesul cunoa\u015fterii este tot mai mult deviat de la aspectele \u015fi problemele practice spre cele legate de o reprezentare despre \u201elume \u015fi via\u0163\u0103 nu numai dup\u0103 schema mitologic\u0103, dar prin reflexiune \u015fi considerare proprie\u201d. <\/strong>(W. Windelband, Istoria filosofiei grece\u015fti, p. 39)<\/p>\n

Dar cine \u015fi ce determin\u0103 \u201edezbinarea de sine\u201d, multiplicarea \u015fi diferen\u0163ierea apeironului, chiar dac\u0103 el r\u0103m\u00e2ne mereu acela\u015fi \u015fi egal cu sine? Cum a fost posibil \u015fi prin ce mecanisme ingenioase s-au desp\u0103r\u0163it \u201ecerurile \u015fi lumile\u201d infinite de aperion. Acest proces de mare anvergur\u0103, universalizat va fi provocat de o cauz\u0103 tot at\u00e2t de universal\u0103 numit\u0103 mi\u015fcare prin care se realizeaz\u0103 autodiferen\u0163ierea unului \u00een multipli \u015fi \u201escoaterea la iveal\u0103 a contrariilor care subzist\u0103 (poten\u0163ial – nn) \u00een apeiron\u201d.<\/strong> (Joja, p. 29)<\/p>\n

Aristotel, dar \u015fi unii comentatori apropia\u0163i de vremurile noastre, vor \u00eencerca o oarecare atenuare a valorii apeironului \u2013 ca rudiment al g\u00e2ndirii filosofice \u2013 dizolv\u00e2ndu-i existen\u0163a \u015fi semnifica\u0163ia \u00een identificarea lui cu aerul lui Anaximene \u00a0ca element existen\u0163ial\u00a0 generator de lumi, dar care \u201enu e calitativ indeterminat\u201d. Asta pentru c\u0103 \u00eensu\u015fi\u00a0 Anaximandru consider\u0103 aerul ca \u201enatur\u0103 fundamental\u0103, subiacent\u0103\u201d, de\u015fi \u00een viziunea lui \u00eel readucea la element determinat.<\/strong><\/p>\n

Pentru aceast\u0103 deturnare de sens \u015fi \u00eentoarcere \u00eenapoi a g\u00e2ndirii grece\u015fti, semnalat\u0103 de academicianul Joja, sunt numeroase m\u0103rturii istorice, \u00eentre care cea a lui Simplicius, care va men\u0163iona c\u0103 apeironul este o materie indefinit\u0103 \u015fi posibilitate pentru toate cele ce sunt \u015fi vor fi, \u015fi nu este ap\u0103, aer, foc sau altceva.<\/strong><\/p>\n

\u201eOpozi\u0163ia pe care o stabile\u015fte Simplicius \u2013 spune Joja \u2013 \u00eentre materia apeiron =\u00a0 ouk aoristos \u015fi a\u00e9r\u00a0\u00a0\u00a0 = horismene physis (Anaximene) reprezint\u0103 o tradi\u0163ie cert\u0103 \u015fi tran\u015feaz\u0103 disputa, \u00een ciuda faptului c\u0103 apeiron \u00eensemna literal, f\u0103r\u0103 limit\u0103, infinit, fiind format dintr-un alpha privativ \u015fi to peros = termen, sf\u00e2r\u015fit, limit\u0103\u201d.<\/strong> (Istoria g\u00e2ndirii antice, p. 30)<\/p>\n

Asfel, Joja va considera c\u0103 g\u00e2ndirea ionian\u0103 va reprezenta, \u00een istoria lumii, \u201enu numai punctul de pornire al filosofiei grece\u015fti, ci al\u00a0 unei linii de dezvoltare care duce, de o parte, la celula heraclitean\u0103\u00a0 a logicii dialectice \u2013 de alt\u0103 parte, la Organon\u201d (ibidem, p. 33) – \u00a0Capodopera marelului Aristotel cu care se \u00eenchega \u015ftiin\u0163a Logicii formale \u015fi se pun bazele raporturilor dintre ontologic \u2013 logic \u015fi epistemologic \u00een g\u00e2ndirea uman\u0103.<\/strong><\/p>\n

De o importan\u0163\u0103 aparte este \u015fi opinia lui Anton Dumitriu despre apeiron, posesor al unor atribute negative: \u201enegenerat, inperisabil, imprevizibil\u201d, dar \u201eAcest infinit are un caracter esen\u0163ial, care este mi\u015fcarea, \u015fi care face ca elementele asem\u0103n\u0103toare s\u0103 se apropie, iar elementele contrarii s\u0103 se separe. \u00cen felul acesta ia na\u015ftere un proces de alc\u0103tuire a lumii \u015fi de\u00a0 distrugere a ei, care continu\u0103 la infinit \u015fi d\u0103 na\u015ftere la o infinitate de lumii\u201d. <\/strong>(Istoria logicii, p. 70)<\/p>\n

Abel Ray va considera c\u0103 odat\u0103 cu \u015fcoala milezian\u0103 \u00ee\u015fi va face \u201eintrarea \u00een scen\u0103 \u015ftiin\u0163a, conceput\u0103 \u00een universalitatea ei, \u00een aspectul ei logic \u015fi ra\u0163ional\u201d \u015fi continu\u0103 Raj \u201e … Ionia a fondat o \u015ftiin\u0163\u0103 care a devenit \u015ftiin\u0163a noastr\u0103 european\u0103, civiliza\u0163ia noastr\u0103 intelectual\u0103 (…) \u00a0Anaximandru este un savant \u00een sensul pe care-l d\u0103m noi acestui cuv\u00e2nt\u201d.<\/strong> (cf. A. Dumitriu, op. cit, p. 71)<\/p>\n

\u00censu\u015fi Hegel, \u00een a sa Prelegeri de istorie a filosofiei, va consacra acestei \u015fcoli un impresionant spa\u0163iu pentru reliefarea dimensiunilor \u015fi influen\u0163ei lor asupra evolu\u0163iei fenomenului filosofic european, men\u0163ion\u00e2nd, \u00een Introducere, c\u0103 \u201efilosofia \u00eencepe acolo unde universalul este conceput ca fiind existentul atotcuprinz\u0103tor sau unde ceea – ce – este e sesizat \u00eentr-un mod general,\u00a0 unde apare g\u00e2ndirea g\u00e2ndirii\u201d.<\/strong> (op. cit., p. 90)<\/p>\n

Accept\u00e2nd sursele de informa\u0163ie antice, Hegel va men\u0163iona c\u0103 Thales va fi considerat \u201edrept primul filosof al naturii\u201d, cu toate c\u0103 ideile sale nu au fost de natura filosofiei speculative, cit\u00e2ndu-l \u00een detaliu pe Aristotel: \u201eThales, ini\u0163iatorul unei astfel de filosofii (care afirm\u0103 c\u0103 principiul \u015fi substan\u0163a a tot ce exist\u0103 este de natur\u0103 material\u0103), spune c\u0103 acest principiu este apa\u201d. <\/strong>(op. cit. p. 85)<\/p>\n

Pun\u00e2nd sub semnul unei oarecare incertitudini sau \u00eendoieli, prin lipsa textelor originale, comentariile lui Aristotel \u015fi Plutarh, Hegel va considera c\u0103 \u201eEsen\u0163a obiectiv\u0103, realitatea, trebuie ridicat\u0103 la nivelul conceptului care se reflect\u0103 pe sine \u00een sine, trebuie pus\u0103 ea \u00eens\u0103\u015fi ca concept (pe c\u00e2nd certitudinea sensibil\u0103 prive\u015fte orice lucru sub aspectul singularit\u0103\u0163ii lui)\u201d. <\/strong>(ib. p. 161)<\/p>\n

Comentariul lui Hegel, \u00een mare parte veridic, apreciaz\u0103 c\u0103, pentru a deveni o universalitate speculativ\u0103, apa trebuie \u201epus\u0103 conform modului propriu a spiritului, \u015fi nu \u00een felul \u00een care se ofer\u0103 realitatea sensibil\u0103\u201d, adic\u0103 \u201enatura trebuie exprimat\u0103 ca esen\u0163\u0103 simpl\u0103 a g\u00e2ndului\u201d. Dialecticianul Hegel surprinde la Thales un conflict, o contradic\u0163ie \u00eentre \u201euniversalitatea sensibil\u0103 \u015fi universalitatea conceptului\u201d, sus\u0163in\u00e2nd c\u0103 \u201eesen\u0163ei simple\u201d \u00eei lipse\u015fte forma, or apa a\u015fa cum apare ea ar exprima tocmai \u201econtradic\u0163ia dintre conceptul universalului (a ce este lipsit de form\u0103) \u015fi fiin\u0163a sa\u201d.<\/strong><\/p>\n

Or, prin propozi\u0163ia lui Thales; \u201eapa este absolutul\u201d sau \u201eprincipiul\u201d\u00a0 \u00eencepe filosofia, deoarece \u201eprin ea con\u015ftiin\u0163a \u00ee\u015fi d\u0103 seama c\u0103 unul este esen\u0163a, este ceea ce este adev\u0103rat, c\u0103 numai el este ceea ce \u2013 fiin\u0163eaz\u0103 \u2013 \u00een \u2013 sine – \u015fi \u2013 pentru \u2013 sine. Apare aici o desp\u0103r\u0163ire de ceea ce nu este dat \u00een percep\u0163ia sensibil\u0103, o retragere din ceea \u2013 ce \u2013 este – nemijlocit\u201d.<\/strong><\/p>\n

Aceast\u0103 propozi\u0163ie a lui Thales are darul, cum apreciaz\u0103 Hegel, s\u0103 tempereze \u201efantezia s\u0103lbatic\u0103\u201d \u015fi animismul anterior \u015fi s\u0103 asigure un singur principiu al universului, detron\u00e2nd existen\u0163ele particulare din independen\u0163a lor \u201e\u00een sine \u015fi pentru sine\u201d \u015fi transform\u00e2ndu-le \u00een accidente ale unului.<\/strong><\/p>\n

A\u015fadar, filosofia lui Tahles s-ar rezuma \u00een dou\u0103 momente: (1) ea a cuprins \u00eentr-o esen\u0163\u0103 simpl\u0103 \u00eentreaga natur\u0103, a fost f\u0103cut\u0103 aceast\u0103 abstrac\u0163ie; (2) ea a stabilit conceptul de temei, pe de o parte, ca un element sensibil simplu, pe de alt\u0103 parte, ca simplitate a g\u00e2ndirii, ca principiu, a stabilit conceptul ca concept infinit, nu ca ceva determinat.\u00a0<\/strong> (op. cit. p. 168).<\/p>\n

Despre Anaximandru, Hegel va releva c\u00e2teva elemente de diferen\u0163iere fa\u0163\u0103 de ceilal\u0163i \u00eenv\u0103\u0163a\u0163i greci, pun\u00e2nd accentul mai ales pe: – afirmarea absolutei continuit\u0103\u0163i a infinitului care reprezint\u0103 principiul, o universalitate prin negarea finitului \u015fi nu \u201eca ceva simplu\u201d. \u201ePrincipalul s\u0103u obiectiv nu are aspect material, el poate fi considerat ca g\u00e2nd, dar pe de alt\u0103 parte, este clar c\u0103 prin infinit el nu a \u00een\u0163eles altceva dec\u00e2t materia \u00een general, materia universului\u201d, ceea ce \u00eel va priva de calitate. Acest nedeterminant anaximandrin ar fi \u201eun haos, \u00een care totu\u015fi exist\u0103 deja determinantul, determina\u0163iile, dar de-a valma. Separarea se produce apoi asociindu-se \u00eentre ele cele care se aseamn\u0103 \u015fi desp\u0103r\u0163indu-se de cele care nu se aseam\u0103n\u0103\u201d. <\/strong>(p. 171)<\/p>\n

Cit\u00e2ndu-l pe Simplicius care spune c\u0103 \u201epentru (Anaximene \u2013 n.n.) \u201dEsen\u0163a originar\u0103 una \u015fi o natur\u0103 infinit\u0103 ( … ), una determinat\u0103 este anume aerul, Hegel va conchide c\u0103 Anaximene \u201emarcheaz\u0103 oarecum trecerea filosofiei naturii la filosofia con\u015ftiin\u0163ei\u201d.<\/strong><\/p>\n

\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0 Aceast\u0103 trecere, aproape brusc\u0103 \u00een interiorul aceleia\u015fi \u015fcoli, ar fi motivat\u0103 prin existen\u0163a a dou\u0103 elemente deduse din m\u0103rturiile comentatorilor postionieni: 1) \u201ep\u0103r\u0103sirea modului obiectiv de existen\u0163\u0103 al esen\u0163ei originare\u201d, c\u00e2nd \u201enatura acesteia a fost determinat\u0103\u201d ca \u201enegativ fa\u0163\u0103 de con\u015ftiin\u0163\u0103\u201d \u015fi 2) \u201eca infinit, aceast\u0103 esen\u0163\u0103 originar\u0103 este (ceva transcendent), un dincolo fa\u0163\u0103 de con\u015ftiin\u0163\u0103\u201d.<\/strong> ( p. 173)<\/p>\n

\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0 Or, aerul va fi asem\u0103nat cu sufletul care, \u201eca mediu universal este multitudine de reprezent\u0103ri\u201d, iar prin apari\u0163ia \u015fi dispari\u0163ia acestora, el r\u0103m\u00e2ne \u201esie\u015fi prezent\u201d, av\u00e2nd o semnifica\u0163ie negativ-pozitiv\u0103, av\u00e2nd unitate \u015fi continuitate.<\/strong><\/p>\n

\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0 Referindu-se la episodul destr\u0103m\u0103rii \u015fcolii ioniene, Windelband va nota: \u201eCu d\u0103r\u00e2marea Miletului (dup\u0103 lupta de la Lude, 494) \u015fi cu pierirea independen\u0163ei Ioniei, se rupe aceast\u0103 prim\u0103 dezvoltare a filosofiei naturii din \u015ftiin\u0163a greac\u0103. C\u00e2nd cel pu\u0163in o genera\u0163ie dup\u0103 Anaximene, \u00een alt ora\u015f ionian, \u00een Efes, p\u0103\u015fi o mare doctrin\u0103 \u015ftiin\u0163ific\u0103 aceea a lui Heraclit, aceast\u0103 doctrin\u0103 nu las\u0103 fire\u015fte nefolosite aceste cercet\u0103ri mai vechi, le leag\u0103 \u00eens\u0103 direct de problemele religioase \u2013 metafizice, care ie\u015fiser\u0103 la iveal\u0103 aiurea \u00een intervalul acesta\u201d. <\/strong>\u00a0(op. cit., p. 46)<\/p>\n

Dac\u0103 aperionul reprezint\u0103 \u201eun salt uimitor de la conceptul \u2013 sensorial la abstrac\u0163ia logic\u0103\u201d \u015fi c\u0103tre solu\u0163ionarea problemei \u201eesen\u0163ialit\u0103\u0163ii realit\u0103\u0163ii\u201d, pitagorismul, dimpotriv\u0103, va ini\u0163ia \u201edirec\u0163ia idealist\u0103 \u015fi metafizic\u0103\u201d \u00een filosofia antic\u0103, revenind de fapt, dup\u0103 cum aprecia, J. Burnet, leg\u0103turile cu \u201emodurile primitive de g\u00e2ndire\u201d \u015fi explica\u0163iile mitice \u015fi mistico-religioase anterioare milezienilor. Cu Pitagora \u00eencepe de fapt epoca mistific\u0103rii numerelor, iar rela\u0163iile dintre lucruri, vor fi substituite prin numere, duc\u00e2nd la \u201ena\u015fterea panmatematismului\u201d. Probabil sub influen\u0163a doctrinelor indiene, se va considera c\u0103 prin aceast\u0103 substituire a realului cu matematicul sau numericul s-ar ob\u0163ine un fel de catharsis, o purificare prin care omul s\u0103 se elibereze de \u201eroata na\u015fterilor\u201d \u015fi a transmigra\u0163iei.<\/strong><\/p>\n

Aceast\u0103 nou\u0103 filosofie \u00eel va determina pe \u00eensu\u015fi Aristotel s\u0103 consemneze: \u201eHr\u0103ni\u0163i \u00een aceast\u0103 disciplin\u0103, ei au socotit c\u0103 principiile matematicilor sunt principiile tuturor existen\u0163elor \u015fi cum dintre aceste principii numerele sunt, prin natur\u0103, cele dint\u00e2i \u015fi cum, \u00een numere, pitagoreicii credeau c\u0103 observ\u0103 analogii cu tot ce este \u015fi devine, mai mult dec\u00e2t observam \u00een foc, \u00een p\u0103m\u00e2nt \u015fi \u00een ap\u0103, …cum vedeau, \u00een plus, c\u0103 numerele exprim\u0103 propriet\u0103\u0163i \u015fi propor\u0163ii muzicale; cum, \u00een fine, toate celelalte lucrurile p\u0103reau, \u00een \u00eentreaga lor natur\u0103, alc\u0103tuite dup\u0103 asem\u0103narea numerelor \u015fi deoarece numerele p\u0103reau s\u0103 fie realit\u0103\u0163ile primordiale ale universului \u2013 \u00een aceste condi\u0163ii, ei au considerat c\u0103 principiile numerelor sunt elementele tuturor existen\u0163elor \u015fi c\u0103 cerul \u00eentreg este armonie \u015fi sistem\u201d. <\/strong>(traducere Ath. Joja din Metaph A, 5, 985b, Paris, 1953)<\/p>\n

Pe parcurs ei izoleaz\u0103 propiet\u0103\u0163i \u015fi raporturi dintre lucruri (num\u0103rul) \u015fi le consider\u0103 realit\u0103\u0163i subzistente de sine st\u0103t\u0103toare.<\/strong><\/p>\n

Promov\u00e2nd opozi\u0163ia ca baz\u0103 a lumii, ei vor pune un accent deosebit pe contrarii, aflate \u00een pozi\u0163ii statice \u015fi schi\u0163\u00e2nd doar interac\u0163iunea dialectic\u0103 a procesului \u201ena\u015ftere – nimicire\u201d, ei nu v\u0103d, \u00eens\u0103 realitatea concret\u0103 \u00een dinamica \u015fi curgerea ei, ci o reduc la armonie \u201eajustare, adaptare, \u00eembinare de contrarii\u201d. <\/strong>(Ath. Joja)<\/p>\n

\u00a0\u00a0\u00a0 Conform informa\u0163iilor lui Diogene Laertios pitogoreicii atribuiau sufletului \u201etrei facult\u0103\u0163i: ra\u0163iunea, mintea \u015fi pasiunea. Ac\u0163iunea (nous) \u015fi pasiunea o au \u015fi celelalte animale dar mintea (…) o are numai omul\u201d, situ\u00e2ndu-le pe primele dou\u0103 \u00een creier, iar pasiunea ar s\u0103l\u0103\u015flui \u00een inim\u0103. <\/strong>(A. Dumitriu, op. cit, p. 73) \u015ei adaug\u0103 A. Dumitriu, dup\u0103 ce enumer\u0103 opozi\u0163iile \u015fi valoarea deosebit\u0103 a lui Pitagora pentru \u015ftiin\u0163ele matematice: \u201eF\u0103r\u0103 a se explicita ca g\u00e2ndire pur logic\u0103, g\u00e2ndirea pitagoreic\u0103 func\u0163ioneaz\u0103 efectiv ca g\u00e2ndire logic\u0103, ridic\u00e2ndu-se la un grad de abstrac\u0163iune care este al celei mai exacte \u015ftiin\u0163e: \u015ftiin\u0163a numerelor\u201d. <\/strong>(p. 74)<\/p>\n

Pitagora va fi \u015fi ini\u0163iatorul demonstra\u0163iei care va aduce mari beneficii Elementelor lui Euclid \u2013 despre care Brunschwicg va consemna \u00een Des Etapes de la philosophie mathematique, \u201eElementele lui Euclid pun la contribu\u0163ie opera genera\u0163iilor care au precedat pe Aristotel, nu numai opera tehnic\u0103 de descoperire, ci \u015fi opera metodologic\u0103 de \u00eenl\u0103n\u0163uire \u015fi de demonstra\u0163ie care, \u00eenceput\u0103 de \u015fcoala lui Pitagora se des\u0103v\u00e2r\u015fe\u015fte \u00een \u015fcolile lui Euclid \u015fi Platon\u201d. <\/strong>(cf Ath. Joja, op. cit, p. 63)<\/p>\n

\u00cen acela\u015fi sens este vehiculat\u0103 \u015fi ideea c\u0103 pitagoreicii vor \u201easocia intim ideea de num\u0103r \u015fi cea de adev\u0103r, aletheia\u201d, consider\u00e2nd c\u0103 acesta este \u00eenn\u0103scut num\u0103rului \u015fi reprezint\u0103 esen\u0163a lui \u00een timp ce num\u0103rul este limbajul expresiv al adev\u0103rului. Diels va prelua aceast\u0103 informa\u0163ie sub forma: \u201eminciuna nu sufl\u0103 nicidecum spre\u00a0 num\u0103r, c\u0103ci minciuna este vr\u0103jma\u015f\u0103 \u015fi du\u015fman\u0103 firii lor, iar adev\u0103rul este propice \u015fi \u00eenn\u0103scut spe\u0163ei num\u0103rului\u201d. <\/strong>(Ath. Joja, op. cit, p. 43)<\/p>\n

Leon Robin va consemna un alt fapt semnificativ \u00een doctrina Pitagoreic\u0103 \u015fi anume c\u0103 ace\u015ftia erau fizicieni mai iscuti\u0163i dec\u00e2t milezienii, str\u0103dania lor principal\u0103 const\u0103 \u00een desprinderea esen\u0163ei abstracte a lucrurilor, iar gre\u015feala ar fi c\u0103 au trecut, \u00een acest efort din \u201eMatematic\u0103 \u00een metafizic\u0103\u201d. (Joja).<\/strong><\/p>\n

Unind misticismul orfic cu \u015ftiin\u0163a ionic\u0103, Pitagora ar fi \u201eadev\u0103ratul creator al \u015ftiin\u0163elor matematice\u201d ceea ce \u00eel face s\u0103 g\u0103seasc\u0103 \u201efondul or\u00e2nduirii lumii\u201d nu \u00een infinitul lui Anaximandru, ci \u00een num\u0103r.<\/strong><\/p>\n

\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0 Contrar mistific\u0103rilor doctrinei pitagoreice Hegel va acorda un mare credit surselor aristotelice \u015fi ale lui Sextus Empiricus pe baza c\u0103rora \u00ee\u015fi va formula propriile considera\u0163ii, men\u0163ion\u00e2nd mai \u00eent\u00e2i: \u201ePitagora c\u0103l\u0103torea condus de interese \u015ftiin\u0163ifice; se poveste\u015fte despre el c\u0103 a f\u0103cut s\u0103 fie ini\u0163iat \u00een aproape toate misterelor grecilor \u015fi ale barbarilor, precum \u015fi c\u0103 ar fi fost primit \u00een cinul sau casta preo\u0163iilor egipteni\u201d. \u00a0\u00a0\u00a0\u00a0<\/strong><\/p>\n

Hegel relateaz\u0103 numeroasele legende, majoritatatea inepte, despre a\u015fa-zisele miracole pe \u00a0care le-ar fi \u00eenf\u0103ptuit Pitagora la \u015federea \u00een Italia, \u00eentre care datorit\u0103 influen\u0163ei imense a doctrinei sale etice \u201etoate ora\u015fele \u015fi-au \u00eendreptat moravurile lor depravate, iar tiranii, \u00een parte, au renun\u0163at ei \u00eense\u015fi la putere, \u00een parte, au fost alunga\u0163i\u201d. <\/strong>(Hegel, op. cit., p. 183, sursa – Porphyrios)<\/p>\n

Dar, lucrul esen\u0163ial pentru posteritate nu este modul de asociere, convie\u0163uire \u015fi comportament ale acestui mare b\u0103rbat, ci doctrina filosofiei prin care se \u201eface trecerea de la filosofia realist\u0103 la filosofia intelectual\u0103\u201d.<\/strong><\/p>\n

Prin marea \u201e\u00eendr\u0103zneal\u0103\u201d de a degrada \u201edintr-odat\u0103 tot ceea ce trece \u00een ochii reprezent\u0103rii ca ceea-ce-este sau esen\u0163ial\u201d (cu adev\u0103rat), \u00eendr\u0103zneal\u0103 care face s\u0103 dispar\u0103 esen\u0163a sensibil\u0103, f\u0103c\u00e2nd din g\u00e2ndire esen\u0163\u0103 (ib., p. 192) reprezint\u0103 un pas \u00eenainte spre o \u00eenalt\u0103 specula\u0163ie metafizic\u0103 care va culmina cu platonismul.<\/strong><\/p>\n

Din comentariile destul de lungi \u015fi am\u0103nun\u0163ite ale lui Hegel vom desprinde c\u00e2teva elemente care s\u0103 ne sprijine \u00een fixarea locului doctrinei pitagoreice pe terenul fundament\u0103rii g\u00e2ndirii metafizice, fie \u00een forma ei de metod\u0103 de lucru \u015fi nu de \u015ftiin\u0163\u0103 ontologic\u0103.<\/strong><\/p>\n

Num\u0103rul \u015fi m\u0103sura, ca \u201e\u00eensu\u015firi ale lucrurilor\u201d au dus la transformarea num\u0103rului\u00a0 \u00een \u201eesen\u0163\u0103 a lucrurilor, adic\u0103 el nu este form\u0103 ci substan\u0163\u0103\u201d. <\/strong>(op. cit., p. 194)<\/p>\n

Prin indicarea unor \u201edetermina\u0163ii ideale, ca principii, despre num\u0103r, pitagoreicii vor pune la baza lucrurilor \u201enu at\u00e2t numerele nemijlocite cu diferen\u0163ele lor aritimetice, c\u00e2t mai degrab\u0103 principiile numerelor, adic\u0103 diferen\u0163ele conceptuale\u201d. Vorbind despre determina\u0163ii ale numerelor, Hegel va remarca: prima este unitatea iar cealalt\u0103 este dualitatea sau opozi\u0163ia; unitatea ar fi un concept simplu ca continuitate \u015fi ca negativitate; \u201eea este esen\u0163a; orice lucru este Unu numai prin participare la unu, \u00eentruc\u00e2t\u201d\u00a0 esen\u0163a suprem\u0103 a unui lucru sau considerarea pur\u0103 a fiin\u0163ei sale \u00een sine este Unu\u201d. <\/strong>(op. cit., p. 195)<\/p>\n

Dup\u0103 ce face comentarii ample despre substan\u0163a \u201econceptual\u0103\u201d a acestei doctrine, Hegel va recurge la un citat din Aristotel pentru a demonstra caracterul static, nondialectic al acestei doctrine: \u201eDac\u0103 este pus la baz\u0103 numai\u201d (num\u0103rul sau) limita \u015fi nelimitatul, parul \u015fi imparul; ei nu arat\u0103 prin aceasta cum ia na\u015ftere mi\u015fcarea \u015fi cum, f\u0103r\u0103 mi\u015fcare \u015fi schimbare, exist\u0103 na\u015fterea \u015fi pieirea sau st\u0103rile \u015fi activit\u0103\u0163ile lucrurilor cere\u015fti… Prin urmare, num\u0103rul este un principiu cu totul abstract \u015fi deficient. (op. cit., p. 221) A\u015fadar, aceast\u0103 doctrin\u0103 \u201enu posed\u0103 \u00eenc\u0103 forma speculativ\u0103 a expresiei pentru concept\u201d.<\/strong><\/p>\n

\u015ecoala eleat\u0103 va marca \u00eens\u0103 o alt\u0103 diversiune \u00een ceea ce prive\u015fte progresul \u015fi limpezirea drumului g\u00e2ndirii grece\u015fti pentru construc\u0163ia g\u00e2ndirilor metafizice antice.<\/strong><\/p>\n

Remarc\u00e2nd aceste non fenomen pe fondul g\u00e2ndirii antice \u2013 eleatismul \u2013 logicianul rom\u00e2n Joja va sublinia; \u201e\u00centr-adev\u0103r, metafizica antidialectic\u0103 trebuia s\u0103 apar\u0103… G\u00e2ndirea omeneasc\u0103 trebuia s\u0103 treac\u0103 de la dialectica intuitiv\u0103 global\u0103 originar\u0103 la o mai mare precizie, constan\u0163\u0103 \u015fi delimitare a conceptelor \u015fi a \u00a0raporturilor dintre ele, \u00een cadrul judec\u0103\u0163ii \u015fi ra\u0163ionamentului, prin formarea principiilor logicii formale.<\/strong><\/p>\n

Apari\u0163ia logicii formale este predeterminat\u0103 gnoseologic, evolu\u0163ia \u015fi progresul g\u00e2ndirii necesitau apari\u0163ia principiilor logic-formale \u015fi a consecin\u0163elor, ce decurg din ele\u201d. <\/strong>(op. cit., p. 94)<\/p>\n

Acest \u00eendelung proces de instituire \u015fi clarificare a structurilor conceptuale ale disciplinelor filosofice nu a fost liniar, ci a cunoscut multe meandre, iar \u00een unele doctrine se crea iluzia c\u0103 ceea ce a fost odat\u0103 statuat va suferi o degradare prin \u00eentoarcerea la treptele ini\u0163iale, de\u015fi g\u00e2ndirea uman\u0103 nu se las\u0103 niciodat\u0103 t\u00e2r\u00e2t\u0103 c\u0103tre zorii primei ei descoperiri.<\/strong><\/p>\n

Dar aparen\u0163ele \u015fi ie\u015firile dintr-un anumit stadiu ne vor da aceast\u0103 iluzie a stagn\u0103rii progresului sau a retroactivit\u0103\u0163ii ei, de\u015fi \u00een mod real se va afla \u00eentr-o alt\u0103 etap\u0103 de clarificare a acumul\u0103rilor.<\/strong><\/p>\n

Primul p\u0103cat, sau hib\u0103, sanc\u0163ionat\u0103 drastic de \u00eensu\u015fi Aristotel ar consta \u00een suprimarea mi\u015fc\u0103rii naturii, lucru ce le-a adus calificativul de afizicieni, uit\u00e2ndu-se c\u0103 de fapt analiza lor nu se va orienta acum dec\u00e2t asupra clarific\u0103rii unor concepte \u015fi nu a realit\u0103\u0163ii lumii, dar aceasta nu s-a soldat cu o viziune \u201efragmentar\u0103 \u015fi pluralist\u0103\u201d, ci s-a constituit \u00eentr-o afirmare a monoliticului \u015fi imobilit\u0103\u0163ii (nimic nu se mi\u015fc\u0103; totul este \u00eencremenit).<\/strong><\/p>\n

Athanasie Joja compar\u0103 aceast\u0103 perioad\u0103 cu \u201estructura arhaic\u0103\u201d \u00een care \u201estatuetele de filde\u015f ale dipylon-ului sunt rigide \u015fi f\u0103r\u0103 via\u0163\u0103, \u015fi luate inerte de tip indeterminat dominate de legea frontalit\u0103\u0163ii, cu gesturi inexpresive\u201d. <\/strong>(Joja \u2013 descriere dup\u0103 L\u2019Art en Grece, Paris, 1924, de Ridder \u015fi Deouna)<\/p>\n

Dac\u0103 ceilal\u0163i elea\u0163i nu se vor bucura de o tratare exhuastiv\u0103 datorit\u0103 pu\u0163inelor texte r\u0103mase \u00een memoria istoriei, Parmenide va avea o soart\u0103 mai bun\u0103 \u015fi prin conservarea unei lucr\u0103ri intitulat\u0103, mai t\u00e2rziu, Peri physeos (Despre natur\u0103) \u00een care termenul physis va fi \u00eentrebuin\u0163at \u00een semnifica\u0163ia lui de \u201enatur\u0103, esen\u0163\u0103 sau substan\u0163\u0103 a lumii\u201d. <\/strong>(Joja, op. cit., p. 103) Filosoful Joja va face o lung\u0103 \u015fi substan\u0163ial\u0103 pledoarie pentru acest termen, \u00eentruc\u00e2t filosofia contemporan\u0103, mai ales prin Heidegger, va da o nou\u0103 \u015fi ne-veridic\u0103 interpretare acestuia.<\/strong><\/p>\n

Despre Parmenide \u015fi Heraclit, filosoful Hersch va nota c\u0103 acesta \u201eau r\u0103mas, de-a lungul \u00eentregii istorii a filosofiei, c\u0103 dou\u0103 simboluri care au servit mereu la enun\u0163area unor probleme esen\u0163iale (…), g\u00e2ndirea occidental\u0103 a continuat s\u0103 se refere la cei doi ca \u015fi cum ei ar fi furnizat o schem\u0103 de g\u00e2ndire pe care nimic nu o poate elimina\u201d. \u00a0<\/strong>(Mirarea filosofie, p. 10)<\/p>\n

Joja va face o incursiune de propor\u0163ii \u00een g\u00e2ndirea greac\u0103 (filologic\u0103-filosofic\u0103) pentru a demonstra c\u0103 physis-ul heideggerian nu-\u015fi are semnifica\u0163ia pe care i-o acordau ini\u0163iatorii lui.<\/strong><\/p>\n

Apare acum la Parmenide \u00eentr-o form\u0103 extrem de abstract\u0103 problema ontologic\u0103 a condi\u0163iilor existen\u0163ei \u00een ansamblul ei, ceea ce \u00eenseamn\u0103 un mare pas al g\u00e2ndirii c\u0103tre constituirea structurilor de integrare \u015fi explicare a lumii.<\/strong><\/p>\n

Deta\u015f\u00e2ndu-se de obiectele sensibile, ontologia lui Parmenide a operat cu cei doi \u201epoli ai realit\u0103\u0163ii\u201d- g\u00e2ndirea \u015fi existen\u0163a, urm\u0103rind s\u0103 g\u00e2ndeasc\u0103 \u00een el \u00eensu\u015fi \u201eadev\u0103rul cel mai abstract\u201d, adic\u0103 existentul. \u00cen textele ajunse p\u00e2n\u0103 la noi, el va preciza: \u201eNu r\u0103m\u00e2ne dec\u00e2t un drum de care trebuie s\u0103 vorbim, anume c\u0103 acesta este. Sunt o mul\u0163ime de semne \u00een el c\u0103 ceea ce este necreat este \u015fi indestructibil; c\u0103ci el este complet, imobil \u015fi f\u0103r\u0103 sf\u00e2r\u015fit. Nici nu a fost vreo dat\u0103, nici nu va fi, fiindc\u0103 este acum, \u00een acela\u015fi timp, f\u0103r\u0103 discontinuitate\u201d. <\/strong>(reproducere dup\u0103 A. Dumitriu, Istoria logicii, p. 5)<\/p>\n

Dep\u0103\u015findu-\u015fi predecesorii, Parmenide va pune accent pe construc\u0163ia ra\u0163ionamentului,\u00a0 descoperind c\u0103 existentul este elementul comun al tuturor opiniilor \u015fi interoga\u0163iilor g\u00e2ndirii \u015fi nu ceea ce nu este sau nu exist\u0103. Acest existent este fiin\u0163a \u201ec\u0103ci singur\u0103 fiin\u0163a exist\u0103, etern\u0103, imobil\u0103, indivizibil\u0103\u201d.<\/strong><\/p>\n

Fiin\u0163a pe care o promoveaz\u0103 Parmenide va deveni ulterior, mai ales la Aristotel, elementul fundamental al construc\u0163iilor ontologice. Deci, o nou\u0103 achizi\u0163ie de mare valoare se va ad\u0103uga la edificarea filosofiei.<\/strong><\/p>\n

Cu toate acestea, Pamenide, prin rigiditatea concep\u0163iei sale; a identit\u0103\u0163ii g\u00e2ndirii cu existen\u0163a \u015fi eliminarea ne-existen\u0163ei, \u00eentruc\u00e2t aceasta nu poate fi g\u00e2ndit\u0103, de\u015fi aristotelic ea este o existen\u0163\u0103 \u00een poten\u0163\u0103, nu va ajunge la o viziune care s\u0103 satisfac\u0103 exigen\u0163ele unei filosofii bine construite.<\/strong><\/p>\n

Pe l\u00e2ng\u0103 acestea Pamenide va \u00eencerca s\u0103 schi\u0163eze \u015fi unele elemente de natura cunoa\u015fterii, ceea ce se va concretiza \u00een stabilirea unor c\u0103i prin care g\u00e2ndirea s\u0103 cuprind\u0103 existen\u0163a \u00een subtilit\u0103\u0163ile ei. Aceste c\u0103i sunt sintetizate de Anton Dumitriu, dup\u0103 analizele detaliate f\u0103cute de Joja: \u201e1. Calea convingerii \u015fi adev\u0103rului: Fiin\u0163a este, Nefiin\u0163a nu este; Calea erorii absolute: Nefiin\u0163a exist\u0103 \u00een mod necesar; Calea erorii heraclitiene: Fiin\u0163a \u015fi Nefiin\u0163a sunt identice \u00een procesul universal; Calea p\u0103rerii: lucrurile a\u015fa cum ne apar \u00een fenomenalitatea lor\u201d. <\/strong>(A. Dumitriu, Istoria logicii, p. 76)<\/p>\n

Analizele lui Joja privind c\u0103utarea elementelor de \u00eentemeiere a g\u00e2ndirii filosofice merg \u00een profunzimea \u015fi \u00een extensiunea textelor originale dar \u015fi a interpret\u0103rilor. El aprecia c\u0103 descoperirea principiului identit\u0103\u0163ii (este ceea ce este) de c\u0103tre Parmenide reprezint\u0103 o cucerire de fond a g\u00e2ndirii grece\u015fti \u015fi o achizi\u0163ie valoroas\u0103 pentru perspectiva filosofiei \u015fi logicii, chiar dac\u0103 Parmenide \u00eel cantona \u00een \u00eencremenire.<\/strong><\/p>\n

\u201ePoemul permenidian este esen\u0163ialmete sub-tins de principiul logic, \u00eenc\u0103 nedecorticat, al identit\u0103\u0163ii abstracte\u201d. <\/strong>(Studii de logic\u0103, vol. 2, p. 224). Nedecorticarea despre care vorbe\u015fte Joja se refer\u0103 la laten\u0163a, poten\u0163ialul extraordinar pe care \u00eel cuprinde \u015fi pe care \u00eel va pune \u00een valoare mai bine Heraclit. Aceasta pentru c\u0103, \u00een opinia lui Joja, \u201eprincipiul identit\u0103\u0163ii se manifest\u0103 mai \u00eent\u00e2i ca o nega\u0163ie a tautologiei A=A\u201d, iar la Heraclit \u201eidentitatea se transform\u0103 spontan \u00een diferen\u0163\u0103 \u015fi chiar opozi\u0163ie, \u00een interiorul unit\u0103\u0163ii\u201d, ajung\u00e2ndu-se astfel la identitatea concret\u0103. Este ceea ce \u015fi Hegel preciza: \u201ePrincipiul identit\u0103\u0163ii con\u0163ine mi\u015fcarea reflexiv\u0103, identitatea ca dispari\u0163ie a fiin\u0163ei \u2013 altul\u201d, el exclude contrariul s\u0103u \u015fi deosebirea a aceluia \u015fi a altuia.<\/strong><\/p>\n

Parmenide, de\u015fi multe interpret\u0103ri \u00eel acuz\u0103 c\u0103 el neag\u0103 nefiin\u0163a ca component\u0103 a devenirii, va nega existen\u0163a sub forma nimicului, a neantului, a\u015fa cum rezult\u0103 \u015fi din fragmentul 6 al poemului Despre natur\u0103: \u201ee necesar a spune \u015fi a g\u00e2ndi c\u0103 fiindul este, c\u0103ci fiin\u0163a este, nimicul nu este; aceasta \u00ee\u0163i porunce\u015fte s\u0103 g\u00e2nde\u015fti\u201d. Pornind de la o traducere corect\u0103, Joja va respinge aceste acuze \u015fi va consemna: \u201eParmenide a intuit just inexisten\u0163a neantului (nefiin\u0163a luat\u0103 simpliciter) \u015fi a trecut \u00een mod nelegitim, paralogistic la inexisten\u0163a momentului negativ, a neg\u0103rii ca factor determinant al schimb\u0103rii, mi\u015fc\u0103rii, devenirii\u201d chiar dac\u0103 el, dup\u0103 opinia lui Aristotel, \u201ea fost nevoit s\u0103 recunoasc\u0103 faptele \u015fi s\u0103 accepte at\u00e2t unitatea formal\u0103, logic\u0103, adev\u0103rat\u0103 (…), c\u00e2t \u015fi multiplicitatea sensibil\u0103.<\/strong><\/p>\n

Referitor la identitatea g\u00e2ndirii \u015fi fiin\u0163ei, L. Robin, \u00een La penss\u00e9e \u00a0grecque, 1923, sublinia: \u201eAstfel, realitatea ontologic\u0103, aceia a obiectului, c\u00e2rmuie\u015fte adev\u0103rul cunoa\u015fterii. Acesta este sensul formulei celebre adeseori r\u0103u \u00een\u0163eleas\u0103: e acela\u015fi lucru a g\u00e2ndi \u015fi a fi. Esen\u0163a fiin\u0163ei, unic obiect posibil pentru g\u00e2ndire, este aceea care \u00eentemeiaz\u0103 g\u00e2ndirea: e acela\u015fi lucru a g\u00e2ndi \u015fi aceea \u00een vederea c\u0103reia are loc g\u00e2ndirea; c\u0103ci f\u0103r\u0103 fiin\u0163a despre care are loc enun\u0163area nu vei g\u0103si g\u00e2ndirea, dat fiind c\u0103 nu exist\u0103 nimic care s\u0103 fie sau care trebuie s\u0103 fie altceva dec\u00e2t fiin\u0163a \u015fi \u00een afar\u0103 de ea. Legea ontologic\u0103 fixeaz\u0103 g\u00e2ndirii drumul s\u0103u, adic\u0103 regula sa: este necesar s\u0103 fie \u00een mod absolut sau s\u0103 nu fie deloc\u201d.<\/strong> (dup\u0103 Joja, op. cit., p. 301)<\/p>\n

Acest argument ar fi plauzibil, dac\u0103 nu ar suferi de unele defecte surprinse chiar \u00een ideatica parmenidian\u0103, \u00eentre care: 1. \u201eMomentul subectivit\u0103\u0163ii nu ap\u0103ruse \u00een filosofie, \u015fi, prin urmare, Parmenide nu putea g\u00e2ndi \u00een termenii lui Descartes, Hume, Kant sau pozitivismului logic\u201d; 2. Parmenide crede c\u0103 \u201eRa\u0163iunea abstract\u0103 a subiectului se modeleaz\u0103 dup\u0103 obiect\u201d \u015fi nu invers, a\u015fa c\u0103 \u201eel a surprins tr\u0103s\u0103tura fundamental\u0103 a obiectului-identitatea\u201d; 3. subiectivismul s\u0103u sans le savoir \u201ea impus obiectului normele g\u00e2ndirii abstracte \u015fi antidialectice\u201d; 4. prin ruperea ra\u0163iunii de senza\u0163ie \u201ea transformat abstrac\u0163ia existen\u0163ei \u00eentr-o esen\u0163\u0103 transcendent\u0103\u201d; \u00a05. el pune la baza opozi\u0163iei dintre senza\u0163ie \u015fi g\u00e2ndire abstract\u0103 identitatea tautologic\u0103, lucrul cu care va fonda \u015fi dou\u0103 viziuni exclusive asupra lumii: Viziunea abstract adialectic\u0103 \u015fi veziunea senza\u0163iei \u015fi a sim\u0163ului comun (lumea e multipl\u0103). Chiar dac\u0103 Parmenide descoper\u0103 \u201e\u00een form\u0103 embrionar\u0103 principiul identit\u0103\u0163ii \u015fi contradic\u0163iei, punctum a quo al logicii formale\u201d, totu\u015fi nu trebuie s\u0103 le consider\u0103m dec\u00e2t ca rudimente care vor anticipa \u00eentr-un anumit fel apari\u0163ia logicii formale, o presim\u0163ire a acesteia \u015fi nu un temei.<\/strong><\/p>\n

\u015ei Joja \u00ee\u015fi va \u00eencheia analiza asupra imobilit\u0103\u0163ii lui Parmenide: \u201eRa\u0163iunea adialectic\u0103 vrea un univers \u00eenghe\u0163at, extenuat, mort\u201d, lipsit de \u201eorice adiere, orice mi\u015fcare\u201d, precum \u00een versurile lui Paul Val\u00e9ry \u00een care universul doarme:<\/strong><\/p>\n

\u201eVotre sommeil importe \u00e1 mon enchantement\u201d \u201eSi la feuille eperdue efflure la nape, Elle \u00e1 rompre un univers dormant\u201d. <\/strong>(op. cit., \u00a0p. 306, 307) Un moment care marcheaz\u0103 evolu\u0163ia fenomenului filosofic grecesc este apari\u0163ia doctrinei heraclitice tocmai la r\u0103scrucea \u201ecare desparte g\u00e2ndirea global\u0103 \u015fi rudimentar dialectic\u0103 a societ\u0103\u0163ii arhaice de g\u00e2ndirea logic\u0103 \u00een care \u00eencep s\u0103 se deseneze legile \u015fi categoriile logicii formale, \u00een care se degajeaz\u0103 abstractul logic de concretul senzorial\u201d. <\/strong>(Ath. Joja, Istoria g\u00e2ndirii antice, p. 47) \u00centr-un fragment, Heraclit sus\u0163ine c\u0103: \u201eAceast\u0103 lume\u00a0 unitar\u0103 n-a creat-o nici vreun zeu, nici vreun\u00a0 om, ci a fost, este \u015fi va fi \u00eentotdeauna un foc ve\u015fnic aprinz\u00e2ndu-se \u015fi sting\u00e2ndu-se dup\u0103 m\u0103sur\u0103\u201d.<\/strong> (Joja \u2013 traduceri din Diles)<\/p>\n

Heraclit se va prezenta posterit\u0103\u0163ii ca o mare personalitate filosofic\u0103 \u015fi unul dintre \u00eentemietorii dialecticii, de\u015fi succesorii nu l-au \u00een\u0163eles sau au \u00eencercat s\u0103 mistifice \u00een fel \u015fi chip ideile sale. \u00cen fragmentele heraclitice sunt conservate numeroase filoane ale g\u00e2ndirii dialectice, care va deveni la unii dintre marii filosofi ai modernit\u0103\u0163ii, \u00eentre care Hegel, metoda fundamental\u0103 de \u00eentemeiere a sistemelor.<\/strong><\/p>\n

A\u015fa cum aprecia un filosof rom\u00e2n, Heraclit \u201e\u00eentrevede abstractul ca principiu al tuturor lucrurilor, dar \u00eel exprim\u0103 cu o no\u0163iune concret\u0103 – focul\u201d, iar A. Dumitriu va sublinia c\u0103 Heraclit, spre deosebire de metafizica imobilit\u0103\u0163ii eleate, va fundamenta o metafizic\u0103 a mobilismului etern.<\/strong><\/p>\n

S\u0103 deslu\u015fim c\u00e2teva elemente ale filosofiei heraclitice care \u00eei dau aura de dialectician \u015fi \u00eel situeaz\u0103 \u00een istoria filosofiei ca pe unul dintre cei mai controversa\u0163i g\u00e2nditori \u015fi cu o influen\u0163\u0103 cov\u00e2r\u015fitoare asupra posterit\u0103\u0163ii, inclusiv asupra marelui Platon.<\/strong><\/p>\n

J. Burnet va aplica o formul\u0103 sintetic\u0103 apreciativ\u0103: \u201elumea este \u00een acela\u015fi timp unu \u015fi multipl\u0103 \u015fi tocmai tensiunea contrar\u0103 a Multiplului constituie unitatea unului\u201d \u2013 lucrul care demonstreaz\u0103 o \u00een\u0163elegere corect\u0103 a doctrinei lui Heraclit \u015fi atenueaz\u0103 din caracterul obscur pe care i-l atribuiau \u00een\u015fi\u015fi Platon \u015fi Aristotel.<\/strong><\/p>\n

\u00cen aceast\u0103 schimbare \u015fi curgere continu\u0103 a lucrurilor, proces bazat pe lupta dintre contrarii ca motor al perpetuei transform\u0103ri a universului, unii au v\u0103zut un anume pesimist, ceea ce este \u00een total\u0103 discordan\u0163\u0103 cu aceast\u0103 doctrin\u0103 dialectic\u0103.<\/strong><\/p>\n

Printre ace\u015ftia se afl\u0103 \u015fi istoricul filosofiei Alfred Weber care va consemna, \u00een Histoire de la philosophie europ\u00e9enne: \u201eHeraclit insistant sur \u013e ecoulement perpetul et \u00a0\u013e absolue instabilit\u00e9 de choses, sur la vanit\u00e9 de toute \u00a0existance individuelle et \u013e impossibilite du bien sans le mal, du plaisir sans la peine, de la vie sans la mort, est devenu, pour \u013e antiquite, le type du pessimiste … Sa negation de \u013e \u00eatre implique en outre le scepticisme\u201d. <\/strong>(p. 28) Weber este, credem,\u00a0 unul dintre pu\u0163inii dac\u0103 nu singurul dintre interpre\u0163i care descoper\u0103 \u00een g\u00e2ndirea lui Heraclit pesimismul \u015fi scepticismul, ceea ce \u00eenseamn\u0103 c\u0103 el confund\u0103 curgerea perpetu\u0103 \u015fi relativitatea lucrurilor cu ne\u00eencrederea \u015fi negarea realit\u0103\u0163ii dialectice.<\/strong><\/p>\n

Hegel va fi mult mai precis: \u201eAcest foc Heraclit l-a determinat mai de aproape \u015fi mai precis real\u201d , dar \u201eun proces real \u00een momentele lui abstracte \u00een a\u015fa fel \u00eenc\u00e2t a deosebit dou\u0103 aspecte la el: <calea \u00een sus> \u015fi\u00a0 <calea \u00een jos>, adic\u0103 o cale a scind\u0103rii \u015fi o cale a unirii. Acestea trebuie s\u0103 fie \u00een\u0163elese \u00een esen\u0163\u0103 astfel: Scindarea ca realizare, ca subzisten\u0163\u0103 a opuselor; cealalt\u0103 cale: re\u00eentoarcerea unit\u0103\u0163ii \u00een sine, suprimarea acestor opozi\u0163ii subzistente\u201d. (op. cit, p. 270) Hegel men\u0163ioneaz\u0103 c\u0103 acest proces de multiplicare \u015fi de revenire a (focului) unului la sine \u00eensu\u015fi nu este nici ideal \u015fi nici imagine a devenirii, ci are toate atributele unei substan\u0163e reale.<\/strong><\/p>\n

A\u015fadar, focul nu este un simbol, ci o substan\u0163\u0103 material\u0103 care, con\u0163in\u00e2nd \u00een sine contrariile, se autodiferen\u0163iaz\u0103 \u015fi autotransform\u0103 \u00eentr-o unitate dual\u0103, contradictorie.<\/strong><\/p>\n

Philon va comenta astfel: \u201eCeea ce este f\u0103cut din dou\u0103 contrarii este unul \u015fi dac\u0103 unul este divizat, contrariile se ivesc. Nu este oare aceasta ceea ce grecii spun c\u0103 marele \u015fi preavestitul Heraclit pune \u00een fruntea filosofiei sale, ca rezum\u00e2nd-o \u00een \u00eentregime, \u015fi de care el se l\u0103uda ca de o descoperire nou\u0103?\u201d<\/strong><\/p>\n

Aceast\u0103 autodiferen\u0163iere dublat\u0103 de contradic\u0163ia imanent\u0103 se constituie la Heraclit \u00een \u201eprincipii ontice, legi fundamentale ale lumii materiale\u201d, cu implica\u0163ii de natur\u0103 logic\u0103 \u00eentruc\u00e2t el \u00een\u0163elege c\u0103 logicul este onticul reflectat noetic. Alt\u0103 no\u0163iune cu valoare incalculabil\u0103 pentru evolu\u0163ia filosofiei este logosul \u00een dubla sa ipostaz\u0103: 1. logosul (ra\u0163iunea) universal\u0103 \u015fi 2. logosul sau g\u00e2ndirea particular\u0103 (individual\u0103) sau idia phronesis; \u00eentre acestea exist\u00e2nd deosebiri fundamentale.<\/strong><\/p>\n

Fragmentele lui Heraclit m\u0103rturisesc r\u0103spicat aceste aspecte: \u201eEste \u00een\u0163elept ca, ascult\u00e2ndu-m\u0103 nu pe mine, ci logosul s\u0103 m\u0103rturise\u015fti c\u0103 toate lucrurile sunt unul \u015fi de aceea trebuie s\u0103 urma\u0163i logosul (ra\u0163iunea) universal, adic\u0103 comun, c\u0103ci universalul este comun. Dar de\u015fi logosul este universal, cei mai mul\u0163i tr\u0103iesc ca \u015fi cum ar avea o g\u00e2ndire particular\u0103\u201d.<\/strong> (Diels)<\/p>\n

Aceast\u0103 idia phronesis \u201eeste limitat\u0103 de afecte, de pasiuni, de perspectiva cotidian\u0103 de uz casnic a lucrurilor, este g\u00e2ndirea care desparte \u015fi fragmenteaz\u0103 ceea ce e unit \u00een realitate, este g\u00e2ndirea atomizant\u0103 care nu seziseaz\u0103 unitatea elementelor multiple ca un cosmos, o ordine \u015fi o unitate, incapabil\u0103 s\u0103 perceap\u0103 c\u0103 esen\u0163a acestei unit\u0103\u0163ii nu e monotonia \u015fi nemi\u015fcarea, ci … lupta contrariilor\u201d. <\/strong>(Ath. Joja, Istoria g\u00e2ndirii antice, p. 52)<\/p>\n

Heraclit va preciza c\u0103 \u201epolimathia (simpla erudi\u0163ie, acumulare de cuno\u015ftin\u0163e disparate \u015fi falsa \u015ftiin\u0163\u0103) nu te \u00eenva\u0163\u0103 s\u0103 ai minte, c\u0103ci altminteri l-ar fi \u00eenv\u0103\u0163at pe Hesiod \u015fi pe Pitagora, ca \u015fi pe Xenofan \u015fi pe Hecateu\u201d.<\/strong><\/p>\n

\u00cen fragmentul 41, el va spune c\u0103 \u201era\u0163iunea universal\u0103 (ca \u00een\u0163elepciune) ne \u00eenva\u0163\u0103 unitatea \u015fi corela\u0163ia existen\u0163elor, … c\u0103 toate se nasc prin efectul luptei contrariilor \u015fi c\u0103 unul care se diferen\u0163iaz\u0103 de sine se acord\u0103 cu sine\u201d.<\/strong> (op. cit., p. 53)<\/p>\n

Consider\u00e2ndu-l ca \u201eun moment solemn \u00een istoria g\u00e2ndirii, un moment excep\u0163ional \u00een calendarul g\u00e2ndirii omene\u015fti\u201d datorit\u0103 realiz\u0103rii distinc\u0163iei logice \u015fi metodologice a dialecticii \u015fi metafizicii, Joja va invoca \u015fi aprecierea lui Hegel care f\u0103cea men\u0163iunea\u00a0 c\u0103 \u00een filosofia lui Heraclit \u201evedem un p\u0103m\u00e2nt nou; nu exist\u0103 nici o tez\u0103 a lui Heraclit pe care nu a\u015f adapta-o \u00een logica mea\u201d.<\/strong><\/p>\n

\u00cen fragmentul 1, Heraclit va clarifica natura logosului din alt\u0103 perspectiv\u0103 \u015fi anume: \u201elogos subiectiv (g\u00e2ndire universal\u0103 dialectic\u0103) reflect\u00e2nd logosul obiectiv, logosul conceptual ca oglindire a logosului existen\u0163ial\u201d. (Joja) Logosul conceptual este legat de ceea ce se ascunde, al\u00e9theia, esen\u0163a lumii, adev\u0103rul, care, cum spunea Democrit, \u00eentotdeauna \u201est\u0103 la fund\u201d. Joja va sus\u0163ine c\u0103 \u201eAl\u00e9thia indic\u0103 efortul laborios al omului de a scoate la iveal\u0103 esen\u0163a ascuns\u0103: alpha privativ neag\u0103 ascunderea \u015fi uitarea (lethe), esen\u0163ei, c\u0103reia \u00eei place s\u0103 se dea la fund… Al\u00e9thia este abolirea uit\u0103rii…\u201d. <\/strong>(Joja , op. cit., p.57)<\/p>\n

\u00cen accep\u0163ia lui Joja, la Heraclit metafizica s-ar confunda cu g\u00e2ndirea particular\u0103 sau idia phronezis care vede existen\u0163ele \u00een identitatea lor imobil\u0103, \u015fi chiar dac\u0103 aceast\u0103 identitate \u00eei apare\u00a0 ca modific\u00e2ndu-se, aceast\u0103 modificare e considerat\u0103 ca efectu\u00e2ndu-se \u00een timp, \u00een succesiune \u015fi nu \u00een simultaneitate. (p. 59) Aceasta pentru c\u0103 metafizicienii vechi se refugiau \u00een imobilismul existen\u0163ial \u015fi nu vedeau procesul de autodiferen\u0163iere \u015fi dedublare a unului, de mi\u015fcare \u015fi scindare care a dus la apari\u0163ia naturii. De alfel, identitatea heraclitic\u0103, prin autodedublare \u015fi transformare, dob\u00e2nde\u015fte o determinare ontic\u0103, ca esen\u0163\u0103 a existen\u0163ei universalelor. Aceast\u0103 identitate nu ne indic\u0103 faptul c\u0103 ar fi de natur\u0103 logic\u0103, \u00eentruc\u00e2t logica nici nu exista, ci mai degrab\u0103 e un princpiu fizic, de\u015fi Parmenide va sili \u201eexisten\u0163a s\u0103 se conformeze g\u00e2ndirii metafizice, \u00een spe\u0163\u0103 principiului identit\u0103\u0163ii \u015fi (non) contradic\u0163iei\u201d.<\/strong><\/p>\n

Dac\u0103 facem o analogie \u00eentre unul hegelian \u015fi unul heraclitic, se vor observa diferen\u0163e de substan\u0163\u0103 \u00eentre ei: primul e subiect al propriilor sale transform\u0103ri, unul \u2013 care \u2013 devine – altul, care se inegalizeaz\u0103, care trece \u00een actualitate \u00eentreaga gam\u0103 a virtualit\u0103\u0163ilor sale \u015fi unul heraclitian care \u201enu e subiect \u00een sensul unui hypoklimenon, ceva sub \u2013 jacet transform\u0103rilor sale, pe care su-port\u0103, ci este produc\u0103torul schimb\u0103rilor sale, este procesul mi\u015fc\u0103rilor \u015fi transform\u0103rilor sale, este \u00eense\u015fi transform\u0103rile sale e totalitatea lor vie\u201d. <\/strong>(Joja)<\/p>\n

Pornind de la afirmarea dublei semnifica\u0163ii a logosului universal heraclitic, Joja va sus\u0163ine c\u0103 \u201enu lupta contrariilor e \u00een realitate o armonie\u201d, ci \u00een\u0163elepciunea (logosul universal subiectiv) reprezint\u0103 \u201e\u00een\u0163elegerea unit\u0103\u0163ii care se ascunde sub contrariile \u00een lupt\u0103\u201d.<\/strong><\/p>\n

Dumitriu va rezuma doctrina lui Heraclit \u00een 3 mari aspecte: \u201e- corelativitatea fenomenelor (kibernis panton dia panton); – contradic\u0163ia imanent\u0103 ca principiu imanent al dezvolt\u0103rii; – autodinamica fenomenelor\u201d.<\/strong><\/p>\n

Empedocles \u00ee\u015fi va marca prezen\u0163a \u00een filosofia greac\u0103 prin ipoteza sa c\u0103 \u201enimic nu se creeaz\u0103, nimic nu se pierde\u201d, aspect pe care Abel Ray \u00eel va caracteriza ca pe o \u201ecolosal\u0103 sintez\u0103 teoretic\u0103 pe care \u015ftiin\u0163a o are la activul ei\u201d . Aceasta este exprimat\u0103 de Empedocle \u00een fragmentul 17: \u201e\u00ce\u0163i voi anun\u0163a un dublu discurs la un moment dat: Unul s-a format din Multiplul, \u00een alt moment el s-a divizat \u015fi din unul a ie\u015fit multiplul. Exist\u0103 o dubl\u0103 na\u015ftere a lucrurilor perisabile \u015fi o dubl\u0103 distrugere. Reuniunea tuturor lucrurilor aduce o genera\u0163ie la existen\u0163\u0103 \u015fi o distruge; alta cre\u015fte \u015fi se risipe\u015fte c\u00e2nd lucrurile se separ\u0103. \u015ei aceste lucruri nu \u00eenceteaz\u0103 de a-\u015fi schimba continuu locul lor, reunindu-se toate la un moment dat\u201d. <\/strong>(op. cit., p. 84)<\/p>\n

\u015ei Hegel va fi destul de precis \u00een aprecierile sale: \u201eSe pare c\u0103 g\u00e2ndirea lui Empedocle a p\u0103truns mai ad\u00e2nc \u00een miezul realit\u0103\u0163ii, cunoa\u015fterea naturii c\u00e2\u015ftig\u00e2nd mai mare \u00eentindere \u015fi mai mult\u0103 amploare; \u00een ea g\u0103sim mai pu\u0163in\u0103 profunzime speculativ\u0103 dec\u00e2t \u00een g\u00e2ndirea lui Heraclit, dar g\u0103sim conceptul care se ad\u00e2nce\u015fte mai mult \u00een lumea realului, g\u0103sim o dezvoltare a filosofiei naturii sau a cercet\u0103rii naturii,… acesta este conceptul amestecului sau sinteza\u201d. <\/strong>(Prelegeri de istoria filosofiei, p. 282)<\/p>\n

Apari\u0163ia \u015fi afirmarea g\u00e2ndirii atomiste va \u00eensemna re\u00eentoarcerea la problemele \u015ftiin\u0163ifice ale cercet\u0103rii naturii, \u00een m\u0103sura \u00een care aceste probleme fuseser\u0103 abandonate sau privite cu ne\u00eencredere de filosofii care s-au succedat perioadei ioniene \u015fi eliate.<\/strong><\/p>\n

Primii atomi\u015fti vor re\u00eenvia preocuparea pentru \u201einvestigarea ra\u0163ional\u0103 a naturii\u201d, iar principiile de organizare \u015fi func\u0163ionare a ei vor c\u0103p\u0103ta un dublu caracter, cum men\u0163ioneaz\u0103 \u00eensu\u015fi Hegel: \u201ede fiin\u0163\u0103 fizic\u0103\u201d \u015fi \u201efiin\u0163\u0103 ideal\u0103\u201d \u015fi \u201eg\u0103sim o p\u0103trundere mai precis\u0103 a determina\u0163iilor g\u00e2ndirii \u00een ceea ce este obiectiv; \u00eenceputul unei metafizici a corpurilor; sau conceptele pure primesc semnifica\u0163ii corporale\u201d.<\/strong> (Prelegeri…, p. 287)<\/p>\n

Se pare c\u0103 Democrit ar fi fost \u015fi autorul unui tratat Despre chestiuni de logic\u0103 sau canonul, ceea ce demonstreaz\u0103 o anumit\u0103 stare de progres nu numai \u00een ontologie ci \u015fi \u00een logic\u0103.<\/strong><\/p>\n

Elementele de noutate ce decurg din atomism ar fi, printre altele, explicarea devenirii cu ajutorul mi\u015fc\u0103rii atomilor – particule indivizibile \u2013 care formeaz\u0103 tot ce exist\u0103 \u015fi mi\u015fcarea lor \u00een vid\u00a0 (non existen\u0163a real\u0103); mi\u015fcarea se datoreaz\u0103 unei for\u0163e neidentificate; \u201euniversul este compus … dintr-un num\u0103r infinit de atomi care se mi\u015fc\u0103 \u00een vid printr-o c\u0103dere ne\u00eencetat\u0103, concetr\u00e2ndu-se, aglomer\u00e2ndu-se \u015fi desp\u0103r\u0163indu-se d\u00e2nd astfel na\u015ftere la toate schimb\u0103rile din lume\u201d. <\/strong>(A. Dumitriu, op. cit., p. 86)<\/p>\n

\u00cen ce prive\u015fte gnoseologia, un text democritic ne avertizeaz\u0103 asupra a dou\u0103 tipuri de cuno\u015ftin\u0163e: a) cuno\u015ftin\u0163a pur\u0103 ob\u0163inut\u0103 cu ajutorul inteligen\u0163ei, \u201emai fin\u0103, care ne pune \u00een leg\u0103tur\u0103 cu adev\u0103rata natur\u0103 a lucrurilor – atomii\u201d \u015fi b) cea ob\u0163inut\u0103 prin sim\u0163uri \u2013 mai obscur\u0103.
\n<\/strong><\/p>\n

*<\/strong><\/p>\n

Filosofia greac\u0103 veche a suferit, de-a lungul timpului, datorit\u0103 lipsei textelor integrale \u015fi a scrierii unor doxografii care nu \u00eentodeauna\u00a0 sau de multe ori se bazau pe presupuneri \u015fi oralitate, numeroase interpret\u0103ri denaturate \u015fi \u00een afara s\u00e2mburelui originar al g\u00e2ndirii.<\/strong><\/p>\n

Acest proces se amplific\u0103 \u00een modernitate, c\u00e2nd apar opinii care merg mai mult pe linia influen\u0163elor orientale dec\u00e2t pe originalitatea g\u00e2ndirii grece\u015fti, uneori se ajunge la punctul \u00een care \u00eense\u015fi structurile originare ale acesteia s\u0103 fie atribuite altora, printre care egiptenii, indienii, persanii etc.<\/strong><\/p>\n

\u00cen studiul \u201eMinune greac\u0103\u201d , filosoful\u00a0 D. D. Ro\u015fca va reaminti ideea c\u0103 \u201enu putem vorbi de continuitate de g\u00e2ndire filosofic\u0103 \u015fi cultur\u0103 dec\u00e2t de la greci \u00eencoace. Orice spirit preocupat de problema \u015ftiin\u0163ei, a filosofiei \u015fi a civiliza\u0163iei \u2013 \u015fi doritor s\u0103 urce la surse \u2013 este nevoit s\u0103 ia ca punct de m\u00e2necare al cercet\u0103rilor \u015fi considera\u0163iilor sale elenismul\u201d. <\/strong>(Studii \u015fi eseuri filosofice, p. 9)<\/p>\n

\u00cen consecin\u0163\u0103, autorul acestui paragraf vrea s\u0103 exprime c\u00e2teva elemente esen\u0163iale care trebuie avute \u00een vedere atunci c\u00e2nd abord\u0103m g\u00e2ndirea european\u0103: 1. izvoarele \u015ftiin\u0163ei \u015fi filosofiei se g\u0103sesc \u00een Grecia antic\u0103, adic\u0103 cea tricontinental\u0103; 2. abstrac\u0163ia \u015ftiin\u0163ific\u0103 \u015fi filosofic\u0103 este originar greceasc\u0103, ca \u00eensu\u015fi \u00eenceputul civiliza\u0163iei; 3. influen\u0163ele dac\u0103, \u015fi c\u00e2te au fost, nu au degradat \u015fi nici nu au meti\u015fizat spiritul grec.<\/strong><\/p>\n

Aprecierea este consonant\u0103 cu constatarea lui Diogene Laertios, care, comb\u0103t\u00e2nd \u00eencerc\u0103rile de des-na\u0163ionalizare a culturii elene, nota \u201eace\u015fti autori uit\u0103 c\u0103 realiz\u0103rile pe care ei le atribuie barbarilor apar\u0163in grecilor, cu care \u00eencepe nu numai filosofia, dar \u015fi \u00eensu\u015fi neamul omenesc\u201d. <\/strong>(cf Frenkian, Scrierii filosofice, p. 29)<\/p>\n

Tentativele de asemenea natur\u0103 au continuat \u015fi continu\u0103, exprim\u00e2nd \u00een esen\u0163\u0103 o idee absurd\u0103 p\u00e2n\u0103 la urm\u0103 c\u0103 filosofia greac\u0103 ar avea origine\u00a0 (\u015fi poate chiar osatura) oriental\u0103.<\/strong><\/p>\n

Vom recurge \u00een demersul nostru la c\u00e2teva nume semnificative de sus\u0163in\u0103tori par\u0163iali sau \u00eemp\u0103timi\u0163i ai acestei idei, nu \u00eens\u0103 \u00eenainte de a cita pe Aram Frenkian privind influen\u0163ele. Frenkian, orientalist \u015fi filosof de mare anvegur\u0103, va preciza: \u201ese poate presupune \u00eentodeauna faptul c\u0103 adoptarea unei teorii str\u0103ine se manifest\u0103 printr-o imperfec\u0163iune, printr-o lips\u0103 de coeziune cu restul ideilor celor care adopt\u0103 aceast\u0103 teorie. Cel care va exprima pentru prima dat\u0103 o idee, un g\u00e2nd, le va exprima el \u00eentr-un mod mai complet dec\u00e2t cel care le va \u00eemprumuta? Cel care adopt\u0103 o idee str\u0103in\u0103 \u015fi o dezvolt\u0103 nu o\u00a0 poate duce p\u00e2n\u0103 la des\u0103v\u00e2r\u015fire \u015fi nu o poate plasa \u00eentr-un ansamblu perfect \u00eembinat?\u201d. <\/strong>(op. cit. p. 143)<\/p>\n

\u00centreb\u0103rile au complexitatea lor, dar \u015fi r\u0103spunsul trebuie formulat pe m\u0103sura lor, deoarece \u201e… c\u00e2nd un g\u00e2nditor grec (sau oricare altul) adopt\u0103 o ideie str\u0103in\u0103, e de presupus c\u0103 aceast\u0103 idee nu poate fi asimilat\u0103 doctrinei sale\u201d \u015fi va r\u0103m\u00e2ne, probabil, \u201eun indiciu sau semn al acestei adop\u0163iuni\u201d pe care trebuie s\u0103-l caute \u015fi s\u0103-l descopere istoricul filosofiei.<\/strong><\/p>\n

La aceasta se adaug\u0103 \u015fi faptul c\u0103 \u00een operele lui Platon \u015fi\u00a0 Aristotel aprecierile asupra spiritului oriental sunt destul de radicale, caracteriz\u00e2ndu-i pe orientali \u201edrept ca pe ni\u015fte oameni practici, opun\u00e2ndu-i idealurilor theoriei dezinteresate a helenicilor\u201d.<\/strong><\/p>\n

Dar, odat\u0103 ce ne \u00eendep\u0103rt\u0103m tot mai mult de origini, numero\u015fi comentatori \u015fi litera\u0163i vor \u00eencerca s\u0103 cro\u015feteze \u00een jurul minunii grece\u015fti tot mai multe legende, ceea ce va \u00eengreuna peste m\u0103sur\u0103 \u00een\u0163elegerea \u015fi interpretarea c\u00e2t mai corect\u0103 a acesteia. Sesiz\u00e2nd acest fenomen de amploare prin care s-a \u00eencercat s\u0103 se \u00eengroape \u00een uitare originalitatea grecilor, Ed. Zeller, un reputat filosof german, va caracteriza aceast\u0103 perioad\u0103 ca un \u201eproces de formare a legendelor\u201d \u015fi nu a unei tradi\u0163ii istorice veridice.<\/strong><\/p>\n

Fin observator al fenomenului \u015fi cunosc\u0103tor al vechilor culturi, Frenkian va men\u0163iona c\u0103 primii interpre\u0163i ai originii orientale a g\u00e2ndirii grece\u015fti, \u00eentre care Stanley, Creuzer, Schlegel foloseau metoda alegoric\u0103, ceea ce a produs \u201emari ravagii\u201d \u015fi f\u0103cut ca \u015fi cei moderni \u201es\u0103 uzeze \u015fi s\u0103 abuzeze\u201d de aceast\u0103 metod\u0103 p\u00e2n\u0103 la desfigurarea textelor originale. Abia prin secolul al XIX-lea lucrurile \u00eencep s\u0103 se clarifice \u015fi s\u0103 se d\u0103r\u00e2me interpret\u0103rile de tip \u201econstruc\u0163ii imaginare\u201d, lucrul posibil pus mai ales pe seama descifr\u0103rii hieroglifelor \u015fi a scrieriilor cuneiforme prin care se oferea savan\u0163ilor un nou mod de abordare mai apropiat de spiritul \u015ftiin\u0163ific.<\/strong><\/p>\n

Frenkian \u00eel va invoca, pentru claritate \u015fi fine\u0163e \u00een analiz\u0103, pe Christian August Lobeck, iar din tab\u0103ra noilor confuzioni\u015fti \u015fi fantezi\u015fti, pe Ed. Roth \u015fi August Gladitsch \u00een a c\u0103ror oper\u0103 au \u201epus pe pitagoreici \u00een rela\u0163ie cu g\u00e2ndirea chinez\u0103, pe elia\u0163i \u00een leg\u0103tur\u0103 cu indienii, pe Empedocle cu E. <\/strong>(op. cit., p. 137)<\/p>\n

Apreciind rafinamentul \u015fi fine\u0163ea analizei f\u0103cute de reputatul H. Ritter \u00een lucrarea Geschite der Philosophie alter Zeit (1836), Frenkian red\u0103 un larg paragraf \u00een care acesta va schi\u0163a un adev\u0103rat program de studiere a influen\u0163elor. Iat\u0103 ce spune Ritter: \u201eO asem\u0103nare general\u0103 va exista \u00eentodeauna \u00eentre studiile privind ideile filosofice, pentru ca aspira\u0163ia\u00a0 general\u0103 a spiritului uman c\u0103tre recunoa\u015fterea \u015ftiin\u0163ific\u0103 trebuie s\u0103 produc\u0103 opere asem\u0103n\u0103toare dar de obicei, mai mult dec\u00e2t o asem\u0103nare general\u0103 nu s-a putut dovedi ulterior. \u00centr-adev\u0103r, dac\u0103 se p\u0103trunde mai ad\u00e2nc \u00een am\u0103nuntele \u00eenv\u0103\u0163\u0103turilor, nu arareori g\u0103sim deosebiri care se refer\u0103 la esen\u0163a problemei \u015fi care exclud astfel orice posibilitate de transmitere. Aici \u00eens\u0103 este necesar\u0103 cea mai precis\u0103 investiga\u0163ie \u015fi trebuie \u00eenl\u0103turat\u0103 orice opinie superficial\u0103 a unor diletan\u0163i, pentru c\u0103 ace\u015ftia arareori pot c\u00e2nt\u0103ri ceea ce e asem\u0103n\u0103tor \u015fi ce nu, ca \u015fi ceea ce e esen\u0163ial \u00een cele dou\u0103 cazuri, adeseori ei ghid\u00e2ndu-se dup\u0103 afirma\u0163ii izolate a c\u0103ror valoare nu este \u00een stare s\u0103 o estimeze \u00eenainte de critica istoric\u0103\u201d. <\/strong>(cf. op. cit., p. 139)<\/p>\n

Cu acela\u015fi spirit critic \u015fi rafinat, Zeller a analizat aprofundat problema influen\u0163elor, comb\u0103t\u00e2nd pe c\u00e2t posibil exager\u0103rile amatoriste aruncate asupra acestui fenomen \u015fi conchiz\u00e2nd: \u201eDac\u0103 se consider\u0103 modul \u00een care Gladisch stabile\u015fte paralelismul \u00eentre doctrinele grece\u015fti \u015fi doctrinele orientale, ne vom lovi, \u00een punctele esen\u0163iale, de o \u00eencredere at\u00e2t de oarb\u0103 \u00een scrieri care sunt sau false sau problematice, de o asemenea confuzie \u00eentre ceea ce este vechi \u015fi ceea ce este nou, de interpretare at\u00e2t de arbitrar\u0103 a textelor, \u00eenc\u00e2t e evident c\u0103 la acest autor nu e vorba de o simpl\u0103 relatare a faptelor istorice, ci de specula\u0163ii care dep\u0103\u015fesc cu mult aceste fapte\u201d. <\/strong>(ibid, p. 140)<\/p>\n

\u00cens\u0103 opinia lui este \u00eendreptat\u0103 mai mult asupra mistificatorilor \u015fi substituitorilor de culturi \u015fi nu caut\u0103 acele elemnete care, cu adev\u0103rat, se reg\u0103sesc \u00een fondul de idei \u015fi concepte ca influen\u0163e venite din alt\u0103 parte \u00een cultura greac\u0103. Asemenea influen\u0163e, chiar dac\u0103 sunt de dimensiuni reduse \u015fi uneori neglijabile, trebuie scoas\u0103 la lumin\u0103 originea lor exogen\u0103. Culturile nu sunt insule izolate precum monadele leibniziene, ci reprezint\u0103 cet\u0103\u0163i deschise \u00eentre care ideile sunt \u00een continu\u0103 circula\u0163ie tocmai datorit\u0103 contactelor nemijlocite dintre oameni \u015fi popoare, chiar dac\u0103 ele nu au fost mediate de cunoa\u015fterea limbilor orientale de c\u0103tre \u00eenv\u0103\u0163a\u0163ii\u00a0 greci.<\/strong><\/p>\n

Acest aspect trebuie cercetat \u00een mod \u015ftiin\u0163ific prin proceduri comparative, \u201eprin metoda semnelor \u015fi a indiciilor\u201d pentru a putea descoperi ceea ce grecii au asimilat din alte culturi, \u015fi nu folosind doxografii sau supozi\u0163ii nedemonstrabile, de natur\u0103 fantezist\u0103, care, \u00een loc s\u0103 limpezeasc\u0103 apele, le vor \u00eenvolbura \u015fi mai mult.<\/strong><\/p>\n

Frenkian va recunoa\u015fte \u00een mod cert c\u0103 multe cuno\u015ftin\u0163e au migrat dinspre Orient\u00a0 c\u0103tre Grecia, mai ales \u201ematerialul \u015ftiin\u0163ific \u00een matematic\u0103, astronomie, fizic\u0103 \u015fi \u015ftiin\u0163ele naturii, \u00een metrologie \u015fi \u00eemp\u0103r\u0163irea timpului, cuno\u015ftin\u0163e tehnice \u015fi artistice… dar \u015fi influen\u0163e religioase, adic\u0103 adoptarea divinit\u0103\u0163ilor, a misterelor, a cultelor \u015fi a ritualurilor\u201d.<\/strong><\/p>\n

Dar spiritul \u00een care grecii fac \u015ftiin\u0163\u0103 \u015fi filosofie este un fenomen specific lor, un fenomen unic \u00een istoria g\u00e2ndirii \u015fi evolu\u0163ia umanit\u0103\u0163ii.<\/strong><\/p>\n

Credem c\u0103 este ceea ce Blaga numea momentul \u00een care abstrac\u0163ia \u015fi precizia greac\u0103 se vor uni cu produsele spirituale de pe t\u0103r\u00e2mul fermecat al Asiei t\u0103g\u0103tuitoare de limite. De importan\u0163\u0103 deosebit\u0103 este \u015fi radiografia de excep\u0163ie realizat\u0103 de marele nostru filosof D. D. Ro\u015fca, care va recunoa\u015fte influen\u0163a oriental\u0103 asupra Eladei, \u00eens\u0103 va preciza c\u0103: \u201e\u015etiin\u0163a Orientului nu a fost \u00een stare s\u0103 se ridice deasupra preocup\u0103rilor utilitare imediate sau a curiozit\u0103\u0163ilor de am\u0103nunt nici dup\u0103 ce venise \u00een contact cu filosofia greac\u0103\u201d. <\/strong>(Ro\u015fca, op. cit., p. 14)<\/p>\n

Or, materialul empiric acumulat prin influen\u0163\u0103, dar \u015fi prin efort propriu nu a r\u0103mas la acest stadiu \u00een Grecia, s-a transformat, prin libera func\u0163ionare a g\u00e2ndirii, prin jocul facult\u0103\u0163ilor speculative \u00een structuri conceptuale prin care s\u0103 fie explicat\u0103 lumea. Apoi are loc un anevoios \u015fi \u00eendelungat proces de \u201eseparare a ra\u0163iunii de mitic \u015fi de magic\u201d \u015fi hr\u0103nirea ei cu alt tip de concepte care \u0163in mai mult de mecanismele profunde ale lumii reale \u015fi nu de elemente de natur\u0103 mitico-religioase. Diferen\u0163ele profunde \u00een ce prive\u015fte g\u00e2ndirea oriental\u0103 \u015fi cea elen\u0103 sunt semnalate \u015fi de c\u0103tre filosoful \u015fi logicianul rom\u00e2n Dumitriu, care va remarca \u00een mod r\u0103spicat c\u0103, \u00een timp ce \u00een Orient \u201eg\u00e2ndirea se mi\u015fc\u0103 \u00een cadrul unor adev\u0103ruri date\u201d, f\u0103r\u0103 s\u0103 se opun\u0103 sau s\u0103 le \u00een\u0163eleag\u0103, consider\u00e2ndu-le mistere \u015fi lucruri stranii impuse prin for\u0163a tradi\u0163iei, grecii au fost primii care au avut minunata \u015fi fantastica idee de a scruta tainile universului cu ajutorul g\u00e2ndirii. <\/strong>(Culturi eliate \u015fi culturi heracleitice, p. 126)<\/p>\n

Aceste dou\u0103 atitudini diferite ale g\u00e2ndirii au dus la realizarea unor tipuri diferite de culturi prin modelarea a \u00eens\u0103\u015fi personalit\u0103\u0163ii umane dup\u0103 chipul \u015fi asem\u0103narea lor.<\/strong><\/p>\n

\u00cen timp ce cultura elenist\u0103 ofer\u0103 un cadru de libertate total\u0103 g\u00e2ndirii \u015fi imagina\u0163iei, fanteziei creatoare, consider\u00e2nd c\u0103 \u201elumea are o leg\u0103tur\u0103 ombilical\u0103 cu inteligen\u0163a uman\u0103\u201d, cultura oriental\u0103 se impunea omului prin restric\u0163iile \u015fi adev\u0103rurile sale inexplicate \u015fi inexplicabile, iar pentru atingerea acestor adev\u0103ruri omul trebuia s\u0103 recurg\u0103 la transfigur\u0103ri \u015fi torturarea propriei sale naturi, transform\u00e2ndu-se \u00een altceva dec\u00e2t ceea ce este.<\/strong><\/p>\n

Din aceast\u0103 perspectiv\u0103, \u00eense\u015fi raporturile omului cu cosmosul, cu lumea \u015fi cu el \u00eensu\u015fi sunt radical diferite dar \u015fi interpretate dup\u0103 criterii valorice total diferite.<\/strong><\/p>\n

Compar\u00e2nd culturile prin prisma libert\u0103\u0163ii de g\u00e2ndire, Anton Dumitriu, va recurge la ceea ce Janet stabilea legat de evolu\u0163ia \u015fi rolul func\u0163iilor psihologice ale omului \u015fi se oprea asupra a dou\u0103 tipuri de g\u00e2ndire: 1. cea \u201ecapabil\u0103 s\u0103 produc\u0103 numai un sistem de idei S\u201d \u015fi 2. cea \u201ecapabil\u0103 s\u0103 construiasc\u0103 toate sistemele de idei\u201d. Prima va avea drept caracteristic\u0103 staticul, \u00eencremenirea, lipsa libert\u0103\u0163ii de crea\u0163ie \u015fi existen\u0163a unor priva\u0163iuni impuse omului. Cealalt\u0103 va fi liber\u0103, \u00a0deschis\u0103 perspectivei \u015fi \u00eennoirilor, predispuse la crea\u0163ie continu\u0103 inclusiv prin zborul f\u0103r\u0103 margini al imagina\u0163iei. Pe aceasta o va numi cultur\u0103 heracleitic\u0103 de tip occidental. Ce s-ar fi \u00eent\u00e2mplat oare dac\u0103 g\u00e2ndirea occidental\u0103 \u015fi-ar fi impus din capul locului crea\u0163ionismul cre\u015ftin, heliocentrismul sau doar natura ondulatorie a luminii ca repere tabu pentru orice cugetare? Sau ar fi r\u0103mas la indivizibilitatea atomului \u015fi \u00eencremenirea parmenidian\u0103? Cunoa\u015fterea s-ar fi dogmatizat, iar g\u00e2ndirea ar fi intrat \u00eentr-o staz\u0103 etern\u0103 \u015fi omul nu ar mai fi fost \u201edepravat\u201d (Rousseau) de cele mai rafinate \u015fi mai subtile elemente ale cunoa\u015fterii \u015fi civiliza\u0163iei \u015fi agresat din toate p\u0103r\u0163ile de informa\u0163ii.<\/strong><\/p>\n

\u00cens\u0103 trebuie spus c\u0103 g\u00e2ndirea evolueaz\u0103 odat\u0103 cu contextul socio-cultural\u00a0 \u015fi economic \u00een care omul \u00ee\u015fi modeleaz\u0103 \u015fi \u00ee\u015fi va afirma personalitatea. Libertatea g\u00e2ndirii se dob\u00e2nde\u015fte tocmai sub ac\u0163iunea factorilor stimulatori din acest context istoric \u015fi prin eliberarea de anumite limite. Nu se poate trece la o g\u00e2ndire absolut liber\u0103 dec\u00e2t \u00een mod gradual, progresiv, a\u015fa cum nu se poate sc\u0103pa de povara cultural\u0103 a miturilor sau a magiilor \u00eentr-un timp record. Aceste mo\u015fteniri sunt profund \u00eencrustate \u00een structurile conceptuale \u015fi comportamentale ale omului, iar eliberarea de ele necesit\u0103 succedarea unor \u00eentregi genera\u0163ii, \u00eentruc\u00e2t \u00een cunoa\u015fterea antic\u0103 a unui popor se \u00eempletesc elemente de ordin mitologic cu informa\u0163ii \u015fi cuno\u015ftin\u0163e \u015ftiin\u0163ifice. Acest aliaj dureaz\u0103 mii de ani p\u00e2n\u0103 se ajunge la o desp\u0103r\u0163ire a componentelor, lucru care \u00een zona european\u0103 s-a \u00eent\u00e2mplat \u00een mare parte odat\u0103 cu Rena\u015fterea \u015fi modernitatea, chiar dac\u0103 filoanele grece\u015fti purtau o anumit\u0103 acurate\u0163e \u015fi limpezire. Debarasarea de mituri va deschide o nou\u0103 perspectiv\u0103 \u00een evolu\u0163ia cunoa\u015fterii prin clarificarea\u00a0 \u015fi stabilizarea anumitor structuri conceptuale.<\/strong><\/p>\n

\u00cen problema confluen\u0163elor \u015fi influen\u0163elor culturale, Frenkian va analiza \u00een detaliu \u015fi supozi\u0163iile lui Robert Eisler privind raporturile culturale dintre Orient \u015fi Grecia antic\u0103. Un studiu asupra lui Heraclit descrie cu patos modul cum din foc se nasc \u015fi \u00een foc dispar toate: \u201e\u00cen zbuciumul cosmic al furtunii originare r\u0103sun\u0103 ca tunetul cuv\u00e2ntul dumnezeiesc iar crearea lumii \u2013 pe care Heraclit o nume\u015fte stingere a focului originar \u2013 \u00eencepe, pe c\u00e2nd focul fulgerului, pierz\u00e2ndus-se \u00een timpul furtunii \u00een mare, se stinge\u201d <\/strong>(cf. Frenkian, p. 133) \u2013 prin care Eisler sus\u0163ine c\u0103 logosul este un termen tehnic pentru calculul psehoi\u201d.<\/strong><\/p>\n

Apoi face o apropiere judicioas\u0103 \u015fi corect\u0103 \u00eentre apeironul lui Anaximandru \u015fi aion apeiros al orficilor, lucruri apreciate de c\u0103tre Frenkian dar numai ca ipoteze plauzibile \u015fi nu ca judec\u0103\u0163i definitive \u015fi fondate \u015ftiin\u0163ific.<\/strong><\/p>\n

A\u015fa cum remarca D. D. Ro\u015fca, oric\u00e2t de puternice \u015fi de ample ar fi fost influen\u0163ele, \u00eentre cultura greac\u0103 \u015fi cea oriental\u0103, diferen\u0163ele s-au amplificat \u015fi radicalizat \u00een loc s\u0103 se ajung\u0103 la o uniformizare a lor, chiar dac\u0103 pe parcursul istoriei circula\u0163ia dintre ele a c\u0103p\u0103tat dimensiuni substan\u0163iale.<\/strong><\/p>\n

Orice s-ar spune \u015fi oricum s-ar \u00a0interpreta acest fenomen, trebuie s\u0103 re\u0163inem ideea de valoare c\u0103: \u201eMai \u00eent\u00e2i, \u00een Grecia a g\u00e2ndit omul pentru prima dat\u0103 \u015fi \u00een chip dezinteresat; a g\u00e2ndit pentru simpla pl\u0103cere de a g\u00e2ndi f\u0103c\u00e2nd abstrac\u0163ie de ideea unei aplica\u0163ii utile \u015fi posibile\u201d, \u00een timp ce \u201e\u00een Orient, cel ce \u015ftia era preot, mag, taumaturg, depozitar al secretelor cerului\u201d.<\/strong> (op. cit., p. 26)<\/p>\n

\n

\n

\"\"<\/a><\/p>\n

Aristotel<\/em><\/p>\n

\n

\n

\n

CALEA FIIN\u0162EI \u2013 UVERTURA<\/strong><\/p>\n

spre<\/strong><\/p>\n

METAFIZIC\u0102<\/strong><\/p>\n

\u00a0<\/strong><\/p>\n

Repere istorice \u015fi conceptuale ale Fiin\u0163ei<\/strong><\/p>\n

 <\/p>\n

Vom \u00eencerca acum s\u0103 ajungem cumva la r\u0103d\u0103cinile conceptului de Fiin\u0163\u0103 \u015fi s\u0103-i detaliem orizonturile \u00een m\u0103sura \u00een care informa\u0163iile ne vor permite acest lucru, de\u015fi Heidegger considera c\u0103 orice metafizic\u0103, \u00een aplicarea ei ontologic\u0103, ar trebui s\u0103 se afunde \u00een g\u0103sirea solului \u00een care sunt \u00eenfipte aceste r\u0103d\u0103cini.<\/strong><\/p>\n

Trebuie \u00eens\u0103 s\u0103 men\u0163ion\u0103m c\u0103 originile acestei frumoase mo\u015fteniri europene, \u015fi apoi universalizate, se afl\u0103 \u00een zorii filosofiei grece\u015fti, de\u015fi sub alte forme \u015fi alte design\u0103ri se reg\u0103se\u015fte \u015fi \u00een culturile orientale, mai ales \u00een cele care au avut poten\u0163ialul \u015fi curajul s\u0103 schi\u0163eze anumite elemente de natur\u0103 ontologic\u0103.<\/strong><\/p>\n

Se pare c\u0103 conceptul de Fiin\u0163\u0103 va apare\u00a0 \u00eentr-o aur\u0103 mai clar\u0103 \u015fi cu leg\u0103turi c\u0103tre cunoa\u015ftere la Parmenide, cel care a pus pentru prima dat\u0103 \u00eentrebarea metafizic\u0103 despre esen\u0163a totului \u2013 unului, pe care Xenofan \u00eel numi \u201eunicitatea divinit\u0103\u0163ii identice cu lumea\u201d. <\/strong>(W. Windelband)<\/p>\n

Lu\u00e2nd \u00een discu\u0163ie doctrina lui Xenofan \u015fi Parmenide, \u00a0Windelband va atrage aten\u0163ia asupra diferen\u0163ei dintre ei, o diferen\u0163\u0103 doar aparent\u0103, \u00eentruc\u00e2t Unul se identific\u0103 \u015fi se confund\u0103 cu Fiin\u0163a. \u201eFirea\u00a0 (Fiin\u0163a) este nedevenit\u0103 \u015fi netrec\u0103toare, nu era \u015fi nu va fi, ci este plin\u0103 \u015fi \u00eentreag\u0103 \u00een orice clip\u0103. Este mai departe \u00een \u00eentregul s\u0103u cuprins, deplin omogen\u0103 \u00een calitate \u015fi de aceea indivizibil\u0103. Ca unic\u0103 este \u00eens\u0103 de asemenea imobil\u0103 \u015fi cu totul lipsit\u0103 de nevoi \u015fi defecte; \u015fi ca lipsit\u0103 de defecte Firea trebuie \u00een fine s\u0103 posede \u015fi des\u0103v\u00e2r\u015firea spa\u0163ial\u0103, adic\u0103 limitare… \u201d<\/strong><\/p>\n

\u00cencerc\u00e2nd aceast\u0103 sintez\u0103 asupra Fiin\u0163ei, pe care traduc\u0103torul a \u00eenlocuit-o cu un termen rom\u00e2nesc adoptat de Vulc\u0103nescu, \u015fi subliniind determin\u0103rile lui principale, Windelband va mai remarca \u015fi ideea c\u0103 Parmenide, \u201ecare exclude orice experien\u0163\u0103\u201d, \u00ee\u015fi va concepe ontologia sub \u00eenf\u0103\u0163i\u015farea unui ra\u0163ionalism deplin con\u015ftient.<\/strong><\/p>\n

Aceste determin\u0103ri negative vor fi eviden\u0163iate \u015fi de Plotin: \u201eEl compar\u0103 Fiin\u0163a cu o form\u0103 sferic\u0103, deoarece ea cuprinde \u00een sine totul, iar g\u00e2ndirea nu este \u00een afara ei, ci este con\u0163inut\u0103 \u00een ea\u201d. <\/strong>(cf. Hegel, op. cit., p. 236)<\/p>\n

Prin aceste determin\u0103ri vor fi negate nu numai mi\u015fcarea \u015fi devenirea, ci \u015fi existen\u0163ele fenomenale, care se vor transforma \u00een iluzii provocate de activitatea \u00een\u015fel\u0103toare a sim\u0163urilor.<\/strong><\/p>\n

\u015ei astfel, va nota Joja \u201eFiin\u0163a monopolizeaz\u0103 realitatea \u015fi, \u00een perspectiva ra\u0163iunii, ea e singura care este, \u00eentruc\u00e2t cele existente nu sunt dec\u00e2t prin investire, prin delegarea unei virtu\u0163i de existen\u0163\u0103\u201d. <\/strong>(Joja, op. cit., p. 154)<\/p>\n

A\u015fadar, Fiin\u0163a va avea existen\u0163e total diferite; \u00een timp ce \u00een doctrina heraclitic\u0103 ea va apare ca proces, ca devenire necontenit\u0103, la Parmenide ea va fi condamnat\u0103 la imobilitate \u015fi repaus absolut. \u015ei, \u00eentruc\u00e2t se identific\u0103 Fiin\u0163a \u015fi ra\u0163iunea, aceasta din urm\u0103 va avea acela\u015fi destin.<\/strong><\/p>\n

Prin aceasta Parmenide va ataca necru\u0163\u0103tor doctrina lui Heraclit: \u201eAce\u015ftia se mi\u015fc\u0103 de ici colo surzi \u015fi orbi, n\u0103t\u00e2ngi, oameni f\u0103r\u0103 judecat\u0103, socotind c\u0103 fiin\u0163a \u015fi nefiin\u0163a sunt acela\u015fi lucru \u015fi nu sunt acela\u015fi lucru \u015fi g\u00e2ndind c\u0103 pentru toate lurcrurile exist\u0103 un drum ce face cale \u00eentoars\u0103\u201d (Diels). Istoria valideaz\u0103 faptul c\u0103 pentru logic\u0103 identitatea parmenidean\u0103 este un bun c\u00e2\u015ftigat, \u00eens\u0103 din punct de vedere al \u015ftiin\u0163ei doar doctrina devenirii, a curgerii ne\u00eencetate va fi acoperit\u0103 cu laude. \u201eE cu neputin\u0163\u0103 s\u0103 se cread\u0103 c\u0103 Parmenide nu vedea lumea a\u015fa cum apare ea (dokonnta, phainomena), \u00a0\u015fi c\u0103 o vedea doar a\u015fa cum o putem g\u00e2ndi (noumena) din punctul de vedere al principiului fundamental al identit\u0103\u0163ii. El o vedea, desigur, a\u015fa cum apare: multipl\u0103 \u015fi schimb\u0103toare, dar el vedea de asemenea \u2013 ca, mai t\u00e2rziu Platon \u015fi Aristotel \u2013 c\u0103 singularele multiplele dispar \u015fi c\u0103 din Fiin\u0163\u0103 \u2013 una se ivesc noi singulare, sortite s\u0103 se sting\u0103, la r\u00e2ndul lor, \u00een imensitatea Fiin\u0163ei\u201d. (Joja, op. cit., p.1 59) Parmenide va fundamenta acest principiu prin prisma identit\u0103\u0163ii Fiin\u0163\u0103 \u2013 g\u00e2ndire, deci din punct de\u00a0 vedere logic ne\u0163in\u00e2nd seam\u0103 c\u0103 acesta este mai \u00eent\u00e2i de natur\u0103 ontologic\u0103 \u015fi c\u0103 \u00eentotdeauna ontologicul determin\u0103 logicul \u015fi epistemologicul, chiar dac\u0103 el nu va contesta niciodat\u0103 valoarea \u015fi demnitatea lumii materiale.<\/strong><\/p>\n

Conceperea Unului sau Fiin\u0163ei n-ar fi principiul \u015fi nici cauz\u0103 a lumii, ci mai cur\u00e2nd reprezint\u0103 \u201eopus-ul pluralit\u0103\u0163ii fenomenale\u201d, \u00eens\u0103 p\u00e2n\u0103 la urm\u0103 va concede c\u0103 unitatea se \u00eentemeiaz\u0103 pe ra\u0163iune iar multiplicitatea are ca fundament senza\u0163ia. Poemele filosofice ale lui Parmenide, mai ales prin principiile logice pe care le formuleaz\u0103 \u2013 identitatea \u015fi (non) contradic\u0163ia, \u00ee\u015fi vor prelungi ecolul \u015fi vor constitui dezbateri \u00een \u00eentreaga filosofie ulterioar\u0103, influen\u0163\u00e2nd constituirea multor doctrine \u015fi orient\u0103ri, mai ales pe linia neoplatonismului \u015fi g\u00e2ndirii cre\u015ftine, care vor identifica Fiin\u0163a cu dumnezeu \u015fi \u00eei vor atribui \u00eensu\u015firi demiurgice (de crea\u0163ie).<\/strong><\/p>\n

Aristotel va marca o perioad\u0103 de sintez\u0103 \u00een g\u00e2ndirea greac\u0103 \u015fi va deschide noi perspective interpret\u0103rii conceptului de Fiin\u0163\u0103 \u015fi schi\u0163\u0103rii primului model realist de ontologie prin descoperirea pluralit\u0103\u0163ii de sensuri ale existen\u0163ei, \u00eentre care relevan\u0163\u0103 deosebit\u0103 o au \u201esubstan\u0163a sau ceea ce are existen\u0163\u0103 deplin\u0103, fiindc\u0103 este \u00een sine \u015fi pentru sine, calitatea, sau \u00eensu\u015firile substan\u0163ei, \u00een sf\u00e2r\u015fit rela\u0163ia sau raportarea substan\u0163elor unele la altele, datorit\u0103 \u00eensu\u015firilor lor\u201d.<\/strong> (M. Florian, Introducere la Categorii, p. 117)<\/p>\n

\u00cen Metafizica \u015fi problematica ei, Mircea Florian va ar\u0103ta c\u0103 structurile cosmologice aristotelic\u0103 \u015fi stoic\u0103, cele mai reprezentative \u015fi mai influente \u00een g\u00e2ndirea greac\u0103 \u201estructureaz\u0103 \u015fi ele finalist. Corela\u0163ia peripatetic\u0103 a materiei \u015fi formei este expresia ontologic\u0103 a corela\u0163iei cosmologice scop \u2013 mijloc; iar trecerea de la virtual (materia) la actual (form\u0103 nematerial\u0103), trecere (kinesis) ce constituie realizarea, se prezint\u0103 ca act finalist, ca des\u0103v\u00e2r\u015fire, ca teleologie constitutiv\u0103. Forma e deci cauza final\u0103, este entelechia, este dar adev\u0103rata condi\u0163ie a realului\u201d.<\/strong><\/p>\n

Dualismul platonian este acceptat de Aristotel sub rezerva c\u00e2torva amendamente asupra teoriei ideilor. Primul se refer\u0103 la legarea ideii de corporalitate \u015fi nu transformarea ei \u00eentr-un dincolo de lume sau ca o entitate \u00a0transcendent\u0103. Apoi el consider\u0103 c\u0103, except\u00e2nd Scopul Suprem, celelalte pot fi relative, ceea ce \u00eenseamn\u0103 c\u0103 acesta este forma pur\u0103, imaterial\u0103, iar tot ce e legat de materie se transform\u0103 \u00een contingen\u0163\u0103 \u2013 forme existente \u00eentr-un spa\u0163iu \u201ece le individualizeaz\u0103\u201d. Din dualismul scopurilor \u015fi al formelor se va na\u015fte la Platon dualitatea lumilor. \u00a0\u00a0<\/strong><\/p>\n

\u00a0 Finalismul acesta nu este \u00eenchis \u00een fiecare form\u0103 \u00een parte, a\u015fa cum este \u00een monadele leibniziene (autonome \u015fi purt\u0103toare de univers fiecare \u00een parte), ci, prin\u00a0 existen\u0163a unei ierarhiz\u0103ri, formale, ca poten\u0163ialit\u0103\u0163i ale materiei, \u00ee\u015fi vor realiza <\/span>gradul lor de perfec\u0163iune \u00een func\u0163ie de ceea ce primesc \u201edin afar\u0103\u201d, de la Forma absolut\u0103, transcendent\u0103. \u00censu\u015fi Aristotel va vorbi despre finalit\u0103\u0163i relative \u015fi finalit\u0103\u0163i absolute, atunci c\u00e2nd sus\u0163ine c\u0103 forma este esen\u0163a, existen\u0163a, iar intelectul este forma formelor.<\/strong><\/p>\n

\u00a0 Forma, identific\u00e2ndu-se cu \u201eceea ce este\u201d, va ar\u0103ta c\u0103 ierarhia \u201eesen\u0163elor \u2013 dup\u0103 cum apreciaz\u0103 A. Dumitriu \u2013 formeaz\u0103 o serie de st\u0103ri multiple ale existen\u0163ei, unele intercondi\u0163ionate (universalele cele mai vaste le con\u0163in pe cele mai pu\u0163in vaste). Sensul unui universal este dat \u00eentr-o prim\u0103 determinare a semnifica\u0163iei lui de universalul imediat ce \u00eel acoper\u0103\u201d. (Philosophia mirabilis, p. 108) Aceasta ar \u00eensemna c\u0103 o cunoa\u015ftere a \u201edetermin\u0103rilor Fiin\u0163ei\u201d este de natur\u0103 categorial\u0103. Se pune problema, \u00eens\u0103, cum putem parcurge cognitiv drumul de la aceste determin\u0103ri la cunoa\u015fterea Fiin\u0163ei \u00eens\u0103\u015fi, care este, totu\u015fi, de natur\u0103 acategorial\u0103! \u015ei Aristotel g\u0103se\u015fte o solu\u0163ie provizorie, dar rezonabil\u0103. Dac\u0103 \u201e\u00een demonstra\u0163ie\u201d ne oprim \u201ela principii cunoscute f\u0103r\u0103 demonstra\u0163ie, \u00een ordinea mi\u015fc\u0103rii la primul motor\u201d, atunci, \u00een ceea ce prive\u015fte Fiin\u0163a, vom putea lesne s\u0103 ne oprim \u201ela cunoa\u015fterea acategorial\u0103\u201d. <\/strong>(op. cit., p. 107)<\/p>\n

\u00a0 Aristotel va concepe Fiin\u0163a sub o dubl\u0103 ipostaz\u0103: ca poten\u0163\u0103 \u015fi ca act (fiind \u2013 lucruri care sunt substan\u0163e, \u00eensu\u015firi ale substan\u0163ei, pe calea spre substan\u0163\u0103, pieire sau priva\u0163ie, element productiv, germinator al substan\u0163ei), posibilitate, entelehie (\u201escop \u00een sine \u015fi realizarea scopului\u201d). La aceste determina\u0163ii se mai adaug\u0103 \u015fi faptul c\u0103, \u00een timp ce materia este doar poten\u0163\u0103, posibilitate nu \u015fi realitate, substan\u0163a nu este \u201enumai materie\u201d, ci \u015fi activitate (devenire), form\u0103. Prin aceasta se dob\u00e2nde\u015fte atributul negativit\u0103\u0163ii, al \u201eac\u0163iunii eficiente\u201d, care instituie starea de a nu mai fi \u201efiin\u0163\u0103 pentru sine\u201d, ci \u201efiin\u0163\u0103 pentru altceva\u201d.<\/strong><\/p>\n

\u00a0 Aristotel va considera \u201eforma\u201d \u015fi \u201emateria\u201d (esen\u0163a \u015fi poten\u0163a) ca factori hot\u0103r\u00e2tori \u00een apari\u0163ia realit\u0103\u0163ii. Interpret\u00e2nd aceast\u0103 afirma\u0163ie aristotelic\u0103, Anton Dumitriu va sublinia: \u201eMateria este posibilitatea pur\u0103 de a deveni acesta sau acela. Forma (eidos-ul) este ceea ce face ca posibilitatea s\u0103 se realizeze \u2013 s\u0103 se actualizeze (…) s\u0103 fie un lucru determinat. Conceptele \u201eform\u0103\u201d \u015fi \u201ematerie\u201d sunt concepte limit\u0103 luate izolat \u015fi nu exist\u0103 dec\u00e2t \u00een g\u00e2ndirea noastr\u0103. S\u0103 mai amintim c\u0103 forma (esen\u0163a) nu este ceea ce se \u00een\u0163elege \u00een mod obi\u015fnuit prin \u201eform\u0103\u201d. O m\u00e2n\u0103 sculptat\u0103 este figura unei m\u00e2ini, dar m\u00e2na real\u0103 are \u00eencorporat\u0103 \u00een ea forma \u2013 esen\u0163a care-i d\u0103 func\u0163ia specific\u0103 m\u00e2inii\u201d. Deci, numai prin \u201econjugarea formei cu materia se dezvolt\u0103 \u00eentreaga determinare a realit\u0103\u0163ii… \u015fi\u201d \u201eceea ce este la un anumit nivel materie devine la un alt nivel form\u0103\u201d. <\/strong>(op. cit., p. 115)<\/p>\n

\u00a0 Analiza acestui text surprinde prin con\u0163inerea a dou\u0103 elemente esen\u0163iale care definesc \u00eentru totul concep\u0163ia aristotelic\u0103. Ca existen\u0163e \u00een g\u00e2ndire, sub forma conceptelor, forma \u015fi materia vor reprezenta existen\u0163e abstracte, logice (dicitur). Conjugarea lor \u00eens\u0103 le va transforma \u00een existen\u0163e \u00een inesse, cu caracter ontologic.<\/strong><\/p>\n

\u00a0 Prin urmare, \u00eensu\u015fi intelectul este \u201e\u00een cadrul principiului continuit\u0103\u0163ii, enun\u0163at de Aristotel. E \u00een acela\u015fi timp imanent \u015fi transcendent, imanent prin \u00eenr\u0103d\u0103cinarea sa \u00een evolu\u0163ia realului, prin originea sa; transcendent prin natura \u015fi func\u0163ia sa, prin reflectarea interpretativ\u0103 a universului, prin re-crearea abstract\u0103 a realului concret\u201d. <\/strong>(Ath. Joja, Istoria g\u00e2ndirii antice, I, p. 189-190)<\/p>\n

\u00a0 \u00cembinarea sau \u00eencorporarea formei \u00a0\u00een materie are loc \u00een trepte, \u201eceea ce va duce la realizarea nivelurilor diferite ale realit\u0103\u0163ii \u2013 pornind de la st\u0103rile pure ale materiei, dar ca posibilitate, \u015fi p\u00e2n\u0103 la starea determinat\u0103; \u00eentre aceste niveluri ontologice ar exista anumite st\u0103ri intermediare. Universalul are trei ipostaze distincte: 1. ontic sau in re<\/span> el este dispersat \u00een lucrurile singulare, conferindu-le atributele lor esen\u0163iale fiind \u201esub specie durationis; \u015fi 2. logic \u201eapare \u00een repaus, ca unitate paralel\u0103 a multiplelor singulare\u201d. (Ath. Joja, op. cit., p. 210) sub specie aeterni; 3. ontologic, ceea ce \u00eenseamn\u0103 c\u0103 \u201era\u0163iunea ontic\u0103 \u2013 structura, organizarea func\u0163ional\u0103 a conceptelor, care are calitatea de a sesiza lucrurile, pragmat\u0103, sub specie universalitatis\u201d. (op. cit., p. 211) \u00centre universal \u015fi singular, \u00eentre logic \u015fi ontologic exist\u0103 un raport dialectic care arat\u0103 c\u0103 acestea sunt \u015fi identice, dar \u015fi diferite \u00een substan\u0163a lor. Ele sunt identice din punct de vedere eidetic, \u00eens\u0103 logicul este diferit de ontologic \u201e\u00eentruc\u00e2t (el) nu este existen\u0163a \u015fi fiinzii\u201d,\u00a0 cum de altfel se \u00eent\u00e2mpl\u0103 cu ontologicul.<\/strong><\/p>\n

\u00a0 Nefiind crea\u0163ie a g\u00e2ndirii sau a vreo unei entit\u0103\u0163i suprasensibile, universalul exist\u0103 dispersat \u00een individual, iar g\u00e2ndirea nu face altceva dec\u00e2t s\u0103-i \u201econfere doar forma concentr\u0103rii\u201d, \u00eentr-un anumit fel \u201e\u00eei restituie tras\u0103turile lui esen\u0163iale\u201d.<\/strong><\/p>\n

\u00a0 Exprim\u00e2nd lapidar aceast\u0103 dialectic\u0103 aristotelic\u0103, Joja va preciza: \u201ecategoriile imobilizeaz\u0103 fluiditatea realului, fixeaz\u0103 noctic constantele devenirii, care, \u00een mod paradoxal, nu se opresc niciodat\u0103, ci trec mereu de la o stare la alta, sunt mereu t\u00e2r\u00e2te \u00een fluxul universal\u201d. <\/strong>(op. cit., p. 210)<\/p>\n

\u00a0 Aristotel va \u0163ine s\u0103 precizeze mereu, contrar doctrinei platoniene, c\u0103 este o mare diferen\u0163\u0103 \u00eentre \u201ea afirma despre un subiect\u201d \u015fi \u201ea fi \u00eentr-un subiect\u201d, ceea ce ne va duce la descoperirea unei duble func\u0163ii a universalului: 1. \u201eceea ce prin natura lui (ontic, n.n.) este \u00een mai mul\u0163i\u201d, echival\u00e2nd cu inesse, \u015fi 2. \u201eceea ce este predicat despre mai mul\u0163i\u201d (logic). De aici ar decurge \u015fi cele dou\u0103 aspecte ale cunoa\u015fterii: a) cea \u201ecategorial\u0103 prin predica\u0163ia universalului\u201d (dicitur) \u015fi b) cea \u201ecategorial\u0103 de natur\u0103 pur ontologic\u0103 (inesse)\u201d.<\/strong> (A. Dumitriu)<\/p>\n

\u00a0 Sesiz\u00e2nd faptul c\u0103 Platon \u201econfund\u0103 a fi spus despre un subiect \u015fi a fi \u00eentr-un subiect \u015fi distinge realitatea formei, (adic\u0103 a universului), concep\u00e2nd-o ca o abstrac\u0163ie\u201d, filosoful francez, Vuillemin va men\u0163iona valoarea deosebit\u0103 a g\u00e2ndirii aristotelice la care cunoa\u015fterea predictiv\u0103 se opre\u015fte la \u201euniversalele maxime\u201d, dincolo de care nu are acces \u015fi devine inoperabil\u0103, \u00een timp ce cunoa\u015fterea \u201enaturii pur ontologice a universului\u201d (ca stare a Fiin\u0163ei) va merge p\u00e2n\u0103 la \u00eens\u0103\u015fi Fiin\u0163a, care este acategorial\u0103. Fiin\u0163a \u00eens\u0103, dup\u0103 cum am v\u0103zut, nu este o entitate transcendent\u0103, ci o poten\u0163\u0103 care se poate actualiza prin conjugarea celor doi factori \u2013 forma \u015fi materia. Ceea ce este transcendent \u015fi va r\u0103m\u00e2ne etern nemi\u015fcat dincolo de cosmosul aristotelic, adic\u0103 dincolo de lumea sublunar\u0103, este Primul impuls sau Primul motor, care printr-un \u201ebr\u00e2nci\u201d va pune \u00een mi\u015fcare cosmosul.<\/strong><\/p>\n

\u00a0 Or, transformarea universalului \u00eentr-o abstrac\u0163ie pur\u0103 va duce nemijlocit, \u00een cunoa\u015ftere, la identificarea subiectului cu predicatul, topirea predicatului \u00een subiect, \u015fi invers, pierz\u00e2ndu-se sensul \u015fi diferen\u0163ele \u00eentre ele.<\/strong><\/p>\n

\u00a0 Prin urmare, dac\u0103 unitatea platonic\u0103 este transcendent\u0103, adic\u0103 \u00een afar\u0103 \u015fi paralel\u0103 cu multiplii singulari, unitatea aristotelic\u0103 este imanent\u0103 singularilor multipli, ceea ce face \u201es\u0103 se atribuie \u00een mod natural acestora\u201d. Tocmai imanen\u0163a universalului fundamenteaz\u0103 demonstra\u0163ia, pentru c\u0103 \u201eunitatea se atribuie logic\u201d, doar dup\u0103 ce \u00een prealabil s-a distribuit ontologic.<\/strong><\/p>\n

\u00a0 \u00centr-un paragraf din Analitica secund\u0103, Aristotel va afirma \u00eentr-un mod decisiv rela\u0163ia dintre existen\u0163\u0103 \u015fi esen\u0163\u0103: \u201eA constata \u015fi a afirma o existen\u0163\u0103 este \u00eentr-dev\u0103r a sesiza ceva mai mult sau mai pu\u0163in definit, \u015fi din acest punct de vedere, afirmarea existen\u0163ei presupune cunoa\u015fterea esen\u0163ei\u201d. Din aceast\u0103 perspectiv\u0103 Fiin\u0163a va fi non-transcendent\u0103 \u015fi se va identifica cu existen\u0163a, iar proiectul ontologic aristotelic va fi conceput doar pentru lumea sublunar\u0103 \u00een care substan\u0163ele sunt concepute ca fiinzi individuali. Acest proiect va avea \u00een vedere dou\u0103 elemente distincte: 1. mutarea transcenden\u0163ei \u00een imanen\u0163\u0103 \u015fi c\u0103utarea unit\u0103\u0163ii \u015fi a separa\u0163iei \u00een solul lumii sublunare; 2. fundarea lui pe reflec\u0163ii asupra limbajului, c\u0103ut\u00e2nd mai ales semnifica\u0163iile Fiin\u0163ei, aspecte care sunt descoperite \u00een acea form\u0103 privilegiat\u0103 a discursului care este predic\u0163ia. \u00censu\u015fi acest discurs face parte din realit\u0103\u0163ile sensibile \u2013 \u201eel \u00eensu\u015fi mi\u015fcare \u00eentr-o lume de mi\u015fc\u0103ri\u201d, care elimin\u0103 din capul locului suprasensibilul sau transcenden\u0163a.<\/strong><\/p>\n

\u00a0 Dar, apreciaz\u0103 Aubenque, prin introducerea predic\u0163iei \u00een discurs, Aristotel va provoca \u201eo sciziune \u00een subiect (…), pentru c\u0103 ea const\u0103 \u00een a spune c\u0103 el este altceva dec\u00e2t ceea ce este, c\u0103 el este \u00een acela\u015fi timp aceasta (el \u00eensu\u015fi) \u015fi acela (atributul)\u201d. (P. Aubenque, Problema fiin\u0163ei la Aristotel, p. 292)<\/strong><\/p>\n

\u00a0 A\u015fadar, discursul atributiv, a c\u0103rui principal\u0103 func\u0163ie o reprezint\u0103 investigarea sensibilului, a fiin\u0163elor care se nasc \u015fi pier, nu va putea cuprinde \u00een con\u0163inutul s\u0103u \u015fi ceea ce este imuabil, etern, f\u0103r\u0103 atribute \u015fi f\u0103r\u0103 mi\u015fcare, o entitate acategorial\u0103, a c\u0103rei unitate s\u0103 fie distrus\u0103 de \u201ediviziunile\u201d acestui discurs.<\/strong><\/p>\n

\u00a0 \u00cens\u0103 Aristotel nu se va ocupa de \u201esepara\u0163ie\u201d (domeniu care apar\u0163ine teologiei), ci va merge pe predic\u0163ia unit\u0103\u0163ii \u00een multiplicitate sau a pluralit\u0103\u0163ii \u00een unitate (domeniu specific ontologiei), chiar dac\u0103 \u00een proiectul s\u0103u este cuprins\u0103 teologia ca subordonat\u0103 a fizicii.<\/strong><\/p>\n

\u00a0 Dar ontologia se constituie \u00eentr-o reflec\u0163ie \u201easupra discursului uman, \u201eiar acesta are ca obiect de studiu lumea sublunar\u0103 prin folosirea categoriilor. Categoriile \u00eens\u0103 implic\u0103 o \u201edubl\u0103 sciziune; sciziunea fiin\u0163ei ca fiin\u0163\u0103 \u00een func\u0163ie de pluralitatea semnifica\u0163iilor sale, sciziunea unei anumite fiin\u0163e concrete \u00eentr-un subiect\u201d. (op. cit., p. 324) \u00cen cazul inteligibilului sau divinului, care \u201eeste nemijlocit ceea ce este\u201d, at\u00e2t categoriile, c\u00e2t \u015fi sciziunea practicat\u0103 \u00een actul predic\u0163iei \u015fi atribuirii sunt respinse necondi\u0163ionat.<\/strong><\/p>\n

\u00a0 \u201e\u00centr-un pasaj din Metafizic\u0103 exprim\u0103 clar\u00a0 – noteaz\u0103 Mircea Florian \u2013 sensul categoriei de diferen\u0163iere a existen\u0163ei ca mod de enun\u0163are, ca predicat, Existen\u0163a are esen\u0163ial at\u00e2tea \u00een\u0163elesuri c\u00e2te feluri de categorii, c\u0103ci semnifica\u0163iile existen\u0163ei sunt tot at\u00e2t de numeroase c\u00e2te sunt categoriile\u201d. (Introducere la categorii, Organon I, p. 122) \u00a0Referindu-se la aspectul ontologic al categoriilor, Florian va men\u0163iona: acest aspect \u201epur ontologic face o t\u0103ietur\u0103 \u00eentre categorii, fiindc\u0103 aduce un alt punct de vedere dec\u00e2t al predicatului sau al atributului. De o parte, substan\u0163a, existen\u0163a individual\u0103, prima substan\u0163\u0103, substratul, \u015fi de alt\u0103 parte, toate celelalte categorii care apar\u0163in substan\u0163ei, substratul sau subiectul lor; substan\u0163a nu apar\u0163ine nim\u0103nui, este subiect, f\u0103r\u0103 s\u0103 fie predicat, atribut, enun\u0163\u201d.<\/strong> (op. cit., p. 103)<\/p>\n

\u00a0 Aristotel va descoperi \u015fi va pune \u00een valoare dublul sens al categoriilor: 1. cel lingvistic, prin care se exprim\u0103 \u015fi se afirm\u0103 no\u0163iunile ca denot\u00e2nd atribute sau predicate \u015fi 2. cel existen\u0163ial, ontologic prin care se reflect\u0103 unul sau altul din modurile existen\u0163ei. Ca atare, proiectul s\u0103u ontologic va avea ca principal obiectiv \u201ec\u0103utarea temeiului sciziparit\u0103\u0163ii care afecteaz\u0103 fiin\u0163a lumii sublunare \u015fi care o face s\u0103 nu realizeze esen\u0163a fiin\u0163ei \u00een general, a\u015fa cum o vedem realizat\u0103 \u00een divin\u201d.<\/strong> (P. Aubenque, op. cit., p. 328)<\/p>\n

\u00a0 Temeiul sciziparit\u0103\u0163ii este mi\u015fcarea, care produce o \u201eruptur\u0103\u201d oriunde ac\u0163ioneaz\u0103 \u015fi este \u201elucrul comun tuturor lucrurilor naturale\u201d. Dar mi\u015fcarea nu va fi considerat\u0103 ca un fenomen accidental, \u00eentruc\u00e2t ea este cu adev\u0103rat un fenomen \u201esubstan\u0163ial, o dimensiune fundamental\u0103 a fiin\u0163ei fizicului, adic\u0103 a ceea ce exist\u0103 physis prin natur\u0103\u201d.<\/strong><\/p>\n

\u00a0 \u00cen cazul \u00een care am interpreta \u201efiin\u0163a fizicului\u201d \u00een mod \u00eengust, unilateral, am putea b\u0103nui c\u0103 Aristotel pune aici o limit\u0103, o restric\u0163ie, \u00eens\u0103 interpretarea dat\u0103 de el \u201efiin\u0163ei fizicului\u201d cuprinde totalitatea a ceea ce exist\u0103 \u00een cosmos \u015fi nu doar anumite fragmente ontice sau lucruri individuale. Aristotel va men\u0163iona \u015fi faptul c\u0103 \u201erealitatea universal\u0103\u201d nu are ca tr\u0103s\u0103tur\u0103 absolut\u0103 numai \u015fi numai mi\u015fcarea, \u201eci faptul de a putea fi \u00een mi\u015fcare sau \u00een repaus\u201d, ceea ce nu \u00eenseamn\u0103 c\u0103 mi\u015fcarea ar fi doar un accident printre celelalte acidente ale lumii. Mi\u015fcarea constituie \u201efactorul datorit\u0103 c\u0103ruia unitatea fiin\u0163ei este de acum \u00eenainte afectat\u0103 de distinc\u0163ia \u00eentre esen\u0163\u0103 \u015fi accident; este ruptura care separ\u0103 lumea accidentului de lumea necesit\u0103\u0163ii\u201d.<\/strong> (op. cit., p. 328)<\/p>\n

\u00a0 Prin urmare, devenirea, ca proces complex \u015fi universal, va cuprinde \u00een structurile ei at\u00e2t dinamismul mi\u015fc\u0103rii, c\u00e2t \u015fi staticul relativ ca efect al repausului. Devenirea \u00eenseamn\u0103, \u00een opinia aristotelic\u0103, at\u00e2t mi\u015fcare \u2013 scindare \u015fi divizibilizare a fiin\u0163ei \u00een elemente alc\u0103tuitoare ale lumii \u2013 c\u00e2t \u015fi o anumit\u0103 stabilitate existen\u0163ial\u0103. Ea va releva \u00een devenit, \u00een fiin\u0163\u0103 o \u201eduplicare \u015fi reduplicare\u201d, adic\u0103 \u201eo dubl\u0103 dualitate de principii: dac\u0103 numim forma ceea ce survine \u00een cadrul devenirii \u015fi se exprim\u0103 prin atribut, atunci forma se opune, pe de alt\u0103 parte, subiectului ca materie a devenirii, iar pe de alt\u0103 parte subiectului ca absen\u0163\u0103 a acestei forme, respectiv ca priva\u0163iune\u201d.<\/strong> (op. cit., p. 337) El previne \u015fi obiec\u0163ia care ar putea considera mi\u015fcarea ca \u00eenlocuire a priva\u0163iunii \u015fi invers, \u015fi transformarea raportului dintre ele \u00eentr-o succesiune care s\u0103 rup\u0103 coeren\u0163a lumii \u015fi s\u0103 afecteze permanen\u0163a subiectului. Aristotel are \u00een vedere c\u0103 at\u00e2t \u00een discurs, c\u00e2t \u015fi \u00een lume coeren\u0163a este permanent asigurat\u0103 de distinc\u0163ia care se stabile\u015fte \u00een mod necesar \u00eentre subiectul \u015fi atributele acestuia dob\u00e2ndite pe calea revenirii.<\/strong><\/p>\n

\u00a0 \u00cen Fizic\u0103, va aborda mi\u015fcarea, priva\u0163iunea \u015fi forma \u00een str\u00e2ns\u0103 unitate cu \u201eimplica\u0163iile temporare\u201d pe care le genereaz\u0103 disocierea fiin\u0163ei; \u201eforma este ceea ce va fi lucrul, priva\u0163iunea ceea ce era, iar subiectul ceea ce subzist\u0103, r\u0103m\u00e2ne, nu \u00eenceteaz\u0103 s\u0103 fie prezent pe parcursul accidentelor care \u00eei survin\u201d.<\/strong><\/p>\n

\u00a0 Devenirea face ca accidentele s\u0103-i survin\u0103 \u00een timp subiectului, ceea ce demonstreaz\u0103 c\u0103 temporalitatea este mereu divizibil\u0103 \u00een \u201eacum-uri\u201d, care sunt \u201esingura realitate a timpului\u201d \u00een care se produce devenirea, \u015fi care, fiind limite ale acestuia, vor fi de fiecare dat\u0103 diferite. Singura realitate ar fi cea a \u201efiin\u0163ei \u2013 \u00een \u2013 timp\u201d, care nu\u00a0 este alta dec\u00e2t fiin\u0163a \u00een mi\u015fcare. Dar \u201eacum-ul este acela\u015fi cu calitatea lui de a fi ceea ce este de fiecare dat\u0103; dar el este diferit \u00een fiin\u0163a sa\u201d. Acela\u015fi fenomen se \u00eent\u00e2mpl\u0103 \u015fi cu \u201emobilul care se mi\u015fc\u0103 (un punct, o piatr\u0103 sau altceva)\u201d, \u00eens\u0103 el va apare diferit \u00een discurs. \u00cen timpul mi\u015fc\u0103rii mobilului \u201esubiectul atribuirii prime\u015fte atribute care \u00eei modific\u0103 fiin\u0163a \u2013 aici, iar acum-ul devine de fiecare dat\u0103 altul \u00een con\u0163inutul s\u0103u\u201d \u015fi \u00eentruc\u00e2t obiectul mobil \u201er\u0103m\u00e2ne subiectul mereu prezent al modific\u0103rilor sale, esen\u0163a nu dispare \u00een atributele accidentale care \u00eei survin, iar acum-ul asigur\u0103 continuitatea mi\u015fc\u0103rii\u201d. <\/strong>(op. cit., p. 341) Prin aceasta Aristotel demonstreaz\u0103 c\u0103, at\u00e2t discursul atributiv c\u00e2t \u015fi timpul ecstatic sunt profund \u00eenr\u0103d\u0103cinate \u201e\u00een realitatea fundamental\u0103 a mi\u015fc\u0103rii\u201d.<\/strong><\/p>\n

\u00a0 \u00cens\u0103 disocierea Fiin\u0163ei nu este infinit\u0103 \u015fi nu se merge p\u00e2n\u0103 la epuizarea ei total\u0103 prin care: s-ar putea conferi \u00eensu\u015firile nefiin\u0163ei. Fiin\u0163a nu trebuie \u00een\u0163eleas\u0103 de dou\u0103 ori \u00een acela\u015fi sens, deoarece fiin\u0163a \u00een act provine din fiin\u0163a \u00een poten\u0163\u0103, iar aceasta nu este altceva dec\u00e2t o \u201enefiin\u0163\u0103 \u00een act\u201d. Rela\u0163ia dialectic\u0103 dintre cele dou\u0103 ipostaze ale fiin\u0163ei are consecin\u0163e directe asupra modului de abordare a identit\u0103\u0163ii \u015fi diversit\u0103\u0163ii existen\u0163ei, c\u00e2t \u015fi a discursului rostit asupra acesteia.<\/strong><\/p>\n

Aubenque va analiza aceast\u0103 rela\u0163ie \u015fi va consemna: \u201eIdentitatea de poten\u0163\u0103 (a subiectului \u015fi formelor care \u00eei survin n.n.) salveaz\u0103 unitatea devenirii \u015fi coeren\u0163a discursului. Diversitatea \u00een act (varietatea substan\u0163elor \u015fi atributelor survenite prin acum-uri \u2013 n.n.) salveaz\u0103 realitatea devenirii creatoare de forme\u201d. <\/strong>(op. cit., p. 352)<\/p>\n

Aceast\u0103 consecin\u0163\u0103 este urmarea fireasc\u0103 a g\u00e2ndirii aristotelice care \u201eopune discontinuit\u0103\u0163ii\u201d continuitatea unei naturi, pentru ca fiin\u0163a \u00een mi\u015fcare s\u0103 fie alta \u015fi nu altceva \u00een fiecare \u201eacum\u201d, s\u0103 nu-\u015fi piard\u0103 unitatea. Mi\u015fcarea nu va reprezenta deci nici doar, mutare dintr-un loc \u00een altul, nici distrugere, ci \u201e\u00eencheiere mereu ne\u00eencheiat\u0103\u201d, pentru c\u0103 \u00een mi\u015fcare \u201epoten\u0163a ni se releveaz\u0103 ca act\u201d, iar identitatea ca diversitate, care va constitui obiectul de studiu al ontologiei.<\/strong><\/p>\n

Stagiritul va marca o etap\u0103 de sintez\u0103 \u00een g\u00e2ndirea greac\u0103 \u015fi va deschide perspective ontologiei prin descoperirea pluralit\u0103\u0163ii de sensuri ale existen\u0163ei, \u00eentre care relevan\u0163\u0103 deosebit\u0103 o au: \u201esubstan\u0163a, sau ceea ce are existen\u0163\u0103 deplin\u0103, fiindc\u0103 este \u00een sine \u015fi pentru sine, calitatea, sau \u00eensu\u015firile substan\u0163ei, \u00een sf\u00e2r\u015fit rela\u0163ia sau raportarea substan\u0163elor unele la altele, datorit\u0103 \u00eensu\u015firilor lor\u201d. <\/strong>(M. Florian, Introducere \u00een categorii, p. 117)<\/p>\n

\u00cen aceea\u015fi Introducere, Florian va mai exprima un g\u00e2nd esen\u0163ial asupra g\u00e2ndirii aristotelice \u015fi anume: deoarece sunt \u201eexpresii ale existen\u0163ei\u00a0 \u00een g\u00e2ndirea noastr\u0103\u201d, Categoriile vor studia \u201egenurile de existen\u0163\u0103\u201d; deci nu este un tratat \u201edespre no\u0163iuni\u201d, ci \u201edespre g\u00e2ndirea \u015fi exprimarea existen\u0163ei\u201d.<\/strong><\/p>\n

Dar aceste categorii \u201enu enun\u0163\u0103 o pluralitate de naturi \u00eentre care s-ar \u00eemp\u0103r\u0163i fiindul \u00een totalitatea sa\u201d, ci, mai cur\u00e2nd, \u201emultiplicitatea modurilor dup\u0103 care fiin\u0163a ne apare a semnifica fiindul atunci c\u00e2nd o \u00eentreb\u0103m despre semnifica\u0163ia ei\u201d. <\/strong>(A. Dumitriu, Eseuri, p. 407) Modurile de a semnifica au o anumit\u0103 ierarhie:<\/strong><\/p>\n

1. existen\u0163a ca accident de care nu se ocup\u0103 nici un fel de \u015ftiin\u0163\u0103, \u00eentruc\u00e2t aici nu este implicat\u0103 necesitatea, iar accidentul n-ar exista dec\u00e2t \u201eprin numele lui\u201d;<\/strong><\/p>\n

2. existen\u0163a \u00een sens de adev\u0103rat (adev\u0103rul ca stare ontologic\u0103);<\/strong><\/p>\n

3. ca posibilitate \u015fi ca act;<\/strong><\/p>\n

4. dup\u0103 felurile categoriilor.<\/strong><\/p>\n

Ceea ce demonstreaz\u0103 c\u0103 \u201eExisten\u0163a \u2013 to on \u2013 se stratific\u0103 \u00eentr-o serie de etaje, de la existen\u0163a \u00eens\u0103\u015fi … p\u00e2n\u0103 la diviziuni (inteligibili prin ei \u00een\u015fi\u015fi). \u00centre existen\u0163a \u00eens\u0103\u015fi \u015fi indivizi se situeaz\u0103 o serie \u00eentreag\u0103 de universale\u201d, care se cuprind \u201eunele \u00een altele ca unit\u0103\u0163i ontologice\u201d, p\u00e2n\u0103 la \u201egenurile maxime \u2013 categoriale \u2013 dincolo de care\u201d se situeaz\u0103 acategorialul sau \u201eexisten\u0163a ca existen\u0163\u0103\u201d. <\/strong>(op. cit., p. 408)<\/p>\n

Finaliz\u00e2ndu-\u015fi realizarea efectiv\u0103 \u00een \u201eg\u00e2ndirea g\u00e2ndirii\u201d, ca ultim\u0103 faz\u0103, Fiin\u0163a, care este \u201epurt\u0103toare de esen\u0163e\u201d se va identifica poten\u0163ial cu nous-ul ca \u201elocul poten\u0163ial\u201d al acestor esen\u0163e. \u015ei, cum precizeaz\u0103 \u00eensu\u015fi Aristotel, \u201eUltimul act al realiz\u0103rii Fiin\u0163ei se petrece atunci c\u00e2nd g\u00e2ndirea se g\u00e2nde\u015fte pe sine \u015fi devine \u00een, act, \u00eens\u0103\u015fi Fiin\u0163a ca Fiin\u0163\u0103\u201d. <\/strong>(cf. A. Dumitriu, Philosophia mirabilis, p. 128)<\/p>\n

*<\/strong><\/p>\n

Preocup\u0103ri \u00een acest domeniu au existat \u015fi \u00een solul g\u00e2ndirii indiene \u015fi chineze, chiar dac\u0103 prima este puternic mitico-religioas\u0103, iar a doua apare, mai ales prin Confucius, \u00eenc\u0103rcat\u0103 de un eticism exagerat orientat spre o anumit\u0103 configura\u0163ie a ordinei sociale \u015fi a comportamentului uman \u2013 corespondent al unui model absolut.<\/strong><\/p>\n

Vorbind despre Continentul Soarelui R\u0103sare \u00eenspre a c\u0103rui g\u00e2ndire por\u0163ile sunt \u00eenc\u0103 ferecate pentru a o p\u0103trunde \u015fi mai ales a o \u00een\u0163elege \u00een semnifica\u0163iile ei depline, mai ales scrierii ideografice, ciziunii \u015fi \u201eenigmaticii paradoxale\u201d a exprim\u0103rii ideilor, Anton Dumitriu nota: \u201eexist\u0103 mari greut\u0103\u0163i \u00een interpretarea textelor vechilor filosofi chinezi; suntem \u00eentodeauna \u00eenclina\u0163i s\u0103 interpret\u0103m g\u00e2ndirea care este acoperit\u0103 de un text oarecare, \u00eentr-un context de idei europene care denatureaz\u0103 \u00een\u0163elesul textului\u201d. <\/strong>(Culturii eliate…, p. 86)<\/p>\n

China va veni \u00eens\u0103 spre Occident cu o alt\u0103 bog\u0103\u0163ie spiritual\u0103 \u00een care un loc dominant \u00eel ocup\u0103 Dao-ismul mai ales prin lucr\u0103rile lui \u00a0Lao-tzi, care va supune unei severe critici \u201elegea confucianist\u0103 potrivit c\u0103reia ordinea lumii \u015fi-ar avea izvorul \u00een afara ei\u201d.<\/strong><\/p>\n

Conceptul de dao care, de\u015fi \u00een c\u0103r\u0163ile mai vechi \u015fi \u00een g\u00e2ndirea popular\u0103 reprezenta \u201e\u00eens\u0103\u015fi firea lucrurilor care nu trebuie \u00eenc\u0103lcat\u0103\u201d sau norm\u0103 superioar\u0103 etico-religioas\u0103, va dob\u00e2ndi noi sensuri chiar dac\u0103 \u00eensumeaz\u0103 \u015fi o parte din semnifica\u0163iile anterioare.<\/strong><\/p>\n

Martin Palmer, un reputat sinolog va consemna: \u201eEste imposibil s\u0103 spunem c\u00e2nd a \u00eenceput cuv\u00e2ntul Tao s\u0103 capete semnifica\u0163ia pe care o are acum… \u00een vocabularul chinez, ea p\u0103streaz\u0103 \u00eenc\u0103 senul originar de drum sau cale… Litera provine din folosirea altor dou\u0103 litere \u00eensemn\u00e2nd cap \u015fi a merge, cale sau c\u0103rare. <\/strong>(Elemente de taoism, p. 44-45)<\/p>\n

\u00centr-o lucrare din \u00a01948 consacrat\u0103 Extremului Orient \u015fi intitulat\u0103 Religioni e filosofie …, Giuseppe Lorenzo va interpreta pe dao ca fiind \u201eordinea universului, drumul sau regula dualit\u0103\u0163ii lui in \u015fi iang … drumul macrocosmosului \u015fi al microcosmosului\u201d, neav\u00e2nd nici o not\u0103 mistic\u0103 \u015fi constituindu-se \u00een temei lumii, necesitate obiectiv\u0103 de ordine a lucrurilor, necorporal\u0103\u201d. Pornind de la raportul general (universal) \u015fi individual \u00een interpretarea lui dao, Ion Banu va remarca c\u0103 dao este temei \u015fi lege \u015fi dispune de anumite \u00eensu\u015firi: a) \u201eare obiectualitate\u201d, b) \u201eeste prezent \u00een lucrurile materiale perceptibile prin sim\u0163uri\u201d, c) este imperceptibil ca \u201esuceptibil de a fi redat doar printr-o abstrac\u0163ie logic\u0103\u201d.<\/strong><\/p>\n

Jocul \u00eentre mare \u015fi mic, \u00eentre infinit \u015fi finit sugereaz\u0103 tocmai raportul contradictoriu \u00eentre general \u015fi individual, circumscris totu\u015fi concretului \u00eentruc\u00e2t nivelul limbajului nu-i va permite \u00eenc\u0103 s\u0103 ajung\u0103 la abstractiz\u0103ri care ar face comprehensibile no\u0163iunile \u00een intensiunea lor. Dao este mare \u015fi simultan este mic \u2013 \u201e\u00eencerc s\u0103-l cuprind \u015fi nu \u00eel ajung, de aceea \u00eel numesc foarte mic\u201d; \u00eentre lucrurile sensibile \u015fi dao e un raport ca \u00eentre \u201ep\u00e2raiele de munte\u201d \u015fi mare; dao este \u201eun p\u0103trat mare (care) nu are unghiuri\u201d; \u201eun vas mare\u201d; ca (un sunet puternic ce nu poate fi auzit); \u201eca o figur\u0103 mare ce nu are form\u0103\u201d.<\/strong><\/p>\n

\u00cen Tao Te Ching vom g\u0103si un text formidabil \u00een care apare mai evident\u0103 \u201esubstan\u0163a metafizic\u0103\u201d a lui Dao: \u201eCeva este creat misterios \/ Cu mult \u00eenainte de facerea Cerului sau a P\u0103m\u00e2ntului \/ Este f\u0103cut \u015fi nu are form\u0103, \/ Nu are egal, \/ Este \u00eentodeauna prezent, mi\u015fc\u00e2ndu-se f\u0103r\u0103 \u00eencetare. \/ Din el, ca dintr-o\u00a0 mam\u0103 a ap\u0103rut tot ce tr\u0103ie\u015fte. \/ Nu \u015ftiu s\u0103-l numesc \/ A\u015fa c\u0103 \u00eei voi spune Tao \/ Plin de \u00eendoial\u0103, \u00eei voi spune cel mai mare \/ Fiind cel mai mare, se r\u0103sp\u00e2nde\u015fte pretutindeni. \/ T\u0103cut, el umple totul\u201d. (cf. M. Palmer, op. cit., p. 71) Sau un alt fragment \u00een care se schi\u0163eaz\u0103 homogonia (na\u015fterea lumii): \u201eDe la \u00eenceputul timpului, toate lucrurile au venit din Unu. Cerul este senin \u015fi t\u0103cut. P\u0103m\u00e2ntul este pa\u015fnic \u015fi \u00eendur\u0103tor. Zeitatea este bun\u0103 \u015fi puternic\u0103. Valea poart\u0103 totul. Toate lucrurile sunt bune \u015fi vii\u201d.<\/strong><\/p>\n

A\u015fadar, aceast\u0103 substan\u0163\u0103 metafizic\u0103 aflat\u0103 \u00een afara timpului \u015fi spa\u0163iului, va na\u015fte lucrurile corporale.<\/strong><\/p>\n

Unii au \u00eencercat s\u0103 stabileasc\u0103 identitate \u00eentre tao \u015fi logosul heraclitic, de\u015fi aceste concepte au cu totul \u015fi cu totul alte con\u0163inuturi \u015fi sunt radical diferite mai ales \u00een consecin\u0163ele \u015fi func\u0163ionalit\u0103\u0163ile lor ontologice \u015fi logice. S-ar putea men\u0163iona doar o oarecare similitudine de natur\u0103 ontologic\u0103, \u00eens\u0103 trebuie s\u0103 \u0163inem seama de faptul c\u0103 filosoful chinez spune c\u0103 tao nu este nomabil. Aceasta, observ\u0103 A. Dumitriu, \u201etr\u0103ia \u00een perioada c\u00e2nd omul f\u0103cea distinc\u0163iuni pe baz\u0103 de diferen\u0163e…; nomabilitatea lucrurilor nu apare dec\u00e2t prin diferen\u0163ierea lor, \u015fi aceasta nu este starea \u00een care omul percepea multiplicitatea \u00een unitatea ei funciar\u0103\u201d.\u00a0<\/strong><\/p>\n

Tao are o dubl\u0103 \u00eenf\u0103\u0163i\u015fare sau, mai bine zis \u00een\u0163elegere: ca unitate suprem\u0103 \u015fi ca manifest \u00een lucruri, \u00een individualit\u0103\u0163i palpabile. C\u00e2nd l-am identifica pe Tao \u015fi Logos, \u00eenseamn\u0103 c\u0103 neg\u0103m multiplele semnifica\u0163ii anterioare ale lui, dar \u015fi formele sale de manifestare.<\/strong><\/p>\n

Aprofund\u00e2nd aceste \u00eencerc\u0103ri \u015fi confrunt\u00e2ndu-le cu textele, atunci c\u00e2nd Tao-teking va afirma c\u0103: \u201edac\u0103 Fiin\u0163a aduce c\u00e2\u015ftig, Ne-fiin\u0163a aduce folos\u201d, Dumitriu va nota: \u201eFiin\u0163a \u015fi\u00a0 Ne-fiin\u0163a sunt puse aici pe picior de egalitate. \u015ei dac\u0103 Neantul poate fi un atribut al lui Tao, atunci \u015fi Fiin\u0163a este tot numai un atribut \u015fi nu Tao. Deci Tao ar trebui considerat dincolo de Fiin\u0163\u0103 \u015fi Ne-fiin\u0163\u0103. Aceast\u0103 situa\u0163ie ne duce la o apropiere cu Brahma Nirvana al vendantinilor indieni, Brahma, cel necalificat, despre care nu se poate spune nici c\u0103 exist\u0103 nici c\u0103 nu exist\u0103. Tao ar putea ap\u0103rea astfel ca necalificabil \u00een sensul acceptat de filosofia indian\u0103\u201d. <\/strong>(op. cit., p. 61)<\/p>\n

Acela\u015fi filosof rom\u00e2n va pune \u00een dezbatere \u015fi ideea WuWei (non-ac\u0163iune) sau \u201eactivit\u00e9 non agissante\u201d- nelucr\u0103toare prin care, cum exprim\u0103 filosofia chinez\u0103, \u201ese poate cuceri lumea\u201d (\u201eTao nu face nimic,. Dar nu r\u0103m\u00e2ne nimic nef\u0103cut \u201d sau \u201etao este comparabil cu str\u0103fundul tuturor lucrurilor\u201d) ceea ce s-ar identifica cu unitatea nediferen\u0163iat\u0103 sau cu primul motor nemi\u015fcat aristotelic.<\/strong><\/p>\n

Aceast\u0103 unitate nediferen\u0163iat\u0103 \u2013 cuprinz\u00e2nd Fiin\u0163a \u015fi Ne-fiin\u0163a va intra \u00een devenire tocmai prin nelini\u015ftea \u00een sine \u015fi activitatea \u00een repaus, aspect care contrazice orice opinie care ar sus\u0163ine c\u0103 g\u00e2ndirea chinez\u0103 nu ar fi ajuns la abstrac\u0163ii de gen proxim.<\/strong><\/p>\n

Aceast\u0103 devenire va fi realizat\u0103 prin inducerea celor dou\u0103 principii activ \u2013 masculin (yang) \u015fi feminin negativ \u2013 pasiv (yin), ca dou\u0103 puteri ce izvor\u0103sc din tao, dar nu sunt tao, care, combin\u00e2ndu-se \u00een diferite propor\u0163ii vor na\u015fte lumea lucrurilor. Aceste principii pot fi f\u0103r\u0103 nici o rezerv\u0103 asimilate actului \u015fi poten\u0163ei din cultura european\u0103.<\/strong><\/p>\n

Unii dintre interpre\u0163ii chinezi, \u00eentre care Gu-Mo-Jo, vor sublinia c\u0103 marea descoperire al lui Lao-tzi este faptul c\u0103 \u201edao este fireasc\u0103 a naturii \u015fi c\u0103 dao este lipsit de orice esen\u0163\u0103 divin\u0103\u201d.\u00a0 Acest dao dup\u0103 care toate lucrurile sunt alc\u0103tuite din particule materiale foarte mici: \u0163i\u201d. Lumea este natural, necreat\u0103, \u00een continu\u0103 mi\u015fcare \u015fi dezvoltare, subordonat\u0103 lui tao \u2013 ca necesitate \u015fi lege unic\u0103.<\/strong><\/p>\n

Tao este \u00eenceput, cale \u015fi linia mi\u015fc\u0103rii \u2013va intra treptat din lumea exterioar\u0103 \u00een via\u0163a omului \u015fi chiar \u00een zona g\u00e2ndirii sale, transform\u00e2ndu-se din cale \u00een norm\u0103 etic\u0103 \u015fi apoi \u00een spirit\u00a0 logic.<\/strong><\/p>\n

R\u0103sp\u00e2ndindu-se peste tot tao devine \u201etemelia profund\u0103 a tuturor lucrurilor\u201d. El este lege \u015fi substan\u0163\u0103 a lumii: \u201etao d\u0103 na\u015ftere unului; unul na\u015fte diada, diada na\u015fte triada, iar triada na\u015fte toate fiin\u0163ele\u201d.<\/strong><\/p>\n

Apare \u015fi o interesant\u0103 teorie a contrariilor, dar non-ac\u0163iunea prin care \u00een\u0163eleptul \u201e\u00eenf\u0103ptuie\u015fte lucrurile \u015fi realizeaz\u0103 \u00eenv\u0103\u0163\u0103tura f\u0103r\u0103 mijlocirea cuvintelor\u201d. C\u00e2t despre contrarii, se spune c\u0103 atunci \u201eC\u00e2nd (to\u0163i) vor afla c\u0103 binele este bine, va ap\u0103rea \u015fi r\u0103ul. De aceea fiin\u0163a \u015fi ne-fiin\u0163a se nasc una pe cealalt\u0103, ceea ce e greu \u015fi ceea ce e u\u015for se creeaz\u0103 una pe cealalt\u0103\u201d.<\/strong><\/p>\n

G\u00e2ndirea indian\u0103 a intrat destul de t\u00e2rziu \u00een circuitul spiritualit\u0103\u0163ii europene, secolele al XVIII-lea \u015fi al XIX-lea depun\u00e2nd m\u0103rturie direct\u0103 \u00een acest sens. Influen\u0163e mai timpurii se reg\u0103sesc \u00een cultura greac\u0103, despre care Aram Frenkian avea s\u0103 sus\u0163in\u0103 c\u0103 ar exista la grecul Phylostratos un text privitor la cunoa\u015fterea absolutului \u00een g\u00e2ndirea indian\u0103: \u201e<Noi cunoa\u015ftem toate lucrurile, deoarece ne cunoa\u015ftem mai \u00eent\u00e2i pe noi\u00a0 \u00een\u015fine. C\u0103ci nimeni dintre noi nu se apuc\u0103 de acest\u0103 filosofie \u00eenainte de a se cunoa\u015fte pe sine (\u00eenainte de a-\u015fi cunoa\u015fte eul)>\u201d. (Scrieri filosofice, p. 105) \u015ei astfel, grecul va scoate din \u201econcep\u0163ia brahmanic\u0103 a identit\u0103\u0163ii dintre Brahman \u015fi \u00c2tman\u201d preceptul socratic al cunoa\u015fterii de sine. Dar mai descoperim \u015fi un alt aspect: India pune \u00een centrul universului omul a c\u0103rui cunoa\u015ftere era extins\u0103 asupra \u00eentregului, tocmai pentru c\u0103 fiin\u0163a uman\u0103 e forma superioar\u0103 de manifestare a lui Brahman prin care doar a\u015fa se poate realiza autocunoa\u015fterea universului.<\/strong><\/p>\n

\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0 \u015ei aici, ca \u015fi \u00een g\u00e2ndirea preconfucianist\u0103 chinez\u0103, baza dezbaterilor filosofice, \u00een termeni moderni, o constituie cele dou\u0103 elemente fundamentale \u2013 fiin\u0163a \u015fi fiin\u0163area \u2013 care vor genera numeroase probleme adiacente \u015fi vor determina concep\u0163ii \u015fi structuri ontologice extrem de diferite.<\/strong><\/p>\n

\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0 Referindu-se la influen\u0163a Indiei asupra g\u00e2ndirii europene, Anton Dumitriu nota: \u201eInteresul pentru filosofia indian\u0103 deschisese por\u0163ile ferecate ale g\u00e2ndirii brahmanice \u015fi budiste, \u00eenc\u0103 de la \u00eenceputul secolului trecut (al XIX-lea \u2013n.n.)… Exotismul unei culturi care abia era descoperit\u0103 \u00een esen\u0163a \u015fi frumuse\u0163ea ei se sim\u0163ea \u00een opera multor scriitori europeni\u201d. (<\/strong>Culturi eleate \u015fi culturi heracleitice, p.73<\/em>)<\/p>\n

\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0 Curiozitatea \u015fi interesul europeanului fa\u0163\u0103 de doctrinele secrete ale acestei culturi erau tot mai mari, dac\u0103 ne g\u00e2ndim la deosebirile radicale dintre mentalit\u0103\u0163ile indiene \u015fi cele occidentale, la luciditatea \u015fi ra\u0163ionalitatea care domin\u0103 g\u00e2ndirea european\u0103 \u00een raport cu misticismul \u015fi intui\u0163ia concret\u0103 ale celui indian!<\/strong><\/p>\n

\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0 O caracteristic\u0103 esen\u0163ial\u0103 a acestui tip de g\u00e2ndire de care nu este refuzat\u0103 ci doar limitat\u0103 func\u0163ia ra\u0163iunii, este eviden\u0163iat\u0103 \u015fi de \u00a0c\u0103tre Mario Meunier: \u201eIndia nu a p\u0103r\u0103sit, cum a f\u0103cut Occidentul, puterea intuitiv\u0103, elanul mistic \u015fi asceza mental\u0103, care au marcat \u00eenceputurile \u00een\u0163elepciunii sale antice. Chiar c\u00e2nd unii dintre g\u00e2nditorii ei au intelectualizat temele fundamentale, niciodat\u0103 ea nu s-a separat cu totul de viziunea intuitiv\u0103 \u015fi direct\u0103 a sufletului, de elanul care i-a \u00eempins spre divin pe primii ei \u00een\u0163elep\u0163i\u201d. <\/strong>(cf. AD, p. 76)<\/p>\n

\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0 Acest lucru a f\u0103cut ca filosofiile indice, indiferent de momentul apari\u0163iei \u015fi dezvolt\u0103rii lor, s\u0103 p\u0103streze starea originar\u0103<\/span>, f\u0103r\u0103 a istoriciza sau denatura miturile ini\u0163iale \u015fi s\u0103 aib\u0103 \u201eo metod\u0103 pentru reintegrarea omului din nou \u00een aceast\u0103 stare\u201d, chiar dac\u0103 uneori aceste doctrine au diferen\u0163e mari de opinii ori sunt \u00eentr-o situa\u0163ie conflictual\u0103. Ele vor respecta \u00eentodeauna \u201epostulatele realiz\u0103rii unei st\u0103ri transcendente, summum bonum al vie\u0163ii\u201d, dup\u0103 cum m\u0103rturisea filosoful S. Dasgupta \u00een A History of Indian Philosophy.<\/strong><\/p>\n

\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0 Viziunea cosmogonic\u0103 indian\u0103 are \u00een centrul s\u0103u pe Brahman \u201eAcela, \u00eentr-adev\u0103r, din care se nasc aceste fiin\u0163e, prin care ele, odat\u0103 ce s-au n\u0103scut tr\u0103iesc, \u00een care ele, r\u0103pos\u00e2nd, intr\u0103 din nou, pe acesta caut\u0103 s\u0103-l cuno\u015fti, acesta este Brahman\u201d. (P. Deussen, Filosofia upani\u015fadelor p. 135) Brahman, ca \u201eUnu\u201d, principiul primordial, care \u201ed\u0103inuie\u201d la \u00eenceput, \u201eca o unduire lipsit\u0103 de lumin\u0103 \u00eenconjurat de o teac\u0103 (…), din care, prin Tapas, acel unu se na\u015fte apoi drept Kama sau Manas\u201d, va produce mai \u00eent\u00e2i din sine materia, apoi, ca prim n\u0103scut va intra \u00een ea ca \u201esuflet al lumii \u015fi suflet individual\u201d.<\/strong><\/p>\n

\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0 Lumea ar fi creat\u0103 prin ascez\u0103 \u015fi din dorin\u0163a de multiplicare \u201eLa \u00eenceput, aceast\u0103 lume era numai \u00c2tman, nu era nimic altceva, la care s\u0103 se ridice ochii. El a chibzuit vreau s\u0103 f\u0103uresc lumi\u201d.<\/strong> (op. cit., p. 1402)<\/p>\n

\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0 Din aceast\u0103 dorin\u0163\u0103 a plurific\u0103rii va \u00eencepe actul crea\u0163iei lumii. Mai \u00eent\u00e2i vor fi create \u201eapa, p\u0103m\u00e2ntul \u015fi atmosfera, apele de deasupra \u015fi dedesubt\u201d ca ni\u015fte condi\u0163ii naturale minime de apari\u0163ie a regnurilor anorganic \u015fi organic. Dar acestea trebuie influen\u0163ate \u015fi atunci principiul primordial scoate \u201edin ape pe Puru\u015fa \u015fi \u00eel modeleaz\u0103\u201d. Aceast\u0103 crea\u0163ie presupune un proces biologic de la germene la na\u015ftere \u015fi dezvoltare. De aceea \u201e\u00cen timp ce \u00eel cloce\u015fte, se despic\u0103 precum un ou\u201d, iar din gura, nasul, ochii acestuia vor apare \u201ecele opt organe psihice \u015fi apoi, din acesta, Agni, Vayn, Aditya, ca cei opt p\u0103zitori ai lumii care… se stabilesc \u00een om ca valoare, respira\u0163ie, v\u0103z \u015f.a.m.d.\u201d.<\/strong><\/p>\n

\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0 Mitul upani\u015fadic va cuprinde procesul de desf\u0103\u015furare a lui \u00c2tman \u00een \u201elumea pluralist\u0103\u201d, dar \u015fi identitatea tuturor fenomenelor cu acesta, realiz\u00e2nd \u015fi o \u201eclasificare\u201d a fiin\u0163elor organice dup\u0103 modul \u00een care se nasc: a) \u201edin ou\u201d, b) \u201en\u0103scute vii\u201d, c) din germene. Aceast\u0103 \u00eempletire dintre componentele mitice \u015fi observa\u0163ii sau experien\u0163e\u00a0 cu fenomene naturale constituie fondul g\u00e2ndirii upani\u015fadice. Acest proces de \u201efacere\u201d a lumii organice de c\u0103tre \u00c2tman prin dorin\u0163\u0103 \u015fi ascez\u0103 este redat \u00eentr-o splendid\u0103 construc\u0163ie poetic\u0103 a c\u0103rei vechime este imemorial\u0103:<\/strong><\/p>\n

\u201eCa ni\u015fte cet\u0103\u0163i el a f\u0103cut bipezii<\/strong><\/em><\/p>\n

\u015ei patrupedele la fel ca pe ni\u015fte cet\u0103\u0163i<\/strong><\/em><\/p>\n

Iar \u00een cet\u0103\u0163i el a intrat ca pas\u0103rea \u00een zbor<\/strong><\/em><\/p>\n

\u00cen cet\u0103\u0163i el a intrat ca cet\u0103\u0163ean (Brahman),<\/strong><\/em><\/p>\n

Din el n\u0103scutu\u2013s\u2013a de multe ori \u015fi zeii<\/strong><\/em><\/p>\n

\u015ei r\u0103posa\u0163ii, oameni, vite \u015fi p\u0103s\u0103rii tot din el<\/strong><\/em><\/p>\n

Inspira\u0163ie \u015fi expira\u0163ie, orez \u015fi orz<\/em>, la fel<\/em>.<\/strong> (cf. P.D., p. 149)<\/p>\n

A\u015fadar, Brahman, care este \u201eun om \u015fi \u00een distan\u0163\u0103, \u00een lege, \u00een spa\u0163ii\u201d \u015fi al c\u0103rui trup este p\u0103m\u00e2ntul, acesta este \u201esufletul t\u0103u, c\u00e2rmuitorul l\u0103untric, nemuritorul\u201d.<\/strong><\/p>\n

\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0 Brahman \u00eentruchipeaz\u0103 atribute contradictorii, reprezent\u00e2nd simultan crea\u0163ia, dorin\u0163a de face a lumii dar \u015fi for\u0163a de nimicire a acestora, c\u0103ci \u00een \u201enatura lui material\u0103\u201d se vor re\u00eentoarce toate fiin\u0163ele la sf\u00e2r\u015fitul unui eon, iar la \u00eenceputul altui eon, el va emana o nou\u0103 lume pluralist\u0103. Sub acest aspect, Brahman \u00eentruchipeaz\u0103 pricina mor\u0163ii dar \u015fi a vie\u0163ii, \u00eentruc\u00e2t \u201eel a sacrificat \u00een toate fiin\u0163ele Sinele s\u0103u \u015fi fiin\u0163ele \u00een Sinele s\u0103u\u201d.<\/strong><\/p>\n

\u201eCe el a creat, o ia \u00eenapoi din nou,<\/strong><\/em><\/p>\n

Spre unitate revenind cu esen\u0163a fiin\u0163ei,<\/strong><\/em><\/p>\n

Pentru ca apoi…<\/strong><\/em><\/p>\n

Din nou s\u0103-nceap\u0103 opera de guna plin\u0103,<\/strong><\/em><\/p>\n

Una c\u00e2te una naturile-mp\u0103r\u0163ind\u201d<\/strong><\/em>. (cf. P.D., p. 164)<\/p>\n

Dorin\u0163a de plurificare \u00eel \u00eembodole\u015fte pe Brahman s\u0103 creeze lumea, \u00een timp ce oboseala \u00eel \u00eempinge spre distrugerea acesteia prin absorbirea ei \u00een Sine, aspect ilustrat \u015fi de marele nostru poet \u2013 Eminescu \u2013 \u00een urm\u0103toarele versuri:<\/strong><\/p>\n

\u201eDin haos, Doamne-am ap\u0103rut<\/strong><\/em><\/p>\n

\u015ei m-a\u015f \u00eentoarce-n haos…<\/strong><\/em><\/p>\n

\u015ei din repaus m-am n\u0103scut,<\/strong><\/em><\/p>\n

Mi-e sete de repaus\u201d. (Luceaf\u0103rul)<\/strong><\/em><\/p>\n

\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0 Dealtfel, exist\u0103 o \u00eembinare conceptual\u0103 a celor dou\u0103 mituri esen\u0163iale \u00een succesiune circular\u0103 \u2013 al crea\u0163iei \u015fi al reintegr\u0103rii, despre care Mircea Eliade spunea: \u201eOrice act religios, oric\u00e2t ar fi el de primitiv (ritual, adorare, liturghie) este o \u00eencercare de refacere a unit\u0103\u0163ii cosmice \u015fi de reintegrare a omului, pentru c\u0103, \u00een orice act religios se realizeaz\u0103 un paradox, se \u00eempline\u015fte coinciden\u0163a contrariilor. Primitivul care se \u00eenchin\u0103 unei pietre sau unui arbore realizeaz\u0103, chiar \u00een acest \u00eentunecat act religios al s\u0103u, o coinciden\u0163ia oppozitorum<\/span>; pentru c\u0103 piatra sau arborele, \u00een con\u015ftiin\u0163a lui, devine Tot, r\u0103m\u00e2n\u00e2nd \u00een acela\u015fi timp parte; este un lucru sacru, r\u0103m\u00e2n\u00e2nd \u00een acela\u015fi timp, un obiect oarecare \u00een cosmos\u201d. (M. Eliade, Mitul reintegr\u0103rii. 1942, p. 62-63) Aplec\u00e2ndu-se atent asupra acestei afirma\u0163ii, Sergiu Al. George va ad\u00e2nci interpretarea \u015fi va aprecia c\u0103 \u201efunc\u0163ia totalizant\u0103 a simbolului este asimilat\u0103 cu coinciden\u0163a contrariilor\u201d, deoarece \u201erela\u0163ia dintre simbol \u015fi simbolizat este o rela\u0163ie de la parte la Tot\u201d. (Sergiu Al. George, Arhaic \u015fi universal, p. 189-190) Sub aspect fizic, piatra sau arborele sunt componente individuale (p\u0103r\u0163i) ale cosmosului; dar atunci c\u00e2nd dob\u00e2ndesc o \u00eenc\u0103rc\u0103tur\u0103 sacr\u0103, ele vor fi considerate de c\u0103tre omul religios un \u00eentreg cu aur\u0103 de TOT sau de for\u0163\u0103 cosmic\u0103 esen\u0163ial\u0103. Deci, prin sacralizare, func\u0163ia ontic\u0103 (piatr\u0103, arbore etc.) este dublat\u0103 de o func\u0163ie ontologic\u0103 prin care partea va fi transformat\u0103 \u00een \u00eentreg \u015fi va simboliza marele TOT, realiz\u00e2ndu-se par\u0163ial sau integral, coinciden\u0163a oppositorum \u015fi astfel s\u0103 transceand\u0103 aceast\u0103 lume, \u201eparticip\u00e2nd totodat\u0103 la ea\u201d.<\/strong><\/p>\n

\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0 Sergiu Al. George mai remarc\u0103 \u015fi faptul c\u0103 hierofania (Maya) \u201e\u00een concep\u0163ia indian\u0103 presupune \u015fi ea ideea de discontinuitate \u00eens\u0103 \u00een al\u0163i termeni\u201d dec\u00e2t cei dintre sacru \u015fi profan \u00een care discontinuitatea ar avea un caracter absolut. \u201eMaya era discontinuitatea ca multiplicitate instituit\u0103 de dualitatea contrariilor\u201d, iar \u201eTranscenden\u0163a Brahman se dob\u00e2nde\u015fte prin re\u00eentoarcerea la unitate, prin actul de a lua cuno\u015ftin\u0163\u0103 de posibilitatea coinciden\u0163ei contrariilor \u015fi de a o realiza\u201d. <\/strong>(Sergiu Al. George, op. cit., p.\u00a0 195)<\/p>\n

\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0 Decript\u00e2nd semnifica\u0163ia originar\u0103 a multiplelor mituri care populeaz\u0103 acest teritoriu din cele mai vechi timpuri \u015fi circumscriu \u00eentr-un fel protoistoria spiritualit\u0103\u0163ii umane sau a \u201eomului universal\u201d, c\u0103utat mereu de \u201eomul provincial\u201d european, Mircea Eliade consemna: \u201eIndia veche ne permite s\u0103 percepem pe viu, trecerea de la scenariu mitico-ritual la paleoteologie, urm\u00e2nd ca ulterior s\u0103 genereze metafizici diferite. Ea ilustreaz\u0103 \u00een plus, mai bine dec\u00e2t orice alc\u0103tuire, reluarea pe nivele multiple \u015fi reinterpretarea creatoare a unor teme arhaice, din plin atestat\u0103 \u00een lume… India ilustreaz\u0103 \u00een mod exemplar faptul c\u0103 un anumit simbol este susceptibil s\u0103 declan\u015feze ceea ce s-ar putea numi o simbolizare \u00een lan\u0163 a oric\u0103rei experien\u0163e dezv\u0103luind situa\u0163ia omului \u00een cosmos, incit\u00e2nd astfel la o reflexie presistematic\u0103 \u015fi articul\u00e2nd primele rezultate\u201d.<\/strong> (Mircea Eliade, Nostalgie des origines, p. 316)<\/p>\n

\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0 O problem\u0103 pe care Lucian Blaga o va dezbate pe larg este cea a raportului dintre eu (individualitate) \u015fi \u00c2tman\u2013Brahman. Dac\u0103 \u00een cunoa\u015fterea comun\u0103 a fost men\u0163inut\u0103 pluralitatea eurilor, mul\u0163i g\u00e2nditori ai Indiei au trebuit s\u0103 coboare \u201e\u00een propriile lor ad\u00e2ncuri suflete\u015fti, p\u00e2n\u0103 la un punct de confluen\u0163\u0103 a tuturor \u201eeurilor\u201d individuale \u015fi s\u0103 demonstreze c\u0103 de fapt acestea sunt simple manifest\u0103ri efemere, iluzii ale lui \u00c2tman- Brahman. Prin aceasta ei schimb\u0103 total perspectiva asupra lumii \u015fi \u00eenr\u0103d\u0103cineaz\u0103 ideea c\u0103 \u201eSingur cu adev\u0103rat existent ar fi eul divin \u00een noi…\u201d.<\/strong> (Lucian Blaga, Trilogia cunoa\u015fterii, p. 85)<\/p>\n

\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0 Acest lucru configureaz\u0103 o alt\u0103 manier\u0103 de a pune problema \u00een ce prive\u015fte rela\u0163ia cosmos \u2013 fiin\u0163\u0103 uman\u0103, pentru c\u0103 la inzi, \u00een spatele tuturor efemeridelor, a existen\u0163elor individuale, se afl\u0103 Sinele.<\/strong><\/p>\n

\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0 \u00cen Upani\u015fade se spune c\u0103 \u201ela \u00eenceput lumea aceasta era singur Brahman, \u00a0sub chipul unui om. El privi \u00een jurul s\u0103u \u015fi nu v\u0103zu nimic altceva \u00een afar\u0103 de sine. Atunci a exclamat dintr-un \u00eenceput: Aceasta mi-e sinele. \u015ei de aici s-a n\u0103scut Sinele\u201d. (C. Noica, Modelul Cultural european, p. 93) \u00cen timp ce Occidentul \u015fi-a \u00eendreptat toate cercet\u0103rile c\u0103tre \u201eceea ce este \u00een afara omului\u201d \u2013 spunea A. Dumitru \u2013 consider\u00e2nd c\u0103 el este risipit \u201e\u00een obiectele pe care le posed\u0103, \u00een ac\u0163iunile lui\u201d, orientalii apreciaz\u0103 c\u0103 omul este \u00een centrul universului, pentru c\u0103 \u00een el \u201ese reflecteaz\u0103 \u00eentreaga existen\u0163\u0103 \u015fi pentru a c\u00e2\u015ftiga lumea individul trebuie s\u0103 se cucereasc\u0103 pe sine\u201d.<\/strong><\/p>\n

\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0 Focalizarea cunoa\u015fterii omului, a individului uman, purt\u0103tor nu numai de natur\u0103 dar \u015fi de cultur\u0103 \u2013 ideal tradi\u0163ional \u015fi preponderent \u00een filosofia oriental\u0103 – va fi promovat\u0103 de spiritualitatea european\u0103 de mai t\u00e2rziu prin Socrate, iar, \u00een context contemporan, prin ceea ce a \u00eencercat \u015fi \u00eencearc\u0103 existen\u0163ialismul \u015fi fenomenologia, mai ales prin Dasein-ul\u00a0 heideggerian.<\/strong><\/p>\n

\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0 Aceste plonj\u0103ri \u00een intimitatea fiin\u0163ei umane \u015fi a condi\u0163iei sale existen\u0163iale se circumscriu la polul opus al cercet\u0103rii \u015fi al solu\u0163iilor europene, care pornesc \u00een demersul lor de la fiin\u0163a generic\u0103 \u015fi universal\u0103 c\u0103tre ceea ce este sensibil pasager. \u00cen marea oper\u0103 Ved\u00e2nta, universul este conceput \u00een analogie cu omul, ca un \u201ePurusha la care p\u0103r\u0163ile corpului sunt p\u0103m\u00e2ntul, canalele sau r\u00e2urile, suflul e v\u00e2ntul, din ele ie\u015find cele patru clase func\u0163ionale ale societ\u0103\u0163ii omene\u015fti: brahmanii, de\u0163in\u0103torii \u015fi vorbitorii, din cap, r\u0103zboinicii din bra\u0163, agricultorii din p\u00e2ntece \u015fi muncitorii din picioarele sale\u201d.<\/strong><\/p>\n

\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0 A\u015fa cum ar\u0103ta \u015fi Ren\u00e9 Gu\u00e9non, \u00een Ved\u00e2nta avem unul din cele mai grandioase tablouri descriptive, de natur\u0103 ontologic\u0103, privind omul \u00een devenirea sa \u015fi c\u0103ile de eliberare pentru dob\u00e2ndirea nemuririi, a \u201est\u0103rii supreme \u015fi necondi\u0163ionate\u201d.<\/strong><\/p>\n

\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0 Prin \u00eentoarcerea \u00een sine \u015fi la sine, vom putea descoperi \u201enu numai c\u0103 omul are \u00een el coresponden\u0163a colectiv\u0103 a tuturor lucrurilor, dar c\u0103 el con\u0163ine \u00een integritatea sa \u00eens\u0103\u015fi for\u0163a cosmic\u0103, principiul prim\u201d. Deci cunoa\u015fterea noastr\u0103 \u00een\u015fine ne va deschide por\u0163ile c\u0103tre p\u0103trunderea \u015fi explicarea mecanismelor intime \u015fi energiei care lucreaz\u0103 ne\u00eentrerupt la zidirea universului \u00eensu\u015fi.<\/strong><\/p>\n

\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0 Filosofia Occidental\u0103 a asimilat mult\u0103 vreme, f\u0103r\u0103 nici o distinc\u0163ie prealabil\u0103, conceptele de personalitate \u015fi individualitate cu cele de Eu \u015fi Sine, de\u015fi sub aspect metafizic acestea sunt lucr\u0103ri, dac\u0103 nu total, cel pu\u0163in par\u0163ial diferite. Sinele este principiul transcendent \u015fi permanent al c\u0103rei fiin\u0163\u0103 manifestat\u0103, fiin\u0163a uman\u0103, de exemplu, nu este dec\u00e2t o modificare tranzitorie \u015fi contingent\u0103, neafect\u00e2nd \u00een nici un fel principiul. Omul ca fiin\u0163\u0103 manifestat\u0103 nu constituie \u00een nici un chip individualitatea Sinelui, ci doar o modificare a acestuia \u00een propria lui consisten\u0163\u0103, f\u0103r\u0103 \u00eens\u0103 a-i altera \u00een vreun fel eternitatea \u015fi imuabilitatea, nemi\u015fcarea ca atribute ale Fiin\u0163ei pure.<\/strong><\/p>\n

\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0 El nu poate fi altceva, dec\u00e2t este \u00eensu\u015fi; r\u0103m\u00e2ne nemi\u015fcat \u00een propria lui natur\u0103, dar dezvolt\u0103 posibilit\u0103\u0163ile pe care le con\u0163ine prin \u201etrecerea de la putere la act\u201d. Aceast\u0103 dezvoltare nu este \u00eens\u0103 dec\u00e2t o \u201etrecere relativ\u0103\u201d \u015fi nu o manifestare. Sinele \u00ee\u015fi dezvolt\u0103 posibilit\u0103\u0163ile printr-un multiplu infinit, ating\u00e2nd, \u00een condi\u0163ii deosebite, starea fiin\u0163ei umane\u00a0 individuale \u015fi r\u0103m\u00e2n\u00e2nd totu\u015fi unitar \u015fi indivizibil \u00een natura sa. Astfel, Sinele, raportat la fiin\u0163\u0103, este \u201epersonalitatea divin\u0103\u201d sau \u00c2tm\u00e2 \u2013 spirit necorelat cu vreun alt principiu de natur\u0103 material\u0103…<\/strong><\/p>\n

\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0 Aflat \u00een afara oric\u0103rei particulariz\u0103ri \u015fi distinc\u0163ii, \u00c2tm\u00e2 sau \u201eSuperiorul Sine\u201d traverseaz\u0103 infinitatea treptelor existen\u0163ei, \u00eens\u0103 r\u0103m\u00e2ne mereu acela\u015fi egal sie\u015fi \u015fi netulburat, neatins de contingen\u0163\u0103. Individualitatea ca stare de fiin\u0163are, inclusiv uman\u0103, apare ca un reflex al Sinelui, ea nu are existen\u0163\u0103 real\u0103 dec\u00e2t atunci c\u00e2nd reflexul Sinelui se instituie ca nucleu sau centru al s\u0103u \u015fi o determin\u0103 s\u0103 participe la \u201enatura Sinelui\u201d. Pentru a evita o confuzie, dar \u015fi a elimina eroarea empiri\u015ftilor, care identific\u0103 generalul cu colectivul \u015fi degradeaz\u0103 universalul p\u00e2n\u0103 la echivalarea lui cu sensibilul, Gu\u00e9non precizeaz\u0103 c\u0103 universalul \u015fi individualul sunt termeni distinc\u0163i \u015fi opu\u015fi.<\/strong><\/p>\n

\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0 Aceasta pentru c\u0103 universul con\u0163ine simultan \u201enemanifestul \u015fi st\u0103rile de manifestare supra inviduale\u201d, \u00een timp ce individualul \u201econ\u0163ine toate treptele manifest\u0103rii formale, adic\u0103 toate st\u0103rile \u00een care fiin\u0163ele primesc o form\u0103\u201d, deoarece forma se constituie prin condi\u0163iile limitative ce definesc o anume stare de existen\u0163\u0103. \u00cen acest spirit, fiin\u0163area uman\u0103 se realizeaz\u0103 ca integralitate \u015fi stare complex\u0103 av\u00e2nd \u00een componen\u0163a sa un ansamblu grosier de \u201emultiple posibilit\u0103\u0163i\u201d (corporalitatea) \u015fi un ansamblu de \u201emultiple posibilit\u0103\u0163i\u201d care se extind dincolo de ea, constituind modalit\u0103\u0163ile sale subtile. Ele nu reprezint\u0103 categorii de tip european, c\u0103ci, \u201edac\u0103 ontologia sau cunoa\u015fterea fiin\u0163ei \u0163in chiar de metafizic\u0103 \u2013 sublinia Gu\u00e9non \u2013 ea este departe de a constitui metafizica complet\u0103 \u015fi total\u0103, c\u0103ci Fiin\u0163a nu este deloc nemanifestul \u00een sine, ci numai principiul manifest\u0103rii; intereseaz\u0103 mult mai pu\u0163in, din punct de vedere metafizic, dec\u00e2t fiin\u0163a \u00eens\u0103\u015fi\u201d.<\/strong><\/p>\n

\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0 Or, acest principiu Suprem aflat dincolo de fiin\u0163\u0103 este Brahma, care este centrul vital al individualit\u0103\u0163ii umane, indiferent c\u0103 este unit sau eliberat \u00een sensul dublei raport\u0103ri: a) la principiu b) la manifestarea sau existen\u0163a contingent\u0103. Sinele este \u00een unitate cu \u00c2tm\u00e2 \u00a0iar aceasta se identific\u0103 cu Brahma, identitate care va fi realizat\u0103 prin Yoga definit\u0103 ca \u201euniune intim\u0103 \u015fi esen\u0163ial\u0103 a fiin\u0163ei cu Principiul divin\u201d, cu universalul.<\/strong><\/p>\n

\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0 Av\u00e2nd sensul de a \u00eenjuga, de a lega \u00eempreun\u0103 \u015fi de a uni, yoga se constituie \u00eentr-o metod\u0103 sau c\u0103rare (marga) pe care yoginul este obligat s\u0103 o str\u0103bat\u0103 pentru a se lep\u0103da de ceea ce este pasager \u2013 ansamblul s\u0103u grosier \u2013 \u015fi de a atinge ceea ce este real \u015fi permanent \u00een propria sa fiin\u0163\u0103. Acest proces de eliberare treptat\u0103 presupune o concentrare maxim\u0103 a puterilor intelective, ceea ce s-ar putea numi \u201e\u00eenjugarea min\u0163ii, st\u0103p\u00e2nirea ei\u201d. \u201eCon\u015ftiin\u0163a aceluia care ajunge la aceast\u0103 concentrare \u2013 remarca A. Dumitriu \u2013 devine un centru \u00een care s-a concentrat, \u00eentreaga existen\u0163\u0103 a lui\u201d.<\/strong><\/p>\n

\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0 \u00cen inim\u0103, care este l\u0103ca\u015ful lui Brahma, adic\u0103 centrul vital, locuie\u015fte Akasha, care nu e numai eterul ca principiu \u201eal celorlalte patru elemente sensibile\u201d, corporale, \u015fi nici numai sufletul viu ca \u201emanifestare a Sinelui \u00een via\u0163\u0103, ci este \u015fi \u00c2tm\u00e2 \u00een realitatea suprem\u0103\u201d. \u201eAcest \u00c2tm\u00e2 care s\u0103l\u0103\u015fluie\u015fte \u00een inim\u0103 este mai mic dec\u00e2t un bob de orez, mai mic dec\u00e2t un bob de mu\u015ftar, mai mic dec\u00e2t un bob de mei…, acest \u00c2tm\u00e2 care s\u0103l\u0103\u015fluie\u015fte \u00een inim\u0103 este, \u00een acela\u015fi timp, mai mare dec\u00e2t p\u0103m\u00e2ntul (domeniul manifest\u0103rii grosiere), mai mare dec\u00e2t v\u0103zduhul (domeniul manifest\u0103rii subtile), mai mare dec\u00e2t cerul\u00a0 (domeniul manifest\u0103rii informale), adic\u0103 mai mare dec\u00e2t toate aceste lumi la un loc (adic\u0103 dincolo de orice manifestare, fiind necondi\u0163ionat)\u201d. <\/strong>(cf, Guenon, Chhangza – Upanishad.)<\/p>\n

\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0 \u00cen acest moment c\u00e2teva preciz\u0103ri care s\u0103 \u00eenlesnesc\u0103 \u00een\u0163elegerea con\u0163inutului paragrafului de mai sus. Dac\u0103 nu este realizat\u0103 luminarea, Sinele se afl\u0103 ca un germene \u00een individualitate. Sinele dep\u0103\u015fe\u015fte \u201etoat\u0103 existen\u0163a\u201d \u015fi apare ca \u201ePrincipiu unic tuturor lucrurilor\u201d. Chiar dac\u0103 \u015fi \u00een acest caz Sinele nu sufer\u0103 de atingerea contingen\u0163ei, el este ca o \u201epermanent\u0103 actualitate\u201d, nemi\u015fcat \u015fi necondi\u0163ionat.<\/strong><\/p>\n

\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0 Atunci c\u00e2nd privim locuitorul centrului vital sub aspect fizic \u015fi psihic, \u00eel vom identifica cu Eternul \u015fi sufletul viu, f\u0103r\u0103 \u00eens\u0103 a dep\u0103\u015fi \u00een vreun fel individualitatea \u015fi \u201edomeniul posibilit\u0103\u0163ilor individuale\u201d. Dep\u0103\u015firea acestor limite are loc abia c\u00e2nd urc\u0103m \u00een plan metafizic \u00een care s\u0103l\u0103\u015fluitorul centrului vital apare ca Sinele \u00eensu\u015fi \u00c2tm\u00e2, \u201ecare este \u00een realitate Brahma \u015fi care, ca mare ordonator \u015fi centru, raportat la orice stare a fiin\u0163ei, poate fi numit Purusha, cel care se odihne\u015fte \u00een \u201eindividualitatea integral\u0103\u201d ce cuprinde at\u00e2t modalit\u0103\u0163ile sensibile, corporale, c\u00e2t \u015fi pe cele subtile. Iat\u0103 ce spune Bh\u00e2g\u00e2vad \u2013 G\u00eet\u00e2 despre acest Purusha: \u201etrebuie s\u0103 c\u0103ut\u0103m lucrul (simboliz\u00e2nd o stare) de unde nu mai exist\u0103 \u00eentoarcere (la manifestare); \u015fi s\u0103 ne refugiem \u00een Purusha primordial din care s-a n\u0103scut impulsul originar al manifest\u0103rii universale\u201d. <\/strong>(cf Guenon, p. 40)<\/p>\n

\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0 Acest Purusha este cunoa\u015fterea \u015fi \u201eizvorul oric\u0103rei lumini\u201d, \u201eun etern prezent\u201d, iar cel care cunoa\u015fte \u015fi fapta lui divin\u0103, c\u00e2nd p\u0103r\u0103se\u015fte trupul, \u201enu mai merge spre o nou\u0103 na\u015ftere (manifestare), ci el vine la mine\u201d.<\/strong><\/p>\n

\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0 \u00cens\u0103 manifest\u0103ri ale fiin\u0163ei nu pot s\u0103 apar\u0103 dec\u00e2t prin uniunea, corelarea a dou\u0103 principii care s\u0103 produc\u0103 \u201edezvoltarea integral\u0103 a st\u0103rii individuale\u201d. Este vorba de punerea \u00een corela\u0163ie a lui Purusha cu Prakriti, cu ajutorul c\u0103ruia realiz\u0103m manifestarea \u015fi intr\u0103m deja prin ea\u00a0 \u00een domeniul relativit\u0103\u0163ii, al efemerului pentru a dob\u00e2ndi forma grosier\u0103 a existen\u0163ei sensibile.<\/strong><\/p>\n

\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0 Prin aceast\u0103 uniune se produce polarizarea fiin\u0163ei principale, proces \u00een care Purusha este principiul activ, masculin, \u00een timp ce Prakriti este \u201esubstan\u0163a primordial\u0103, nediferen\u0163iat\u0103\u201d, principiul pasiv. Trebuie s\u0103 spunem \u00eens\u0103 c\u0103 ambele principii, de\u015fi coopereaz\u0103 d\u00e2nd na\u015ftere lumii, ele r\u0103m\u00e2n totu\u015fi nemanifeste, nu se epuizeaz\u0103 \u015fi nu se \u00eempu\u0163ineaz\u0103, deci nu se risipesc \u00een st\u0103rile integrale ale fiin\u0163elor \u015fi nu intr\u0103 \u00een dualitate, de\u015fi unii comentatori \u00eencearc\u0103 o suprasolicitare a lor prin corespondentele europene de spirit \u015fi materie.<\/strong><\/p>\n

\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0 Principiul plastic Prakriti sau acel \u201esubstratum universal\u201d nu dispune de spontaneitate, nu este dec\u00e2t un \u201epoten\u0163ial pasiv\u201d, care dob\u00e2nde\u015fte determin\u0103ri sau modific\u0103ri \u00een sensul fiin\u0163elor individuale numai \u00een prezen\u0163a lui Purusha.<\/strong><\/p>\n

\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0 Aceast\u0103 \u201enatur\u0103 primordial\u0103\u201d (Mula – Prakriti) ca r\u0103d\u0103cin\u0103, mai are \u015fi sensul de ceea ce se afl\u0103 \u00eenaintea tuturor lucrurilor identificabil cu Maya ca de\u0163in\u0103toare \u00een puterea ei a determin\u0103rilor. La polul opus acestei \u201er\u0103d\u0103cini f\u0103r\u0103 r\u0103d\u0103cin\u0103\u201d, productiv\u0103 f\u0103r\u0103 s\u0103 fie ea \u00eens\u0103\u015fi produc\u0163ie, apare Purusha, care nu e nici o \u201eproduc\u0163ie, nici productiv \u00een sine\u201d, ci activitate neac\u0163ionat\u0103 \u015fi influen\u0163\u0103 ordonatoare. Dar Prakriti posed\u0103 trei calit\u0103\u0163i constitutive \u00een echilibrul nediferen\u0163ierii sale primordiale, echilibru care se rupe, c\u00e2nd fiin\u0163ele se manifest\u0103 \u015fi particip\u0103 cu trei gune (calit\u0103\u0163i) \u00een diferite grade. Gunele apar ca condi\u0163ion\u0103ri \u015fi nu ca st\u0103ri ale existen\u0163ei universale.<\/strong><\/p>\n

\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0 \u201eCele trei gune sunt: sattwa, conformitate cu esen\u0163a pur\u0103 a Fiin\u0163ei (Sat) care este identificat\u0103 cu lumina inteligibil\u0103 sau cunoa\u015fterea \u015fi reprezint\u0103 o tendin\u0163\u0103 ascendent\u0103; rajas impulsul expresiv, conform c\u0103ruia fiin\u0163a se dezvolt\u0103 \u00eentr-o anumit\u0103 stare \u015fi \u00eentr-un anumit fel, la un nivel determinat de existen\u0163\u0103; \u00een sf\u00e2r\u015fit, tamas, \u00eentunericul asimilat ignoran\u0163ei \u015fi reprezentat ca o tendin\u0163\u0103 descendent\u0103\u201d.<\/strong><\/p>\n

\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0 Starea de manifestare corporal\u0103, de fiin\u0163\u0103 sensibil\u0103, este o degradare similar\u0103 involu\u0163iei, o intrare \u00een contigen\u0163\u0103 \u015fi individualitate fiind \u00een puterea unui Purusha destructibil, care \u00eens\u0103 nu se afl\u0103 \u00een aceast\u0103 manifestare. Abia tendin\u0163a sattwa ne va scoate din descenden\u0163\u0103 \u015fi ne va \u00eendruma pe calea ascenden\u0163ei pentru realizarea comuniunii cu Supremul Ordonator, ie\u015find astfel din sfera relativit\u0103\u0163ii existen\u0163iale \u015fi cucerind domeniul eternului, al absolutului, identific\u00e2ndu-se cu Brahma.<\/strong><\/p>\n

\u201eToate fiin\u0163ele sunt \u00een mine dar eu nu sunt \u00een ele. Fiin\u0163a mea suport\u0103 fiin\u0163ele \u015fi f\u0103r\u0103 ca ea s\u0103 existe \u00een ele, prin ea exist\u0103\u201d.<\/strong> (cff Guenon, Bh\u00e2g\u00e2vad – G\u00eet\u00e2)<\/p>\n

\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0 Asupra conceptului Maya (identificat cu Prakriti) exist\u0103 o bogat\u0103 literatur\u0103 interpretativ\u0103, \u00eens\u0103 noi vom face apel la c\u00e2teva surse ce nu sunt la \u00eendem\u00e2n\u0103 \u015fi care aduc clarific\u0103ri mai nuan\u0163ate \u00een acest sens.<\/strong><\/p>\n

\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0 \u00cen interpretarea lui Zimmer, unul dintre indianologii renumi\u0163i, Maya apare ca \u201eputere suprem\u0103\u201d care genereaz\u0103 \u015fi \u00eensufle\u0163e\u015fte desf\u0103\u015furarea formelor (imagine, apari\u0163ie, iluzie etc), iar cea a zeilor, pentru c\u0103 \u015fi ei sunt produse ale unei autotransform\u0103ri spontane sub ac\u0163iunea unei maza superioare, \u201eeste puterea lor de a \u00eembr\u0103ca diverse forme, desf\u0103\u015fur\u00e2ndu-\u015fi dup\u0103 voie variatele lor aspecte subtile\u201d. Zimmer distinge, a\u015fadar, dou\u0103 tipuri de maya: a)\u00a0 una care d\u0103 form\u0103 fiin\u0163elor sensibile \u015fi b) alta care autogenereaz\u0103 substan\u0163a divin\u0103 nediferen\u0163iat\u0103 \u015fi unitar\u0103, produc\u00e2nd zei \u015fi universul lor ac\u0163ional. Aceasta pentru c\u0103 g\u00e2ndirea indian\u0103 asimileaz\u0103 tranzitoriul, mereu schimb\u0103torul \u015fi \u201eve\u015fnic recurentul\u201dcu irealul, iluzia sau jocul aparen\u0163elor.<\/strong><\/p>\n

\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0 \u201e\u00cen c\u0103utarea a ceea ce este permanent \u00een lume \u2013 noteaz\u0103 A. Dumitriu, indienii, \u00eencep\u00e2nd chiar de la Ved\u00e2, socotind c\u0103 lumea fenomenelor nu este dec\u00e2t oglindire, au c\u0103utat ie\u015firea din acest joc infinit de imagini \u00een oglinzi \u015fi au crezut c\u0103 au dat chiar de ceea ce provoac\u0103 aceast\u0103 sclipire, adic\u0103 de aceea ce este permanent \u00een lume \u015fi \u00een om\u201d.<\/strong><\/p>\n

\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0 Ie\u015firea din acest spectacol al aparen\u0163elor \u015fi iluziilor se poate realiza doar prin c\u0103utarea \u201eomului suprem\u201d(\u00c2tm\u00e2) ca entitate nealterat\u0103, permanent\u0103 \u015fi lipsit\u0103 \u00een natura ei \u00eens\u0103\u015fi de impurit\u0103\u0163i \u015fi orice fel de afectare izvor\u00e2t\u0103 din starea de manifestare a fiin\u0163elor ca \u201eansambluri grosiere\u201d.<\/strong><\/p>\n

\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0 S\u00e2dh\u00e2na este drumul c\u0103tre eliberare \u015fi contopire cu Fiin\u0163a suprem\u0103, cu Brahma; constituie salvarea final\u0103 prin lep\u0103darea de ceea ce este relativ \u015fi obscur, de existen\u0163a ca iluzie afectat\u0103 de dezordinea sim\u0163urilor \u015fi a min\u0163ii, de patimi.<\/strong><\/p>\n

\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0 Arjuna, \u00een ruga c\u0103tre zeu, \u00ee\u015fi roste\u015fte nevoia de a p\u0103trunde t\u00e2lcul renun\u0163\u0103rii \u015fi lep\u0103d\u0103rii pentru a se elibera \u00een vederea comuniunii cu Brahma. Bh\u00e2g\u00e2vad \u00eei va ar\u0103ta calea demont\u00e2nd pas cu pas labirintul s\u0103u sau jocul re\u00eentoarcerii unde \u00eel a\u015fteapt\u0103 nemurirea. \u201eRenun\u0163area e p\u0103r\u0103sirea faptelor n\u0103scute din dorin\u0163\u0103\u201d, iar \u201elep\u0103darea este p\u0103r\u0103sirea tuturor fructelor faptelor\u201d \u2013 \u00eei spune el lui Arjuna. \u201eAcestea sunt opinii de poe\u0163i \u015fi \u00een\u0163elep\u0163i, pentru c\u0103 lep\u0103darea adev\u0103rat\u0103 \u00eembrac\u0103 trei forme: sacrificiul, dania \u015fi asceza; acestea sunt fapte care trebuie \u00eendeplinite\u201d \u015fi nu lep\u0103date, deoarece ele constituie \u201emijloace de purificare a celor \u00een\u0163elep\u0163i\u201d. Trebuie s\u0103 ne lep\u0103d\u0103m doar de \u201eleg\u0103tura fa\u0163\u0103 de fructele lor\u201d \u015fi nu de fapta or\u00e2nduit\u0103, \u201edin cauza tulbur\u0103rii min\u0163ii\u201d, aceasta ar \u0163ine de tamas. Iar dac\u0103 s-ar renun\u0163a din cauza \u201efricii chinurilor trupe\u015fti\u201d, am f\u0103ptui o \u201elep\u0103dare ce \u0163ine de rajas\u201d \u015fi \u201enu astfel se dob\u00e2nde\u015fte fructul lep\u0103d\u0103rii\u201d. <\/strong>(Bh\u00e2g\u00e2vad \u2013 G\u00eet\u00e2, p. 85)<\/p>\n

\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0 Tehnica eliberatoare, care \u00een multe interpret\u0103ri era privit\u0103 ca experimentare cu valen\u0163e localizate \u00een diferite st\u0103ri ale fiin\u0163ei umane, dob\u00e2nde\u015fte la Mircea Eliade o interpretare cu totul \u015fi cu totul original\u0103 \u015fi cea mai apropiat\u0103 de semnifica\u0163ia g\u00e2ndirii filosofice indiene.<\/strong><\/p>\n

\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0 Conceput\u0103 ca un act de autonomizare uman\u0103, eliberarea, ca finalitate \u015fi nu ca \u201edisponibilitate pentru ceva\u201d, se poate realiza \u00een dou\u0103 moduri\u00a0 distincte: a) \u201eprin inac\u0163iune, deta\u015fare \u015fi contempla\u0163ie, \u00eentr-o genez\u0103 pur\u0103, fie, dimpotriv\u0103, b) prin act, angajare, experien\u0163\u0103 \u015fi medita\u0163ie\u201d.<\/strong> (Sergiu Al. George, Arhaic \u015fi universal, p. 153)<\/p>\n

\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0 Preponderent\u0103 \u00een experien\u0163a yoghin\u0103 este contempla\u0163ia care \u201e\u00eenseamn\u0103 o perfect\u0103 subordonare a tuturor facult\u0103\u0163ilor \u00een profitul inteligen\u0163ei pure, singura \u00een stare s\u0103-\u015fi apropie adev\u0103rurile metafizice sau teologice\u201d \u015fi \u201es\u0103 conserve luciditatea\u201d. (Mireca Eliade, Yoga) Acest act \u201eini\u0163iatic\u201d, cu multiple influen\u0163e benefice asupra fiin\u0163ei umane, constituie o dovad\u0103 cert\u0103 \u201ec\u0103 e\u015fti \u00eenfipt \u00een realitate, deoarece a ac\u0163iona asupra con\u015ftiin\u0163ei nu \u00eenseamn\u0103 a te \u00eendep\u0103rta de real, de concret \u015fi a te pierde \u00een reverii \u015fi halucina\u0163ii\u201d. <\/strong>(M. Eliade, Yoga)<\/p>\n

\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0 Prin aceast\u0103 tr\u0103ire \u015fi experien\u0163\u0103 personal\u0103 se ob\u0163ine, dimpotriv\u0103, o \u201eexisten\u0163\u0103 responsabil\u0103, creatoare\u201d, iar omul \u201e\u00eenceteaz\u0103 s\u0103 fie un om natural \u015fi se asemuie\u015fte unei fiin\u0163e supranaturale\u201d.<\/strong><\/p>\n

\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0 C\u0103l\u0103toria fiin\u0163ei pe calea eliber\u0103rii parcurge mai multe etape \u015fi parcurge mai multe zone \u00een care au loc purific\u0103rile treptate ce vor urma dup\u0103 moartea fizic\u0103 \u015fi resorb\u0163ia \u201eindividualit\u0103\u0163ii umane\u201d. \u00cen acest moment se deschid dou\u0103 itinerarii numite \u201eCalea zeilor\u201d \u015fi \u201eCalea str\u0103mo\u015filor\u201d, prima urmat\u0103 de fiin\u0163ele care au ob\u0163inut eliberarea, iar a doua, de cele care, resorbite, vor trebui \u201es\u0103 treac\u0103 \u00een alte st\u0103ri de manifestare\u201d. Acest dublu aspect al c\u0103l\u0103toriei postume este redat astfel Bh\u00e2g\u00e2vad – G\u00eet\u00e2: \u201e\u00een c\u00e2teva clipe, cei care tind spre Unire (f\u0103r\u0103 s-o fi realizat efectiv) p\u0103r\u0103sesc existen\u0163a manifestat\u0103, fie f\u0103r\u0103 \u00eentoarcere, fie pentru a reveni\u201d. (cgg. Guenon, p. 152) Calea luminoas\u0103 a celor \u201ecare se \u00eendreapt\u0103 \u015fi \u00eel cunosc pe Brahma\u201d \u015fi de pe care nu mai exist\u0103 \u00eentoarcere, \u015fi calea \u00eentunecat\u0103 a lumii de pe care \u201ec\u0103l\u0103torii\u201d vor reveni mereu \u00een manifest\u0103ri individuale.<\/strong><\/p>\n

\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0 \u00cen momentul \u00een care individualitatea dispare cu determin\u0103rile ei limitative \u015fi contingente, ea trece din apele inferioare, ca ansamblu al posibilit\u0103\u0163ilor formale, \u00een cele superioare al posibilit\u0103\u0163ilor informale, adic\u0103 \u00een \u201estarea sa absolut necondi\u0163ionat\u0103\u201d. Dac\u0103 eliberarea este total\u0103, atunci fiin\u0163a intr\u0103 \u00een \u201eidentitate suprem\u0103\u201d, \u00een caz contrar ea r\u0103m\u00e2ne \u00een ordinea cosmic\u0103, dob\u00e2ndind o \u201enemurire virtual\u0103\u201d, prin repetarea st\u0103rilor manifestate p\u00e2n\u0103 c\u00e2nd va cuceri st\u0103rile transcendente ca form\u0103 autentic\u0103 de realizare metafizic\u0103.<\/strong><\/p>\n

\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0 Dar aceast\u0103 eliberare poate fi total\u0103 \u015fi definitiv\u0103 numai prin \u201eperfecta cunoa\u015ftere a lui Brahma\u201d, care, la r\u00e2ndul ei, presupune realizarea \u201eidentit\u0103\u0163ii supreme; \u201eprin d\u0103ruire m\u0103 cunoa\u015fte ce \u015fi cum sunt \u00eentr-adev\u0103r, cunosc\u00e2ndu-m\u0103 cum sunt \u00eentr-adev\u0103r intr\u0103 atunci de \u00eendat\u0103 \u00een mine (…), dob\u00e2nde\u015fte, prin \u00eendrumarea mea, t\u0103r\u00e2mul cel ve\u015fnic \u015fi neclintit\u201d. <\/strong>(Bh\u00e2g\u00e2vad \u2013 G\u00eet\u00e2, p. 90)<\/p>\n

\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0 Problema eliber\u0103rii este una concret\u0103 legat\u0103 de ac\u0163iunea asupra noastr\u0103 \u00een\u015fine; a ie\u015fi din ciclul na\u015fterilor \u015fi rena\u015fterilor \u00eenseamn\u0103 a te elibera de propria ta Karma (ac\u0163iune, lege cauzal\u0103 care preg\u0103te\u015fte destinul \u015fi st\u0103rile viitoare ale fiin\u0163ei individuale).<\/strong><\/p>\n

\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0 Mircea Eliade va nota c\u0103 eliberarea (moksa) este o \u201edecondi\u0163ionare a omului\u201d, o intrare \u00een identitatea suprem\u0103, \u00een manifestare.<\/strong><\/p>\n

\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0 \u201eDecondi\u0163ionarea constituie problema central\u0103 a g\u00e2ndirii indiene\u201d. Dar, de\u015fi preocuparea se axeaz\u0103 pe descrierea \u201estructurii condi\u0163iei umane\u201d \u015fi a complexelor condi\u0163ionale ale fiin\u0163ei noastre, India nu a ajuns niciodat\u0103 la o explicare a omului, ci doar la a constata \u201ep\u00e2n\u0103 unde se \u00eentind zonele fiin\u0163ei umane \u015fi a vedea dac\u0103 mai exist\u0103 \u00eenc\u0103 ceva dincolo de aceste condi\u0163ion\u0103ri\u201d. <\/strong>(A. Dumitriu, p. 88-89).<\/p>\n

\n

\n

\"\"<\/a><\/p>\n

I.Kant<\/p>\n

\n

\n

\n

CONCEPTE \u015eI<\/strong><\/p>\n

STRUCTURI METAFIZICE<\/strong><\/p>\n

\u201eFire\u015fte, Fiin\u0163a este cu adev\u0103rat o abstrac\u0163ie filosofic\u0103; aceasta \u00eenseamn\u0103 c\u0103 Fiin\u0163a este un concept metafizic ob\u0163inut printr-o metod\u0103 de analiz\u0103 logic\u0103, \u00eens\u0103 acest concept nu e o simpl\u0103 fic\u0163iune a spiritului, ci o descoperire, o inven\u0163ie a spiritului, \u00een sensul etimologic al cuv\u00e2ntului de revenire, a g\u0103si, a descoperi. Intelectul descoper\u0103, invenit fiin\u0163a \u00een lucrurile \u00eensele…\u201d <\/strong>(Ath. Joja, Istoria g\u00e2ndirii antice, 1, p. 194)<\/p>\n

A\u015fadar, conceptul de Fiin\u0163\u0103 este deschiz\u0103torul drumului spre constituirea metafizicii ca disciplin\u0103 filosofic\u0103 cu implica\u0163ii dintre cele mai neprev\u0103zute \u00een g\u00e2ndirea modern\u0103 \u015fi contemporan\u0103 a umanit\u0103\u0163ii. Protoistoria Fiin\u0163ei, cu acumul\u0103rile sale conceptuale, va prefigura \u00een mod nemijlocit \u015fi protoistoria metafizicii care va ie\u015fi, \u00een modernitate, dintre limitele sale istorico-conceptuale, a\u015fez\u00e2ndu-se, prin construc\u0163ia de sisteme \u015fi de doctrine, \u00een forme tot mai simple \u015fi mai evoluate. Chiar dac\u0103 \u201eg\u00e2ndirea\u201d s-ar sinucide dac\u0103 ar renun\u0163a la intui\u0163ie, totu\u015fi \u00een construc\u0163ia metafizicii rolul fundamental revine deduc\u0163iei, iar experien\u0163ei revine rolul de a alimenta din c\u00e2nd \u00een c\u00e2nd deduc\u0163ia cu noi fapte \u015fi idei empirice descoperite \u00een structurile fenomenale, mai superficiale ale existen\u0163ei. Este ceea ce afirm\u0103 Mircea Florian: \u201eF\u0103r\u0103 deduc\u0163ie nu putem p\u0103trunde \u00een metafizic\u0103, cu deduc\u0163ia nu putem r\u0103m\u00e2ne \u00een cadrul ei\u201d, ceea ce ar \u00eensemna c\u0103 dilema se poate rezolva doar pe calea conlucr\u0103rii rodnice a celor dou\u0103 metode de cercetare.<\/strong><\/p>\n

Lu\u00e2nd \u00een discu\u0163ie metafizica platonic\u0103 fundat\u0103 pe finalitatea realului, filosoful va nota c\u0103 \u201eAncorarea realit\u0103\u0163ii \u00een bine \u015fi perfec\u0163iune (valori morale n.n.) \u015fi drept urmare instituirea gradelor de perfec\u0163ie\u201d sau de existen\u0163\u0103 impunerea ca fundament al metafizicii antice conceptul de Dumnezeu ca totalitate de \u00a0perfec\u0163ii, valori reg\u0103site \u015fi \u00een construc\u0163iile metafizice peripatetice \u015fi cre\u015ftine.<\/strong><\/p>\n

Filosoful rom\u00e2n va analiza cu acuitate \u015fi profund spirit anticipativ, valabil \u015fi pentru vremurile noastre, tipologiile metafizice vechi \u015fi cele moderne, sublinuindu-le pregnant calit\u0103\u0163ile \u015fi defectele \u015fi oferind posterit\u0103\u0163ii unele observa\u0163ii \u015fi idei de mare valoare. Dac\u0103 pentru metafizica antic\u0103 \u015fi cre\u015ftin\u0103 \u201erealitatea adev\u0103rat\u0103, principiul determinant, este transcenden\u0163a, cel pu\u0163in \u00een maximul ei de concentrare \u015fi plenitudine, Divinul\u201d, pentru moderni \u201erealitatea \u00een sine nu este desp\u0103r\u0163it\u0103 de aparen\u0163\u0103, c\u0103ci alc\u0103tuie\u015fte\u201d latura ei neperceptibil\u0103 sau inteligibil\u0103 (op. cit., p. 251), ceea ce \u00eenseamn\u0103 c\u0103 fenomenul, de\u015fi \u201ee o realitate secundar\u0103\u201d, el nu se opune \u201ecu totul realit\u0103\u0163ii prime; fenomenul este luat \u00eentr-un dublu \u00een\u0163eles: a) ca \u201emanifestare\u201d \u015fi exteriorizare a realit\u0103\u0163ii, independent\u0103 de con\u015ftiin\u0163a noastr\u0103 \u015fi b) \u201eo manifestare a realului prin \u015fi pentru con\u015ftiin\u0163a noastr\u0103\u201d.<\/strong><\/p>\n

Atunci c\u00e2nd Descartes va \u00eencerca s\u0103 uneasc\u0103 metafizica cu matematica pentru a-\u015fi fundamenta analitica sa ca instrument de cercetare a adev\u0103rurilor \u015fi a garanta precizie \u015fi claritate ideilor, ar fi f\u0103cut o \u201egre\u015feal\u0103 fatal\u0103\u201d re\u00eenviind \u00een deschiderea epocii moderne platonismul. Prin aceast\u0103 \u00eentors\u0103tur\u0103 metodologic\u0103 metafizica se va \u00eendrepta nu spre existen\u0163\u0103 ca obiect de investigare \u015fi interpretare, ci \u201ec\u0103tre Eul care g\u00e2nde\u015fte, c\u0103tre subiect care va deveni \u00eensu\u015fi fundamentul s\u0103u. Prin aceasta, metafizica – \u00een parte va viza microcosmosul, adic\u0103 \u00een-l\u0103untrul con\u015ftiin\u0163ei. Referindu-se la acest proces de matematizare a metafizicii prin suprimarea a \u00eensu\u015fi obiectului ei de reflec\u0163ie, L. Brunschvicg, \u00een Mathematiqne et M\u00e9taphsique (1927), va sublinia: \u201eCele trei momente ale reflec\u0163iei asupra existen\u0163ei \u2013 existen\u0163a posibil\u0103 a ideii matematice, existen\u0163a real\u0103 a g\u00e2ndirii umane, existen\u0163a necesar\u0103 a infinit\u0103\u0163ii divine \u2013 marcheaz\u0103 cele trei momente ale unui progres de con\u015ftiin\u0163\u0103, pe care Descartes \u00eel \u00eendepline\u015fte \u00een interiorul uneia \u015fi acelea\u015fi institu\u0163ii\u201d pe care o inagureaz\u0103 cartesianismul \u015fi care va fi apoi utilizat\u0103, cu alte dimensiuni, de c\u0103tre Husserl. <\/strong>(traducere Florian, op. cit., p. 253)<\/p>\n

\u00cens\u0103 Descartes nu duce p\u00e2n\u0103 la cap\u0103t demonstra\u0163ia sa, ci preg\u0103te\u015fte terenul pentru apari\u0163ia kantianismului \u00een care ideea sa se va des\u0103v\u00e2r\u015fi prin deducerea existen\u0163ei, a \u201elumii din activitatea con\u015ftiin\u0163ei\u201d; dar \u015fi \u00een \u201earmonismul\u201d monadic a lui Leibniz \u00een care se va cristaliza o prim\u0103 caracteristic\u0103 a metafizicii moderne (de factur\u0103 \u201emicroscopic\u0103\u201d): exist\u0103 o singur\u0103 lume \u00een care \u201efenomenal \u015fi exterior e mecanic\u0103; metafizic \u015fi interior e finalist\u0103\u201d. Mircea Florian se va ocupa \u015fi de atitudinea lui Hegel \u00een raport cu acest tip de metafizic\u0103.<\/strong><\/p>\n

Apreciind c\u0103 prin Dacartes a \u00eenceput \u00een filosofie sesizarea principiului spiritului \u201e\u00een forma universalit\u0103\u0163ii\u201d, Hegel, refuz\u00e2nd s\u0103 cread\u0103 c\u0103 matematica poate oferi o construc\u0163ie a Realului, \u00eentruc\u00e2t mi\u015fcarea ei se realizeaz\u0103 \u201e\u00een identit\u0103\u0163ile unei ra\u0163iuni abstracte\u201d, ea nu va putea s\u0103 se refere la \u201ece este obiectul\u201d, nu va \u201eatinge lucrul, nici esen\u0163a \u015fi conceptul s\u0103u\u201d. Prin urmare o astfel de metafizic\u0103 nu va fi altceva dec\u00e2t \u201eo reprezentare torturat\u0103\u201d a existen\u0163ei.<\/strong><\/p>\n

Florian va accentua: \u201ematematica elimin\u0103 diversul \u015fi accentueaz\u0103 identicul; dialectica subliniaz\u0103 diversul dus p\u00e2n\u0103 la negativitate \u015fi opozi\u0163ie contradictorie, \u00een schimb caut\u0103 identicul concret, nu abstract, chiar la contradic\u0163ie. Dialectica se adapteaz\u0103 ritmului variat calitativ, al lucrurilor; aspect prin care g\u00e2ndirea metafizic\u0103 are vigoarea celei matematice \u015fi totodat\u0103 realitatea care \u00eei lipse\u015fte celei din urm\u0103\u201d.<\/strong> (op. cit., p. 256)<\/p>\n

\u00cen sprijinul renov\u0103rii sau reform\u0103rii metafizicii, filosoful va pune la temelia unei metafizici adev\u0103rate teza ra\u0163ionalismului grecesc prin care se preconiza c\u0103 o g\u00e2ndire c\u00e2t mai activ\u0103 este \u201emai aproape de esen\u0163a lucrurilor \u015fi dimpotriv\u0103, cu c\u00e2t sensibilitatea e mai pasiv\u0103 cu at\u00e2t r\u0103m\u00e2ne mai str\u0103in\u0103 de existen\u0163\u0103\u201d, deoarece ambele c\u0103i pot doar \u00eempreun\u0103 \u015fi \u00een str\u00e2ns\u0103 unitate s\u0103 asigure o reconstruc\u0163ie s\u0103n\u0103toas\u0103 ontologiei.<\/strong><\/p>\n

Fiind pivotul metafizicii, \u201epostulatul ontologic\u201d poate fi formulat astfel: \u201erealitatea e cuprins\u0103 necesar \u00een g\u00e2ndire, \u00een esen\u0163\u0103 logic\u0103; este o not\u0103 interioar\u0103 cuno\u015ftin\u0163ei pure. Din ra\u0163iune decurge nemijlocit realitatea obiectului g\u00e2ndirii. G\u00e2ndirea plin\u0103 se afirm\u0103 direct ca existen\u0163\u0103\u201d.<\/strong> (op. cit. p. 261)<\/p>\n

Este aici \u00eencorporat\u0103 \u00eentr-o form\u0103 elevat\u0103 \u015fi explicit\u0103 vechea tez\u0103 potrivit c\u0103reia \u201enu putem g\u00e2ndi ceeea ce nu exist\u0103; deci ceea ce g\u00e2ndim, exist\u0103\u201d, lucru care nu trebuie s\u0103 ne duc\u0103 la confundarea acesteia cu cogito-ul cartesian \u201ecogito, ego sum!\u201d prin care existen\u0163a se demonstreaz\u0103 pe baza unei cuget\u0103ri ca element cauzator sau determinant.<\/strong><\/p>\n

G\u00e2ndirea modern\u0103, \u00een alt context istoric \u015fi \u00een alte condi\u0163ii cognitive, \u00ee\u015fi va construi metafizicile ei specifice, chiar dac\u0103 multe dintre ele se sprijin\u0103 pe elemente tradi\u0163ionale, fie pe cele care au f\u0103cut vog\u0103 \u00een perioada cre\u015ftin-medieval\u0103.<\/strong><\/p>\n

Analiza noastr\u0103 se va opri asupra c\u00e2torva g\u00e2nditori reprezentativi ai modernit\u0103\u0163ii \u015fi din contemporaneitate\u00a0 pentru a valorifica conceptele \u015fi structurile lor metafizice prin care \u015fi-au \u00eenscris nemurirea \u00een \u00eendelungata \u015fi dramatica istorie a filosofiei.<\/strong><\/p>\n

Printre cei viza\u0163i, se afl\u0103 \u015fi Leibniz, spirit enciclopedic din tot mai rara spe\u0163\u0103 a creatorilor de doctrine \u015fi sisteme filosofice mult controversate, dar \u015fi mult disputate pe lunga aren\u0103 a posterit\u0103\u0163ii.<\/strong><\/p>\n

Marc\u00e2nd prin g\u00e2ndirea sa era marii g\u00e2ndiri ra\u0163ionaliste moderne, G.W. Leibniz va fi creatorul unei metafizici monadologiei sau a \u201earmonismului\u201d cum \u00eel va mai boteza Mircea Florian, creatorul unui impresionant num\u0103r de lucr\u0103ri, dar \u015fi deschiz\u0103tor de perspective pe linia afirm\u0103rii ra\u0163ionalismului, Leibniz va fi ini\u0163iatorul reformator al filosofiei prime \u015fi al conceptului de substan\u0163\u0103 intrate \u00een patrimoniul spiritual prin filiera g\u00e2ndirii aristotelice.<\/strong><\/p>\n

Minte larg deschis\u0103 unei bogate palete de cercet\u0103ri teoretice \u015fi aplica\u0163ii practice \u2013 omul pentru care adev\u0103rul \u00eentotdeauna este util\u00a0 – la Leibniz g\u0103sim realizat\u0103, cum observ\u0103 filosoful Boboc \u201eunitatea dintre fizic\u0103 \u015fi metafizic\u0103\u201d prin care se \u201eproiecteaz\u0103 o anumit\u0103 perspectiv\u0103 logico-gnoseologic\u0103 (\u015fi metodologic\u0103), \u00een care logicul, realul, posibilul \u015fi necesarul, formalul intervin cu func\u0163ia de paradigme ale structur\u0103rii unei concep\u0163ii generale despre lume \u015fi cunoa\u015ftere\u201d. <\/strong>(Filosofi moderni, p. 90)<\/p>\n

Temeiul sau fundamentul pe care \u00ee\u015fi va construi metafizica va fi reprezentat de \u201e\u00eemp\u0103carea mecanicii noi cu tendin\u0163ele spiritualiste ale metafizicii clasice\u201d, adaptarea ontologiei vechi la problemele noi ale cunoa\u015fterii \u015fi vie\u0163ii.<\/strong><\/p>\n

De\u015fi nu are un sistem filosofic fundamentat anume \u00een vreo oper\u0103, ci ideile sunt dispersate \u00een diferite lucr\u0103ri, metafizica sa se va reg\u0103si \u00een dimensiunile ei particulare mai ales \u00een Monadologia \u015fi Teodiceea \u2013 o expunere popular\u0103 \u00eendreptat\u0103 \u00eempotriva lui Bayle \u00een care, cum spune Hegel, era de \u201eun optimism sprijinit pe g\u00e2ndul schiop c\u0103 dumnezeu, \u00eentruc\u00e2t trebuie s\u0103 se nasc\u0103 o lume, a ales din multiplele lumii posibile pe cea mai bun\u0103 cu putin\u0163\u0103, pe cea mai perfect\u0103\u201d. <\/strong>(op. cit., p. 504)<\/p>\n

Aceast\u0103 metafizic\u0103 ridicat\u0103 pe bazele principiilor logice va fi numit\u0103 totu\u015fi un idealism prin con\u0163inerea ideii \u201einteligibilit\u0103\u0163ii universului\u201d, idee care exprim\u0103 explicit \u201epe de o parte fiin\u0163a \u2013 \u00een \u2013 sine \u2013 \u015fi \u2013 pentru \u2013 sine a diver\u015filor \u015fi a individualit\u0103\u0163ii \u00een multele monade; pe de alt\u0103 parte ea exprim\u0103… nefiin\u0163a \u2013 \u00een \u2013 sine \u2013 \u015fi \u2013 pentru \u2013 sine a oric\u0103rei diferen\u0163ieri\u201d. <\/strong>(ibid, p. 505)<\/p>\n

Aceast\u0103 caracterizare aduce \u00een prim planul dezbaterii recunoa\u015fterea celor dou\u0103 contrarii: fiin\u0163a \u015fi nefiin\u0163a dar \u015fi existen\u0163a unei diversit\u0103\u0163i ontologice care \u00ee\u015fi reg\u0103se\u015fte originea \u015fi substan\u0163a \u00een dumnezeu sau substan\u0163a suprem\u0103 \u015fi fiin\u0163a necesar\u0103 a tot ceea ce este \u015fi exist\u0103.\u00a0\u00a0 Leibniz va m\u0103rturisi c\u0103 \u201eaceast\u0103 substan\u0163\u0103 suprem\u0103 care e unic\u0103, universal\u0103 \u015fi necesar\u0103 \u2013 neav\u00e2nd nimic afar\u0103 dintr-\u00eensa care s\u0103 fie independent de ea \u015fi nefiind dec\u00e2t o consecin\u0163\u0103 simpl\u0103 a fiin\u0163ei posibile nu poate admite limite \u015fi trebuie s\u0103 con\u0163in\u0103 toat\u0103 realitatea\u201d. <\/strong>\u00a0(Opere filosofice, p. 516) Fiind izvorul tuturor existen\u0163elor, dumnezeu va crea lumea sub forma multiplelor monade ca individualit\u0103\u0163i existen\u0163iale (creaturi) care \u00ee\u015fi \u201edatoreaz\u0103 perfec\u0163iunile lor influxului primit de la dumnezeu\u201e \u00een timp ce imperfec\u0163iunile vor \u0163ine strict de natura lor proprie, imperfec\u0163iuni pe care le putem observa \u00een inser\u0163ia natural\u0103 a corpurilor.<\/strong><\/p>\n

Avem, pe de o parte, substan\u0163a necesar\u0103, iar pe de alta lumea unit\u0103\u0163ilor existen\u0163iale numite monade sau substan\u0163e limitate, localizate \u00een spa\u0163iu prin imperfec\u0163iunile lor exterioare; \u00een timp ce \u00een interior ele poart\u0103 perfec\u0163iunea primei substan\u0163e. Aici concep\u0163ia despre lume va \u00eengloba ca termen esen\u0163ial posibilul\u00a0\u00a0 ca dominant\u0103 \u201ece pune laolalt\u0103 multiplicitatea, ordinea \u015fi perfec\u0163iunea, ca din urm\u0103 venind ca optimizare a primelor, respectiv valabilitatea individului activ \u015fi a \u00eentregului\u201d. <\/strong>(AL. Boboc, op. cit., p. 87)<\/p>\n

Faptul c\u0103 \u00een dumnezeu exist\u0103 izvorul \u015fi esen\u0163ele oric\u0103rei existen\u0163e este demonstrat de \u00eense\u015fi fiin\u0163ele contingente care \u201enu pot avea ra\u0163iunea lor ultim\u0103, adic\u0103 suficient\u0103 dec\u00e2t \u00een fiin\u0163a necesar\u0103, care \u00ee\u015fi are temeiul existen\u0163ei sale \u00een ea \u00eens\u0103\u015fi\u201d. <\/strong>(Leibniz, op. cit., p. 517)<\/p>\n

Leibniz va \u00eencerca s\u0103 explice cum ia na\u015ftere divizibilul, repetabilul fenomenal \u201edin indivizibilitatea substan\u0163ei individuale\u201d, adic\u0103 cum \u00eentinderea spa\u0163ial\u0103, inser\u0163ia lucrurilor \u00een spa\u0163iu este generat\u0103 de \u201ene\u00eentinsul monadic\u201d.<\/strong><\/p>\n

El aplic\u0103 \u00een aceast\u0103 disput\u0103 principiile logicii clasice \u00een cele trei variante ale sale.<\/strong><\/p>\n

Spre deosebire de Descartes,\u00a0\u00a0 Leibniz va practica un substan\u0163ialism bazat pe suflet, activitate, \u00eentruc\u00e2t \u00eentinderea ar echivala cu iner\u0163ia, cu pasivitatea, cu moartea. Aceast\u0103 for\u0163\u0103 este interiorizat\u0103 fiec\u0103rei monade.<\/strong><\/p>\n

A\u015fa cum observa Dan B\u0103d\u0103r\u0103u, via\u0163a universului de monade va fi dat\u0103 de un miracol ini\u0163ial, moment din care \u201etoat\u0103 istoria lumii se deap\u0103n\u0103 de la sine, \u00een mod natural pentru a fi reflectat\u0103 de fiecare monad\u0103 \u00een perspectiva ei proprie; odat\u0103 ce ornicul divin a potrivit ornicele pe care le-a construit, ele bat a\u015fa \u015fi a\u015fa va fi pe veci\u201d.<\/strong><\/p>\n

Av\u00e2nd la \u00eendem\u00e2n\u0103 o infinitate de feluri posibile de a face lumea, dumnezeu a ales-o pe cea mai bun\u0103 dintre lumile posibile.<\/strong><\/p>\n

Prin \u00eenl\u0103turarea unei crea\u0163ii perpetue promovat\u0103 de ocazionali\u015fti, Leibniz va sublinia aspectul de continuitate a lumii \u015fi st\u0103rile ei. Lumea este creat\u0103 odat\u0103 \u015fi pentru totdeauna, ceea ce demonstreaz\u0103 c\u0103 \u201eorice stare prezent\u0103 a\u00a0 unei substan\u0163e simple este, \u00een chip natural, o urmare a st\u0103rii sale precedente, a\u015fa \u00eenc\u00e2t prezentul ei cuprinde \u00een sine viitorul\u201d.<\/strong> (op. cit., p. 513)<\/p>\n

Func\u0163ion\u00e2nd pe baza liberului arbitru, lumea va putea fi definit\u0103 ca \u201e\u00eentreaga serie \u015fi \u00eentregul ansamblu al lucrurilor care exist\u0103\u201d, \u201ea lucrurilor contingente\u201d, a c\u0103ror cauz\u0103 prim\u0103 este transcenden\u0163a cre\u015ftin\u0103. Monadele sau substan\u0163ele simple posed\u0103 \u00een ele \u00eensele o for\u0163\u0103 primitiv\u0103 activ\u0103, care \u00eens\u0103 este diferit\u0103 fa\u0163\u0103 de cea atomist\u0103 sau spinozist\u0103. \u201eAceast\u0103 for\u0163\u0103 nu este sensibil\u0103 dec\u00e2t \u00een efecte; \u00een ea \u00eens\u0103\u015fi este insensibil\u0103 \u015fi imaterial\u0103; or ea este esen\u0163a materiei; deci \u00een fond materia e de esen\u0163\u0103 imaterial\u0103\u201d, va comenta Alfred Weber, iar Leibniz va numi aceast\u0103 for\u0163\u0103 \u201epunctul metafizic al substan\u0163ei\u201d. \u00a0\u00a0\u00a0<\/strong><\/p>\n

For\u0163a activ\u0103 prin care se pune \u00een mi\u015fcare interiorul monadelor va fi unic\u0103 pentru fiecare monad\u0103 \u00een parte, asigur\u00e2nd activitatea spontan\u0103 \u015fi original\u0103, intim\u0103 prin excluderea oric\u0103rei influen\u0163e de origine exogen\u0103. Ca urmare, fiecare monad\u0103 va reprezenta \u201eo lume aparte, suficient\u0103 sie\u015fi, independent\u0103 de celelalte creaturi, \u00eenv\u0103luind infinitul, exprim\u00e2nd universul\u201d (Leibniz). \u015ei astfel universul monolitic spinozist va fi f\u0103r\u00eemi\u0163at, pulverizat pe baza unui principiu al analogiei monadelor \u015fi armoniei prestabilite.<\/strong><\/p>\n

Concep\u00e2nd materia ca facultatea pasiv\u0103 a monadelor, iar acestea ca principiu a tot ce exist\u0103, corpurile materiale (reprezentate prin regnuri \u015fi om), vor fi ca ni\u015fte conglomerate sau asocieri de monade, f\u0103r\u0103 \u00eens\u0103 ca acestea s\u0103 se deschid\u0103 unele la altele sau mediului \u015fi f\u0103r\u0103 s\u0103-\u015fi piard\u0103 sau s\u0103-\u015fi mic\u015foreze poten\u0163ialul lor primitiv \u2013 for\u0163a \u015fi perfec\u0163iunea, c\u00e2t \u015fi unicitatea \u00een raport cu celelalte. Agregatele monadice din regnul anorganic nu se bazeaz\u0103 pe o unitate organic\u0103 de natur\u0103 celular\u0103 ori atomic\u0103, ci continuitatea lor este dat\u0103 de spa\u0163iul dintre ele, iar mi\u015fcarea lor este dat\u0103 de ordinea \u015fi armonia lor interioar\u0103, f\u0103r\u0103 leg\u0103tur\u0103 cu exteriorul. La corpurile vii \u015fi \u00eensufle\u0163ite lucrurile se mai schimb\u0103 prin aceea c\u0103 apare o monad\u0103 constituit\u0103 \u00een entelehie, dar \u015fi aceasta \u201edomne\u015fte peste celelalte, \u00eens\u0103 nu realiter, ci formal\u201d. Fiecare din membrele acestor animale vor reprezenta un fel de fiin\u0163e dotate cu suflet.<\/strong><\/p>\n

\u00cen ceea ce prive\u015fte omul, apare distingerea ca mod determinat al con\u015ftiin\u0163ei: \u201eomul este capabil s\u0103 cunoasc\u0103 adev\u0103rurile necesare \u015fi eterne, – sau c\u0103 omul, pe de o parte, \u00ee\u015fi reprezint\u0103 universalul, iar apoi ceea ce st\u0103 \u00een rela\u0163ie: natura \u015fi esen\u0163a con\u015ftiin\u0163ei de sine rezid\u0103 \u00een universalitatea conceptelor\u201d (Hegel). Adev\u0103rurile au la baz\u0103 cele dou\u0103 princii formale \u2013 al contradic\u0163iei \u015fi al ra\u0163iunii suficiente.<\/strong><\/p>\n

\u201eFilosofia lui Leibniz va fi un sistem artificial, \u00eentemeiat pe categoriile intelectului privind fiin\u0163a absolut\u0103 a multiplului, singularitatea abstract\u0103\u201d, va conchide Hegel.<\/strong><\/p>\n

Leibniz este mereu \u00een c\u0103utarea ordinii \u015fi armoniei, a echilibrului perfect al universului dar \u015fi a microuniversului. Ca atare fiecare monad\u0103 dar \u015fi fiecare lucru sau fiin\u0163\u0103 reprezint\u0103 o perfec\u0163iune de sine st\u0103t\u0103toare, ca variant\u0103 miniatural\u0103 a perfec\u0163iunii divine, o individualitate care se raporteaz\u0103 mereu la fiin\u0163a necesar\u0103 prin ceea ce \u00eei este esen\u0163ial.<\/strong><\/p>\n

A\u015fadar, \u201eConstat\u0103m \u00een noi \u00een\u015fine, prin experien\u0163\u0103, o multiplicare \u00een substan\u0163a simpl\u0103, atunci c\u00e2nd ne d\u0103m seama c\u0103 cea mai ne\u00eensemnat\u0103 cugetare de care suntem con\u015ftien\u0163i cuprinde o varietate \u00een obiectul ei. To\u0163i cei ce admit c\u0103 sufletul e o substan\u0163\u0103 simpl\u0103 trebuie s\u0103 admit\u0103 aceast\u0103 multiplicitate \u00een monad\u0103\u201d. <\/strong>(cf Al. Boboc, op. cit., p. 87)<\/p>\n

\u015ei chiar dac\u0103 Hegel \u00eei va caracteriza sistemul ca fiind \u015fchiop, trebuie s\u0103 \u00een\u0163elegem c\u0103 varietatea lucr\u0103rilor leibniziene se bazeaz\u0103 pe o unitate logic\u0103, prin care, cum men\u0163iona filosoful Boboc, \u201es-a ac\u0163ionat \u00een dou\u0103 direc\u0163ii principale: \u00een modelarea modern\u0103 a universului (fizic) \u015fi \u00een reconstruc\u0163ia (modern\u0103) a domeniilor teoretice (\u00eendeosebi logica, metafizica, espistemologia \u015fi filosofia culturii)… prin l\u0103rgirea (\u015fi nuan\u0163area) ra\u0163ionalismului \u015fi dep\u0103\u015firea mecanicismului, prin introducerea unor elemente de natur\u0103 metafizic\u0103 \u015fi moral\u0103, precum for\u0163\u0103, finalitate, bine, spirit\u201d. <\/strong>(ibid, p. 47)<\/p>\n

\u00a0Leibniz este \u015fi creatorul conceptului \u201elumi posibile\u201d asupra c\u0103rora sunt \u00eendreptate multe dezbateri contemporane venind dinspre logic\u0103, metafizic\u0103, filosofia culturii etc. Odat\u0103 cu g\u00e2ndirea lui\u00a0 Leibniz posibilul devine un concept esen\u0163ial cu care se opereaz\u0103 nu numai \u00een logic\u0103 \u015fi metafizic\u0103, dar \u015fi \u00een numeroase alte domenii, chiar \u015fi \u00een \u015ftiin\u0163ele experimentale. Dup\u0103 ce define\u015fte no\u0163iunea de lume ca \u201e\u00eentreaga serie \u015fi \u00eentregul\u00a0 ansamblu al tuturor lucrurilor contingente\u201d \u015fi care sunt limitate, Leibniz va men\u0163iona \u00een Teodiceea: \u201eTrebuie s\u0103 cercet\u0103m \u00eens\u0103 temeiul existen\u0163ei lumii, care este ansamblarea tuturor lucrurilor contingente, ba chiar s\u0103-l cercet\u0103m \u00een substan\u0163a care poart\u0103 \u00een ea \u00eens\u0103\u015fi ra\u0163iunea propriei existen\u0163e \u015fi care, de aceea, este necesar\u0103 \u015fi etern\u0103. Trebuie de asemenea ca aceast\u0103 cauz\u0103 s\u0103 fie \u00eenzestrat\u0103 cu inteligen\u0163\u0103, c\u0103ci lumea care exist\u0103 este contingent\u0103, \u015fi o infinitate de alte lumi sunt de asemenea posibile \u015fi n\u0103zuiesc … toate la existen\u0163\u0103. De aceea, cauza lumii trebuie s\u0103 ia \u00een considerare \u015fi s\u0103 aib\u0103 referin\u0163\u0103 la toate aceste lumi posibile, pentru a determina unu \u00eentre ele ca existent\u201d. <\/strong>(cf. Boboc, op. cit., p. 90)<\/p>\n

\u00a0Leibniz leag\u0103 logic posibilul de actual \u2013 care este limitat, \u00een timp ce primul termen se va \u00eentinde mult prea departe. Or, simultaneitatea logic\u0103 a celor dou\u0103 valori \u2013 posibil \u015fi actual \u2013 nu are corespondent ontologic dec\u00e2t \u00een m\u0103sura \u00een care nu ar fi contradictorii, ci ar exista doar pe baza composibilit\u0103\u0163ii.<\/strong><\/p>\n

Aci este vorba de fundarea ontologic\u0103 \u015fi teleologic\u0103 a composibilit\u0103\u0163ii: se pot concepe \u015fi alte lumi dec\u00e2t cea \u00een care ne afl\u0103m: serii infinite de posibile nu au existat \u015fi nu vor exista, nefiind composibile cu seria care a fost realizat\u0103, care a ajuns la existen\u0163\u0103 prin alegerea ei de c\u0103tre dumnezeu, care nu poate s\u0103 vrea dec\u00e2t composibilul.<\/strong><\/p>\n

Introduc\u00e2nd \u201eo nou\u0103 \u00een\u0163elegere a monadelor, \u00een care posibilitatea \u015fi realitatea vin laolalt\u0103 \u00een actual\u201d de dou\u0103 ori: \u201eprin existen\u0163a fiin\u0163ei necesare \u015fi prin universul cel mai bun\u201d\u00a0 pe care aceasta l-a creat.<\/strong><\/p>\n

Teoria lumilor posibile a st\u00e2rnit dezbateri de o deosebit\u0103 amploare \u00een contemporaneitate, mai ales \u00een linia preocup\u0103rilor de ontologie, logic\u0103 modal\u0103 \u015fi semantic\u0103, unde lucrurile cap\u0103t\u0103 valen\u0163e tot mai semnificative. M\u0103 refer aici la N. Hartmann, Carnap, Boboc,\u00a0 Calinowski \u015fi al\u0163ii, ceea ce demonstreaz\u0103 c\u0103 filosofia lui\u00a0 Leibniz nu e at\u00e2t de \u015fchioap\u0103 \u015fi at\u00e2t de simpl\u0103 cum apare la o privire de ansamblu. Fondul ei de subtilit\u0103\u0163i cuprinde un num\u0103r impresionant de perspective care trebuie explorate \u015fi puse \u00een valoare, \u00een contextul discursului metafizic actual, \u00een care s-a pluralizat at\u00e2t de mult limbajul filosofic.<\/strong><\/p>\n

Preocupat de aceste aspecte \u015fi cu deosebit sim\u0163 iscoditor\u00a0 \u015fi de rafinament al g\u00e2ndirii, Hartmann va men\u0163iona c\u0103 \u201eontologic este de \u00eenalt\u0103 valoare ideea lui Leibniz s-o aducem la concepte clare \u015fi delimitate precis… Esen\u0163ialul nu-l constituie faptul c\u0103 este posibil un num\u0103r mare de lumi ci c\u0103 ele exist\u0103 ideal, coexist\u0103 ca paralelitate de sisteme incomposibile \u00een domeniul esen\u0163ialit\u0103\u0163ilor. Riguros luate, ele nu sunt lumi posibile, ci lumi fiin\u0163\u00e2nd \u00een mod ideal \u015fi, de aceea, crearea uneia din ele nu este efectuare (VerWirklichung), ci realizare (Realisierung)\u201d. \u015ei aceasta pentru c\u0103 \u201eDislocarea modal\u0103 \u00een efectuare merge de la posibilitate la realitate, \u015fi aceasta \u00een cadrul unei sfere a fiin\u0163ei, pe c\u00e2nd \u00een realizare ea merge de la posibilitate la posibilitate \u015fi, totodat\u0103, de la realitate la realitate\u201d. <\/strong>(cf. Boboc, op. cit. p. 90)<\/p>\n

Ad\u00e2ncind explicarea acestui aspect excep\u0163ional proiectat \u00een opera lui\u00a0 Leibniz \u015fi valorizat de Hartmann, filosoful rom\u00e2n va consemna: \u201eDislocarea \u00een cauz\u0103 aici \u015fi\u2013a dezv\u0103luit sensul abia \u00een\u00a0 perioada afirm\u0103rii semanticii \u015fi a reg\u00e2ndirii logicii modale ca o teorie formal\u0103 \u2013 cadru, menit\u0103 s\u0103 func\u0163ioneze \u00een cuprinderea teoriilor \u015ftiin\u0163ific \u2013 experimentale, situ\u00e2ndu-se una fa\u0163\u0103 de alta ca sisteme semantice\u201d. <\/strong>(op. cit., p. 93)<\/p>\n

Al. Boboc va merge mai departe cu analiza lumilor posibile \u015fi va demonstra pas cu pas implica\u0163iile acestui concept at\u00e2t din punct de vedere semantic, c\u00e2t \u015fi din perspectiv\u0103 ontologic\u0103. El consider\u0103 c\u0103 atunci c\u00e2nd se discut\u0103 asupra \u201evalorilor de adev\u0103r\u201d numai \u00een lumea noastr\u0103, atunci vorbim despre \u201emul\u0163imea st\u0103rilor de fapt existente. \u00cens\u0103 trebuie s\u0103 avem \u00een vedere complementarea acestei existen\u0163e efective cu st\u0103rile de fapt posibile\u201d, iar lumile posibile sunt complementate de lumile imposibile.<\/strong><\/p>\n

Trebuie dep\u0103\u015fit sensul comun al termenului de lume, \u00eentruc\u00e2t \u00eensu\u015fi \u00a0Leibniz \u201eavea \u00een vedere ceea ce numim ast\u0103zi universul discursului limbajului \u00een\u0163eles ca o mul\u0163ime de obiecte individuale privite \u00een raport cu anumite puncte de referin\u0163\u0103\u201d.<\/strong> (p. 93-94)<\/p>\n

Ceea ce este o lume posibil\u0103 ca lume nu este nici existen\u0163\u0103 \u00een sine (ca atare), ceea ce ar \u00eensemna realitatea efectiv\u0103, empiric\u0103 a fiin\u0163ei, a formei universalit\u0103\u0163ii al\u0103turi \u015fi printre lucrurile particulare; \u201enici o simpl\u0103 posibilitate de actualizat, ci lumea ca fiind (fiin\u0163\u00e2nd) \u00een diferen\u0163\u0103 ontologic\u0103, \u00een care fiin\u0163eaz\u0103 orice lume instituit\u0103 valoric \u00eentr-o anumit\u0103 oper\u0103 (crea\u0163ie uman\u0103)\u201d.<\/strong><\/p>\n

\u00cen felul acesta, lumile posibile dob\u00e2ndesc \u201eobiectualitate (este \u00een felul obiectului), obiectivitate (valabilitate intersubiectiv\u0103) \u015fi semnifica\u0163ie (este un orizont semnificativ, o perspectiv\u0103 realizat\u0103 ca mod valoric de raportare la lume dar \u015fi de integrare ontologic\u0103, nu numai semantic\u0103-logic\u0103). Pe acest temei vor fi recuperate \u015fi crea\u0163iile ca lumi posibile, iar conceptul \u00ee\u015fi va deschide bogatul poten\u0163ial opera\u0163ional c\u0103tre mult mai multe domenii teoretice \u015fi experimentale\u201d.<\/strong><\/p>\n

Cu Immanuel Kant se va des\u0103v\u00e2r\u015fi ra\u0163ionalismul modern. Prin el lumea filosofiei \u015fi a g\u00e2ndirii va c\u0103p\u0103ta imense resurse de deschidere c\u0103tre evolu\u0163ia \u015fi identizarea ei \u00een continentul culturii \u015fi al cunoa\u015fterii, se vor deschide noi \u015fi importante z\u0103ri c\u0103tre aprofundarea propriei ei problematici \u015fi a obiectului de cercetare. Kant va construi o nou\u0103 cetate a ordinii g\u00e2ndirii \u015fi naturii prin Criticile pe care le elaboreaz\u0103 \u015fi care vor produce schimb\u0103ri de substan\u0163\u0103 \u00een destinul cognitiv \u015fi de crea\u0163ie al posterit\u0103\u0163ii. Casa de corec\u0163ie a criticismului va crea modernitatea \u015fi va trece \u00eentr-o contemporaneitate permanent\u0103. Dup\u0103 Aristotel, Kant este cel mai privilegiat filosof, marc\u00e2nd practic hotarul dintre ra\u0163ionalismul antic \u015fi forma lui modern\u0103 \u015fi elevat\u0103, \u00eempins\u0103 aproape de perfec\u0163iune. Asta a f\u0103cut ca \u015fi bibliotecile lumii s\u0103 fie mereu \u00eembog\u0103\u0163ite cu lucr\u0103ri despre criticism \u015fi ideile sale. \u00cen timp ce unii filosofi au intrat \u015fi intr\u0103 mereu \u00een conul de umbr\u0103 al istoriei g\u00e2ndirii, Kant apare mereu \u015fi pentru fiecare genera\u0163ie tot mai proasp\u0103t \u015fi tot mai regenerat. De ce acest lucru? Vom schi\u0163a \u015fi noi un r\u0103spuns pe baza unei bibliografii selective de care dispunem prin generozitatea filosofilor \u015fi traduc\u0103torilor lui Kant \u00een limba\u00a0 rom\u00e2n\u0103, neocolind nici unele surse franceze, precum lucrarea fundamental\u0103 a lui Albert Weber.<\/strong><\/p>\n

\u00cen inspira\u0163ie kantian\u0103, \u00een secolul al XIX \u2013lea au fost scrise lucr\u0103ri \u2013 replic\u0103 la Critica ra\u0163iunii pure prin care g\u00e2ndirea metafizic\u0103 a descoperit \u015fi a dat de lucru pentru filosofi spa\u0163ii noi de cercetare \u015fi de medita\u0163ii.<\/strong><\/p>\n

Este vorba mai \u00eent\u00eei de Critica ra\u0163iunii istorice a lui Dilthey, oper\u0103 care va sparge monopolul metodologic al \u015ftiin\u0163elor naturii, orient\u00e2nd cercetarea \u015fi \u00eenspre \u015ftiin\u0163ele umane ca \u201eexperien\u0163e istorice\u201d \u015fi aduc\u00e2nd la acela\u015fi grad de necesitate al teoriei conceptul de GeistesWissenschaften al\u0103turi de NaturWissenschaften kantian.<\/strong><\/p>\n

Alt eveniment post \u2013 kantian va fi provocat de \u00eencerc\u0103rile de transformare semiotic\u0103 a filosofiei transcendentale, \u00a0prin aceasta pragmatismul lingvistic va vrea s\u0103 substituie filosofia transcedental\u0103 cu filosofia limbajului.<\/strong><\/p>\n

De regul\u0103, la Kant logica \u015fi epistemologia genereaz\u0103 ontologie, pentru c\u0103 principiile \u015fi osatura sistemului filosofic sunt de natur\u0103 logic\u0103. Fr. Paulsen crede c\u0103 \u201eceea ce nume\u015fte el (Kant) ra\u0163iune, facultatea ideilor, nu este altceva dec\u00e2t tendin\u0163a c\u0103tre transcenden\u0163\u0103, care \u00ee\u015fi are r\u0103d\u0103cinile \u00een sentimentul insuficien\u0163ei a ceea ce e dat\u201d. (cf. P. Andrei, Prelegeri de istorie a filosofiei, p. 183) La baza acestei aprecieri s-ar afla cele dou\u0103 concepte ale filosofiei kantiene \u2013 lucrul \u00een sine \u015fi fenomenul, primul cu existen\u0163\u0103 de sine st\u0103t\u0103toare, ascuns cunoa\u015fterii de orice tip, deci incognoscibil dar obiectiv; iar fenomenul ca un construct al ra\u0163iunii pure prin utilizarea metodologiei transcedentale.<\/strong><\/p>\n

Prin interpretarea lui \u201eals ob (ca \u015fi cum)\u201d, Petre Andrei va nuan\u0163a aceast\u0103 expresie kantian\u0103 ca analogie: \u201eMetafizica voind s\u0103 ajung\u0103 la ideea ontologic\u0103 de unitate, dep\u0103\u015fe\u015fte limitele \u015ftiin\u0163ei pozitive, \u00eencearc\u0103 s\u0103 fac\u0103 o completare transcendent\u0103 a realit\u0103\u0163ii\u201d.<\/strong> (op. cit., p. 123)<\/p>\n

Aceast\u0103 recunoa\u015ftere voalat\u0103 a transcenden\u0163ei transpare la Kant \u00een momentul \u00een care principiul ra\u0163iunii va fi extins dincolo de \u201eexperien\u0163ele imediate \u015fi asupra experien\u0163elor posibile\u201d prin care s\u0103 fie completat\u0103 realitatea. \u201ePrin urmare spune \u2013 Petre Andrei \u2013 \u00een baza principiului ra\u0163iunii putem stabili o leg\u0103tur\u0103 \u00eentre ideea unui proces nelimitat, care duce mai departe leg\u0103turile realului peste orice limit\u0103 dat\u0103, \u015fi ideea unei totalit\u0103\u0163i a existen\u0163elor, \u015fi asfel s\u0103 l\u0103s\u0103m \u00een urm\u0103 experien\u0163a, trec\u00e2nd \u00een transcendent\u201d. (op. cit., p. 184) Mi se pare destul de interesant\u0103 aceast\u0103 remarc\u0103, chiar dac\u0103 la Kant metafizica are statutul de \u015ftiin\u0163\u0103 care se limiteaz\u0103 la cunoa\u015fterea fenomenalit\u0103\u0163ii \u015fi nu la lucrul \u00een sine care este tabu facult\u0103\u0163ii noastre cognitive. Ontologia kantian\u0103, de\u015fi promoveaz\u0103 noumenul \u015fi fenomenul – primul exist\u00e2nd de sine st\u0103t\u0103tor, ca o tain\u0103 de nedezlegat, iar cel\u0103lalt construct al spontaneit\u0103\u0163ii g\u00e2ndirii \u2013 totu\u015fi \u00eentre ele nu exist\u0103 leg\u0103turi reale dec\u00e2t \u00een m\u0103sura \u00een care accept\u0103m c\u0103 obiectul ar con\u0163ine \u00een structura lui, pe l\u00e2ng\u0103 elementele de necesitate \u015fi universalitate, \u015fi o serie de date senzoriale ca afect\u0103ri ale sensibilit\u0103\u0163ii de c\u0103tre lucrul \u00een sine. Lucrul \u00een sine vine c\u0103tre noi doar prin aceste afect\u0103ri prin care totu\u015fi nu avem acces c\u0103tre el.<\/strong><\/p>\n

Dar fenomenul nu este nici lucrul real spa\u0163ializat \u015fi nici lucrul \u00een sine, ci doar o crea\u0163ie a \u201esubiectivit\u0103\u0163ii generice\u201d. Practic, o genez\u0103 logic\u0103 d\u0103 na\u015ftere unei structuri ontologice pe care o spa\u0163ializeaz\u0103 \u015fi o temporalizeaz\u0103, preg\u0103tind-o astfel pentru o experien\u0163\u0103 posibil\u0103. Or, Hegel va remarca faptul c\u0103 nu este posibil s\u0103 analizezi structurile subiective ale cunoa\u015fterii f\u0103r\u0103 cunoa\u015ftere; \u00eens\u0103 Kant dispunea f\u0103r\u0103 precedent de aceste premise mo\u015ftenite de la Hume \u015fi Descartes, Leibniz \u015fi Newton, chiar dac\u0103 nu le va nominaliza.<\/strong><\/p>\n

De aceea la Kant \u201edualitatea ontologic\u0103\u201d va apare \u015fi va func\u0163iona cu un anumit specific \u00een raport cu alte tipuri de metafizic\u0103; el va ap\u0103ra \u201ecele dou\u0103 entit\u0103\u0163i metafizice \u00eentrep\u0103trunse organic: realitatea \u00een sine \u015fi con\u015ftiin\u0163a ca ordine necesar\u0103 \u015fi universal\u0103\u201d. <\/strong>(T. Ghideanu)<\/p>\n

Sesiz\u00e2nd c\u0103 \u00eenc\u0103 \u00een introducerea Criticii ra\u0163iunii pure, Kant se va apleca asupra deosebirii de \u201eesen\u0163\u0103 dintre senzorial \u015fi logic \u015fi a contribu\u0163iei lor la \u00eentemeierea cuno\u015ftin\u0163ei\u201d, Al Boboc preciza: \u201eDiscu\u0163ia ia forma deosebirii \u00eentre empiric \u015fi aprioric, adic\u0103 \u00eentre ceea ce este individual, contingent \u015fi ceea ce este universal \u015fi necesar \u00een cuno\u015ftin\u0163\u0103 (valabilitatea ei). Sus-numita discu\u0163ie dep\u0103\u015fe\u015fte cadrele empirismului \u015fi ra\u0163ionalismului modern, \u00eentruc\u00e2t presupune deosebirea \u00eentre ordinele logic\u0103, psihologic\u0103, ontic\u0103… Consecin\u0163ele acestei discu\u0163ii duc la marea noutate a criticismului \u2013 cuno\u015ftin\u0163a veritabil\u0103 la sintez\u0103\u201d. <\/strong>(Kant \u015fi neokantianismul, p. 49-50)<\/p>\n

Prin urmare, aceste sinteze cognitive se vor clasifica \u00een func\u0163ie de geneza lor, de ceea ce le genereaz\u0103 \u2013 aposteriori cu origine \u00een experien\u0163a uman\u0103 \u015fi apriori \u00een care sunt \u00eencorporate universalitatea \u015fi necesitatea \u015fi prin care se alc\u0103tuiesc sistemele \u015ftiin\u0163ifice. Sintezele apriori se vor realiza pornindu-se de la un dat (\u015ftiin\u0163a) \u015fi c\u0103ut\u00e2ndu-se \u201ecum este posibil\u201d; deci transcendentul nu va fi apriori, ci \u201enumai cuno\u015ftin\u0163a asupra cuno\u015ftin\u0163elor apriore … deci nu apriori ca atare, ci condi\u0163ia posibilit\u0103\u0163ii apriori este transcedental\u0103\u201d. (p.118) Ca atare transcedentalul e luat ca \u201enivel al temeiurilor logice \u201e\u015fi el va fi independent at\u00e2t \u00een raport cu empiricul, cu bazele psihologice ale g\u00e2ndirii, chiar \u015fi \u00een raport cu planul existen\u0163ial\u201d. Cred c\u0103 este vorba de etajul superior – cel cu ajutorul c\u0103ruia se construiesc experimentele ideale puternic axiomatizate \u015fi cu via\u0163\u0103 proprie, de sine st\u0103t\u0103toare \u00een raport cu etajele inferioare.<\/strong><\/p>\n

Boboc explic\u0103 trancedentalul mai ap\u0103sat prin \u201emodul de structurare a capacit\u0103\u0163ilor cognitive ale subiectului, fundamentul oric\u0103rei cuno\u015ftin\u0163e \u015fi oric\u0103rei \u015ftiin\u0163e\u201d.<\/strong><\/p>\n

E. Adickes, vorbind despre noumen \u015fi fenomen, va sus\u0163ine c\u0103 \u201e\u00een conceptul unui fenomen este deja implicat faptul c\u0103 lui trebuie s\u0103-i corespund\u0103 un lucru \u00een sine\u201d prin care se face referire la raportul dintre cunoa\u015fterea uman\u0103 relativ\u0103 \u015fi planul transcendent acesteia, asigur\u00e2ndu-se o\u00a0 baz\u0103 gnoseologic\u0103\u00a0 construc\u0163iei logice.<\/strong><\/p>\n

Criticismul \u015fi transcendentalismul, prin care gnoseologia \u00ee\u015fi ofer\u0103 serviciile pentru fundarea logicii \u015fi stopeaz\u0103 amestecul psihologismului \u015fi relativismului \u00een treburile ra\u0163iunii \u015fi ale g\u00e2ndirii, este povara grea \u015fi frumoas\u0103 pe care Kant o arunc\u0103 pe umerii posterit\u0103\u0163ii, dar \u015fi \u00eenceputul multor \u00eennoiri \u00een g\u00e2ndirea teoretico-metodologic\u0103. \u00cen kantianism \u00ee\u015fi afl\u0103 izvorul multe din valorile cuget\u0103rii contemporane, c\u0103ci, cum men\u0163iona N. Bagdasar: \u201eValoarea unui sistem filosofic nu const\u0103 numai \u00een problemele pe care le-a pus \u015fi solu\u0163iile originale pe care le-a dat, ci \u015fi \u00een capacitatea lui de a fructifica g\u00e2ndirea ulterioar\u0103\u201d.<\/strong><\/p>\n

Criticismul este o reac\u0163ie fa\u0163\u0103 de mo\u015ftenirea filosofic\u0103 pe filiera senzualismului \u015fi ra\u0163ionalismului, adic\u0103 fa\u0163\u0103 de cele dou\u0103 mari dimensiuni \u00een care se afirmase \u00a0spiritul european anterior. Kant se va delimita \u015fi \u00ee\u015fi va autonomiza g\u00e2ndirea \u00een raport cu predecesorii s\u0103i \u015fi va pune temeiul \u201eafirm\u0103rii \u015fi justific\u0103rii ra\u0163ionalit\u0103\u0163ii \u015fi individualit\u0103\u0163ii\u201d.<\/strong><\/p>\n

Chiar dac\u0103 el \u201eafirm\u0103 c\u0103 ideilor noastre nu le corespunde vreun obiect, ci noi vrem s\u0103 le atribuim o realitate, Kant recunoa\u015fte un principiu unitar transcendent care deriv\u0103 dintr-o necesitate a cunoa\u015fterii \u015fi apoi devine obiect pe care \u00eel concepem prin analogie cu lucrurile reale, date empiric\u201d. <\/strong>(Andrei , op. cit., p. 185)<\/p>\n

\u00cens\u0103 acest principiu unitar al metafizicii este lucrul \u00een sine, incognoscibil, independent, obiectiv pe care nu-l putem dezv\u0103lui cognitiv, dar \u00eel putem analogic concepe cu lucrurile reale.<\/strong><\/p>\n

Aceast\u0103 doctrin\u0103 este \u00een fond un socratism modern care, \u00een loc s\u0103 se ocupe de universalele morale, se va \u00eendrepta c\u0103tre analiza valorii \u015fi a limitelor capacit\u0103\u0163ii de cunoa\u015ftere a omului, a mecanismelor subiective \u00een ele \u00eensele \u015fi nu \u00een raport cu ceea ce afectez\u0103 aceste capacit\u0103\u0163i.<\/strong><\/p>\n

Referindu-se la modul \u00een care Kant concepe con\u015ftiin\u0163a generic\u0103, filosoful\u00a0 T. Ghideanu preciza c\u0103 acesta \u201eeste unul arhitectural, adic\u0103: la parter se afl\u0103 sensibilitatea (cu forme apriorice \u2013 spa\u0163iul \u015fi timpul \u2013 \u015fi cu con\u0163inut aposterioric): la primul etaj se afl\u0103 intelectul (cu no\u0163iuni, categorii apriorice), la al doilea etaj se g\u0103se\u015fte ra\u0163iunea (cu idei apriore care trimit la lucrul \u00een sine \u015fi nu sunt cuno\u015ftin\u0163e\u201d. <\/strong>(Odiseea con\u015ftiin\u0163ei filosofice europene, p. 13)<\/p>\n

Aceast\u0103 a\u015fezare metaforic\u0103 \u00eens\u0103 nu trebuie luat\u0103 \u00een mod mecanic, \u00een sensul c\u0103 \u00eentre etaje ar fi independen\u0163\u0103 deplin\u0103 \u015fi fiecare ar lucra separat, f\u0103r\u0103 s\u0103 apeleze \u015fi s\u0103 valorizeze resursele \u015fi diponibilit\u0103\u0163ile celorlalte. Chiar dac\u0103 exist\u0103 o specializare productiv\u0103 a fiec\u0103rui etaj \u2013 ra\u0163iunea produce cuno\u015ftin\u0163e despre \u201ecum este posibil\u201d intelectul cu categoriile apriorice iar sensibilitatea ca facultate receptiv\u0103 \u2013 \u00eentre ele exist\u0103 leg\u0103turi intense care se vor v\u0103rsa \u00een cunoa\u015ftere. Acela\u015fi autor va men\u0163iona: \u201eCunoa\u015fterea propriu-zis\u0103 se produce numai unirea sensibilit\u0103\u0163ii (func\u0163ie receptiv\u0103) cu intelectul (func\u0163ie activ\u0103). Dac\u0103 prima func\u0163ie rezid\u0103 \u00een faptul de a intui (de a avea reprezent\u0103ri), Intelectul rezid\u0103 \u00een a g\u00e2ndi, adic\u0103 a uni reprezent\u0103rile \u00eentr-o con\u015ftiin\u0163\u0103, adic\u0103 a judeca. A g\u00e2ndi \u00eenseamn\u0103 a judeca, iar judec\u0103\u0163ile sunt de dou\u0103 feluri: sau pur subiective, c\u00e2nd reprezent\u0103rile sunt reunite de c\u0103tre \u015fi \u00eentr-un subiect empiric, sau obiective, c\u00e2nd sunt reunite \u00een mod necesar de c\u0103tre o con\u015ftiin\u0163\u0103 \u00een genere\u201d. <\/strong>(op. cit., p. 15)<\/p>\n

Analiz\u00e2nd principiul unit\u0103\u0163ii sintetice a\u00a0 apercep\u0163iei, \u00eensu\u015fi Kant \u00ee\u015fi va clarifica pozi\u0163ia, sus\u0163in\u00e2nd existen\u0163a celor \u201etrei izvoare originare (capacit\u0103\u0163i sau facult\u0103\u0163i ale sufletului) care con\u0163in condi\u0163iile posibilit\u0103\u0163ii oric\u0103rei cuno\u015ftin\u0163e, \u015fi care, la r\u00e2ndul lor nu pot fi derivate din nici o alt\u0103 facultate a sim\u0163irii, \u015fi anume: sim\u0163ul imagina\u0163iei \u015fi apercep\u0163ia\u201d. (Critica ra\u0163iunii pure, p.123) Ele au o dubl\u0103 folosire: a) empiric\u0103; b) transcedental\u0103 prin care se raporteaz\u0103 numai la form\u0103 \u015fi este posibil\u0103 apriori, iar prin ele se vor \u00eentemeia: \u201e1. sinoptica diversului apriori prin sim\u0163: 2. sinteza acestui divers prin imagina\u0163ie, \u015fi \u00een sf\u00e2r\u015fit: 3. unitatea acestei sinteze prin apercep\u0163ia originar\u0103\u201d. Tocmai sinteza este cea care va exprima clar \u201eactivitatea \u015fi unitatea g\u00e2ndirii, asimilabil\u0103 \u00een teoria construirii obiectelor abstracte \u015fi ideale \u015fi, \u00een genere, \u00een \u00een\u0163elegerea procesului complex al construirii teoriilor. Epistemologia \u015fi logica modern\u0103 \u00ee\u015fi afl\u0103 punctul de pornire \u00een doctrina critic\u0103\u201d.<\/strong> (Al. Boboc, op. cit., p. 121)<\/p>\n

Subliniam mai \u00eenainte c\u0103 doctrina critic\u0103 va inspira transformarea semiotic\u0103 a filosofiei transcendentale, aspect care a iscat cele mai fructuoase dezbateri \u00een constituirea filosofiei limbajului \u015fi a inspirat o adev\u0103rat\u0103 insurgen\u0163\u0103 \u00een desf\u0103\u015furarea formelor spirituale ale contemporaneit\u0103\u0163ii. Bogatul poten\u0163ial cognitiv \u015fi metodologic \u00eencorporat \u00een doctrina transcedental\u0103 a determinat ca unii g\u00e2nditori de mare prestigiu s\u0103 considere c\u0103 aceasta poart\u0103 \u00een sine \u201egermenul temelor \u015ftiin\u0163ifice \u015fi filosofice ale propriei noastre epoci\u201d.<\/strong><\/p>\n

\u201ePeirce propune deosebirea metodologic\u0103 dintre \u015ftiin\u0163a empiric\u0103 \u015fi \u015ftiin\u0163a normativ\u0103, propune logica semiotic\u0103 a cercet\u0103rii bazat\u0103 pe ideea tridimensionalit\u0103\u0163ii (…) tuturor opera\u0163iilor spirituale aplicabil\u0103, mai \u00eent\u00e2i la rela\u0163ia cognitiv\u0103 conceput\u0103 semiotic, \u00een care interpretul apare \u00een prim plan\u201d men\u0163iona Al. Boboc. Aceast\u0103 rela\u0163ie ar consta \u00een: \u201e<un semn (I) desemneaz\u0103 pentru un interpret (II ) ceva (III)>, pe aceste baze fiind posibil\u0103 o critic\u0103 \u015fi o sintez\u0103 reciproc\u0103 a filosofiei transcedentale clasice \u015fi a logicii analitico-lingvistice \u2013 a \u015ftiin\u0163ei\u201d. <\/strong>(op. cit., p. 170)<\/p>\n

\u00cen acest caz interpretantul despre care vorbea Peirce \u2013 subiectul, prin conservarea unei transcedentalit\u0103\u0163i suigeneris, se va transforma din subiect gnoseologic \u00eentr-o \u201ecomunitate de interpretare\u201d, \u201ecare trebuie \u00eens\u0103 s\u0103 p\u0103streze o pozi\u0163ie valoric\u0103 transcedental\u0103, s\u0103 reprezinte o metadimensiune pentru orice obectivare teoretico-sistematic\u0103 a opera\u0163iilor umane sociale\u201d. (Ibid) La Peirce se \u00eent\u00e2mpl\u0103 ca acea critic\u0103 kantian\u0103 a cunoa\u015fterii s\u0103 fie transformat\u0103 \u201e\u00eentr-o critic\u0103 a sensului, \u00een\u0163eleas\u0103 ca analiz\u0103 de semne\u201d.<\/strong><\/p>\n

Previziunea lui Kant \u00een ce prive\u015fte rolul anticipativ al Criticii decurge \u015fi din paragraful cu care va deschide por\u0163ile c\u0103tre viitor: \u201e\u00cen ce-i prive\u015fte pe cei care urmeaz\u0103 metoda \u015ftiin\u0163ific\u0103, ei au aici alegerea de a proceda, sau dogmatic sau sceptic, \u00een toate cazurile, \u00eens\u0103, ei au obliga\u0163ia s\u0103 procedeze sistematic (…) Numai calea critic\u0103 r\u0103m\u00e2ne deschis\u0103\u201d. <\/strong>(op. cit., p. 632)<\/p>\n

Conceptul de fiin\u0163\u0103 devine unul dintre cele mai disputate \u00een filosofia contemporan\u0103, atr\u0103g\u00e2nd construc\u0163ia unor sisteme de anvergur\u0103, printre care existen\u0163ialismul cu variantele sale \u015fi fenomenologia. Mul\u0163i autori consacr\u0103 opere fundamentale acestei categorii de maxim\u0103 generalitate \u015fi \u00eencearc\u0103, prin importante analize \u015fi delimit\u0103ri fa\u0163\u0103 de semnifica\u0163iile anterioare ale fiin\u0163ei, s\u0103-i fundamenteze noi schi\u0163e ontologice prin care s\u0103 configureze \u015fi alte viziuni asupra fiin\u0163ei \u015fi fiin\u0163\u0103rii.<\/strong><\/p>\n

Printre promotorii acestor idealuri de construc\u0163ie, cu implica\u0163ii deloc \u00eent\u00e2mpl\u0103toare \u00een ceea ce prive\u015fte metafizica tradi\u0163ional\u0103, se \u00eenscrie opera insurgent\u0103 a lui Martin Heidegger ale c\u0103rei structuri sunt \u00eenc\u0103 la \u00eenceputul recept\u0103rii \u015fi discursului interpretativ.<\/strong><\/p>\n

Pornind \u00een c\u0103utarea \u201efiin\u0163ei -fiin\u0163\u0103rii\u201d, dup\u0103 spusele lui J. Hersch,\u00a0 Heidegger construie\u015fte o filosofie a interoga\u0163iilor, care are la baz\u0103 o \u00eentrebare originar\u0103 al c\u0103rei con\u0163inut va fi sintetizat \u00een: \u201eDe ce exist\u0103 ceva \u015fi nu nimic?\u201d<\/strong><\/p>\n

\u201eAtunci c\u00e2nd \u00een Sein und Zeit (1927) \u00ee\u015fi propunea s\u0103 trezeasc\u0103 interesul pentru tema sensului existen\u0163ei, noteaz\u0103 Al. Boboc,\u00a0 Heidegger\u00a0 anun\u0163\u0103 o oper\u0103 deschis\u0103: a) \u00een asimilarea tradi\u0163iei metafizice a Occidentului \u015fi b) \u00een interpretarea timpului ca orizont posibil al oric\u0103rei \u00een\u0163elegeri a fiin\u0163ei\u201d.\u00a0 \u00a0<\/strong><\/p>\n

Prin provocarea tradi\u0163iei metafizice el \u00ee\u015fi va construi interoga\u0163ia nu pe ce este fiin\u0163a, ci pe descoperirea sensului fiin\u0163ei \u015fi a ceea ce este fiin\u0163a care fiin\u0163eaz\u0103. Este vorba \u00een fond de \u201eo explicare a modului de a privi c\u0103tre fiin\u0163\u0103, a \u00een\u0163elegerii \u015fi cuprinderii conceptuale a sensului, preg\u0103tirea posibilit\u0103\u0163ii alegerii adecvate a fiin\u0163\u0103rii exemplare, elaborarea modalit\u0103\u0163ii de acces genuin c\u0103tre aceast\u0103 fiin\u0163are\u201d.<\/strong><\/p>\n

Din aceast\u0103 perspectiv\u0103 problema se pune nu de a elabora o nou\u0103 ontologie prin abordarea a tot cuprinz\u0103toare a fiin\u0163ei, ci, mai cur\u00e2nd s\u0103 ini\u0163ieze \u015fi s\u0103 desf\u0103\u015foare analiza \u201emodului de a fi, adic\u0103 a structurilor fundamentale ale celui ce pune \u00eentrebarea\u201d, structuri care poart\u0103 numele de existen\u0163iali \u015fi se diferen\u0163iaz\u0103 net de determin\u0103rile fiin\u0163\u0103rii\u2013ne\u2013umane. Aceast\u0103 diferen\u0163iere rezid\u0103 \u00een faptul c\u0103 fiin\u0163area uman\u0103, existent\u0103 \u00een calitate de Dasein, are capacitatea de a dezvolta un dublu raport: 1) cu sine \u00eensu\u015fi \u015fi 2) \u201eca fiind \u00een lume\u201d. Sub aspectul primei raport\u0103ri, purt\u0103m \u00een noi mi\u015fcarea \u201e\u00een orizontul unei anumite \u00een\u0163elegeri a fiin\u0163ei\u201d, iar sub a doua raportare ca \u201efiin\u0163are care tocmai nu suntem dec\u00e2t fiind \u00een lume\u201d. Aceast\u0103 rela\u0163ionare are efectul de a ne \u00een\u0163elege pe noi \u00een\u015fine doar ca fiind \u00een lume, adic\u0103 tocmai fiin\u0163are care nu suntem. Aceasta pentru c\u0103 \u201eFiin\u0163area care nu este de natur\u0103 uman\u0103 este, dar ea nu exist\u0103, ea nu are nici o posibilitate de a se raporta la sine \u00eens\u0103\u015fi\u201d.<\/strong><\/p>\n

A\u015fa cum sesiza filosoful Boboc, de\u015fi\u00a0 Heidegger se revendic\u0103 de la vechii greci \u015fi apoi de la Husserl \u015fi Brentano, avem totu\u015fi de-a face prin modul \u00een care \u00ee\u015fi edific\u0103 schema ontologic\u0103, cu o trecere de la esen\u0163\u0103 la existen\u0163\u0103, de la \u201edescrierea fenomenologic\u0103\u201d la \u201eanalitica existen\u0163ial\u0103 a fiindului uman\u201d, ceea ce echivaleaz\u0103 cu o interpretare hermeneutic\u0103.<\/strong><\/p>\n

\u00cen termeni heideggerieni, aceast\u0103 trecere dob\u00e2nde\u015fte expresia explicit\u0103 \u00een formula \u201eFilosofia este ontologie fenomenologic\u0103 universal\u0103 pornind de la hermeneutica Dasein-ului care, \u00een calitatea ei de analitic\u0103 a existen\u0163ei, a fixat cap\u0103tul oric\u0103rei interog\u0103ri filosofice \u00een acel loc din care el provine \u015fi \u00een care se repercuteaz\u0103\u201d.<\/strong><\/p>\n

Din aceast\u0103 perspectiv\u0103 nu se mai pune problema asupra a ceea ce este fiin\u0163a \u2013 aspect care nici nu intereseaz\u0103, ci \u00eentreb\u0103rile vor fi adresate asupra \u015fi despre cele dou\u0103 categorii de fiin\u0163are care exist\u0103: 1) cea care s\u0103 poat\u0103 desf\u0103\u015fura o raportare la sine \u00eens\u0103\u015fi \u015fi 2) cea care nu are putin\u0163a de a se raporta la sine \u015fi nici de a \u201ecomporta \u00een rela\u0163ie cu sine \u00eens\u0103\u015fi\u201d.<\/strong><\/p>\n

Dasein-ul se identific\u0103 deci cu faptul de a fi \u00een lume \u015fi reprezint\u0103 conceptul fundament\u0103rii ontologiei.<\/strong><\/p>\n

Dar ce semnifica\u0163ii prezint\u0103 dasein-ul \u00een afar\u0103 de faptul c\u0103 \u201eel trebuie s\u0103 fie\u201d? Analiza \u00eentreprins\u0103 de Biemel scoate \u00een eviden\u0163\u0103 c\u00e2teva aspecte care, \u00een parte, pot constitui r\u0103spunsul la \u00eentrebarea de mai sus. Semnifica\u0163iile cumulate de fiin\u0163a inclus\u0103 \u00een categoria fiin\u0163area uman\u0103, \u015fi avem \u00een vedere ceea ce \u201etrebuie realizat\u201d \u015fi c\u0103reia \u201efiin\u0163a sa \u00eei este dat\u0103 ca sarcin\u0103\u201d, nu acoper\u0103 cunoa\u015fterea \u015fi \u00een\u0163elegerea fiin\u0163ei, ci ne dau doar indicii sau repere despre ceea ce este ea \u00eentr-o \u201eanume fiin\u0163are\u201d. Dasein-ul raport\u00e2ndu-se la propria sa fiin\u0163\u0103, \u00ee\u015fi determin\u0103 fiin\u0163a drept existen\u0163\u0103 \u015fi fel specific de a fi. De aici decurge \u015fi faptul c\u0103 dasein-ul\u00a0 are posibilitatea s\u0103 \u201ealeag\u0103 pe sine\u201d \u015fi \u201etrebuie s\u0103 se aleag\u0103 pe sine\u201d,\u00a0 Heidegger ad\u0103ug\u00e2nd: \u201e\u00cen modul de a prinde sau a o rata existen\u0163a este de fiecare dat\u0103 rezultatul deciziei dasein-ului \u00eensu\u015fi\u201d, c\u0103ci numai prin aceast\u0103 alegere el ajunge la sine \u00eensu\u015fi \u015fi \u00ee\u015fi realizeaz\u0103 posibilit\u0103\u0163ile proprii, ceea ce \u00eei pune \u00een valoare determinarea de \u201efapt \u2013 de \u2013 a \u2013 fi \u2013 de \u2013 fiecare \u2013 dat\u0103 – a mea\u201d. Astfel, dasein-ul are posibilitatea de a alege calea c\u0103tre sine \u00eensu\u015fi, ceea ce \u00eenseamn\u0103 c\u0103 se afl\u0103 \u201estare de autenticitate\u201d \u015fi de a alege \u201eposibilit\u0103\u0163ile date dinainte de al\u0163ii\u201d, care ofer\u0103 starea de inautenticitate.<\/strong><\/p>\n

Discu\u0163ia despre subiect asupra c\u0103reia se opre\u015fte doar \u00een c\u00e2teva paragrafe vizeaz\u0103 doar c\u00e2teva elemente sprijinitoare \u00een construc\u0163ia conceptului de dasein printre care, problema transcenden\u0163ei, a imanen\u0163ei, dar \u015fi a ceea ce el nume\u015fte \u201edistruc\u0163ia istoriei ontologiei\u201d, adic\u0103 transparentizarea a ceea ce era \u00eencremenit \u00een tradi\u0163ie \u015fi mediat de aceasta.<\/strong><\/p>\n

Aceast\u0103 provocare asupra conceptului de subiect \u015fi a rela\u0163iei sale cu fiin\u0163area obiectualizat\u0103 are menirea de a deschide c\u0103i \u015fi de a \u00eenl\u0103tura bariere care stau \u00een mersul g\u00e2ndirii c\u0103tre \u00een\u0163elegerea dasein-ului. Un prim argument adus la lumin\u0103: \u00een cazul dasein-ului, deci \u201efiin\u0163are care suntem noi \u00een\u015fine\u201d \u015fi \u00eel numim subiect, transcenden\u0163a nu este altceva dec\u00e2t \u201eesen\u0163a subiectivit\u0103\u0163ii\u201d, situa\u0163ie care confer\u0103 inutilitate \u00eentreb\u0103rii \u201edac\u0103 transcenden\u0163a poate fi atribuit\u0103 subiectului sau nu\u201d \u015fi nici nu avem posibilitatea ca s\u0103 p\u0103trundem \u00een aceast\u0103 constitu\u0163ie a dasein-ului.<\/strong><\/p>\n

Unii exege\u0163i au \u00eencercat \u015fi \u00eencearc\u0103 s\u0103 explice acest concept cheie \u2013 dasein-ul pentru a l\u0103muri \u015fi a aprofunda g\u00e2ndirea heideggerian\u0103 \u015fi pentru a o feri de erorile posibile. Se pleac\u0103 \u00een aceast\u0103 direc\u0163ie de la faptul c\u0103 Da-sein (fiin\u0163a aici) nu are nici un fel de semnifica\u0163ie \u015fi constituie doar un act de prezen\u0163\u0103. Atunci problema se pune altfel: \u00een timp ce dasein-ul este \u201es\u0103la\u015ful adev\u0103rului fiin\u0163ei\u201d, unde ea este g\u00e2ndit\u0103 \u015fi rostit\u0103, \u015fi de unde trece din \u00eenchidere \u00een deschidere \u015fi luminare, das Dasein este fiin\u0163a ajuns\u0103 \u00een deschidere sau, cum o mai nume\u015fte filosoful, este \u201estare de neascundere, deschidere\u201d.<\/strong><\/p>\n

Heidegger \u00ee\u015fi va pune \u00een mod insistent problema transcenden\u0163ei \u00eenso\u0163it\u0103 de \u00eentrebarea: dac\u0103 \u201efiin\u0163area nu este acel ceva c\u0103tre care se petrece dep\u0103\u015firea\u201d, atunci ce este acest c\u0103tre care \u015fi cum vom putea s\u0103-l c\u0103ut\u0103m? \u00cen acest moment intervine r\u0103spunsul care nu e definitiv, ci mai mult o variant\u0103 acceptabil\u0103, \u00eentruc\u00e2t acel ceva c\u0103tre care se \u00eendreapt\u0103 dasein-ul va fi numit lume, iar transcenden\u0163a \u201efaptul \u2013 de \u2013 fi \u2013 \u00een – lume\u201d. Acest fapt de a fi \u00een lume este constitu\u0163ia unitar\u0103 a dasein-ului, ceea ce nu se confund\u0103 cu existen\u0163a sa ontic\u0103. No\u0163iunea de lume se refer\u0103 la dasein-ul uman luat \u00een raport cu fiin\u0163area \u00een \u00eentregul ei. Dup\u0103 argumentarea heideggerian\u0103 lumea face parte din sineitatea dasein-ului, ea fiind non obiectual\u0103, lipsit\u0103 deci de obiecte \u015fi ar reprezenta o viziune proprie asupra realit\u0103\u0163ii, un fel de deschidere a dasein-ului c\u0103tre propria sa fiin\u0163\u0103, \u015fi nu o totalitate de obiecte. Raportul \u00eentre dasein \u015fi lume nu este conceput ca o rela\u0163ie \u00eentre dou\u0103 fiin\u0163\u0103ri diferite. Dasein-ul aduce lumea \u00een fa\u0163a lui \u00eensu\u015fi, ceea ce pentru el nu este fiin\u0163area c\u0103zut\u0103 \u00een interioritatea unui subiect \u015fi nici un obiect de ordinul fiin\u0163\u0103rii, ci doar \u201eproiectul originar al posibilit\u0103\u0163ilor sale… a\u015fezat \u00een mijlocul fiin\u0163\u0103rii\u201d. Pentru ca natura s\u0103 intre \u00een lume trebuie s\u0103 aib\u0103 ocazia \u015fi posibilitatea de a realiza aceast\u0103 posibilitate, ocazie care survine numai c\u00e2nd \u201efiin\u0163area dob\u00e2nde\u015fte un grad sporit de fiin\u0163\u0103 prin aceea c\u0103 se na\u015fte dasein-ul, care aduce cu ceasul intr\u0103rii \u00een lume a celor de ordinul fiin\u0163\u0103rii\u201d.<\/strong><\/p>\n

Facem precizarea c\u0103 faptul de a fi \u00een lume comport\u0103 trei momente constitutive care dau dasein-ului posibilitatea ca deschidere: 1) situarea afectiv\u0103; 2) \u00een\u0163elegerea \u015fi 3) vorbirea. Situarea afectiv\u0103 are caracter de descifrare numai \u00een cazul \u00een care nu este luat\u0103 ca parte ira\u0163ional\u0103 a sufletului \u015fi nici nu este considerat\u0103 ca o stare interioar\u0103, care, \u00een chip miraculos ar ajunge afar\u0103 \u015fi ar colora lucrurile \u015fi persoanele. Ea trebuie s\u0103 fac\u0103 mai \u00eent\u00e2i posibil\u0103 reorientarea c\u0103tre… \u00cen al doilea r\u00e2nd aceast\u0103 situare afectiv\u0103 apare ca \u201eo modalitate existen\u0163ial\u0103 fundamental\u0103 a st\u0103rii de descifrare de o originaritate egal\u0103 a lumii, a dasein–ului ca \u015fi a existen\u0163ei, pentru c\u0103 aceasta \u00eens\u0103\u015fi este \u00een chip esen\u0163ial fapt de a fi \u00een lume\u201d.<\/strong><\/p>\n

Dispozi\u0163ia afectiv\u0103 are o tripl\u0103 func\u0163ie pentru dasein: 1) \u00eei accesibilizeaz\u0103 faptul c\u0103 este aruncat… c\u0103 este 2) \u201efaptul c\u0103 este dat \u00een propria sa r\u0103spundere\u201d \u015fi 3) \u201econstituie existen\u0163ial starea de deschidere a dasein-ului c\u0103tre lume\u201d. \u00cen ceea ce prive\u015fte \u00een\u0163elegerea, \u00a0ea este tot stare originar\u0103, \u015fi de aceea, chiar \u00een momentul dispozi\u0163iei afective, apare ca ac\u0163iune nemijlocit\u0103 de descifrare \u015fi existen\u0163ial care \u201ed\u0103 \u00een vileag caracterul de proiect al dasein-ului sau fiin\u0163a ca existare\u201d. \u00cen\u0163elegerea urm\u0103re\u015fte o posibilitate sau alta pentru c\u0103 are \u00eens\u0103\u015fi structura existen\u0163ial\u0103 un anumit proiect \u015fi pentru c\u0103 numai prin \u00een\u0163elegere dasein-ul \u00ee\u015fi deschide spa\u0163iul de joc al existen\u0163ei sale, dar \u015fi al fiin\u0163\u0103rii sale. Aici apar cele dou\u0103 tipuri de \u00een\u0163elegere: a) autentic\u0103, cu provenien\u0163\u0103 din sinele propriu \u015fi corespunz\u0103toare dasein-ului \u015fi b) inautentic\u0103, care concepe dasein-ul ca pornind \u00een lume.<\/strong><\/p>\n

Ca dimensiune a fiin\u0163\u0103rii \u015fi modalitate a revel\u0103rii fiin\u0163ei \u201eori l\u0103ca\u015f al esen\u0163ei omului\u201d, \u201elimba \u00ee\u015fi are r\u0103d\u0103cina \u00een dispozi\u0163ia existen\u0163ial\u0103 a revel\u0103rii dasein-ului, fundamentul ei existen\u0163ial ontologic fiind discursul\u201d.\u00a0\u00a0\u00a0 \u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0<\/strong><\/p>\n

Revenirea la conceptul de fiin\u0163\u0103 a fost marcat\u0103 mai ales de g\u00e2ndirea lui N. Hartmann, care va \u00eencerca constructia unei altfel de ontologii prin \u00eens\u0103\u015fi reconsiderarea obiectului metafizicii. \u00cen aceast\u0103 perspectiv\u0103 \u201enoua ontologie … nu mai prive\u015fte <configura\u0163iile (Gebilde) desemnate adesea ca obiecte \u015fi procesele ca separate, ci ca \u00eentrep\u0103trunse>\u201d, consider\u00e2nd c\u0103 \u201eorice fiin\u0163eaz\u0103 (Seindes) real se afl\u0103 \u00een devenire, \u00ee\u015fi are na\u015fterea \u015fi dispari\u0163ia sa; construc\u0163iile dinamice primare, de la atom \u00een sus p\u00e2n\u0103 la norul cosmic (Spiral-nebel), sunt at\u00e2t structur\u0103ri procesuale c\u00e2t \u015fi alc\u0103tuiri din p\u0103r\u0163i \u015fi configura\u0163ii modelate, ceea ce este valabil \u00eentr-o \u015fi mai mare m\u0103sur\u0103 despre pl\u0103smuirile organice, despre con\u015ftiin\u0163\u0103 ca \u00eentreg sufletesc, precum \u015fi despre sistemele colectivit\u0103\u0163ii umane\u201d. <\/strong>(cf. Al. Boboc, Filosofi contemporani, p. 160)<\/p>\n

Se schimb\u0103 radical viziunea asupra conceptului de realitate \u2013 \u00eenglob\u00e2ndu-se \u00een componen\u0163a sa at\u00e2t lucrurile \u015fi ve\u0163uitoarele c\u00e2t \u015fi evenimentele suflete\u015fti \u015fi cele spiritual istorice. Acest concept de realitate va fi dependent mai ales de temporalitate \u015fi mai pu\u0163in \u201ematerialitate \u015fi spa\u0163ialitate\u201d.<\/strong><\/p>\n

Exerci\u0163iul de g\u00e2ndire metafizic\u0103 pe care \u00eel face Hartmann, fie \u00een lucr\u0103rile de filosofie ori etic\u0103, fie asupra teoriei valorilor, extinde radical obiectul \u015fi preocup\u0103rile ontologiei \u015fi se creeaz\u0103 posibilitatea, dar \u015fi condi\u0163iile, na\u015fterii \u015fi dezvolt\u0103rii pluralismului ontologic contemporan. A\u015fadar, realitatea, \u00een noua viziune filosofic\u0103, nu se va cantona \u00een perimetrul raportului materie – spirit, cauzalitate \u015fi determinism cu caracter universal (indiferent de sistemul \u015fi microsistemele \u00een care ac\u0163ioneaz\u0103), ci va deschide calea spre un pluralism al manifest\u0103rii acestora \u00een fiecare sfer\u0103 a fiin\u0163ei \u00een parte.<\/strong><\/p>\n

Aceste deschideri vor opera \u015fi \u00een ceea ce prive\u015fte raporturile subiect \u2013 obiect \u00een care nu va mai putea fi doar afirmat\u0103 latura experien\u0163ial \u2013 cognitiv\u0103, ci pluralitatea obiectului cu care se intr\u0103 \u00een rela\u0163ie va genera un pluralism experien\u0163ial care s\u0103 sus\u0163in\u0103 complexitatea acestui raport.<\/strong><\/p>\n

\u00cen analiza modal\u0103 a fiin\u0163ei reale \u015fi fiin\u0163ei ideale \u201etotul at\u00e2rn\u0103 de raporturile dintre posibilitate, realitate \u015fi necesitate\u201d, deoarece \u201eaceste raporturi sunt \u00een fiecare sfer\u0103 a fiin\u0163ei cu totul altele, ba chiar sunt iar\u0103\u015fi altele \u00een sfera logic\u0103 \u015fi \u00een cunoa\u015ftere\u201d \u2013 preciza Al. Boboc.<\/strong><\/p>\n

Vorbind despre faptul c\u0103 \u00een istoria filosofiei \u201est\u0103ruie un dublu curs al g\u00e2ndirii filosofice: mersul cunoa\u015fterii \u015fi cel al teoriilor\u201d \u00eenc\u0103rcate continuu de polemici \u015fi conflicte, Hartmann va construi o nou\u0103 sistematic\u0103 filosofic\u0103 pe care o va numi generic Ontologia critic\u0103 av\u00e2nd ca obiect realitatea \u00een noua sa extensiune.<\/strong><\/p>\n

\u00cen acest context cercet\u0103rile trebuie s\u0103 plece \u201ede la ideea dup\u0103 care cunoa\u015fterea nu \u00eenseamn\u0103 o creare, o producere, a face s\u0103 ia na\u015ftere un obiect…, ci o prindere (ein Erfassen) a ceva care exist\u0103 \u00eenainte de cunoa\u015ftere \u015fi independent de ea\u201d. Prin promovarea primatului ontologicului sunt afectate \u00een mare parte schemele tradi\u0163ionale, inclusiv kantianismul \u00een care formele apriore sunt cele care construiesc fenomenele, ceea ce \u00eenseamn\u0103 c\u0103 logicul determin\u0103 ontologicul \u015fi epistemologicul. Construc\u0163ia noului orizont metafizic se bazeaz\u0103 pe refuzul sistemelor de tip clasic \u015fi \u00ee\u015fi propune o nou\u0103 sistematic\u0103 filosofic\u0103, av\u00e2nd ca program trei coordonate esen\u0163iale: 1) ontologia critic\u0103 sau reconstruc\u0163ia teoriei existen\u0163ei; 2) ontologia cunoa\u015fterii; 3) reconstruc\u0163ia pe baze axiologice\u00a0 a eticii \u015fi esteticii.<\/strong><\/p>\n

Hartmann porne\u015fte de la o diferen\u0163\u0103 principial\u0103 \u00eentre existen\u0163\u0103 \u015fi existent, deoarece nu este important dac\u0103 exist\u0103 \u201eun fundament al lumii\u201d, diferen\u0163\u0103 care trebuie s\u0103 duc\u0103 la g\u0103sirea unei ontologii care s\u0103 nu mai fie teoria obiectului sau \u015ftiin\u0163a despre obiecte, ci doar \u015ftiin\u0163a fiin\u0163ei ca fiin\u0163\u0103, a existentului ca existent, care implic\u0103 o dubl\u0103 rela\u0163ie: 1) cea conjuctiv\u0103 a momentelor existen\u0163ei efective \u015fi esen\u0163ei, \u015fi 2) cea disjunctiv\u0103 a felurilor de existen\u0163\u0103, a existen\u0163ei ideale \u015fi a celei reale.<\/strong><\/p>\n

Baza de plecare nu trebuie s\u0103 o constituie \u201edeterminarea existen\u0163ei realului\u201d (\u00een\u0163eles ca lucru \u015fi nici ca \u00eenf\u0103\u0163i\u015fare a existen\u0163ei ideiilor), pentru c\u0103 \u201emomentele existen\u0163ei nu sunt existen\u0163e esen\u0163iale deosebite, ci laturi conexe ale aceluia\u015fi existent\u201d. Astfel se contest\u0103 fiin\u0163ei \u00een sine caracterul de concept ontologic \u015fi \u00eel consider\u0103 un concept limit\u0103 la conceptul de apari\u0163ie, fenomen, obiect. Obiectul \u015fi subiectul, dar \u015fi rela\u0163ia de cunoa\u015ftere dintre ele sunt reale, \u00eens\u0103 nu \u00een sens ontic, c\u0103ci onticitatea este caracteristica a \u201etot ceea ce exist\u0103 \u00eentr-un anumit fel chiar \u015fi numai ca existen\u0163\u0103 in mente\u201d. Ceea ce asigur\u0103 \u015fi ne garanteaz\u0103 existen\u0163a lumii reale nu este onticitatea acesteia, ci actele transcendente emo\u0163ionale, care \u201e\u00eenseamn\u0103 numai mergerea \u00een afar\u0103 c\u0103tre ceva independent ca atare \u00een act, fie c\u0103 acest act apar\u0163ine sau nu apar\u0163ine con\u015ftiin\u0163ei\u201d. De aici \u015fi ideea dup\u0103 care \u201eobiectele nu sunt \u00een primul r\u00e2nd ceva ce cunoa\u015ftem, ci ceva ce ne intereseaz\u0103\u00a0 practic, pe care \u00een via\u0163\u0103 trebuie s\u0103 le suport\u0103m sau \u00eenvinge\u201d. \u00cen comentarea acestui raport putem g\u0103si situa\u0163ii excep\u0163ie c\u00e2nd exist\u0103 existen\u0163e reale care scap\u0103 structurilor idealit\u0103\u0163ii \u015fi exist\u0103 existen\u0163e ideale f\u0103r\u0103 coresponden\u0163e reale. Existen\u0163a ideal\u0103 are autonomie de existen\u0163\u0103 \u00een sine \u201eca aceea care este\u201d de\u015fi \u00een aceast\u0103 ipostaz\u0103 este inconsistent\u0103 \u015fi f\u0103r\u0103 substan\u0163\u0103. Dac\u0103 \u00een experien\u0163a noastr\u0103 realul este p\u0103truns de structuri matematice, de esen\u0163e \u015fi valori asta nu influen\u0163eaz\u0103 cu nimic existen\u0163a ideal\u0103 \u00een \u00eemplinirea ei spa\u0163io temporal\u0103.<\/strong><\/p>\n

Propun\u00e2ndu-\u015fi aceast\u0103 arhitectonic\u0103 ontologic\u0103 realist\u0103, Hartmann va dezv\u0103lui modurile existen\u0163ei prin care \u00eencearc\u0103 \u201ere\u00eentoarcerea la fenomenul fundamental\u201d ca suport al rena\u015fterii filosofice \u015fi singura cale de integrare \u00een noul spirit al umanit\u0103\u0163ii.<\/strong><\/p>\n

Exist\u0103 numai o realitate anume \u201eaceea a lumii reale \u00een care noi tr\u0103im \u015fi n\u0103zuim\u201d, care nu poate fi definit\u0103 sau explicat\u0103 dar poate fi luminat\u0103 prin analiza modurilor existen\u0163ei, a raporturilor interne \u00eentre posibilitate \u015fi efectivitate, necesitate \u015fi \u00eent\u00e2mplare, imposibilitate \u015fi neefectivitate. Aceste moduri nu se suprapun sferelor existen\u0163ei \u015fi nici nu se identific\u0103 cu felurile \u015fi momentele existen\u0163ei, dar constituie piesa central\u0103 a \u00eentregii ontologii.<\/strong><\/p>\n

Efectivul domin\u0103 sfera realului \u015fi apare \u00een \u00een\u0163elesul lui megaric de posibil \u015fi nu de act ca la Aristotel, iar posibilul din sfera idealului nu mai este poten\u0163\u0103 sau preefictivitate, ci doar un comportament al efectivului, domin\u00e2ndu-l pe primul dintre moduri \u00een zona idealuri. Deci, modurile fundamentale \u00een analiza lui Hartmann sunt \u00een num\u0103r de 6 dintre care 3 pozitive \u015fi 3 negative, pe baza c\u0103rora el \u00eenjgheab\u0103 un tabel \u00een care acestea sunt a\u015fezate \u00een func\u0163ie de gradarea valabilit\u0103\u0163ii, certitudinii \u015fi existen\u0163ei. \u00cen aceast\u0103 structur\u0103 modal\u0103 necesitatea este definit\u0103 ca rela\u0163ional\u0103, \u00een timp ce contingen\u0163a implic\u0103 \u201eautodep\u0103\u015firea necesit\u0103\u0163ii\u201d, deoarece contingen\u0163a poate exista f\u0103r\u0103 necesitate iar necesitatea este de neconceput f\u0103r\u0103 existen\u0163\u0103. \u201eSe poate \u00een\u0163elege foarte bine configura\u0163ia modului unei sfere a existen\u0163ei f\u0103r\u0103 a antrena contingen\u0163a\u201d. Aceasta \u00eenseamn\u0103 c\u0103 contingen\u0163ei trebuie s\u0103-i p\u0103str\u0103m deschis\u0103 pozi\u0163ia la limitele sferelor c\u0103ci aici se trece \u00een locul necesit\u0103\u0163ii. A\u015fadar, dac\u0103 contingen\u0163a marcheaz\u0103 grani\u0163a dintre sferele existen\u0163ei, libertatea va constitui zona dintre determinare \u015fi efectivul real.<\/strong><\/p>\n

Aceast\u0103 ontologie modal\u0103 va solicita o anumit\u0103 structur\u0103, o stratificare a existen\u0163ei c\u0103reia s\u0103-i satisfac\u0103 exigen\u0163ele. Astfel, \u201elumea real\u0103 se construie\u015fte\u201d \u00een patru straturi, fiecare av\u00e2nd categoriile sale disctincte \u015fi precise. Aceste structuri \u2013 anorganicul, organicul, psihicul \u015fi spiritul \u2013 sunt str\u0103b\u0103tute de categoriile speciale care se prezint\u0103 sub form\u0103 de perechi opuse, sub strat \u015fi rela\u0163ii, form\u0103 \u015fi materie, unitate \u015fi multiplicitate, discontinuitate \u015fi continuitate, mai importante fiind \u00eens\u0103 determinarea \u015fi dependen\u0163a, elementul \u015fi ansamblul, interiorul \u015fi exteriorul. El precizeaz\u0103 de asemenea c\u0103 \u201e\u00een categorii nu func\u0163ioneaz\u0103 latura existen\u0163ei date (Dasein) \u00een existent, ci numai cea a existen\u0163ei (Sosein)\u201d, ceea ce duce la caracterizarea categoriilor ca principii \u015fi structuri de con\u0163inut.<\/strong><\/p>\n

Fiind \u201egeneralul \u00een concretum\u201d, categoriile se aseam\u0103n\u0103 cu esen\u0163ialit\u0103\u0163ile. Categoriile nu sunt recunoscute \u00een aceea\u015fi m\u0103sur\u0103 cu concretum-ul pe care \u00eel determin\u0103, ci ele reprezint\u0103 planul din spate al sferelor existen\u0163ei \u015fi al felurilor existen\u0163ei. Aceste categorii au propietatea de a se suprapune par\u0163ial \u00een lumea realului \u015fi \u00een lumea ideal\u0103, f\u0103r\u0103 s\u0103 se identifice \u015fi f\u0103r\u0103 s\u0103 distrug\u0103 identitatea specific\u0103 a categoriilor din sfera straturior existen\u0163ei. Prin aceast\u0103 r\u0103scolire \u015fi judecare a problemelor \u00een lumina proceselor cognitive Hartmann va st\u00e2rni diferite reac\u0163ii \u015fi aprecieri din partea contemporanilor dar \u015fi a urma\u015filor, r\u0103m\u00e2n\u00e2nd \u00eens\u0103 o mare personalitate a epocii contemporane.<\/strong><\/p>\n

*<\/p>\n

\u00a0\u00cen istoria european\u0103, daco-ge\u0163ii \u015fi apoi rom\u00e2nii au avut un destin aparte cu mare \u00eenc\u0103rc\u0103tur\u0103 dramatic\u0103, mai ales \u00een perioada migra\u0163iunilor \u015fi a domin\u0103rii imperiilor euro-asiatice. \u201eoaz\u0103 de latinitate\u201d \u00eentr-un ocean al slavismului poporul rom\u00e2n a suferit imense stric\u0103ciuni asupra rosturilor sale creative.<\/strong><\/p>\n

A\u015fa cum aprecia academicianul Al. Surdu: \u201eTradi\u0163ia filosofiei traco-get\u0103 men\u0163ionat\u0103 de istorici \u015fi filosofi de seam\u0103 (de talia lui Herodot \u015fi Platon) a fost men\u0163ionat\u0103 chiar la \u00eenceputul filosofiei\u00a0 (la Diogenes Laertios).\u00a0 Cel pu\u0163in patru dintre cei \u015fapte \u00een\u0163elep\u0163i (…) erau traco-ge\u0163i\u201d, ei fiind purt\u0103torii \u015fi prov\u0103duitorii \u201ecredin\u0163elor mitologice ale traco-ge\u0163ilor\u201d.<\/strong><\/p>\n

A\u015fa este greu s\u0103 negi istoria ideilor \u015fi s\u0103 spui c\u0103, dac\u0103 grecii numeau barbari pe traco-ge\u0163i, ei nu ar fi avut nici o filosofie. Ceea ce trebuie cercetat cu r\u0103bdare \u015fi discern\u0103m\u00e2nt este faptul c\u0103 filoanele filosofiei rom\u00e2ne\u015fti sunt ad\u00e2nc \u00eenr\u0103d\u0103cinate \u00een mitologia \u015fi cultura str\u0103veche a acestui neam \u015fi c\u0103 aceast\u0103 filosofie dep\u0103\u015fe\u015fte cu mult \u00een anumite domenii vechimea \u015fi bog\u0103\u0163ia celei grece\u015fti.<\/strong><\/p>\n

Mircea Vulc\u0103nescu a avut inspira\u0163ia s\u0103 formuleze acest aspect \u00een mod sintetic numindu-l destul de relevant \u201eispita tracic\u0103, rezidual\u0103 a spiritualit\u0103\u0163ii rom\u00e2ne\u015fti\u201d, ispit\u0103 care, mai t\u00e2rziu, se va numi \u201eispita neoaristotelic\u0103\u201d pentru faptul c\u0103 \u00een secolele al XVII\u2013lea \u015fi al XVIII-lea \u00eenv\u0103\u0163\u0103m\u00e2ntul filosofic rom\u00e2nesc \u00ee\u015fi va lega destinul de Academiile Domne\u015fti din Ia\u015fi \u015fi Bucure\u015fti, ca prime centre de dezvoltare a tradi\u0163iilor noastre culturale \u015fi de dezbatere a aristotelismului \u015fi altor doctrine grece\u015fti \u2013 \u00een limbile greac\u0103 \u015fi latin\u0103 ca \u00een \u00eentregul Occident European. A\u015fa c\u0103 este de-a dreptul\u00a0 ilariant, dar \u015fi revolt\u0103tor ca, unii care abia au cobor\u00e2t de pe cai, prin veacurile al IX-lea \u015fi al XII-lea, \u00eentr-un spa\u0163iu configurat deja istoric \u015fi cultural, s\u0103 ne spun\u0103 barbari \u015fi s\u0103 nege \u00een mod nepermis tradi\u0163iile filosofiei rom\u00e2ne\u015fti. C\u00e2nd ei abia descopereau \u015fi suflau \u00een goarna de alam\u0103, pe teritoriul rom\u00e2nesc se \u00eenchegase deja o civiliza\u0163ie de tip european. Lucrul pentru care mul\u0163i istorici, inclusiv americani, vor considera \u201eCultura Cucuteni\u201d drept una dintre cele mai importante din lume prin str\u0103vechime, dar \u015fi prin rafinamentul \u015fi stilul artistic cu care a fost realizat\u0103.<\/strong><\/p>\n

Referindu-se la conservarea tradi\u0163iei traco-ge\u0163ilor Al. Surdu va men\u0163iona: \u201eCurajul \u015fi credin\u0163ele… \u00een nemurirea sufletului \u015fi \u00een for\u0163ele spirituale erau strict necesare pentru suprave\u0163uirea \u00een zonele de promenad\u0103 ale celor mai s\u0103lbatice popoare nomade\u201d. \u201ePreocup\u0103rile teologico-filosofice ale daco-romanilor \u2013 sus\u0163ine acela\u015fi autor \u2013 reprezentau interesul vital pentru cre\u015ftinismul autentic al acestor popula\u0163ii periferice ale romanit\u0103\u0163ii care nu-\u015fi permiteau oscila\u0163ii spirituale \u00een fa\u0163a primejdiei de neantizare pe care au \u015fi \u00eencercat s-o des\u0103v\u00e2r\u015feasc\u0103 slavii secolului al VI-lea prin \u00eenc\u0103lcarea limesului dun\u0103rean al cre\u015ftinismului oriental\u201d. Aceast\u0103 importan\u0163\u0103 deosebit\u0103\u00a0 va fi eviden\u0163iat\u0103 \u015fi neoaristotelism, oferind argumente logice \u00een demonstrarea continuit\u0103\u0163ii traco-getice\u2013romane a valahilor, utilizate mai ales \u00een lucr\u0103rile \u015ecolii Ardelene, ale cronicarilor moldoveni \u015fi ale ilustrului savant \u015fi domnitor Dimitrie Cantemir.<\/strong><\/p>\n

Perioadele care au urmat nu au fost lipsite de vicisitudini \u015fi mai calme pentru poporul rom\u00e2n, ceea ce\u00a0 nu \u00eenseamn\u0103 c\u0103 ocupan\u0163ii din cele patru puncte cardinale au reu\u015fit s\u0103 lichideze spiritul rom\u00e2nismului \u015fi bogata sa zestre cultural\u0103.<\/strong><\/p>\n

C\u00e2t de impresionant\u0103 \u015fi conving\u0103toare este descrierea pe care o face Miron Costin acestor oameni \u015fi acestor p\u0103m\u00e2nturi. El \u00ee\u015fi \u00eencepe \u201eosteneala de a scrie\u201d \u201edup\u0103 at\u00e2tea veacuri de la desc\u0103lecatul \u0163\u0103rilor dint\u00e2i, de la Traian \u00eemp\u0103ratul R\u00e2mului\u201d… pentru a nu \u201el\u0103sa iar\u0103\u015fi nescris cu mare ocar\u0103 \u00eenfundat neamul acesta\u201d. \u00centruc\u00e2t \u201edesc\u0103lecatul cel dint\u00e2i cu roman…, nimic nu pomene\u015fte, numai c\u00e2t \u00eensemneaz\u0103 la un loc c\u0103 a mai fost \u0163ara odat\u0103 desc\u0103lecat\u0103 \u015fi pustiit\u0103 de t\u0103tari; ori c\u0103 nu a avut c\u0103r\u0163i, ori c\u0103 a fost destul a scrie de mai scurte veacuri\u201d; cronicarul rug\u00e2ndu-se de dumnezeu s\u0103 d\u0103ruiasc\u0103 acestui popor dup\u0103 aceste cumplite vremi ale anilor no\u015ftri c\u00e2ndva, \u015fi mai slobode veacuri, \u00eentrucare pe l\u00e2ng\u0103 alte trebi s\u0103 aib\u0103 vreme \u015fi cu cititul c\u0103r\u0163ilor a face iscusit\u0103 z\u0103bav\u0103, c\u0103 nu este alta \u015fi mai frumoas\u0103 \u015fi de folos \u00een toat\u0103 via\u0163a omului z\u0103bav\u0103 dec\u00e2t cititul c\u0103r\u0163ilor.<\/strong><\/p>\n

\u00centr-un studiu despre Metafor\u0103 \u015fi Mit \u00een cultura rom\u00e2n\u0103, dup\u0103 ce face o elevat\u0103 trecere \u00een revist\u0103 a unor teme izvor\u00e2te din g\u00e2ndirea a doi mari filosofi Al. Boboc formula o ampl\u0103 defini\u0163ie a culturii: \u201eCultura ca ansamblu bunurilor (operelor) prezint\u0103 astfel o lume nou\u0103, particularizat\u0103 prin configura\u0163ii autonome (forme ale culturii, forme simbolice) \u00een care se afirm\u0103 istorice\u015fte for\u0163ele creatoare ale omului (ca personalitate) \u00een opere ce d\u0103inuie dincolo de contextul istoric al producerii lor\u201d.<\/strong> (Filosofia rom\u00e2neasc\u0103, p. 260)<\/p>\n

Analiz\u00e2nd raporturile \u00eentre limbaj, mit, \u015fi metafor\u0103 prin aducerea \u00een discu\u0163ie a unor contribu\u0163ii rom\u00e2ne\u015fti \u00een aceast\u0103 problem\u0103, filosoful atr\u0103gea aten\u0163ia asupra miturilor fundamentale ale culturii noastre \u2013 Luceaf\u0103rul, Me\u015fterul Manole \u015fi Miori\u0163a \u2013 care \u00eencorporeaz\u0103 rafinamentul stilistic al poporului \u015fi atitudinea sa demn\u0103 fa\u0163\u0103 de problemele vie\u0163ii \u015fi ale mor\u0163ii, \u201efor\u0163a inegalabil\u0103 de crea\u0163ie a geniului popular rom\u00e2nesc\u201d.<\/strong><\/p>\n

Dep\u0103\u015find coordonatele crono-spa\u0163iale ale existen\u0163ei, C\u0103linescu va m\u0103rturisi c\u0103 Miori\u0163a \u201ea ajuns s\u0103 fie socotit\u0103 de unii Divina noastr\u0103 Comedie\u201d, iar Me\u015fterul Manole \u201eMitul estetic, indic\u00e2nd concep\u0163ia noastr\u0103 despre crea\u0163ie ca rod al suferin\u0163ei\u201d; Eminescu, prin geniala sa crea\u0163ie poetico-filosofic\u0103, va duce Luceaf\u0103rul \u00eentr-o lume de dincolo \u201e de murire \u015fi nemurire\u201d \u2013 \u00een peisajul perenit\u0103\u0163ii universale.<\/strong><\/p>\n

Abia \u00een secolele al XIX \u2013lea \u015fi al XX-lea, filosofia rom\u00e2neasc\u0103 \u00ee\u015fi va implini destinul prin afirmarea unor pleiade\u00a0 de mari creatori \u00een domeniul artei, \u015ftiin\u0163ei \u015fi filosofiei recunoscu\u0163i \u015fi \u00een planul culturii europene.<\/strong><\/p>\n

Credem c\u0103 este necesar s\u0103 amintim \u015fi aici c\u00e2teva nume rezonante care au dat ample \u015fi reprezentative crea\u0163ii spirituale poporului rom\u00e2n. \u00centre ace\u015ftia, la loc de cinste stau: Ion Eliade R\u0103dulescu, Nicolae B\u0103lcescu, \u015ecoala Naturalist\u0103 Rom\u00e2neasc\u0103, Titu Maiorescu \u00eempreun\u0103 cu \u015ecoala Junimii, M. Eminescu, V. Conta, A. D. Xenopol, M. Kog\u0103lniceanu, V. Alecsandri, N. Iorga, str\u0103lucitul istoric P\u00e2rvan, \u015fi pleiada filosofic\u0103 dintre cele dou\u0103 r\u0103zboaie mondiale.<\/strong><\/p>\n

\u00cen ceea ce ne prive\u015fte vom trata mai \u00een detaliu doar filosofia lui Lucian Blaga pentru a pune \u00een valoare unele structuri metafizice ale sistemului.<\/strong><\/p>\n

Opera lui Blaga reprezint\u0103 o ampl\u0103 sintez\u0103 a g\u00e2ndirii filosofice \u015fi culturale rom\u00e2ne\u015fti \u015fi europene, \u00een ea reg\u0103sindu-se valori cognitive \u015fi metafizice aproape din toate crea\u0163iile lumii.<\/strong><\/p>\n

\u00a0\u00centr-un studiu publicat recent asupra operei lui Lucian Blaga \u015fi D.D. Ro\u015fca, din perspectiva retoricii<\/span>, Tudor C\u0103tineanu va remarca o tras\u0103tur\u0103 de fond a crea\u0163iei blagiene: \u201eCeea ce impresioneaz\u0103 \u00een primul r\u00e2nd este capacitatea sa de a conferi celor mai rarefiate abstrac\u0163ii un con\u0163inut coerent intuitiv. El nu vorbe\u015fte abstract, ci se refer\u0103 la schemele abstrac\u0163iunii, refuz\u00e2nd, ca s\u0103 zicem a\u015fa, scheletul lor\u201d. <\/strong>(\u00een Lucian Blaga \u2013 Confluen\u0163e filosofice…, p. 183) C\u0103tineanu mai apreciaz\u0103 c\u0103 \u201etextele blagiene \u00een \u00eentregul lor sunt un aliaj, paradoxal p\u00e2n\u0103 la un punct, de demonstra\u0163ie virtual\u0103 \u015fi de fascina\u0163ie real\u0103\u201d.<\/strong><\/p>\n

\u00a0 Aprecierile par \u00eendrept\u0103\u0163ite, at\u00e2ta vreme c\u00e2t se consider\u0103 c\u0103 orice construc\u0163ie filosofic\u0103, fiind viziunea sau crea\u0163ia unei individualit\u0103\u0163i umane, se realizeaz\u0103 de c\u0103tre imagina\u0163ie \u00eentr-un \u201espa\u0163iu simbolic\u201d. \u201eE l\u0103murit lucru \u2013 spune Blaga \u2013 c\u0103 sugestiile lumii sensibile \u00ee\u015fi exercit\u0103 \u00eenr\u00e2urirea asupra imagina\u0163iei noastre cu o insisten\u0163\u0103 \u015fi cu o putere ce nu pot fi \u00eendeajuns subliniate, cu o insisten\u0163\u0103 \u015fi cu o putere de care nu sc\u0103p\u0103m, dec\u00e2t cu condi\u0163ia c\u0103 am renun\u0163a la noile pl\u0103smuiri ale g\u00e2ndirii imaginative\u201d. <\/strong>(L. Blaga, Trilogia cunoa\u015fterii, p. 117) Ceva-ul<\/span> pe care \u00eel caut\u0103 filosofia \u015fi \u00eel cuprinde cu imagina\u0163ia \u00een acel \u201espa\u0163iu simbolic\u201d este tocmai existen\u0163a, lumea sensibil\u0103 \u00een interiorul c\u0103reia exist\u0103m \u015fi pe care o cercet\u0103m dinl\u0103untru \u015fi nu din afar\u0103.<\/strong><\/p>\n

\u00a0 Tocmai din acest \u00eenl\u0103untru ne putem da seama de dimensiunile existen\u0163ei, mai ales de \u201e\u00eenaltul\u201d \u015fi \u201ead\u00e2ncul\u201d ei. \u00cen \u201esfera transparent\u0103\u201d sau spa\u0163iul simbolic imaginar se \u00eenscriu vizuinile filosofice ca ni\u015fte piramide, \u00een care sunt indicate \u201esimbolic dimensiunile existen\u0163ei, nu ale existen\u0163ei date, concret sensibile, ci ale existen\u0163ei \u00een totalitatea sa, privit\u0103 ca mister, ce urmeaz\u0103 s\u0103 ni-l revel\u0103m prin acte teoretice\u201d. <\/strong>(ibid, p. 119)<\/p>\n

\u00a0 Aceast\u0103 fascinant\u0103 lume sau existen\u0163\u0103 spiritual\u0103 pl\u0103smuit\u0103 \u00eendelung la focul pasinuii (acea \u201epatim\u0103 azurie\u201d despre care vorbea mereu Blaga), al cunoa\u015fterii dincolo de limitele contemporaneit\u0103\u0163ii blagiene \u015fi istorice, \u015fi al aspira\u0163iei ne\u00eembl\u00e2nzite pentru o nou\u0103 \u015fi mare sintez\u0103, care s\u0103 marcheze un alt eon \u00een cultura uman\u0103, \u00eei apare talentatei analiste Angela Botez ca \u201e\u00eembinarea g\u00e2ndului asiatic cu cel european, c\u0103utarea sensului lumii sub aparen\u0163e diverse \u015fi disparate, existen\u0163a unor doctrine ce combin\u0103 viziuni religioase asiatice \u015fi cre\u015ftine cu idei \u015ftiin\u0163ifice \u015fi filosofice, contaminarea abstractiz\u0103rilor cu mitologia, c\u0103utarea coresponden\u0163elor morfologice ale diferitelor zone din Univers sub forma configura\u0163iilor tipice<\/span>, \u201d fundamentarea unui nou ontologism \/ sau, mai bine zis, ontologii \u2013 n.n.) \u015fi reforma gnoseologic\u0103 ce aduce relativismul \u015fi gustul pentru filosofia istoriei.<\/strong> (A. Botez, Dimensiunea metafizic\u0103 a operei lui Lucian Blaga<\/span>, Ed. \u015et., 1996, p. 40)<\/p>\n

\u00a0 Autoarea acestui citat a dorit s\u0103 acopere \u00eentreaga crea\u0163ie blagian\u0103, pornind de la Eonul dogmatic \u015fi merg\u00e2nd p\u00e2n\u0103 la Fiin\u0163a istoric\u0103, punct\u00e2nd etapele \u015fi domeniile de aplicabilitate, dar \u015fi renov\u0103rile elaborate de Blaga mai ales zonele gnoseologiei, cosmologiei \u015fi ontologiei \u2013 cu predilec\u0163ie antropologie filosofic\u0103, ceea ce demonstreaz\u0103 marea capacitate a g\u00e2nditorului rom\u00e2n de a \u00eencerca o sintez\u0103 durabil\u0103 \u015fi ampl\u0103 care s\u0103 pun\u0103 bazele noului \u201eeon\u201d \u00een dezvoltarea spiritual\u0103 a umanit\u0103\u0163ii.<\/strong><\/p>\n

\u00a0 Schemele \u015fi abstrac\u0163iile integrative, care s-au n\u0103scut \u015fi au c\u0103l\u0103torit \u00een diferite arii metafizice, vor c\u0103p\u0103ta o nou\u0103 via\u0163\u0103 prin umplerea lor cu un bogat con\u0163inut mitologic \u015fi din intuirea existen\u0163ei sub alte forme \u015fi cu noi modalit\u0103\u0163i de \u201eiscodire\u201d \u015fi interpretare. Asta pentru c\u0103 sistemele filosofice anterioare au l\u0103sat \u00een urma lor o mo\u015ftenire plin\u0103 de contradic\u0163ii \u015fi dificult\u0103\u0163i tocmai datorit\u0103 neaplic\u0103rii tuturor metodelor p\u00e2n\u0103 la epuizarea enstaziei \u015fi trecerea la faza ecstatic\u0103 a intelectului.<\/strong><\/p>\n

\u00a0 Or, a\u015fa cum o exprimam \u015fi \u00een lucrarea Elemente de arheologie metafizic\u0103<\/span>: \u201e\u00cenceputul acestui demers de mare amploare \u00ee\u015fi are premisele \u00een scormonirea cenu\u015fei istoriei \u015fi realizarea pe aceast\u0103 cale a unor responsabile acte de arheologie spiritual\u0103 \u015fi hermeneutic\u0103\u201d prin care \u201eva scoate \u00een lumin\u0103 diamantele g\u00e2ndirii filosofice \u015fi va inspira dimensiunile \u00eense\u015fi \u201d ale trilogiilor.<\/strong><\/p>\n

Dup\u0103 aprecierea noastr\u0103, o iscodire de asemenea propor\u0163ii se \u00eent\u00e2lne\u015fte extrem de rar \u00een istoria filosofiei \u015fi ne referim mai ales la stimul\u0103rile \u015fi consecin\u0163ele creative pe care le-a avut asupra filosofului rom\u00e2n.<\/strong><\/p>\n

Prin promovarea \u00eenaltului \u015fi ad\u00e2ncului drept criterii de apreciere a raportului dintre transcenden\u0163\u0103 \u015fi imanen\u0163\u0103 \u00een g\u00e2ndirea filosofic\u0103, Lucian Blaga va distinge dou\u0103 tipuri de sisteme: 1. construc\u0163ii spre \u00eenalt \u015fi 2. construc\u0163ii \u00een ad\u00e2ncuri . Unele dintre aceste viziuni metafizice mai pot fi \u201e\u00eenalte \u015fi ad\u00e2nci\u201d \u00een func\u0163ie \u201ede modul cum le prive\u015fti vertical\u201d. \u00cen toate, \u00eens\u0103, \u201evom surprinde\u201d \u201eun nucleu din care invadeaz\u0103 lumina, ce d\u0103 unitate \u00eentregului, un centru \u00een jurul c\u0103ruia se articuleaz\u0103 toate accesoriile cl\u0103dirii\u201d. \u015ei filosoful va exemplifica filosofia \u201e\u00eenaltului\u201d \u00een doctrina platonian\u0103, \u00een care ideile populeaz\u0103 \u201ecercul supraceresc.\u201d Nu acela\u015fi lucru se poate spune despre filosofiile Vedanta \u015fi a lui Fichte, \u00een care, perspectivele asupra existen\u0163ei ca \u00eentreg se disting nu din regiuni situate \u00eentr-un \u00eenalt ci din regiuni care zac \u00een abisul individua\u0163iunilor, \u00een ad\u00e2ncul lor interior, adic\u0103 \u00een sinele impersonal al fiin\u0163elor, \u00een\u0163eles ca existen\u0163\u0103 divin\u0103, sau \u00een eul absolut, spre care trebuie s\u0103 cobori ca spre un ultim str\u0103fund\u201d. (op. cit. p. 121) Leibniz va construi o viziune \u201e\u00eenalt\u0103 c\u00e2t \u015fi ad\u00e2nc\u0103\u201d, \u00een care, deasupra tuturor monadelor, \u201etroneaz\u0103 suprema monad\u0103\u201d(Dumnezeu), iar, \u201enatura fiec\u0103rei monade\u201d ar reprezenta \u201ead\u00e2ncul\u201d, pentru c\u0103 \u00een ea ar fi cuprins\u0103 reprezentarea \u00eentregului univers, dar \u015fi trecutul \u015fi viitorul acestuia \u015fi al fiec\u0103rei monade \u00een sine.<\/strong><\/p>\n

Prin urmare, orice metafizic\u0103 va cuprinde aceste dou\u0103 dimensiuni \u2013 \u00eenaltul \u015fi ad\u00e2ncul \u2013 \u201ecare pot s\u0103 ne angajeze con\u015ftiin\u0163a \u015fi existen\u0163a\u201d. Dar, spre deosebire de \u015ftiin\u0163\u0103 ce are ca obiect de studiu latura paradiziac\u0103, fenomenal\u0103 a existen\u0163ei \u015fi este verificabil\u0103 \u00een fondul ei cognitiv, \u00een metafizic\u0103 lipse\u015fte ori este imposibil controlul, \u00eentruc\u00e2t fondul ei de crea\u0163ie \u015fi de idei nu poate fi confruntat direct cu \u201erealit\u0103\u0163ile transcendente\u201d. Lucian Blaga concepe \u015fi fundamenteaz\u0103 metafizica \u00een \u00een\u0163elesul ei de ontologie orientat\u0103 c\u0103tre om \u015fi acele \u201efenomene originare\u201d ale crea\u0163iei sale \u2013 formele culturii \u2013 cu care \u00ee\u015fi construie\u015fte \u015fi se \u00eenscrie \u00een perspectivele istoriei, rup\u00e2ndu-se \u00een mod radical de mediul biologic care a preg\u0103tit apari\u0163ia preomului \u015fi saltul c\u0103tre omul deplin. \u00cen aceast\u0103 perspectiv\u0103 trebuie privite \u00eense\u015fi structurile conceptuale cu care \u00ee\u015fi cl\u0103de\u015fte propria sa \u201ecatedral\u0103\u201d deschis\u0103 c\u0103tre toate orizonturile, El nu face o oper\u0103 verificabil\u0103 prin proceduri de natur\u0103 \u015ftiin\u0163ific\u0103 \u015fi nici nu dore\u015fte s\u0103 transforme metafizica \u00eentr-o crea\u0163ie verificabil\u0103, deoarece niciodat\u0103 nu vom putea s\u0103 confrunt\u0103m ideile metafizice cu transcenden\u0163ele.<\/strong><\/p>\n

Pilonul principal al construc\u0163iei sale \u00eel reprezint\u0103 o valoare mitologic\u0103 simbolizat\u0103 de Marele Anonim, a\u015fa cum vechile sau mai noile metafizici \u015fi-au ridicat cetatea av\u00e2nd ca temei diferite elemente de natur\u0103 transcendent\u0103. Blaga \u00eensu\u015fi va m\u0103rturisi c\u0103 Marele Anonim nu este altceva dec\u00e2t \u201eun produs mitico-filosofic al g\u00e2ndirii noastre, am putea spune al imagina\u0163iei noastre c\u0103ut\u0103toare de ultime sensuri\u201d. (Fiin\u0163\u0103 istoric\u0103, p. 211-212) Acest produs poate fi comparat, \u00een tipologia transcenden\u0163elor, cu oricare alt produs metafizic, \u00eens\u0103 nu se identific\u0103 \u00een niciun caz cu vreo unul. Asem\u0103n\u0103rile\u00a0 mai ales \u00een ce prive\u015fte modul de generare a diferen\u0163ialelor divine, duc la diferen\u0163ieri decisive \u00een ce prive\u015fte finalitatea pe care o urm\u0103re\u015fte fiecare transcenden\u0163\u0103 metafizic\u0103 \u00een parte.<\/strong><\/p>\n

Este interesant de observat c\u0103 multe dintre aceste transcenden\u0163e urm\u0103resc generarea naturii \u015fi a universului, iar ca finalitate suprem\u0103 \u2013 apari\u0163ia omului, apoi se retrag din rosturile acestora.<\/strong><\/p>\n

La Blaga intervine fenomenul invers, de \u201eautomutilare\u201d a \u2013 Marelui Anonim, p\u0103str\u00e2ndu-\u015fi intact\u0103 zona nucleonic\u0103 din teama de a nu realiza produse similare sau identice propriei sale naturi printr-o teogonie perpetu\u0103. \u015ei chiar dac\u0103 diferen\u0163ialele divine periferiale sunt elemente ale structurii Marelui Anonim, ele nu sunt \u201eeliberate\u201d pentru a se finaliza \u00een vreo construc\u0163ie anume, ci pentru a preveni \u201eteogonia perpetu\u0103\u201d, care ar zdruncina echilibrul propriu acestei transcende\u0163e.<\/strong><\/p>\n

Dac\u0103 am compara acest proces cu ceea ce se \u00eent\u00e2mpl\u0103 \u00een cazul metafizicilor indian\u0103, platonian\u0103, cre\u015ftin\u0103 sau \u00een cele din modernitate, vom vedea marile diferen\u0163e mai ales pe linia finalit\u0103\u0163ii. \u00c2tman se va multiplica din ascez\u0103 \u015fi dorin\u0163\u0103. Ideile vor genera copiile efemere, iar Leibniz va realiza o atomizare de natur\u0103 psihic\u0103 a existen\u0163ei, astfel \u00eenc\u00e2t \u201eceea ce \u00een univers pare cauzalitate, nu este dec\u00e2t armonia prestabilit\u0103 \u00eentre activit\u0103\u0163ile cu totul independente una de cealalt\u0103, proprii monadelor, c\u0103rora de la \u00eenceput li s-au \u00eenm\u00e2nat rolurile ce sunt chemate s\u0103 le reprezinte \u201d. (L. Blaga, Trilogia cunoa\u015fterii, p. 87) A\u015fa c\u0103, atunci c\u00e2nd metafizicianul \u00ee\u015fi pune \u201eproblema lumii sau a existen\u0163ei \u00een totalitatea sa\u201d, el se va \u00eentreba despre \u201esubstan\u0163a\u201d, \u00a0\u201ecauza\u201d, pluralitatea \u015fi finalitatea ei, avans\u00e2nd \u201eidei propulsive\u201d sau categorii cu care s\u0103 iscodeasc\u0103 \u015fi s\u0103 descoas\u0103 problematica filosofic\u0103 a acestei lumi, no\u0163iuni care vor dob\u00e2ndi \u00een kantianism \u201efunc\u0163ii gnoseologice\u201d sau de \u201ecentre de precipitare problematic\u0103 \u00een desf\u0103\u015furarea culturii umane\u201d. (L. Blaga)<\/strong><\/p>\n

Unii exege\u0163i \u00eencearc\u0103 apropieri \u00eentre Marele Anonim \u015fi alte simboluri mitice din g\u00e2ndirea universal\u0103. Este cazul lui Mircea I\u0163u care \u00eencearc\u0103 o apropiere \u00eentre Blaga \u015fi filosofia indian\u0103. Aceast\u0103 apropiere s-ar produce pe c\u00e2teva paliere cu referire la Marele Anonim \u015fi Brahman, censura transcendent\u0103 \u015fi maya, g\u0103sindu-se unele similitudini care, \u00een anumite limite, ar crea \u00eens\u0103\u015fi posibilitatea de identificare. De altfel, autorul nu pune \u00een discu\u0163ie motiva\u0163ia intim\u0103 a celor dou\u0103 transcenden\u0163e prin care este creat\u0103 lumea (sau lumile), ceea ce induce o oarecare derut\u0103 \u00een \u00een\u0163elegerea a ceea ce le diferen\u0163iaz\u0103 \u2013 asceza \u015fi finalitatea, pun\u00e2nd accentul mai cu seam\u0103 pe analiza a ceea ce rezult\u0103 \u015fi nu pe modul cum se produce \u015fi din ce pricin\u0103 se produce pluralitatea sensibil-concret\u0103.<\/strong><\/p>\n

\u00a0 Lucian Blaga este un bun cunosc\u0103tor al filosofiei indiene, iar influen\u0163a acesteia asupra crea\u0163iei sale este ne\u00eendoielnic\u0103, \u00eens\u0103 nu putem merge pe principiul identit\u0103\u0163ii \u00eentre Brahman \u015fi Marele Anonim, f\u0103r\u0103 a lua \u00een calcul ceea ce \u00eei diferen\u0163iaz\u0103. Iat\u0103 ce spune I\u0163u: \u201eLucian Blaga \u00eel nume\u015fte centru metafizic \u015fi spune despre el c\u0103 este altceva dec\u00e2t lumea \u00eentruc\u00e2t este dincolo de noi. El reprezint\u0103 o existen\u0163\u0103 c\u0103reia i se datoreaz\u0103 orice alt\u0103 existen\u0163\u0103. La Sankara, Brahman semnific\u0103 existen\u0163a\u201d. <\/strong>(L. Blaga \u2013 Confluen\u0163e filosofice \u00een perspectiva cultural\u0103, p. 79)<\/p>\n

\u00a0 De fapt p\u00e2n\u0103 aici nu s-a demonstrat nimic \u015fi nu a fost descoperit nimic prin care s\u0103 asimil\u0103m p\u00e2n\u0103 la identificare cele dou\u0103 transcenden\u0163e. L\u0103s\u00e2nd deoparte unele comentarii amatoriste, trebuie s\u0103 spunem c\u0103 I\u0163u pune corect problema, \u00eens\u0103 lunec\u0103,<\/span>\u00a0 din citat \u00een citat, p\u00e2n\u0103 ajunge la o afirma\u0163ie arhicunoscut\u0103: \u201eBlaga este un metafizician, iar Sankara este mistic\u201d, propozi\u0163ie de la care trebuia s\u0103 plece \u00een demersul s\u0103u.<\/strong><\/p>\n

\u00a0 Care este de fapt situa\u0163ia Marelui Anonim\u00a0 \u015fi a lui Brahman\u2013\u00c2tman \u00een contextul celor dou\u0103 construc\u0163ii metafizice?\u00a0\u00a0\u00a0<\/strong><\/p>\n

\u00a0 La Blaga simbolul Marelui Anonim \u201ecircumscrie izvorul a tot ce este: centrul generator direct \u015fi indirect, al existen\u0163ei mundane\u201d. Aceast\u0103 lume \u015fi tot ce exist\u0103 \u00een ea sunt \u201eproduse de impas\u201d ale acestui centru existen\u0163ial care, printr-un proces de automutilare, de ap\u0103rare a unicit\u0103\u0163ii \u015fi echilibrului s\u0103u \u015fi al universului, \u00een generarea diferen\u0163ialelor nu va urm\u0103ri vreo finalitate exterioar\u0103 sie \u00eensu\u015fi. Deci, singurul s\u0103u scop este de a se ap\u0103ra de propria sa autogenerare sau multiplicare \u015fi nu de a \u201efurniza\u201d materie prim\u0103 pentru pluralitatea fenomenal\u0103 natural\u0103.<\/strong><\/p>\n

\u00a0 Or, dac\u0103 trecem la compararea lui cu Brahaman, trebuie s\u0103 spunem c\u0103 acesta din urm\u0103 \u00ee\u015fi va desf\u0103\u015fura din dorin\u0163\u0103 \u015fi inten\u0163ionat posibilit\u0103\u0163ile de manifestare ca lume \u015fi pluralitate.<\/strong><\/p>\n

\u00a0 O alt\u0103 idee: particulele infinitezimale generate de Marele Anonim constituie materie prim\u0103 pentru obiectivarea pluralit\u0103\u0163ii sensibile \u015fi spa\u0163ializate dup\u0103 legi de combinare \u015fi integrare proprii naturii \u015fi nu \u00een mod aleatoriu. Ceea ce a ap\u0103rut din aceste particule devin obiecte \u015fi fiin\u0163e c\u00e2t se poate de reale, palpabile, dar \u015fi cognoscibile de c\u0103tre om.<\/strong><\/p>\n

\u00a0 Iat\u0103 ce spune Lucian Blaga despre rolul cosmologic al Marelui Anonim: \u201eeste generatorul diferen\u0163ialelor, diferen\u0163iale din care, prin procese de integra\u0163ie, dup\u0103 posibilit\u0103\u0163ile de structur\u0103 puse de la \u00eenceput \u00een ele \u015fi potrivit puterilor lor germinative, iau fiin\u0163\u0103: lumea \u015fi omul. Lumea \u015fi omul iau fiin\u0163\u0103 nu dintr-o inten\u0163ie primordial\u0103 fireasc\u0103, ci ca produse de impas\u201d. (Fiin\u0163a istoric\u0103, p. 212) \u00cen contrast, Brahman va crea aceast\u0103 lume din propria lui substan\u0163\u0103, \u00eens\u0103 lucrurile \u015fi fiin\u0163ele nu sunt dec\u00e2t o mare iluzie, lipsite de realitate consistent\u0103. \u00cens\u0103 \u201e\u00een brahmanism lumea empiric\u0103 natural\u0103, cu evenimentele ei succesive, este considerat\u0103 o consecin\u0163\u0103 a <\u015ftiin\u0163ei pe care spiritul> (Brahman) o are despre ea ca o imagine divers\u0103 pictat\u0103 de el \u00eensu\u015fi pe vasta canava a lui \u00eensu\u015fi\u201d. (E. Stere, Istoria doctrinelor morale I, p. 32) Din capul locului textele originale, dar \u015fi numeroasele interpret\u0103ri pun \u00een eviden\u0163\u0103 deosebirile, care apoi se radicalizeaz\u0103 \u015fi nu vor permite \u00een nici un chip identit\u0103\u0163i de genul celor semnalate de I\u0163u, dec\u00e2t \u00een m\u0103sura \u00een care vrem cu orice pre\u0163 s\u0103 diminu\u0103m (dilu\u0103m) caracterul de originalitate al autorului Eonului dogmatic \u015fi s\u0103 legitim\u0103m un implant indian \u00een cultura rom\u00e2n\u0103. Procedeul este destul de cunoscut, chiar dac\u0103 aici apare \u00eentr-o form\u0103 oarecum voalat\u0103 \u015fi de bun\u0103 credin\u0163\u0103. Este citat Blaga pentru a motiva c\u0103 acela\u015fi lucru este prezent \u015fi \u00een g\u00e2ndirea indian\u0103, iar consecin\u0163a este sigur\u0103: nu Blaga a preexistat (precedat) culturii indiene, ci viceversa!<\/strong><\/p>\n

\u00a0 Probabil, demersul lui I\u0163u a fost stimulat de o idee dintr-un studiu al Angelei Botez, \u00een care autoarea men\u0163iona c\u0103 \u201eAccept\u00e2nd pluralitatea constructelor metafizice \u00een calitate de pl\u0103smuiri identice cu privire la transcenden\u0163\u0103, Blaga propune el \u00eensu\u015fi o astfel de crea\u0163ie imaginar\u0103 care are \u00een centru cunoa\u015fterea uman\u0103\u201d. <\/strong>(Lucian Blaga \u2013 Confluen\u0163e, p. 119) \u00cen \u00een\u0163elegerea noastr\u0103 \u201epl\u0103smuirile identice\u201d asupra transcenden\u0163ei nu e acela\u015fi lucru cu suprapunerea sau identificarea transcenden\u0163elor absolute din sistemele metafizice. Diferen\u0163ele ar avea punctul de plecare chiar \u00een design\u0103rile lingvistice extrem de diferite. P\u0103l\u0103ria r\u0103m\u00e2ne p\u0103l\u0103rie, dar are func\u0163ie ontologic\u0103 de a proteja de soare ori de ploaie, dar un singur cap. \u00cens\u0103 capul poate fi, o dat\u0103, al lui Ion, apoi al lui Vasile etc., iar p\u0103l\u0103ria r\u0103m\u00e2ne aceea\u015fi \u015fi av\u00e2nd mereu func\u0163ia de sistem de protec\u0163ie practic\u0103 \u015fi nu de stat\u00a0 \u00een cui! A\u015fa sunt \u015fi sistemele metafizice \u2013 un cadru general sau un complex mitico-imaginativ \u00een care difer\u0103 con\u0163inuturile pe care le torni \u00een el, dar \u015fi func\u0163ionalit\u0103\u0163ile pe care le \u00eendepline\u015fte transcenden\u0163a absolut\u0103 \u2013 care e temei al sistemului, de unde \u00eencep marile deosebiri \u00eentre crea\u0163iile metafizice.<\/strong><\/p>\n

\u00a0 \u00cen acest temei, pe care \u00eel mai nume\u015fte \u015fi \u201eLogos larvar\u201d \u2013 \u00een care sunt\u00a0 concentrate cele mai ad\u00e2nci \u015fi mai longevive filoane ale spiritualit\u0103\u0163ii rom\u00e2ne\u015fti, Blaga va turna \u201eun aliaj paradoxal, p\u00e2n\u0103 la un punct, de demonstra\u0163ie virtual\u0103 \u015fi de fascina\u0163ie real\u0103\u201d. Aceast\u0103 fascina\u0163ie se va reg\u0103si \u00een lucr\u0103rile sale, croind, printr-un limbaj structurat metaforic \u015fi \u00eenc\u0103rcat de semnifica\u0163ii \u015fi rafinament numeroase perspective antropologiei filosofice, gnoseologiei, filosofiei culturii \u015fi altor discipline. Schema abstract\u0103 \u015fi goal\u0103 va prinde via\u0163\u0103 \u015fi va deveni un organism aproape perfect \u015fi cu identitate incontestabil\u0103 abia dup\u0103 ce Blaga \u00eei va des\u0103v\u00e2r\u015fi construc\u0163ia, f\u0103r\u0103 s\u0103 emit\u0103 preten\u0163ii de unicitate \u015fi originalitate, fiind con\u015ftient c\u0103 aceste atribute vor fi descoperite de cei care vor \u00eencerca s\u0103 intre \u00een interiorul monumentului s\u0103u \u015fi s\u0103-i detalieze frumuse\u0163ea \u015fi perenitatea pentru cultura rom\u00e2n\u0103 \u015fi pentru alte culturi ale lumii.<\/strong><\/p>\n

\u00a0 Transcenden\u0163a blagian\u0103 este doar un simbol a ceea ce trece \u201edincolo de experien\u0163a\u201d uman\u0103 \u015fi dincolo \u201ede toate posibilit\u0103\u0163ile de amplificare tehnic\u0103 a experien\u0163ei\u201d, ceea ce l-a f\u0103cut pe Blaga s\u0103 degajeze din sistemele filosofice o anume tipologie de construc\u0163ie a acesteia, men\u0163ion\u00e2nd c\u0103 \u201e\u00een timp ce ra\u0163ionalismul construie\u015fte transcendentul \u00een analogie cu logicul \u015fi concretul, dogmatismul \u00eel construie\u015fte \u00een dezacord cu logicul \u015fi cu concretul, p\u0103str\u00e2ndu-l ca nera\u0163ionalizabil\u201d. <\/strong>(Eonul dogmatic)<\/p>\n

\u00a0 C\u0103ci, a\u015fa cum m\u0103rturisea Blaga \u201eorice g\u00e2ndire filosofic\u0103 aspir\u0103 s\u0103 g\u0103seasc\u0103 un punct arhimedic, din care s\u0103 pun\u0103 \u00een mi\u015fcare lumea, adic\u0103 punctul fix \u00een jurul c\u0103ruia se vor desf\u0103\u015fura toate presupunerile, ipotezele, b\u0103nuielile, taton\u0103rile, convingerile, \u00eendoielile \u015fi presim\u0163irile g\u00e2nditorilor\u201d. <\/strong>(Despre con\u015ftiin\u0163a filosofic\u0103, p. 117)<\/p>\n

\u00a0 Asta \u00eenseamn\u0103 c\u0103 Blaga nu neag\u0103 \u201ecaracterul de mister\u201d al transcenden\u0163ei \u015fi c\u0103, \u00een jurul Marelui Anonim sau misterul absolut, se \u201emi\u015fc\u0103\u201d misterele latente, acele p\u0103r\u0163i criptice ale existen\u0163ei care sunt disponibile penetr\u0103rii \u015fi \u201efaniciz\u0103rii\u201d (\u00een sens de lumin\u0103ri par\u0163iale) de c\u0103tre g\u00e2ndirea organic\u0103.<\/strong><\/p>\n

\u00a0 Instituit ca \u201ecentru existen\u0163ial\u201d, Marele Anonim dispune doar de func\u0163ii ontologice, prin generarea particulelor materiale din propria-i structur\u0103 \u015fi existen\u0163\u0103. Dac\u0103 \u00eel privim \u015fi din punct de vedere mitic, ca posesor al misterelor, atunci Marele Anonim \u00ee\u015fi va dubla aceste func\u0163ii cu cele gnoseologice, av\u00e2nd o cunoa\u015ftere \u201esupralogic\u0103\u201d, pentru c\u0103 numai el poate fi \u201enezguduit centru \u015fi censor originar al oric\u0103rei alte cunoa\u015fteri \u015fi numai el poate lua m\u0103surile de ap\u0103rare a misterelor existen\u0163iale\u201d.<\/strong> (Trilogia cunoa\u015fterii, p. 542)<\/p>\n

\u00a0 Mi se pare judicioas\u0103 \u015fi pertinent\u0103 observa\u0163ia Andreei \u015echiopu- Pally c\u00e2nd sus\u0163ine c\u0103 la Blaga este vorba despre concepte integrative sau structuri conceptuale de \u201eidentitate univoc\u0103\u201d \u015fi a\u015fezate \u00eentr-o dubl\u0103 tipologie:<\/strong><\/p>\n