{"id":3998,"date":"2012-04-05T20:57:16","date_gmt":"2012-04-05T20:57:16","guid":{"rendered":"http:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/?p=3998"},"modified":"2012-04-05T21:44:59","modified_gmt":"2012-04-05T21:44:59","slug":"avva-dorotei-despre-smerenie","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/2012\/04\/05\/avva-dorotei-despre-smerenie\/","title":{"rendered":"Avva Dorotei – Despre m\u00e2ndrie \u0219i smerenie"},"content":{"rendered":"
\n
\n
\n

Mo\u015ftenirea duhovniceasc\u0103 a Avvei Dorotei<\/strong><\/p>\n

\"\"<\/a><\/strong><\/p>\n

“Avva Dorotei s-a n\u0103scut \u00een Antiohia, undeva \u00een jurul anului 500, \u00eentr-o familie de cre\u015ftini. P\u00e2n\u0103 la v\u00e2rsta de 20 de ani a f\u0103cut numeroase studii \u00een ora\u015ful natal, printre ale c\u0103ror subiecte s-a num\u0103rat \u015fi medicina. Niciodat\u0103 nu a avut parte de o s\u0103n\u0103tate prea bun\u0103, fiind un t\u00e2n\u0103r relativ boln\u0103vicios. A intrat \u00een m\u0103n\u0103stirea situat\u0103 la Thavatta, o regiune din sudul Gazei, unde era stare\u0163 \u00een acea vreme Serid. Punctul \u201eatractiv\u201c al acestei m\u0103n\u0103stiri era de fapt p\u0103storirea spiritual\u0103 a doi pustnici faimo\u015fi: stare\u0163ii Varsanufie \u015fi Ioan de Gaza, ale c\u0103ror scrisori sunt publicate \u00een volumul al XI-lea din Filocalie. La \u00eenceput a \u00eendeplinit umila ascultare de portar, dar, fiind un om cu carte \u015fi foarte s\u00e2rguincios \u00een \u00eenv\u0103\u0163\u0103tura cre\u015ftin\u0103, i s-a \u00eencredin\u0163at gestiunea infirmeriei m\u0103n\u0103stirii. Aici \u015fi-a dovedit pe deplin mila fa\u0163\u0103 de aproapele, dar \u015fi cuno\u015ftin\u0163ele medicale avansate. \u00cen cele din urm\u0103, a devenit asistentul Cuviosului Ioan, p\u00e2n\u0103 la moartea acestuia, survenit\u0103 \u00een jurul anului 530. La doar 15 zile s-a stins din via\u0163\u0103 \u015fi egumenul m\u0103n\u0103stirii, Serid. Cum Cuviosul Varsanufie nu a mai oferit r\u0103spunsuri duhovnice\u015fti dup\u0103 moartea lui Ioan, Avva Dorotei s-a retras \u00eentr-o zon\u0103 aflat\u0103 \u00eentre Gaza \u015fi Maiuma, unde a \u00eentemeiat o nou\u0103 m\u0103n\u0103stire. A trecut la cele ve\u015fnice \u00eentre 560 \u015fi 580.”<\/strong><\/p>\n

Stilul original al scrierilor<\/strong><\/p>\n

“\u00cen privin\u0163a \u00cenv\u0103\u0163\u0103turilor Avvei Dorotei, Enrico Norelli noteaz\u0103: \u201eSunt un fel de \u00abconferin\u0163e\u00bb, adic\u0103 discu\u0163ii pe teme cu caracter spiritual, legate de itinerarul vie\u0163ii monastice: renun\u0163area, smerenia, con\u015ftiin\u0163a, teama de Dumnezeu, interdic\u0163ia de a-\u0163i urma propria judecat\u0103, aceea de a judeca etc. Ele au fost notate de ascult\u0103tori \u015fi apoi redactate, de\u015fi nici cei care le-au transcris nu au fost m\u00e2na\u0163i de inten\u0163ii literare, ca \u00een cazul Convorbirilor lui Ioan Cassian, analoage ca gen. Textele lui Dorotei p\u0103streaz\u0103 spontaneitatea exprim\u0103rii orale. (…) Spontaneitatea \u015fi prospe\u0163imea nu pun \u00een umbr\u0103 predilec\u0163ia pentru enumerarea \u015fi clasificarea entit\u0103\u0163ilor despre care se discut\u0103, indiferent dac\u0103 e vorba despre diferitele tipuri de p\u0103cate, de minciuni, de smerenie \u015fi orgoliu, de ra\u0163iuni pentru p\u0103r\u0103sirea chiliei \u015fi a\u015fa mai departe\u201c (Istoria literaturii cre\u015ftine grece\u015fti \u015fi latine, vol.II\/2, Editura Polirom, p. 306). Enrico Norelli eviden\u0163iaz\u0103 succint calit\u0103\u0163ile stilistice ale textului principal notat de Avva Dorotei (sau de ucenicii s\u0103i). Spontaneitatea este oricum o caracteristic\u0103 a multor texte patristice de \u00eenalt\u0103 anvergur\u0103, purt\u00e2nd astfel un dar al Duhului Sf\u00e2nt: imprevizibilitatea. Nu ne a\u015ftept\u0103m oricum ca un text patristic autentic s\u0103 sune doar ca un chimval r\u0103sun\u0103tor, iar prin aceasta s\u0103 fie lipsit de orice substrat spiritual.’<\/strong><\/p>\n

Cele dou\u0103 m\u00e2ndrii…<\/strong><\/p>\n

“Analogia f\u0103cut\u0103 de Avva Dorotei \u00eentre cele dou\u0103 trepte de m\u00e2ndrie \u015fi cele dou\u0103 de smerenie este minunat\u0103. Despre m\u00e2ndrie spune astfel: \u201eCea dint\u00e2i m\u00e2ndrie este c\u00e2nd cineva dispre\u0163uie\u015fte pe fratele, c\u00e2nd \u00eel socote\u015fte ca fiind nimic, \u015fi pe sine ca fiind mai presus ca el. Acesta, de nu se va trezi repede \u015fi de nu se va s\u00e2rgui s\u0103 scape de ea, vine pe \u00eencetul \u015fi la a doua m\u00e2ndrie, prin care se m\u00e2ndre\u015fte \u00eempotriva lui Dumnezeu \u015fi-\u015fi pune pe seama sa ispr\u0103vile s\u0103v\u00e2r\u015fite, nu pe seama lui Dumnezeu\u201c (\u00cenv\u0103\u0163\u0103turi, \u00een: Filocalia, vol. IX, p. 439). Dispre\u0163uirea fratelui se tranform\u0103 \u00een dispre\u0163uirea lui Dumnezeu. Smerenia \u00eens\u0103 vindec\u0103 aceast\u0103 boal\u0103 grea. Exemplul oferit de Avva Dorotei \u00een aceast\u0103 direc\u0163ie, a cre\u015fterii m\u00e2ndriei, este unul cutremur\u0103tor. \u201eCu adev\u0103rat, fra\u0163ii mei, am v\u0103zut odat\u0103 pe cineva ajung\u00e2nd \u00een aceast\u0103 stare jalnic\u0103. La \u00eenceput, dac\u0103 cineva dintre fra\u0163i \u00eei spunea ceva de altul, dispre\u0163uia pe fiecare \u015fi zicea: \u00abCine este acela? Nu este altul bun dec\u00e2t Zosima \u015fi cei \u00eempreun\u0103 cu el\u00bb. Apoi a \u00eenceput s\u0103 \u00eei dispre\u0163uiasc\u0103 \u015fi pe ace\u015ftia, zic\u00e2nd: \u00abNu este altul bun dec\u00e2t Macarie\u00bb. (\u2026) Pe urm\u0103 s-a m\u00e2ndrit \u015fi \u00eempotriva lui Dumnezeu \u00censu\u015fi \u015fi a\u015fa \u015fi-a ie\u015fit din sine. De aceea, trebuie s\u0103 lupt\u0103m, fra\u0163ii mei, \u00eempotriva celei dint\u00e2i m\u00e2ndrii, ca s\u0103 nu c\u0103dem, pe \u00eencetul, \u015fi \u00een m\u00e2ndria cea deplin\u0103\u201c (\u00cenv\u0103\u0163\u0103turi, p. 439). Dureroas\u0103 este cu adev\u0103rat patima m\u00e2ndriei, dar rareori ne g\u00e2ndim c\u00e2t de ad\u00e2nc ne poate s\u0103pa inimile!”<\/strong><\/p>\n

\"\"<\/a>
\n<\/a><\/p>\n

…\u015fi cele dou\u0103 smerenii<\/strong><\/p>\n

\u201eSmerenia cea dint\u00e2i const\u0103 \u00een a socoti cineva pe fratele s\u0103u mai \u00een\u0163elept dec\u00e2t pe sine \u015fi \u00eentrec\u00e2ndu-l pe el \u00een toate, \u015fi, simplu gr\u0103ind, a\u015fa cum a zis sf\u00e2ntul acela, \u00een a se socoti pe sine mai jos dec\u00e2t to\u0163i. Iar a doua smerenie const\u0103 \u00een a pune pe seama lui Dumnezeu toate ispr\u0103vile. Aceasta este smerenia des\u0103v\u00e2r\u015fit\u0103 a sfin\u0163ilor. Aceasta se na\u015fte \u00een chip firesc \u00een suflet din lucrarea poruncilor. C\u0103ci, precum c\u00e2nd pomii poart\u0103 rod mult rodul \u00eencovoaie ramurile \u015fi le trage \u00een jos, iar cel ce nu poart\u0103 rod se \u00eenal\u0163\u0103 \u015fi st\u0103 drept – dar sunt unii pomi care tocmai deoarece ramurile urc\u0103 \u00een sus nu poart\u0103 rod, iar de ia cineva pietre \u015fi le at\u00e2rn\u0103 de ramuri \u015fi le trage \u00een jos acestea fac rod -, a\u015fa este \u015fi cu sufletul: c\u00e2nd se smere\u015fte aduce rod \u015fi cu c\u00e2t aduce rod mai mult, cu at\u00e2t se smere\u015fte mai mult. Astfel, sfin\u0163ii, cu c\u00e2t se apropie mai mult de Dumnezeu, cu at\u00e2t se v\u0103d pe ei mai p\u0103c\u0103to\u015fi\u201c (\u00cenv\u0103\u0163\u0103turi, p. 440). Pildele Avvei Dorotei sunt printre cele mai frumoase din Filocalie, majoritatea fiind preluate din natur\u0103. Se vede c\u0103 Avva Dorotei era un om iubitor de frumos, iubitor al \u00eentregii crea\u0163ii, nu doar p\u0103stor de suflete. Doar smerenia este singura vindecare \u00een fa\u0163a flagelului m\u00e2ndriei, dar \u015fi ea cunoa\u015fte diferite trepte de des\u0103v\u00e2r\u015fire. Nu este suficient s\u0103 \u00eei consideri doar pe cei din jur mai buni dec\u00e2t tine. Trebuie s\u0103 fii capabil s\u0103 \u00eei \u00eencredin\u0163ezi lui Dumnezeu toat\u0103 via\u0163a ta, toate succesele tale, toate reu\u015fitele pe care altfel \u0163i le-ai atribui \u0163ie \u00eensu\u0163i \u00een mod nedrept. Cea mai frumoas\u0103 pild\u0103 de smerenie pe care o aduce Avva Dorotei este legat\u0103 de Avva Zosima. \u201eOdat\u0103, Avva Zosima vorbea despre smerenie, \u015fi un filosof, afl\u00e2ndu-se acolo \u015fi auzind cele ce le spunea, voind s\u0103 afle am\u0103nunte, \u00eei zise lui: \u00abSpune-mi, cum te socote\u015fti pe tine p\u0103c\u0103tos? Nu \u015ftii c\u0103 e\u015fti sf\u00e2nt, nu \u015ftii c\u0103 ai virtu\u0163i? Doar vezi c\u0103 lucrezi poruncile. Cum, \u00eemplinindu-le pe acestea, te socote\u015fti \u00eenc\u0103 p\u0103c\u0103tos?\u00bb. Iar b\u0103tr\u00e2nul, neafl\u00e2nd cum s\u0103-i dea lui r\u0103spunsul, \u00eei zise: \u00abNu \u015ftiu cum s\u0103-\u0163i spun, dar a\u015fa sunt\u00bb. Filosoful i se \u00eempotrivi, vr\u00e2nd s\u0103 afle cum este aceasta. Iar b\u0103tr\u00e2nul, neafl\u00e2nd cum s\u0103-i l\u0103mureasc\u0103 lui acest lucru, a \u00eenceput s\u0103-i spun\u0103 cu sf\u00e2nta lui simplitate: \u00abNu m\u0103 suci pe mine, c\u0103 eu a\u015fa sunt\u00bb. C\u00e2nd l-am v\u0103zut eu pe b\u0103tr\u00e2n ne\u015ftiind ce s\u0103 r\u0103spund\u0103, i-am spus aceluia: \u00abOare nu e aceasta a\u015fa cum e cu filosofia \u015fi cu medicina? C\u00e2nd le \u00eenva\u0163\u0103 cineva bine \u015fi le practic\u0103, ajunge din lucrarea lor, treptat, maestru \u00een filosofie \u015fi medicin\u0103. Dar nu poate spune, nici t\u0103lm\u0103ci cum a ajuns la deprinderea lucrului. Sufletul \u015fi-a \u00eensu\u015fit, cum am spus, me\u015fte\u015fugul pe \u00eencetul, pe nesim\u0163ite, din lucrare. A\u015fa e \u015fi cu smerenia: din lucrarea poruncilor se na\u015fte o deprindere a smereniei, care nu poate fi t\u0103lm\u0103cit\u0103 \u00een cuvinte\u201c (\u00cenv\u0103\u0163\u0103turi, p. 442). Deprinderea smereniei este, cu adev\u0103rat, o art\u0103 dumnezeiasc\u0103, pentru care nu este cap\u0103t. Smerenia este baza iubirii, pentru c\u0103 nu po\u0163i face loc \u00een inima ta unui om pe care \u00eel dispre\u0163uie\u015fti; iar noi dispre\u0163uim de regul\u0103 atunci c\u00e2nd suntem plini de m\u00e2ndrie. Smerenia se na\u015fte cu greutate \u00een inima omului, dar cre\u015fte neb\u0103nuit\u0103, ca o floare aflat\u0103 \u00een v\u00e2rful unui munte. De aceea, Avva Dorotei \u00eei acord\u0103 o a\u015fa de mare importan\u0163\u0103. F\u0103r\u0103 smerenie nu putem s\u0103-L cunoa\u015ftem pe Dumnezeu, Care, dup\u0103 cuv\u00e2ntul Sf\u00e2ntului Isaac Sirul, este un \u201eabis de smerenie\u201c. Smerenia este singura virtute care poate transforma inima de piatr\u0103 \u00eentr-una de carne. O inim\u0103 vie. O inim\u0103 iubitoare de Hristos.”<\/strong><\/p>\n

PENTRU SMERENIE<\/p>\n

“Un b\u0103tr\u00e2n\u00a0 a zis c\u0103 mai mult dec\u00e2t orice avem trebuin\u021b\u0103 de smerenie. La tot cuv\u00e2ntul ce auzim s\u0103 zicem: Iart\u0103! C\u0103ci smerenia strica toate me\u0219te\u0219ugurile vr\u0103jma\u0219ului. S\u0103 cercam \u0219i noi \u0219i s\u0103 vedem ce putere are cuv\u00e2ntul b\u0103tr\u00e2nului. Pentru ce mai \u00eent\u00e2i de toate trebuie s\u0103 avem smerenie \u0219i nu \u00eenfr\u00e2nare, mai ales c\u0103 \u0219i apostolul zice: cel ce se s\u00e2rguie\u0219te spre toate, are \u00eenfr\u00e2nare. Sau pentru ce s\u0103 nu avem frica de Dumnezeu, c\u0103ci zice Scriptura: \u00cenceputul \u00een\u021belepciunii este frica Domnului; \u0219i \u00een alta parte: Cu fric\u0103 de Dumnezeu ne \u00eendep\u0103rtam de la r\u0103utate. Pentru ce n-a zis, s\u0103 avem \u00een primul r\u00e2nd milostenia, sau credin\u021ba, c\u0103ci zice: cu milostenia \u0219i cu credin\u021ba se cur\u0103\u021besc toate p\u0103catele. Iar apostolul zice: f\u0103r\u0103 credin\u021b\u0103 nu poate cineva s\u0103 placa lui Dumnezeu. Daca pentru milostenie, credin\u021b\u0103, frica lui Dumnezeu \u0219i \u00eenfr\u00e2nare se spun cele de mai sus, pentru ce l\u0103s\u00e2ndu-le pe acelea a zis s\u0103 avem smerenie \u00eenainte de orice? B\u0103tr\u00e2nul vrea s\u0103 ne arate c\u0103 nici frica lui Dumnezeu nici milostenia, nici credin\u021ba, nici postul, nici alta fapta bun\u0103 nu se pot s\u0103v\u00e2r\u0219i f\u0103r\u0103 smerenie. De aceea zice s\u0103 avem \u00eenainte de orice smerenie, adic\u0103 g\u00e2nd \u0219i cuget smerit, s\u0103 fim gata la tot cuv\u00e2ntul ce auzim s\u0103 zicem: Iart\u0103! Fiindc\u0103 prin smerenie se nimicesc toate uneltirile vr\u0103jma\u0219ului.<\/strong><\/p>\n

Vede\u021bi, fra\u021bilor, c\u00e2t\u0103 putere are smerenia? Diavolul \u00eens\u0103 este \u0219i se nume\u0219te \u00eempotrivitor. Este vr\u0103jma\u0219 pentru c\u0103 nu iube\u0219te pe om \u0219i binele; este \u00eempotrivnic pentru c\u0103 se \u00eempotrive\u0219te la toat\u0103 fapta bun\u0103. Vrea cineva s\u0103 se roage? El me\u0219te\u0219uge\u0219te \u00een tot chipul sa-l opreasc\u0103 cu poftele cele rele, cu robirea mintii \u0219i cu tr\u00e2nd\u0103via. Vrea s\u0103 fac\u0103 milostenie cineva? El \u00eel opre\u0219te prin \u00eend\u0103r\u0103tnicire \u0219i scumpete. A\u0219a se \u00eempotrive\u0219te la tot lucrul bun ce vrem a face. De aceea se nume\u0219te nu numai vr\u0103jma\u0219 ci \u0219i \u00eempotrivitor. Prin smerenie insa, se strica toate \u00eempotrivirile lui, c\u0103 mare lucru este smerenia! To\u021bi sfin\u021bii p\u0103rin\u021bi prin smerenie s-au \u00eendreptat \u0219i cu osteneala ei au s\u0103v\u00e2r\u0219it calea m\u00e2ntuirii. Precum zice: Vezi smerenia \u0219i osteneala mea \u0219i las\u0103 toate p\u0103catele mele. Numai smerenia poate singura s\u0103 pov\u0103\u021buiasc\u0103 spre \u00eemp\u0103r\u0103\u021bia cerurilor; precum zicea avva Ioan: numai smerenia nu are z\u0103ticnire \u0219i poticnire.<\/strong><\/p>\n

Sa ne smerim dar, \u0219i noi pu\u021bin, \u0219i ne vom m\u00e2ntui. De nu putem s\u0103 ne ostenim ca ni\u0219te neputincio\u0219i ce suntem, m\u0103car s\u0103 ne s\u00e2rguim a ne smeri. \u0219i cred la mila lui Dumnezeu ca pentru oric\u00e2t de mica fapta ce o vom s\u0103v\u00e2r\u0219i cu smerenie, ne vom folosi \u0219i ne vom \u00eemp\u0103rt\u0103\u0219i de s\u0103l\u0103\u0219uirea sfin\u021bilor celor ce s-au ostenit, des\u0103v\u00e2r\u0219it \u0219i mult s-au ostenit pentru Dumnezeu. Daca g\u0103sim pricin\u0103 c\u0103 din sl\u0103biciune nu ne putem osteni pentru a ne smeri, ce pricin\u0103 avem, fra\u021bilor! Fericit este cel ce are smerenie. De aceea, un sf\u00e2nt b\u0103tr\u00e2n a l\u0103udat mai mult pe un frate smerit dec\u00e2t pe al\u021bii, zic\u00e2nd c\u0103 smerenia nu se manie, nici face pe cineva s\u0103 se manie. Smerenia este mare, c\u0103 singura se \u00eempotrive\u0219te trufiei \u0219i p\u0103ze\u0219te pe om de dansa. Nimeni nu se m\u00e2nie f\u0103r\u0103 numai pentru avere, pentru bucate \u0219i pentru altele, pe c\u00e2nd smerenia nu se m\u00e2nie nici face pe cineva s\u0103 se manie. De aceea, precum am zis, mare este smerenia \u0219i puternica a trage darurile lui Dumnezeu asupra omului. Iar daca vine acest dar, acoper\u0103 pe om \u0219i de celelalte doua patimi care sunt foarte grozave: c\u0103 ce este mai r\u0103u dec\u00e2t a te mania \u0219i a face pe altul s\u0103 se manie, precum a zis sf\u00e2ntul acela. C\u0103ci nicidecum nu se cuvine c\u0103lug\u0103rului a se mania, nici a face pe altul s\u0103 se manie. Adev\u0103rul va spun c\u0103 cel ce este c\u00e2rtitor, de nu se va acoperi mai cur\u00e2nd de darul lui Dumnezeu, pu\u021bin cate pu\u021bin \u00ee\u0219i iese din minte \u0219i se \u00eendr\u0103ce\u0219te, tulbur\u00e2ndu-se \u0219i pre sine \u0219i pe al\u021bii. De aceea zice c\u0103 smerenia nu se manie, nici face pe cineva s\u0103 se manie, ci mai v\u00e2rtos p\u0103ze\u0219te pe suflet de toata patima \u0219i ispita.<\/strong><\/p>\n

Sf\u00e2ntul Antonie c\u00e2nd a v\u0103zut cursele diavolului \u00eentinse pe fata p\u0103m\u00e2ntului \u0219i oft\u00e2nd a \u00eentrebat pe Dumnezeu: Doamne, oare cine va putea sc\u0103pa de acestea, a primit r\u0103spuns c\u0103 numai smerenia; ba mai mult, nu numai c\u0103 scap\u0103, ci nici nu este prinsa de ele. Vezi putere, frate? Vezi darul acestei fapte? Cu adev\u0103rat nu este alt lucru mai tare dec\u00e2t smerenia, nimic nu o biruie\u0219te. Orice \u00eentristare I s-ar \u00eent\u00e2mpla smeritului, \u00eendat\u0103 se defaim\u0103 \u0219i se os\u00e2nde\u0219te c\u0103 este vrednic de aceast\u0103 \u00eentristare: nu-i place niciodat\u0103 s\u0103 defaime pe altul; nu arunca niciodat\u0103 vina asupra altuia. Astfel petrec\u00e2nd f\u0103r\u0103 tulburare \u0219i f\u0103r\u0103 \u00eentristare cu toata odihna, niciodat\u0103 nu se m\u00e2nie nici face pe altul s\u0103 se manie. Drept aceea, bine a zis sf\u00e2ntul c\u0103 mai \u00eenainte de toate se cade a avea smerenie.<\/strong><\/p>\n

\u00cenc\u0103 sunt doua feluri de smerenie, precum sunt \u0219i doua trufii. Prima m\u00e2ndrie este aceea c\u00e2nd cineva necinste\u0219te pe fratele sau si-i zice cuvinte urate, nesocotindu-l, iar pe sine mai de cinste ca acela crez\u00e2ndu-se. Unul ca acesta de nu se va \u00eentoarce \u00eendat\u0103 \u0219i de nu se va nevoi s\u0103 se \u00eendrepte, pu\u021bin cate pu\u021bin cade \u00een cea de a doua m\u00e2ndrie: m\u00e2ndria \u00eempotriva lui Dumnezeu, socotind c\u0103 tot lucrul bun ce a s\u0103v\u00e2r\u0219it singur el l-a lucrat, cu mintea \u0219i cu \u00een\u021belepciunea lui \u0219i nu cu ajutorul lui Dumnezeu. Am v\u0103zut, fra\u021bilor, pe cineva odat\u0103 intru aceasta tic\u0103loasa stare, c\u0103ruia de-i zicea cineva din fra\u021bi vreun cuv\u00e2nt, \u00eel scuipa si-i zicea: Cine e\u0219ti tu? Nu cunosc dec\u00e2t pe Zosima \u0219i pe Macarie. Apoi a \u00eenceput sa-i defaime \u0219i pe ace\u0219tia \u0219i s\u0103 zic\u0103: nu \u0219tiu dec\u00e2t pe Vasile \u0219i Grigorie; iar peste putina vreme \u0219i pe ace\u0219tia a \u00eenceput a-i defaim\u0103 zic\u00e2nd: nu \u0219tiu dec\u00e2t numai pe Petru \u0219i pe Pavel. Acestuia I-am zis: Frate, cur\u00e2nd o s\u0103 te vad c\u0103-i defaimi \u0219i pe ace\u0219tia. \u0219i crede\u021bi-m\u0103, peste putina vreme a \u00eenceput s\u0103 zic\u0103: si cine este Petru \u0219i Pavel? Nu sunt nici ace\u0219tia nimic, afara de Sf\u00e2nta Treime, iar ,mai pe urma s-a m\u00e2ndrit \u0219i asupra lui Dumnezeu \u0219i a\u0219a s-a \u00eendr\u0103cit. De aceea, suntem datori fra\u021bilor s\u0103 ne nevoim din toata puterea noastr\u0103, s\u0103 nu primim m\u00e2ndria cea dint\u00e2i. S\u0103 \u0219ti\u021bi \u0219i aceasta c\u0103 este o m\u00e2ndrie mireneasca \u0219i este o m\u00e2ndrie c\u0103lug\u0103reasc\u0103. M\u00e2ndria mireneasca \u00eenseamn\u0103 a te m\u00e2ndri asupra fratelui t\u0103u c\u0103 e\u0219ti mai bogat dec\u00e2t el, mai frumos, mai puternic, c\u0103 por\u021bi haine mai bune \u0219i altele asemenea. C\u00e2nd vezi pe cineva f\u0103lindu-se cu acestea, sau c\u0103 m\u00e2n\u0103stirea lor este mai mare \u0219i mai bogata, c\u0103 are fra\u021bi mul\u021bi, s\u0103 \u0219tii c\u0103 to\u021bi ace\u0219tia se afla \u00een m\u00e2ndria cea lumeasca. Tot a\u0219a \u0219i cei ce se trufesc cu cele fire\u0219ti, c\u0103 are glas frumos \u0219i c\u00e2nt\u0103 bine, c\u0103 este bl\u00e2nd \u0219i sluje\u0219te cu credin\u021ba \u0219i f\u0103r\u0103 vicle\u0219ug, cu toate c\u0103 acestea par mai vrednice de lauda dec\u00e2t cele dint\u00e2i, tot ale m\u00e2ndriei lume\u0219ti sunt. Are m\u00e2ndrie c\u0103lug\u0103reasca cel ce se trufe\u0219te c\u0103 privegheaz\u0103, c\u0103 poste\u0219te, \u00een\u0219ir\u00e2nd \u0219i alte fapte bune ce face. \u0219i de nu putem nicidecum s\u0103 nu ne m\u00e2ndrim s\u0103 ne m\u00e2ndrim cu cele c\u0103lug\u0103re\u0219ti, iar nu cu cele lume\u0219ti. Iat\u0103, v-am spus ce este m\u00e2ndria cea dint\u00e2i \u0219i ce este cea de a doua, care este m\u00e2ndria lumeasca \u0219i care cea c\u0103lug\u0103reasca. Deci s\u0103 venim acum \u0219i la cele doua smerenii.<\/strong><\/p>\n

Smerenia cea dint\u00e2i este a socoti pe fratele t\u0103u mai cu minte \u0219i la toate mai bun dec\u00e2t tine, \u0219i f\u0103r\u0103 a lungi cuv\u00e2ntul, c\u00e2nd cineva se socoate mai prejos dec\u00e2t to\u021bi. Aceasta este cea dint\u00e2i smerenie, adic\u0103 \u00eencep\u0103toare, c\u0103ci te smere\u0219ti, socotindu-te mai mic dec\u00e2t altul, f\u0103r\u0103 ca totu\u0219i s\u0103 te socoti de nimic, ci tot ti se pare a fi ceva. Cea de-a doua \u0219i des\u0103v\u00e2r\u0219ita smerenie este c\u00e2nd nu numai pe tine te socote\u0219ti de nimic, ci \u0219i toate faptele tale le crezi c\u0103 sunt din mila lui Dumnezeu iar nu din h\u0103rnicia ta. Aceasta este smerenia cea adev\u0103rata a sfin\u021bilor, care se na\u0219te \u00een suflet din lucrarea poruncilor. Precum pomii \u00eenc\u0103rca\u021bi de multe roade au ramurile plecate \u00een jos, iar pomii cei f\u0103r\u0103 road\u0103 stau drept \u00een sus \u0219i nu fac rod c\u00e2t\u0103 vreme ramurile lor merg \u00een sus, din care pricina adesea \u00eenadins se at\u00e2rna pietre de ramuri, ca s\u0103 se plece \u00een jos \u0219i atunci rodesc; a\u0219a \u0219i sufletul, cat se smere\u0219te, at\u00e2t rode\u0219te \u0219i cu cat rode\u0219te cu at\u00e2t se smere\u0219te, c\u0103ci cu cat se apropiau sfin\u021bii de Dumnezeu cu at\u00e2t se socoteau mai p\u0103c\u0103to\u0219i dec\u00e2t to\u021bi oamenii. S\u0103 va povestesc ce \u00eemi adusei aminte. Odat\u0103 vorbeam de smerenie. Un oarecare din boierii gazieni, auzind c\u0103ci, cu c\u00e2t cineva se apropie de Dumnezeu se socote\u0219te mai p\u0103c\u0103tos, se mira \u0219i zicea: cum este cu putin\u021b\u0103 aceasta?, \u0219i ne\u0219tiind voia s\u0103 afle. Eu \u00eei zisei: boierule, cum e\u0219ti socotit \u00een ora\u0219ul t\u0103u?. \u0219i mi-a zis: mare \u0219i \u00eent\u00e2i st\u0103t\u0103tor al ora\u0219ului. \u0219i \u00eentreb\u00e2ndu-l dar, c\u00e2nd mergi \u00een Cezareea cum e\u0219ti socotit, \u00eemi r\u0103spunse: mai jos mult, dec\u00e2t boierii acelui loc. \u0219i iar am zis: dar c\u00e2nd mergi la Antiohia, cum ti se pare c\u0103 e\u0219ti?. El \u00eemi zise: ca un im de r\u00e2nd. Dar c\u00e2nd mergi la \u021aarigrad \u0219i te apropii de \u00eemp\u0103ratul, cum te socoti? \u0219i \u00eemi r\u0103spunse: ca un s\u0103rac. Atunci \u00eei zisei eu: a\u0219a este \u0219i la p\u0103c\u0103to\u0219i. Avraam c\u00e2nd a v\u0103zut pe Domnul, s-a f\u0103cut p\u0103m\u00e2nt \u0219i cenu\u0219a; Isaiia zicea: O, tic\u0103losul de mine, cat sunt de necurat!. La fel \u0219i Daniil, c\u00e2nd era \u00een groapa cu lei \u0219i a venit Avacum cu p\u00e2ine, zic\u00e2ndu-i: Prime\u0219te bucata aceasta ce ti-a trimis-o Dumnezeu, a r\u0103spuns cu mare smerenie: Si-a adus aminte de mine Dumnezeu?. Vede\u021bi ce smerenie avea inima acestui b\u0103rbat? Era \u00een groapa cu lei, care nicidecum nu-l v\u0103t\u0103mau, \u0219i \u00eenvrednicindu-se de cercetare dumnezeiasca, nu s-a socotit a fi ceva, ci cu \u00eenfrico\u0219are s-a mirat, zic\u00e2nd: Si-a adus aminte de mine Dumnezeu. De asemenea \u0219i cei trei tineri, fiind \u00een v\u0103paia cuptorului, care de \u0219apte ori fusese ars de tiranul \u0219i nicidecum v\u0103t\u0103m\u00e2ndu-se, fiind acoperi\u021bi \u0219i feri\u021bi de \u00eengeri, nu s-au socotit a fi ceva, sau c\u0103 pentru bun\u0103tatea lor s-au \u00eenvrednicit acelei cercet\u0103ri, ci cu totul smerindu-se, ziceau c\u0103 nu sunt vrednici sa-si deschid\u0103 gura m\u0103car, ci pentru Avraam cel iubit, Isaac sluga, \u0219i Israil sf\u00e2ntul se rugau s\u0103 nu fie p\u0103r\u0103si\u021bi pana la sf\u00e2r\u0219it. Vede\u021bi smerenia sfin\u021bilor, cat de smerite sunt inimile lor \u00een vreme de cercetare! Chiar \u0219i atunci c\u00e2nd \u00eensu\u0219i Dumnezeu \u00eei alegea sa-i trimit\u0103 spre ajutorul oamenilor, ei se cucereau \u0219i se sfiiau. A\u0219a se ruga Moise: Trimite\u00a0 Doamne pe altul, c\u0103 eu sunt g\u00e2ngav \u0219i peltic la limb\u0103, iar Ieremia zicea: mai t\u00e2n\u0103r sunt eu. \u00een scurt, to\u021bi sfin\u021bii aveau aceast\u0103 smerenie \u00een inima lor, din s\u0103v\u00e2r\u0219irea poruncilor, cum am zis, \u0219i fugeau de prosl\u0103vire. \u00een ce chip cineva fiind \u00eembr\u0103cat cu haine de aur, de vei arunca asupra-i vre-un petic de hain\u0103 murdar\u0103, fuge ca s\u0103 nu-si m\u00e2njeasc\u0103 haina lui cea cinstit\u0103, tot a\u0219a \u0219i sfin\u021bii fiind \u00eembr\u0103ca\u021bi cu faptele cele bune, fug de slava oamenilor ca s\u0103 nu se apuce de ea. Iar cei ce iubesc slava de\u0219art\u0103 se aseam\u0103n\u0103 cu cei goi; c\u0103 precum aceia de g\u0103sesc vreun petic, se nevoiesc sa-si acopere ru\u0219inea cu el, asemenea \u0219i cei goi de faptele cele bune, caut\u0103 slava oamenilor cu care s\u0103-si acopere goliciunea lor.<\/strong><\/p>\n

Cum este, sau cum se na\u0219te \u00een suflet aceast\u0103 smerenie, nu poate cineva a o spune cu cuv\u00e2ntul. Numai sufletul ce se va \u00eenvrednici de a o c\u00e2\u0219tiga o cunoa\u0219te din fapte. Odat\u0103, gr\u0103ia avva Zosima pentru smerenie. Un filozof, g\u0103sindu-se acolo \u0219i vr\u00e2nd s\u0103 afle adev\u0103rul, \u00eei zise: Spune-mi p\u0103rinte, cum te nume\u0219ti pe tine p\u0103c\u0103tos? Nu \u0219tii c\u0103 ai fapte bune, nu vezi c\u0103 e\u0219ti sf\u00e2nt, nu vezi c\u0103 faci poruncile lui Dumnezeu? Iar dac\u0103 le faci pe acestea cum te soco\u021bi pe tine p\u0103c\u0103tos?. B\u0103tr\u00e2nul, \u00eens\u0103, nu-i r\u0103spunde alta, f\u0103r\u0103 numai \u00eei zicea: Nu \u0219tiu cum s\u0103-\u021bi spun, dec\u00e2t numai c\u0103 sunt a\u0219a. Dar filozoful necontenit iscodind, b\u0103tr\u00e2nul iar a \u00eenceput a-i zice cu prostimea sa cea sf\u0103nt\u0103: Nu m\u0103 sup\u0103ra mai mult, c\u0103 eu, \u00een scurt, a\u0219a sunt! V\u0103z\u00e2nd eu c\u0103 b\u0103tr\u00e2nul se tulbura \u00eei zisei: Nu cumva este acest lucru ca \u0219i filozofia, \u0219i ca me\u0219te\u0219ugul doftoricesc, care daca le \u00eenva\u021b\u0103 \u0219i le deprinde bine cineva, devine obicei, o a doua fire, at\u00e2t la filozof, c\u00e2t \u0219i la doftor?. Aceasta \u00eens\u0103, se face pu\u021bin cate pu\u021bin, din lucrare, dar cum se face aceasta \u0219i cum a ajuns el la aceast\u0103 deprindere a lucrului, nu se poate spune, nici ar\u0103ta. Pentru c\u0103, precum am zis, pe \u00eendelete s-a f\u0103cut aceasta, f\u0103r\u0103 a sim\u021bi cum se alc\u0103tuie\u0219te aceast\u0103 deprindere a me\u0219te\u0219ugului. A\u0219a este \u0219i smerenia: din lucrarea poruncilor se na\u0219te obiceiul smereniei sufletului, dar nu se poate povesti cu cuv\u00e2ntul cum s-a f\u0103cut deprinderea \u0219i obiceiul acelei fapte bune. Auzind avva Zosima aceasta, s-a bucurat \u0219i \u00eembr\u0103\u021bi\u0219\u00e2ndu-m\u0103, mi-a zis: Ai aflat lucrul, a\u0219a este precum ai zis. \u0219i s-a lini\u0219tit \u0219i filozoful primind cuv\u00e2ntul.<\/strong><\/p>\n

De asemenea \u0219i b\u0103tr\u00e2nii, ne-au spus unele lucruri ca s\u0103 ne fac\u0103 s\u0103 pricepem aceast\u0103 smerenie, dar cum este obi\u0219nuin\u021ba ce se face dintr-\u00eensa n-au putut s\u0103 o spun\u0103. De vreme ce \u00eensu\u0219i p\u0103rintele Agaton, fiind pe moarte \u0219i \u00eentrebat de fra\u021bi: Si \u021bie i\u021bi este fric\u0103 p\u0103rinte?, a zis C\u00e2t am putut, am silit firea mea la p\u0103zirea poruncilor, dar om sunt, \u0219tiu eu dac\u0103 a pl\u0103cut lui Dumnezeu fapta mea? C\u0103 alta e judecata lui Dumnezeu \u0219i alta a oamenilor!. Iat\u0103, ne-a dat ochi s\u0103 o vedem \u0219i minte s\u0103 o pricepem, dar cum este \u0219i cum face \u00een suflet, nu s-a aflat nimeni s\u0103 o spun\u0103, nici nu a putut s\u0103 o priceap\u0103, precum am spus de at\u00e2tea ori. Ceea ce pricinuie\u0219te smerenia, \u00eens\u0103, ne-au spus-o p\u0103rin\u021bii, c\u0103ci zice la Pateric: un frate a \u00eentrebat pe un b\u0103tr\u00e2n zic\u00e2nd: ce este smerenia?. \u0219i a r\u0103spuns b\u0103tr\u00e2nul: Smerenia este o mare \u0219i dumnezeiasc\u0103 fapt\u0103, iar calea smereniei sunt ostenelile cele trupe\u0219ti ce se fac cu mintea \u0219i cugetarea cea cu prostimea de a se socoti pe sine \u00eentru toate mai mic dec\u00e2t to\u021bi, precum \u0219i rug\u0103ciunea cea ne\u00eencetat\u0103. Aceasta este calea smereniei, dar smerenia \u00een sine este dumnezeiasc\u0103 \u0219i nepriceput\u0103. Dar oare de ce a zis c\u0103 ostenelile trupe\u0219ti duc sufletul la smerenie? C\u0103ci, \u00een cugetarea despre prostimea sa, a se socoti pe sine, adic\u0103, mai nevrednic dec\u00e2t to\u021bi, am spus-o mai sus c\u0103 se \u00eempotrive\u0219te m\u00e2ndriei \u0219i este smerenia cea dint\u00e2i; c\u0103ci, cum ar putea s\u0103 se socoteasc\u0103 mai mare dec\u00e2t fratele s\u0103u, s\u0103 se seme\u021beasc\u0103 \u00een ceva, s\u0103 defaime sau s\u0103 huleasc\u0103 pe cineva cel ce se socote\u0219te mai prejos dec\u00e2t to\u021bi? Am ar\u0103tat de asemenea c\u0103 rug\u0103ciunea necontenit\u0103 se \u00eempotrive\u0219te m\u00e2ndriei celei de-a doua. Pentru c\u0103 cel cucernic \u0219i smerit, cunosc\u00e2nd c\u0103 nu este cu putin\u021ba a face vre-o fapt\u0103 bun\u0103 f\u0103r\u0103 ajutorul lui Dumnezeu, ne\u00eencetat se roag\u0103 ca s\u0103 fac\u0103 Domnul mil\u0103 cu d\u00e2nsul \u0219i sa-i ajute a face binele. \u0219i orice lucru s\u0103v\u00e2r\u0219e\u0219te, crede c\u0103 din darul lui Dumnezeu l-a f\u0103cut \u0219i nu se m\u00e2ndre\u0219te ci \u00eentotdeauna se roag\u0103 s\u0103 nu se lipseasc\u0103 de acest ajutor, ca s\u0103 nu se v\u0103deasc\u0103 neputin\u021ba lui. Astfel, necontenit cu c\u00e2t de sile\u0219te spre fapte bune, cu at\u00e2t se smere\u0219te \u0219i cu c\u00e2t se smere\u0219te cu at\u00e2t spore\u0219te \u00eentru smerenia sa. \u00cen ce chip \u0219i ostenelile trupului pleac\u0103 sufletul spre smerenie \u0219i cum se face aceasta lucrare, s\u0103 va spun acum.<\/strong><\/p>\n

Dup\u0103 ce a c\u0103zut sufletul \u00een c\u0103lcarea poruncii, s-a robit tic\u0103losul, precum zice Sf\u00e2ntul Grigorie, de pofta trupeasc\u0103 \u0219i s-a supus patimilor \u0219i ne\u00eenfr\u00e2n\u0103rii. Oarecum s-a smintit \u0219i s-a f\u0103cut sufletul ca un trup, pentru care zice \u0219i Scriptura: Nu va r\u0103m\u00e2nea Duhul meu \u00eentru ace\u0219ti oameni, pentru c\u0103 sunt trupuri. \u00cempreun\u0103 cu trupul p\u0103time\u0219te \u0219i sufletul \u0219i se pleac\u0103 cu voin\u021ba tic\u0103losul, la s\u0103v\u00e2r\u0219irea p\u0103catelor ce se fac cu trupul, precum aceea a zis b\u0103tr\u00e2nul c\u0103 \u0219i ostenelile trupe\u0219ti aduc pe om la smerenie. C\u0103 intr-un fel se afla sufletul celui s\u0103n\u0103tos \u0219i \u00een altul al celui bolnav; \u00eentr-un fel al celui s\u0103tul \u0219i \u00een alt fel al celui fl\u0103m\u00e2nd. \u0218i iar\u0103\u0219i, \u00eentr-un fel este sufletul celui c\u0103lare \u0219i \u00een altul al celui ce umbl\u0103 pe jos; altfel al celui ce \u0219ade \u00een scaun, altfel al celui ce \u0219ade jos pe p\u0103m\u00e2nt, altfel al celui dezbr\u0103cat \u0219i altfel al celui \u00eempodobit cu haine luminoase. Din acestea , smerindu-si trupul, \u00eempreun\u0103 se smere\u0219te \u0219i sufletul. Pentru aceasta a petrecut b\u0103tr\u00e2nul afara patruzeci de nop\u021bi \u0219i n-a intrat sub acoper\u0103m\u00e2nt p\u00e2n\u0103 ce n-a f\u0103cut trupul lui cosit ca fiarele cele s\u0103lbatice. \u00cens\u0103 osteneala, atunci folose\u0219te, c\u00e2nd nu se face prin c\u00e2rtire, ci spre smerenie. Deci, bine a zis b\u0103tr\u00e2nul c\u0103 \u0219i ostenelile trupe\u0219ti aduc smerenie. Sf\u00e2ntul Dumnezeu s\u0103 ne d\u0103ruiasc\u0103 \u0219i noua smerenie, c\u0103 din mari r\u0103ut\u0103\u021bi izb\u0103ve\u0219te pe om si-l acoper\u0103 de multe ispite. C\u0103ruia se cuvine slava \u0219i puterea \u00een veci,<\/strong><\/p>\n

Amin!<\/strong><\/p>\n

Sursa: http:\/\/www.ziarullumina.ro<\/p>\n

 <\/p>\n<\/div>\n<\/div>\n<\/div>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Mo\u015ftenirea duhovniceasc\u0103 a Avvei Dorotei “Avva Dorotei s-a n\u0103scut \u00een Antiohia, undeva \u00een jurul anului 500, \u00eentr-o familie de cre\u015ftini. [&hellip<\/p>\n","protected":false},"author":1,"featured_media":0,"comment_status":"closed","ping_status":"closed","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"footnotes":""},"categories":[3],"tags":[],"class_list":["post-3998","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-articole"],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/3998","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/users\/1"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=3998"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/3998\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=3998"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=3998"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=3998"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}