{"id":40412,"date":"2018-08-05T07:26:10","date_gmt":"2018-08-05T07:26:10","guid":{"rendered":"http:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/?p=40412"},"modified":"2018-08-05T07:26:10","modified_gmt":"2018-08-05T07:26:10","slug":"vavila-popovici-%e2%80%93-interviu-cu-george-stroia-in-dialog-cu-inima","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/2018\/08\/05\/vavila-popovici-%e2%80%93-interviu-cu-george-stroia-in-dialog-cu-inima\/","title":{"rendered":"Vavila POPOVICI \u2013 Interviu cu George STROIA (\u00cen dialog cu inima)"},"content":{"rendered":"

\"\"<\/a>Pentru fiecare dintre noi familia, p\u0103rin\u021bii, originile, locurile natale, prietenii, sunt extrem de importante, c\u0103p\u0103t\u00e2nd de-a lungul vie\u021bii conota\u021bii sacre. Pentru ca cititorii s\u0103 v\u0103 cunoasc\u0103 mai bine, a\u021bi putea s\u0103-mi oferi\u021bi c\u00e2teva detalii autobiografice, cu alte cuvinte… cine sunte\u021bi?<\/strong>\u00a0<\/em><\/p>\n

\u00a0<\/em><\/p>\n

\u00a0\u00a0 Sunt o nordic\u0103 bucovineanc\u0103, n\u0103scut\u0103 \u00eentr-un col\u021b minunat de lume, la Suli\u021ba, jude\u021bul Hotin, Rom\u00e2nia, localitate situat\u0103 la 30 kilometri distan\u021b\u0103 de ora\u0219ul Cern\u0103u\u021bi, ast\u0103zi parte a Ucrainei. P\u0103rin\u021bii \u0219i bunicii au fost n\u0103scu\u021bi pe acelea\u0219i meleaguri, ambele bunicu\u021be au fost de neam polonez, venite c\u00e2ndva \u00een spa\u021biul rom\u00e2nesc, ast\u0103zi ucrainian. Prietenii mei au fost rom\u00e2nii din aproape toate p\u0103r\u021bile \u021b\u0103rii, fiindc\u0103, plec\u00e2nd din locul na\u0219terii mele, am locuit, \u00eempreun\u0103 cu p\u0103rin\u021bii, \u00een Ardeal, Oltenia, Moldova, Muntenia. \u00cen cartea \u201ePopasurile vie\u021bii\u201d, editat\u0103 \u00een 2014, am un capitol pe care-l \u00eencep cu motoul dintr-o carte a scriitorului francez Antoine de Saint \u2013 Exupery (1900<\/a>–1944<\/a>), cunoscut cititorilor \u00een special datorit\u0103 povestirii \u201eLe Petit Prince\u201c (\u201eMicul Prin\u021b\u201c): \u201eDe unde sunt eu? Sunt din copil\u0103ria mea. Sunt din copil\u0103ria mea ca dintr-o \u021bar\u0103.\u201d<\/em><\/p>\n

\u00a0\u00a0<\/em>\u00a0Sunt o fiin\u021b\u0103 care mi-am g\u0103sit cu greu rostul pe aceast\u0103 lume. L-am tot c\u0103utat, m\u0103 \u00eendr\u0103gosteam de fiecare activitate descoperit\u0103, o cultivam c\u00e2t \u00eemi era cu putin\u021b\u0103. C\u00e2nd am \u00een\u021beles c\u00e2t de ampl\u0103 este oferta vie\u021bii, am \u00eencercat s\u0103-mi mai restr\u00e2ng aria preocup\u0103rilor. Tat\u0103l meu care vedea c\u00e2t de divers\u0103 este paleta activit\u0103\u021bilor, \u00eemi tot spunea s\u0103 m\u0103 opresc asupra uneia. Fiindc\u0103 \u00eei sem\u0103nam, m\u0103 \u00een\u021belegea, \u0219i el se risipise \u00een via\u021ba lui \u00een multe preocup\u0103ri, dar \u0219i-a ordonat destul de devreme via\u021ba. Eu \u2013 \u00eent\u00e2rziam, \u00eemi era greu s\u0103 decid, oscilam \u00eentre vis \u0219i realitatea dur\u0103\u00a0 a vie\u021bii care se ivise la un moment dat \u0219i pe care o con\u0219tientizam dureros. Oricum, am pornit \u00een via\u021b\u0103 cu dorin\u021ba de a cunoa\u0219te c\u00e2t mai multe, cunoa\u0219terea \u00eentr-o direc\u021bie neput\u00e2ndu-mi fi mul\u021bumitoare. M-am risipit mult, \u00eens\u0103 sufletul meu sim\u021bea c\u0103 se va opri c\u00e2ndva, la ceva care s\u0103-mi dea suprema satisfac\u021bie. Am frecventat cele mai bune \u0219coli, cele teoretice, dar asta nu m\u0103 \u00eempiedica s\u0103 fac cuno\u0219tin\u021b\u0103 cu literatura, muzica, dansul, chiar cu teatrul, cu sportul \u00een aer liber. Tot ce e firesc pe lumea asta mi se p\u0103rea c\u0103 omul e dator s\u0103 \u00eencerce. Energie parc\u0103 aveam, suficient timp \u00eens\u0103 \u2013 nu! Efuziunile de dragoste le exprimam \u00een versuri, \u00een fragmente de jurnal. Nu am avut pe nimeni care s\u0103 m\u0103 \u00eendrume \u00een adolescen\u021b\u0103. Sau poate eu nu m\u0103 l\u0103sam \u00eendrumat\u0103, ajutat\u0103. P\u0103rin\u021bii se ocupau de educa\u021bia \u0219i formarea caracterului meu, bunicii, \u00een scurtul lor trai al\u0103turi de p\u0103rin\u021bi, m\u0103 iubeau, m\u0103 r\u0103sf\u0103\u021bau. Bunica \u00eemi spunea pove\u0219ti, bunicul \u00eemi recita poezii \u021bin\u00e2ndu-m\u0103-n bra\u021bele sale, iar mie \u00eemi pl\u0103cea muzicalitatea cuvintelor. Uneori adormeam, alteori r\u0103m\u00e2neam \u00eentr-un somn al viselor. Citind mai apoi singur\u0103, poeziile \u00eemi p\u0103reau c\u00e2ntece. Le \u00eenv\u0103\u021bam pentru muzicalitatea lor \u0219i numai apoi descifram \u00een\u021belesul cuvintelor.<\/p>\n

\u00a0\u00a0 P\u0103rin\u021bii deveniser\u0103 preocupa\u021bi de supravie\u021buire \u00een regimul care se schimbase brusc \u0219i m\u0103 l\u0103sau s\u0103 visez \u00een libertate\u2026 Se creau noi p\u00e2rghii sociale, politice, cercuri cultural-\u0219tiin\u021bifice care propulsau al\u021bi oameni \u00een func\u021bii, \u00een acele vremuri tumultoase, de schimbare a regimului \u00een \u021bara noastr\u0103, c\u00e2nd se instalase lupta de clas\u0103 \u0219i ura. Nu mai concurau valorile, concurau dosarele. A trebuit s\u0103 m\u0103 descurc mai mult singur\u0103. Uneori am dat gre\u0219, dar din gre\u0219eli am prins a \u00eenv\u0103\u021ba c\u00e2te ceva. Visam la o carier\u0103 artistic\u0103, dar vremurile m-au determinat s\u0103 renun\u021b \u0219i sf\u0103tuit\u0103, nevoit\u0103, am ales una \u0219tiin\u021bific\u0103. \u021aara la acel moment deschisese por\u021bile facult\u0103\u021bilor care trebuiau s\u0103 preg\u0103teasc\u0103 cadre pentru industrializarea \u021b\u0103rii. Chimia era una dintre \u0219tiin\u021bele care se dezvoltau, pentru cercetare \u0219i industrie. Am intrat cu greu la Politehnic\u0103 din cauza dosarului \u0219i am terminat cu greu, tot din cauza, pot spune, a dosarului. Important este c\u0103 am dus studiul p\u00e2n\u0103 la cap\u0103t, \u00eenfrunt\u00e2nd obstacolele. \u0218tiin\u021ba mi-a ascu\u021bit g\u00e2ndirea. \u00cenainte de a intra la politehnic\u0103 eram o mare vis\u0103toare, eram ca un creion de calitate dar cu v\u00e2rful neascu\u021bit, \u0219tiin\u021bele pozitive m-au f\u0103cut s\u0103 trec prin lamele ascu\u021bitoarei, s\u0103 ias\u0103 un v\u00e2rf cu care s\u0103 pot face ceva\u2026 Cineva mi-a \u00eendreptat m\u00e2na \u00eentr-o direc\u021bie, cea de a scrie\u2026<\/p>\n

\u00a0\u00a0 Dup\u0103 terminarea facult\u0103\u021bii am dat examen de intrare la doctorat \u0219i am fost respins\u0103, din cauza\u2026 dosarului. Am lucrat \u00een Combinate \u2013 Chimic Borze\u0219ti \u0219i Petrochimic Pite\u0219ti, ca inginer. Am considerat c\u0103 trebuie s\u0103-mi fac datoria fa\u021b\u0103 de via\u021b\u0103. Din ceea ce mi-a cerut via\u021ba, i-am dat c\u00e2t am putut.<\/p>\n

\u00a0<\/em><\/p>\n

V\u00e2rsta \u0219colarit\u0103\u021bii este unic\u0103 pentru fiecare om – ne form\u0103m deprinderi pentru via\u021b\u0103, unii dintre noi chiar \u0219i pentru scris. Care e cea mai frumoas\u0103 amintire prin care v\u0103 face pl\u0103cere s\u0103 rememora\u021bi acele vremuri?<\/strong><\/em><\/p>\n

\n

\u00a0\u00a0 \u00cemi amintesc cu pl\u0103cere de o or\u0103 de limba rom\u00e2n\u0103 din clasele inferioare, \u00een care profesoara ne d\u0103duse ca tem\u0103 s\u0103 povestim \u201eBaltagul\u201d lui Sadoveanu. La urm\u0103toarea or\u0103, a \u00eentrebat cine vrea s\u0103 citeasc\u0103 ce a scris. Elevele, printre care \u0219i eu, am ridicat m\u00e2inile. Profesoara s-a orientat spre mine. Era parc\u0103 \u00een clasa a VI-a. Cu un an \u00eenainte fusesem premiant\u0103 pe \u00eentregul liceu, fiindc\u0103 \u00eemi ie\u0219ise media cea mai mare. De \u00eendat\u0103 Directoarea m-a mutat \u00een alt\u0103 clas\u0103 cu elevele cele mai bune \u0219i la acel moment aveam colege noi, necunoscute. Am \u00eenceput s\u0103 citesc. Se f\u0103cuse lini\u0219te complet\u0103 \u00een clas\u0103, profesoara, mic\u0103 de statur\u0103, dar, dac\u0103 nu gre\u0219esc, era membr\u0103 a Academiei Rom\u00e2ne, se a\u0219ezase pe catedr\u0103 \u0219i eu citeam\u2026 La sf\u00e2r\u0219itul lecturii, ame\u021bit\u0103 \u00eentr-un fel de acea lini\u0219te, \u0219i curioas\u0103 de cum era primit rezumatul c\u0103r\u021bii de c\u0103tre profesoar\u0103 \u0219i colege, am privit de la catedr\u0103 spre b\u0103ncile din clas\u0103. At\u00e2t profesoara c\u00e2t \u0219i multe colege aveau lacrimi \u00een ochi. Pl\u00e2nseser\u0103. Atunci nu mi-am dat seama prea mult de semnifica\u021bia acestei st\u0103ri provocate de lectura mea, dar, mult mai t\u00e2rziu, amintindu-mi, am \u00een\u021beles ce fel de lectur\u0103 \u00eemi va pl\u0103cea \u0219i cum voi scrie, dac\u0103 voi scrie c\u00e2ndva. \u021ain minte c\u0103 acele lacrimi m\u0103 emo\u021bionaser\u0103 puternic\u2026 Aceea\u0219i profesoar\u0103 ne punea de multe ori s\u0103 g\u0103sim sinonimele unui cuv\u00e2nt. Odat\u0103, dup\u0103 ce i-am r\u0103spuns, mi-a zis: \u201eAi imagina\u021bie, ai talent, feti\u021bo!\u201d Nu am dat seam\u0103! Pe atunci scriam poezii de dragoste pe care le ascundeam, compuneam mici piese muzicale, dansam pe scen\u0103\u2026<\/p>\n

\u00a0\u00a0 Cur\u00e2nd profesorii buni au fost da\u021bi afar\u0103 din \u0219coli \u0219i \u00eenlocui\u021bi cu al\u021bii. Noul regim comunist se instalase \u00een toate institu\u021biile din \u021bar\u0103. Noua profesoar\u0103 de limba rom\u00e2n\u0103 a dat ordin ca premiantele clasei s\u0103 scrie o od\u0103 \u201enoului t\u0103tuc\u201d \u2013 Stalin, spun\u00e2ndu-ne c\u0103 putem pleca acas\u0103 de la urm\u0103toarele ore, s\u0103 ne concentr\u0103m \u0219i s\u0103 scriem\u2026 Tat\u0103l meu, \u00een acea zi, mi-a dat o lec\u021bie de demnitate care m-a pus pe g\u00e2nduri, m-a trezit pu\u021bin la realitate, at\u00e2t c\u00e2t puteam \u00een\u021belege la acea v\u00e2rst\u0103.<\/p>\n

\u00a0\u00a0 \u00cen Oltenia, la Tg. Jiu am f\u0103cut o \u0219colarizare foarte bun\u0103, fiindc\u0103 am avut profesori foarte buni, \u00eenainte ca ace\u0219tia s\u0103 fie da\u021bi afar\u0103 de noul regim instalat. \u00cen timpul acestor fr\u0103m\u00e2nt\u0103ri, am plecat \u00een Ardeal la Tg. Mure\u0219, unde am g\u0103sit echipa de profesori schimba\u021bi. Am sim\u021bit diferen\u021ba, dar \u00eemi vedeam de treab\u0103, dimine\u021bile la liceul teoretic \u201eUnirea\u201d \u0219i dup\u0103 amiezile la Conservatorul maghiar, unde continuam lec\u021biile de pian \u0219i balet \u0219i unde participam cu tot sufletul. Ora\u0219ul era civilizat, cu multe posibilit\u0103\u021bi de a te cultiva \u0219i de a face sport. Mi-am dorit o carier\u0103 artistic\u0103, cu toate c\u0103 profesoara de Chimie care m\u0103 \u00eendr\u0103gise \u2013 ne preda \u0219i chimia \u0219i fizica \u2013 m\u0103 sf\u0103tuia s\u0103 urmez Chimia, fiindc\u0103 eram bun\u0103 la chimie, fizic\u0103 \u0219i matematic\u0103, iar chimia era o ramur\u0103 de viitor. Balansam \u00eentre art\u0103 \u0219i \u0219tiin\u021b\u0103, dar la un moment dat nu am avut dreptul de a mai alege. A ales via\u021ba pentru mine. Certificatul de s\u0103n\u0103tate nu mi-a permis s\u0103 fac ceea ce doream, cariera artistic\u0103. \u00cen fine, povestea este lung\u0103 \u0219i am ajuns student\u0103 la Politehnic\u0103. Toate aceste fr\u0103m\u00e2nt\u0103ri le scriam \u00een jurnalul meu. Din adolescenta plin\u0103 de speran\u021b\u0103 \u0219i curaj, devenisem dintr-odat\u0103 o fire meditativ\u0103, speriat\u0103 de ceea ce via\u021ba \u00eemi scotea \u00een drum.<\/p>\n

\n

Scrisul este cel mai probabil o flac\u0103r\u0103 pe care fiecare scriitor \u00eencearc\u0103 s\u0103 o men\u021bin\u0103 vie. Dar… cum foc f\u0103r\u0103 sc\u00e2ntei nu se poate, spune\u021bi-ne, c\u00e2nd a ap\u0103rut pentru dumneavoastr\u0103 sc\u00e2nteia scrisului?<\/strong><\/em><\/p>\n

\u00a0<\/em><\/p>\n

\u00a0\u00a0 M-am jucat devreme cu sc\u00e2nteile fl\u0103c\u0103rii din sufletul meu \u2013 cuvintele. Curios poate s\u0103 v\u0103 par\u0103, dar paralel cu toate activit\u0103\u021bile mele \u0219colare \u0219i culturale, scrisul continua, \u00een tain\u0103.<\/p>\n

\u00a0\u00a0 A ap\u0103rut, cred, datorit\u0103 intensei mele tr\u0103iri extatice, tr\u0103ire care nu apar\u021bine oric\u0103rei fiin\u021be. Cred c\u0103 te na\u0219ti cu ea. Te na\u0219ti cu o larg\u0103 \u00eenc\u0103pere a inimii, cu intense vibra\u021bii ale ei. Pe la 9-10 ani scriam poezii pentru flori, \u00een general pentru ceea ce m\u0103 impresiona pl\u0103cut. Erau frumuse\u021bi pe care Dumnezeu ni le d\u0103ruise \u0219i le descopeream la v\u00e2rsta aceea fraged\u0103, frumuse\u021bi pentru care arti\u0219tii au chemarea, inspira\u021bia de a le ar\u0103ta celorlal\u021bi, care poate nu simt, sau nu au timp s\u0103-\u0219i deschid\u0103 sufletele. Mai apoi, am scris despre prietenie, \u0219i pe la 13-14 ani \u2013 poezii de dragoste. Poezia era vorbirea mea interioar\u0103. Era acea libertate de a vorbi \u0219i bucuria, iluzia c\u0103 e\u0219ti ascultat\u2026 Le ascundeam \u00een biroul tat\u0103lui meu, s\u0103 nu mi le g\u0103seasc\u0103 mama, care de\u0219i o fiin\u021b\u0103 sensibil\u0103 \u0219i cu o inteligen\u021b\u0103 nativ\u0103, avea motivele ei s\u0103 nu fie de acord cu aceast\u0103, a\u0219a cum o numea ea \u2013 \u201epierdere de timp\u201d, iar tata, fiind foarte ocupat la serviciul lui, nu cotrob\u0103ia prin sertare, \u0219i dac\u0103 le-ar fi g\u0103sit, eram convins\u0103 c\u0103 nu m-ar fi mustrat. \u201ePierduse\u201d \u0219i el mult timp pict\u00e2nd sau c\u00e2nt\u00e2nd din instrumente cu corzi\u2026 Eu, \u00eemi vorbeam mie \u00eens\u0103mi \u00een acele jurnale \u00een care existau \u0219i poezii, fiindc\u0103 sim\u021beam nevoia s\u0103 vorbesc cu cineva care s\u0103 m\u0103 suporte, s\u0103 m\u0103 \u00een\u021beleag\u0103 \u0219i, mi se p\u0103rea c\u0103 acea persoan\u0103 eram tot eu, nevr\u00e2nd s\u0103 deranjez sau s\u0103 chinuiesc pe un altul cu g\u00e2ndurile mele. Poate era o lips\u0103 de curaj? Nu \u0219tiu. Totu\u0219i, dac\u0103 ar fi fost o lips\u0103 de curaj, nu a\u0219 fi ajuns mai t\u00e2rziu, mult mai t\u00e2rziu, a le \u0219i publica.<\/p>\n

\u00a0\u00a0 Am \u00eenceput deci, s\u0103 scriu din copil\u0103rie, dar am publicat t\u00e2rziu. Din mai multe motive. Unul dintre ele a fost schimbarea continu\u0103 a domiciliului, a \u0219colii, adic\u0103 a mediului \u00een care tr\u0103iam. Tat\u0103l meu era Administrator CAM (Casa Autonom\u0103 a Monopolurilor \u2013 Regatul Rom\u00e2niei), primea ordine de mutare, avansare, a\u0219a cum primeau cei din armat\u0103 \u0219i pleca cu familia dintr-o parte a \u021b\u0103rii, \u00een alta. Motivul de baz\u0103, mai t\u00e2rziu, a fost lipsa timpului disponibil scrierii, acele clipe de singur\u0103tate necesare despre care am vorbit deseori, \u00eentruc\u00e2t familia \u00eentemeiat\u0103 \u0219i cariera au avut prioritate, din dragoste \u0219i sentimentul datoriei. Se \u0219tie c\u0103 pentru activitatea spiritului artistic \u0219i literar trebuie c\u0103utate \u0219i g\u0103site clipele de singur\u0103tate des\u0103v\u00e2r\u0219it\u0103, \u00een caz contrar spiritul r\u0103m\u00e2ne sub influen\u021ba spiritului str\u0103in activit\u0103\u021bii artistice.<\/p>\n

\u00a0\u00a0 Am publicat pentru prima oar\u0103 \u00een ora\u0219ul One\u0219ti, \u00een ziarul Combinatului Chimic la care lucram \u0219i \u00een placheta Cenaclului \u201eC\u00e2ntece \u00een coloan\u0103\u201d, \u00een 1966. Mai \u00eent\u00e2i am scris c\u00e2teva articole despre activitatea mea profesional\u0103 \u2013 la cererea unor redactori foarte buni ai ziarului,\u00a0 dup\u0103 care mi-au cerut \u0219i mi-au publicat c\u00e2teva poezii. A urmat apari\u021bia plachetei Cenaclului. Mai t\u00e2rziu, dup\u0103 o pauz\u0103 de 16 ani, timp \u00een care am mai scris dar nu am publicat, versurile mele au ap\u0103rut \u00een revista \u201eRamuri\u201d a lui Marin Sorescu, \u00een 1982, apoi \u00een revista \u201eFlac\u0103ra\u201d lui Adrian P\u0103unescu, unde mi s-a acordat \u0219i un premiu. Au urmat alte apari\u021bii \u00een reviste din diferite localit\u0103\u021bi. \u00cen 1988 a fost a doua apari\u021bie editorial\u0103 colectiv\u0103, \u00een urma premiului editurii \u201eEminescu\u201d (1987). \u00cen 1993 \u2013 primul volum individual. De atunci \u0219i p\u00e2n\u0103 ast\u0103zi 43 de volume, la care se adaug\u0103 cele 7 colective.<\/p>\n

\u00a0<\/em><\/strong><\/p>\n

Scrisul ne define\u0219te. Care crede\u021bi c\u0103 este motivul pentru care a\u021bi \u00eenceput s\u0103 scrie\u021bi \u0219i ce anume v\u0103 motiveaz\u0103 s\u0103 o face\u021bi \u0219i acum? Mai mult, care crede\u021bi c\u0103 v\u0103 este atuul,\u00a0 ce aduc nou scrierile dumneavoastr\u0103?<\/em><\/strong><\/p>\n

\u00a0<\/em><\/strong><\/p>\n

\u00a0\u00a0 Am scris \u0219i scriu pentru c\u0103 nu pot altfel. Nu pot s\u0103 nu scriu. \u0218i, \u00een continuare, pot ad\u0103uga cuvintele lui Octavian Paler: \u201eNu pot s\u0103 scriu f\u0103r\u0103 s\u0103 m\u0103 descriu\u201d.<\/em> Cum pe unii nu-i po\u021bi opri s\u0103 vorbeasc\u0103, pe noi scriitorii, nu ne poate nimeni opri s\u0103 scriem. Este modul \u00een care ne tr\u0103im o parte a vie\u021bii. Este libertatea noastr\u0103 de a exprima ceea ce g\u00e2ndim, \u00een deplin acord cu propria noastr\u0103 con\u0219tiin\u021b\u0103. Am \u0219i scris un poem intitulat \u201eDe ce scriu\u201d <\/em>la provocarea obraznic\u0103 a unui cenaclist care, \u00eent\u00e2lnindu-m\u0103 \u00een ora\u0219, m-a \u00eentrebat: \u201eDe ce scrie\u021bi? Mie nu-mi place nimic din ceea ce scrie\u021bi. Nu crede\u021bi c\u0103 v\u0103 pierde\u021bi timpul degeaba\u00a0? <\/em>\u0218i m-am g\u00e2ndit imediat la Constantin Noica care a avut parte \u0219i el de o astfel de umilire \u0219i mi-am spus: Dac\u0103 Noica a putut trece peste a\u0219a ceva, cu at\u00e2t mai mult eu, o scriitoare anonim\u0103, trebuie s\u0103 ignor spusele cenaclistului \u0219i s\u0103-mi v\u0103d de drumul meu. Am ajuns acas\u0103, am dat drumul lacrimilor, m-am r\u0103corit \u0219i mi-am scos \u201earma\u201d \u2013 vorba lui Nicolae Steinhardt \u2013 d\u00e2nd drumul \u201egloan\u021belor\u201d: De ce scriu? \/ Scriu pentru c\u0103 sunt \u00eenc\u0103 vie, \/ pentru c\u0103 scrisul este al celor vii, \/ pentru c\u0103 miracolul crea\u021biei \/ s\u0103l\u0103\u0219luie\u0219te \u00eenc\u0103 \u00een sufletul meu. \/ Scriu pentru c\u0103 iubesc via\u021ba \/ \u0219i-\u021bi m\u0103rturisesc c\u0103 uneori mi-e team\u0103 \/ de b\u0103taia de arip\u0103 a pas\u0103rii \u00een agonie\u2026 \/ \u00cen acele clipe m-arunc asupra unei coli de h\u00e2rtie, \/ ca-ntr-o mare cu valuri iubitoare \/ m-arunc\u2026 \/ Po\u021bi \u00een\u021belege\u00a0singur\u0103tatea unui suflet, \/ c\u00e2nd arzi ca o lum\u00e2nare \/ \u0219i te hr\u0103ne\u0219ti cu lumina fl\u0103c\u0103rii? \/ Oh, sufletul singur, fl\u0103m\u00e2nd, \/ \u00eentr-o singur\u0103tate perfect\u0103, absolut\u0103\u2026<\/em><\/p>\n

\u00a0\u00a0 Nu \u0219tiu dac\u0103 scrierile mele aduc ceva nou, dar am credin\u021ba c\u0103 dest\u0103inuirile, g\u00e2ndurile pot \u00eembog\u0103\u021bi experien\u021ba oamenilor. Poate cineva nu a g\u00e2ndit \u00een felul meu \u0219i poate intr\u0103m \u00eentr-un virtual dialog din care adev\u0103rul s\u0103 poat\u0103 fi mai bine conturat. Poate! Dar \u0219tiu c\u0103 am avut o mare bucurie de fiecare dat\u0103 c\u00e2nd cineva mi-a spus: \u201e\u0218ti\u021bi c\u0103 m-am reg\u0103sit \u00een poemul\/scrierea dvs.\u00a0?\u201d, sau \u201eMi-a\u021bi f\u0103cut o bucurie citindu-v\u0103 cartea\u201d sau, \u201eV-am citit toat\u0103 noaptea cartea\u2026\u201d. Sunt, \u00een general, cuvinte care ne fericesc \u0219i ne dau curaj. Scriitori au nevoie de aceste cuvinte dac\u0103 ele sunt sincere, f\u0103r\u0103 \u00eens\u0103 a deveni lipsi\u021bi de modestie \u0219i a se supraestima. Ele men\u021bin \u00eencredrea fiec\u0103rui scriitor c\u0103 nu scrie degeaba.<\/p>\n

\u00a0\u00a0 Dac\u0103 m\u0103 \u00eentreba\u021bi de atuul scrierilor mele, amintesc c\u0103 Lev Tolstoi, \u00een jurnalul lui, spune: \u201eParc\u0103 \u00eemi aduc aminte c\u0103 am fost \u0219i eu c\u00e2ndva \u00eendr\u0103gostit… nu mai \u0219tiu de cine, dar de munc\u0103 \u00eemi aduc aminte tot timpul”.<\/em> Cred c\u0103 munca, dar \u0219i dragostea din acele ore ale zilelor, sau nop\u021bilor, pe care le d\u0103ruiam literaturii au fost atuul meu, c\u00e2\u0219tigul meu \u00een via\u021b\u0103. Se \u00eent\u00e2mpl\u0103 ca \u00een momentele de inspira\u021bie poetic\u0103 s\u0103 apar\u0103 clar ceva pe cerul min\u021bii \u0219i care dispare cur\u00e2nd dac\u0103 nu ai voin\u021ba \u0219i for\u021ba de a citi p\u00e2n\u0103 la cap\u0103t ceea ce este scris, \u0219i a re\u021bine. E acea f\u0103r\u00e2m\u0103 de har pe care o trimite Divinitatea pe calea \u0219tiut\u0103 de Ea, deschis\u0103 uneori pentru tine \u2013 poetul.<\/p>\n

\u00a0\u00a0 Cu timpul am constatat c\u0103 Eseul<\/em> care este greu definit \u2013 dup\u0103 spusele unora \u0219i altora fiind o specie de proz\u0103 literar\u0103 fixat\u0103 la grani\u021ba cu literatura<\/a>, la grani\u021ba dintre stilul beletristic \u0219i cel \u0219tiin\u021bific, \u201eun gen de frontier\u0103 situat \u00eentre literatur\u0103 \u0219i <\/em>filosofie<\/em><\/a>\u201d \u2013<\/em> se bucur\u0103 de interes \u00een zilele noastre. Poate \u0219i faptul c\u0103 nu presupune un tipar strict; poate pentru c\u0103 multora nu le plac constr\u00e2ngerile \u00een literatur\u0103, ci le plac libert\u0103\u021bile ei. Poate, din aceste motive, sau a unuia dintre ele, eseurile mi-au fost bine primite \u0219i acest fapt m-a bucurat.<\/p>\n

\n

Dac\u0103 ar fi s\u0103 raporta\u021bi scrisul dumneavoastr\u0103 la scrisul contemporan, ce anume v-a\u021bi repro\u0219a \u0219i ce a\u021bi repro\u0219a scrisului sau chiar scriitorilor de azi?<\/em><\/strong><\/p>\n

\u00a0<\/strong><\/p>\n

\u00a0\u00a0 Mie a\u0219 avea s\u0103-mi repro\u0219ez multe, dar scriitorilor de azi nu sunt \u00een m\u0103sur\u0103 a putea s\u0103 le repro\u0219ez ceva. \u00cen fond, scrie fiecare cum vrea \u0219i ce vrea. Important este s\u0103 fie citit.<\/p>\n

\u00a0\u00a0 Uneori m\u0103 g\u00e2ndesc c\u0103 ar fi trebuit\u00a0s\u0103 revizuiesc mai mult con\u021binutul c\u0103r\u021bilor, dar, alteori m\u0103 consolez cu p\u0103rerea c\u0103 nu trebuie pierdute momentele de inspira\u021bie \u0219i nici timpul cu revizuiri, fiindc\u0103 timpul vie\u021bii d\u0103ruit nou\u0103 nu a\u0219teapt\u0103, el fuge nep\u0103s\u0103tor, iar eu chiar am de recuperat un timp al scrisului. Un scriitor ar trebui s\u0103 cear\u0103 ca inspira\u021bia s\u0103-l bucure zilnic \u0219i dac\u0103 ea \u00eel mai ignor\u0103, el totu\u0219i s\u0103 trag\u0103 m\u0103car \u201eo linie\u201d<\/em> dup\u0103 sfaturile eruditului senior al Imperiului Roman \u2013 Plinius.<\/p>\n

\u00a0\u00a0 A, dac\u0103 o carte este catalogat\u0103 drept pre\u021bioas\u0103 \u0219i vrea cineva s\u0103 o reediteze, este altceva. Atunci scriitorul este obligat de a revedea cu o maxim\u0103 aten\u021bie cartea respectiv\u0103. Dar tu singur \u2013 autorul \u2013 nu po\u021bi aprecia valoarea scrierii tale. Nu po\u021bi fi obiectiv cu propria-\u021bi scriere. De aceea repro\u0219ul este \u00eendreptat c\u0103tre proasta \u00een\u0219tiin\u021bare a apari\u021biilor \u0219i de difuzare a c\u0103r\u021bilor.<\/p>\n

\u00a0 P\u00e2n\u0103 la urm\u0103, m\u0103 g\u00e2ndesc cu ce drept pot repro\u0219a unui scriitor ce scrie? Am ajuns la concluzia c\u0103 fiecare este liber s\u0103 scrie ce vrea, pentru a se elibera, doar cu grija de a nu lovi \u00een demnitatea celui care \u00eel cite\u0219te. \u0218i dac\u0103 totu\u0219i o face, s\u0103 ne ap\u0103r\u0103m l\u0103s\u00e2ndu-i cele scrise \u00een ne-citire. Dai cartea sau r\u00e2ndurile scrise la o parte. Celui care scrie i s-ar mai cere s\u0103 aib\u0103 idei \u0219i s\u0103 propun\u0103 modele pentru via\u021ba spiritual\u0103. Dac\u0103 poate, desigur. <\/em><\/p>\n

\u00a0\u00a0 Este rolul criticului s\u0103 aprecieze valoarea unei scrieri, eventual s\u0103-l fac\u0103 pe cititor s\u0103 \u201edeschid\u0103 bine ochii\u201d. Dar, criticii au disp\u0103rut, ei au fost mai practici, nu au vrut s\u0103-\u0219i mai iroseasc\u0103 energia \u00een van. Acea simpatie, prietenie existent\u0103 c\u00e2ndva \u00eentre scriitor \u0219i critic, a cam disp\u0103rut, a disp\u0103rut \u0219i umanitatea criticului, \u201eprivirea lui de \u00eendr\u0103gostit\u201d<\/em> pentru un text scris \u0219i pentru cel care l-a scris. \u00cen concordan\u021b\u0103 cu vremurile! Cineva explica ra\u021bional starea la care s-a ajuns \u0219i, \u201e\u00een lipsa oceanului informa\u021bional, fiecare carte a trebuit s\u0103 se justifice prin ea \u00eens\u0103\u0219i\u201d. <\/em>\u0218i \u00een acest mod scriitorul r\u0103m\u00e2ne singur \u201e\u00een b\u0103taia v\u00e2ntului\u201d.<\/p>\n

\n

Despre scris \u0219tim c\u0103 uneori e perceput ca o nevoie personal\u0103, individual\u0103. Dar, scriem\u2026 \u0219i ca s\u0103 fim citi\u021bi, fiecare carte\/autor \u00ee\u0219i are publicul s\u0103u. Ce crede\u021bi c\u0103 se mai cite\u0219te ast\u0103zi, mai au oamenii nevoie de lectur\u0103? Care era\/ este lectura dumneavoastr\u0103 favorit\u0103?<\/strong><\/em><\/p>\n

\u00a0<\/em><\/strong><\/p>\n

\u00a0\u00a0 Cred c\u0103 mul\u021bi, lua\u021bi de valul materialist, timora\u021bi de neajunsuri, uit\u0103 s\u0103-\u0219i vad\u0103 de cerin\u021bele sufletului. Uit\u0103 de faptul c\u0103 \u00een final faptele le vor fi c\u00e2nt\u0103rite dup\u0103 c\u00e2t au iubit aceast\u0103 via\u021b\u0103 \u0219i ce i-au d\u0103ruit, cu c\u00e2t \u0219i-au \u00eembog\u0103\u021bit sufletul.<\/p>\n

\u00a0\u00a0 Da, oamenii au nevoie de lectur\u0103 fiindc\u0103 lectura exerseaz\u0103 mintea \u0219i \u00eenal\u021b\u0103 sufletul. Este menirea omului pe acest p\u0103m\u00e2nt, s\u0103 plece mai \u00eenzestrat de cum a venit. C\u0103r\u021bile ar trebui s\u0103 le consider\u0103m drept t\u0103cu\u021bii \u0219i \u00eenzestra\u021bii no\u0219tri prieteni, \u00eentruc\u00e2t paginile \u2013 m\u0103runtele \u0219i ordonatele \u0219iraguri de perle str\u0103lucitoare \u2013 ne arat\u0103 podoaba lor, \u0219i ne \u00eendeamn\u0103 a o folosi. Bucuriile \u0219i suferin\u021bele \u00eent\u00e2lnite \u00eentr-o carte au efectul vaselor comunicante asupra cititorului; o carte bun\u0103 te transport\u0103 \u00een lumea ei \u0219i ui\u021bi de toate durerile vie\u021bii care te fr\u0103m\u00e2ntau p\u00e2n\u0103 \u00een acea clip\u0103. Am scris c\u00e2ndva un articol intitulat \u201eCartea nu este o am\u0103gire\u201d, \u00een care redam tragica soart\u0103 a c\u0103r\u021bilor din antichitate, despre care a scris autoarea Aurora Pe\u0163an, cit\u00e2nd afirma\u021biile lui Alexandru Papadopol, istoric, publicist \u0219i om politic din secolul XIX, privind \u201e\u00eengustimea \u0219i fanatismul celor care au incendiat cele mai pre\u021bioase biblioteci din lume, preocup\u0103rile \u00eemp\u0103ra\u021bilor bizantini pentru politic\u0103 \u0219i dispre\u021bul lor fa\u021b\u0103 de cultur\u0103, decaden\u021ba \u0219i uria\u0219ele cheltuieli inutile de la cur\u021bile lor\u2026\u201d<\/em> Am amintit \u00een acel articol \u0219i despre c\u0103r\u021bile care au fost arse \u00een perioada comunist\u0103 la noi \u00een \u021bar\u0103… \u00a0Au fost \u0219i astfel de vremi! Tot Paul Papadopol mai scria: \u201eProblema moralei \u00een art\u0103 nu trebuie luat\u0103 dintr-un punct de vedere filozofic, ci din acela al culturii generale a unui neam\u201d. <\/em>N-am sc\u0103pat \u00een acel eseu, s\u0103-l citez pe Voltaire, spirit lucid, care vorbea despre eternitatea c\u0103r\u021bilor: \u201ecele mai bune c\u0103r\u021bi sunt acelea pe care cititorii le \u00eendr\u0103gesc; ei dezvolt\u0103 ideile \u00een germene, \u00eendreapt\u0103 ceea ce li se pare gre\u0219it \u0219i \u00eent\u0103resc prin reflec\u021bii proprii ceea ce li se pare \u0219ubred\u201d.<\/em> Tot el era de acord cu trecerea \u00een anonimat a multor c\u0103r\u021bi, spun\u00e2nd cinic \u0219i elegant: \u201eCu c\u0103r\u021bile se \u00eent\u00e2mpl\u0103 ca \u0219i cu oamenii\u2026\u201d <\/em>\u0218i \u00eencheiam articolul cu urm\u0103toarele cuvinte: \u201eCartea nu este o am\u0103gire, ea este o lumin\u0103 din lumina vie\u021bii acestui p\u0103m\u00e2nt\u201d.<\/em><\/p>\n

\u00a0\u00a0 S\u0103 nu ne l\u0103s\u0103m descuraja\u021bi de nimic, pentru c\u0103 veacul acesta este interesant \u00een felul lui, nu trebuie s\u0103 fim tri\u0219ti c\u0103 nu ne sunt v\u00e2ndute c\u0103r\u021bile, c\u0103 nu suntem citi\u021bi, c\u0103 nu suntem b\u0103ga\u021bi \u00een seam\u0103! Unii dintre noi sunt mai \u00eendr\u0103zne\u021bi, al\u021bii mai rezerva\u021bi, mai timizi, valorile greu pot fi evaluate corect. S\u0103 cre\u0103m, dac\u0103 aceasta ne este pasiunea \u0219i harul, s\u0103 \u00eenfrumuse\u021b\u0103m lumea cu scrisul nostru, cu g\u00e2ndirea noastr\u0103. Avem mul\u021bi poe\u021bi, multe situri de literatur\u0103, de poezie, de art\u0103, multe c\u0103r\u021bi\u2026 Este extraordinar! Avem din ce alege pentru lectur\u0103. \u00cen fond fiecare scriitor are g\u00e2ndirea sa, limbajul s\u0103u propriu, fiecare poet \u2013 muzicalitatea sa.<\/p>\n

\u00a0\u00a0 \u00cemi amintesc cum i-am dat unei profesoare, la cerin\u021ba ei, pentru un interviu, o list\u0103 cu c\u0103r\u021bile pe care le citisem \u00een adolescen\u021b\u0103. Apoi m-am r\u0103zg\u00e2ndit, fiindc\u0103 erau prea multe \u0219i erau preferate de genera\u021bia mea, \u0219i am rugat-o s\u0103 renun\u021be la acea list\u0103. Totu\u0219i a publicat-o \u0219i poate, p\u00e2n\u0103 la urm\u0103, a f\u0103cut bine. \u00cen fond era oglinda sufletelor genera\u021biei de atunci. Lumea se schimb\u0103, se schimb\u0103 \u0219i preferin\u021bele, dar a\u0219a cum perceptele morale ale Bibliei r\u0103m\u00e2n ve\u0219nice, \u0219i frumosul din literatur\u0103 r\u0103m\u00e2ne ve\u0219nic.<\/p>\n

\u00a0\u00a0 Avem mul\u021bi \u0219i mari poe\u021bi rom\u00e2ni. Am iubit poezia lui Eminescu, Bacovia, Blaga, Octavian Goga \u0219i mul\u021bi al\u021bii. Am iubit poezia Magdei Isanos, Anei Blandiana, Ilenei M\u0103l\u0103ncioiu. Apreciez poe\u021bii francezi, dar \u0219i cei persani. Recitesc poeziile uneori, dup\u0103 dispozi\u021bia mea sufleteasc\u0103.<\/p>\n

\u00a0\u00a0 \u00cen adolescen\u021b\u0103 am citit romanul \u201eTorentele vie\u021bii\u201d a unei scriitoare franceze \u0219i mi-am spus: dac\u0103 voi scrie c\u00e2ndva o carte, o voi scrie \u00een genul ei. <\/strong>\u00cen general preferam lectura c\u0103r\u021bilor care erau scrise bine, care \u00eemi captivau aten\u021bia de la primele r\u00e2nduri, diverse genuri literare, diver\u0219i autori, diverse epoci, totul parc\u0103 avea locul s\u0103u \u00een sufletul meu. Bine\u00een\u021beles, cu \u00eenaintarea \u00een v\u00e2rst\u0103, au ap\u0103rut alte, noi preferin\u021be. Acum sunt atent\u0103 la con\u021binutul comunic\u0103rii dintr-o carte, prefer proza filozofic\u0103, publicistic\u0103 \u0219i memorialistic\u0103. \u00cen ultimii ani, prin plecarea mea din \u021bar\u0103, am pierdut biblioteca care ocupa una dintre camerele mele, \u0219i am luat cu mine doar c\u00e2teva colete cu c\u0103r\u021bi. Le recitesc, le aprofundez, caut s\u0103 le \u00een\u021beleg c\u00e2t mai bine. La fiecare v\u00e2rst\u0103 \u00een\u021belegi pu\u021bin mai diferit \u0219i este\u2026 interesant. Uneori parc\u0103 ai fi o alt\u0103 fiin\u021b\u0103, g\u00e2nde\u0219ti altfel, ai o alt\u0103 \u00een\u021belegere a vie\u021bii, noi semne de \u00eentrebare, dar \u0219i o mai mare putere de iertare. Citesc unele c\u0103r\u021bi de pe internet. Alegerea o fac \u00een momentul \u00een care v\u0103d autorul \u0219i titlul c\u0103r\u021bii. Aceste c\u0103r\u021bi online sunt un beneficiu al internetului, nu au \u00eens\u0103 farmecul c\u0103r\u021bilor tradi\u021bionale. Una este s\u0103 pui m\u00e2na pe h\u00e2rtie \u0219i s\u0103 \u00eentorci foaia cu degetele m\u00e2inii tale \u0219i alta s\u0103 \u00a0pui m\u00e2na pe mausul din plastic \u0219i s\u0103 butonezi cu un deget accesul la pagina urm\u0103toare. Direc\u021bionarea c\u0103tre suflet pare diferit\u0103.<\/p>\n

\n

\u0218tim cu to\u021bii c\u0103 pentru a te putea afirma, ai nevoie de promovare, mai ales \u00een mareea de informa\u021bii care circul\u0103 global cu viteza luminii. Unii te sus\u021bin, al\u021bii dimpotriv\u0103. A\u021bi putea s\u0103 ne spune\u021bi cum a\u021bi reu\u0219it dumneavoastr\u0103 s\u0103 v\u0103 promova\u021bi \u0219i unde v\u0103 pot g\u0103si cititorii no\u0219tri?<\/strong><\/em><\/p>\n

\u00a0<\/em><\/strong><\/p>\n

\u00a0\u00a0 M\u0103 consider semi-promovat\u0103. Am luptat singur\u0103. Cu \u00eencerc\u0103ri, unele nereu\u0219ite, altele reu\u0219ite. \u0218i nu am ajuns prea departe, nu am prea multe cuceriri, dar cele pe care le am sunt foarte pre\u021bioase pentru mine. Sunt o scriitoare din oceanul de scriitori ai planetei. \u0218tiam c\u0103 nu sunt un talent special, dar nici de plecat din sfera literaturii nu doream, fiindc\u0103 eram con\u0219tient\u0103 c\u0103 vreau s\u0103 scriu, c\u0103 am multe de scris, dar nu \u0219tiam cum le voi scrie, dac\u0103 vor reu\u0219i scrierile mele s\u0103 \u0219i plac\u0103, s\u0103 prezinte interes. M\u0103 consolam uneori cu propria-mi p\u0103rere, cu c\u00e2te o poezie pe care o credeam reu\u0219it\u0103. Am avut \u0219i perioade c\u00e2nd dezarmam, consider\u00e2nd c\u0103 nu voi putea \u00eenvinge obstacolele ivite \u00een cale. Vorbesc de publicare, \u00eenainte de anul 1989. Publicarea \u00een reviste era mai mult pentru scriitorii cunoscu\u021bi, prefera\u021bi, recomanda\u021bi. Nu puteam \u201e\u00eendr\u0103zni\u201d prea mult. De edituri, nu mai vorbesc! Eram departe de lumea literar\u0103 a capitalei, munceam \u00een fabric\u0103 \u0219i era umilitor pentru mine, s\u0103 afle unii subalterni c\u0103 tovar\u0103\u0219a inginer\u0103 scrie poezii, sau c\u0103 se duce uneori \u0219i la Biseric\u0103. A\u0219a erau vremurile! Dar, dup\u0103 ce redactorul \u0219ef al ziarului Combinatului \u00eemi ceruse c\u00e2teva articole \u00een leg\u0103tur\u0103 cu pilotul pe care \u00eel coordonam, scriitor fiind \u0219i el, \u0219i ca mai to\u021bi scriitorii av\u00e2nd sim\u021bul dezvoltat pentru cei care \u021bineau oarecum bine condeiul \u00een m\u00e2n\u0103, m-a \u00eentrebat direct \u00eentr-o zi, dac\u0103 scriu poezii. Cu o oarecare sfial\u0103 i-am confirmat. Mi-a cerut \u0219i i-am dat c\u00e2teva poezii pe care, cum am spus, mi le-a publicat: \u201eAsear\u0103 \u00een parc\u201d, \u201eZi de concediu\u201d, \u201eCapriciu\u201d \u0219i \u201eEcua\u021bii\u201d. Cur\u00e2nd au ap\u0103rut alte dou\u0103 poezii \u00eentr-un volum colectiv publicat de c\u0103tre conduc\u0103torul Cenaclului literar din localitatea One\u0219ti, jude\u021bul Bac\u0103u, un bun profesor, scriitor talentat. A urmat o pauz\u0103 lung\u0103, \u00eentruc\u00e2t profesorul m\u0103 aten\u021bionase c\u0103 se intereseaz\u0103 o persoan\u0103 de produc\u021bia mea literar\u0103, un informator, membru al cenaclului care insistase s\u0103-i r\u0103spund la \u00eentrebarea dac\u0103, mai am poezii filozofice precum cea publicat\u0103 \u00een volum, de altminteri trunchiat\u0103, adic\u0103 cenzurat\u0103. Poezia trimis\u0103 era: \u201eSus, un cer \u00eendep\u0103rtat, \/ albastru. \/ Sub mine, un astru. \/ \u00cen mine \u2013 universul reflectat. \/ Infinitul? \/ Mister plin de mistere. \/ Moartea printre ere. \/ \u00cen mine \u2013 infinitul reflectat\u201d.<\/em> Ap\u0103ruse \u00een volum: \u201e\u2026 Mister f\u0103r\u0103 mistere\u2026<\/em>\u201d. Cealalt\u0103 poezie era una de dragoste, c\u0103reia \u00eei mutilaser\u0103 rima. Exemplific numai dou\u0103 strofe, care sunau astfel: \u201eIubite, pe vremuri urcai \/ Ca aripa \u00eentins\u0103 de v\u00e2nt \/ Spre larg \u0219i sf\u00e2nt orizont, \/ De vise \u0219i vise, de c\u00e2nt\u2026 \/\u00a0 Ast\u0103zi c\u00e2nd pare c\u0103 ieri ardea ce s-a stins, \/ Mai caut un sens, oh, mai caut, \/\u00a0 De-acela\u0219i elan sunt cuprins\u2019\u2026\u201d.<\/em> S\u0103 nu mai apar\u0103 cuv\u00e2ntul \u201esf\u00e2nt\u201d au t\u0103iat strofa la jum\u0103tate: \u201eIubite, pe vremuri urcai \/ Ca aripa \u00eentins\u0103 de v\u00e2nt.\u201d<\/em><\/p>\n

\u00a0\u00a0 \u00cen fine, scriam \u00een continuare, c\u00e2nd mai aveam timp, fiindc\u0103 \u00een fabric\u0103 f\u0103ceam ore suplimentare, nepl\u0103tite desigur, \u0219i munceam \u0219ase zile pe s\u0103pt\u0103m\u00e2n\u0103, mai aveam \u0219i cas\u0103 \u0219i so\u021b \u0219i copii. Scriam, eram \u00een dialog nocturn, imaginar cu cineva de \u00eencredere, \u00een contrast cu starea din vremurile acelea c\u00e2nd eram urm\u0103ri\u021bi de securitate \u0219i \u00eenfrico\u0219a\u021bi.<\/p>\n

\u00a0\u00a0 Dup\u0103 ani de zile am trimis dou\u0103 poezii la revista \u201eRamuri\u201d a lui Marin Sorescu \u0219i pu\u021bin mai t\u00e2rziu, una la revista \u201eFlac\u0103ra\u201d condus\u0103 de Adrian P\u0103unescu. Am\u00e2ndoi mi le-au publicat. \u00cen revista \u201eRamuri\u201d au fost publicate poeziile: \u201e\u00cen odaie\u201d \u0219i \u201eIubesc oglinda\u201d, \u00een revista \u201eFlac\u0103ra\u201d \u2013 poezia \u201eVis\u201d. Era \u00een anul 1982. Una dintre fiicele mele s-a dus \u00een centrul ora\u0219ului \u0219i a cump\u0103rat revista \u201eRamuri\u201d, aduc\u00e2ndu-mi-o. De emo\u021bie mi s-a \u00eence\u021bo\u0219at vederea. Era \u00eenso\u021bit\u0103 de c\u00e2teva r\u00e2nduri scrise de ea: \u201eMami scump\u0103, Am avut onoarea s\u0103 fiu prima care s\u0103-\u021bi cumpere \u0219i s\u0103-\u021bi arate revista \u201eRamuri\u201d. Azi a ap\u0103rut, azi am cump\u0103rat-o. Pentru cele dou\u0103 poezii \u2013 Congratulations! Feti\u021ba ta.\u201d<\/em> Atunci mi-au dat lacrimile\u2026 Adrian P\u0103unescu premiase poezia publicat\u0103. Revista \u201eArge\u0219\u201d a preluat poeziile ap\u0103rute \u00een reviste. Au urmat alte apari\u021bii \u00een revista \u201eArge\u0219\u201d \u0219i \u00een alte reviste din \u021bar\u0103. Dup\u0103 aceast\u0103 publicare \u00een revista \u201eArge\u0219\u201d m-a c\u0103utat poetul arge\u0219ean Nicolae Ioana, redactor pe atunci la o revist\u0103 din capital\u0103, rug\u00e2ndu-m\u0103 s\u0103-i ar\u0103t \u0219i alte poezii. Mi-a f\u0103cut o prezentare frumoas\u0103 \u00een revista local\u0103, intitulat\u0103 \u201eO gra\u021bie a profunzimilor\u201d, ur\u00e2ndu-mi, \u00een \u00eencheiere, \u201eun v\u00e2nt prielnic\u201d.<\/em> A\u0219a a \u0219i fost, dar ceva mai t\u00e2rziu!<\/p>\n

\u00a0\u00a0 Aveam preg\u0103tit un roman, dar acesta a fost respins de c\u0103tre o editur\u0103 din capital\u0103, cu motiva\u021bia discret\u0103 c\u0103 so\u021bul meu fusese de\u021binut politic. Am \u00een\u021beles atunci, din nou, c\u0103 nu trebuie s\u0103 mai \u00eencerc a merge mai departe, s\u0103 am preten\u021bii de publicare.<\/p>\n

\u00a0\u00a0 A mai trecut ceva timp. \u00cen 1986 am aflat de concursul Editurii Eminescu \u0219i la insisten\u021ba so\u021bului meu, iubitor de literatur\u0103 (dar parc\u0103 numai de literatur\u0103?), am trimis un \u201em\u0103nunchi\u201d de versuri. Cur\u00e2nd, uitasem complet de aceast\u0103 \u00eencercare, dar cel care era aproape de plecare din aceast\u0103 via\u021b\u0103, pe patul de spital, m-a \u00eentrebat dac\u0103 am primit rezultatul concursului. Dup\u0103 pierderea lui, vecinii de la fosta locuin\u021b\u0103, mi-au adus scrisoarea Editurii care anun\u021ba premiul c\u00e2\u0219tigat. Trebuia s\u0103 m\u0103 prezint la Editur\u0103. Nu am putut, eram \u00een prima lun\u0103 dup\u0103 decesul so\u021bului. Au fost premia\u021bi 13 poe\u021bi, c\u0103rora li se promisese publicarea volumelor. Din dispozi\u021bia \u201e\u00eendrum\u0103toarei culturii\u201d de la acea vreme, tovar\u0103\u0219a Elena Ceau\u0219escu, pentru economie de h\u00e2rtie, s-a publicat un volum colectiv intitulat \u201e13 Poe\u021bi\u201d, \u00een 1988. A fost, pentru mine, cel de al doilea volum colectiv. Transcriu doar una dintre poeziile premiate, cu titlul \u201eIepurele\u201d:\u00a0 Pe \u0219oseaua dantelat\u0103 de frunze \/ un animal \u00eemi taie calea. \/ Tresar cu-nt\u00e2rziere \u0219i-i reconstitui imaginea: \/ Lucios \u0219i p\u0103m\u00e2ntiu \/ cu ochi ce reflectau lumina\u2026 \/ Un suflet, \u00eemi zic, cu s\u0103ritur\u0103 de-acrobat! \/ Dar s\u0103ritura parc\u0103-ncetinise\u2026 \/ Alerg \u0219i caut prin tufele de m\u0103r\u0103cini… \/ Se-aud doar frunzele cr\u0103p\u00e2nd \/ sub pa\u0219ii mei, \u00een lini\u0219tea crepuscular\u0103. \/ G\u0103sesc doi ochi sticlo\u0219i\u00a0 \/ ce m\u0103 privesc de parc\u0103\u00a0 \/ prin ei ar fi putut s\u0103 se salveze. \/ Bietul animal! \/ \u00cei simt inima ceasornic, \/ dar arcul se rupe\u2026 \/ O stea pe cer se stinge, ochii-i aburesc\u2026 \/ \u00cei m\u00e2ng\u00e2i blana cald\u0103, lunecoas\u0103, \/ privesc cerul, dealurile gola\u0219e, \/ p\u0103m\u00e2ntul acoperit cu frunze maronii, \/ animalul frumos \u0219i mut \/ z\u0103c\u00e2nd pe-un pat de frunze moarte\u2026 \/ Prive\u0219te undeva departe \/ \u0219i tace, \/ c\u0103ci el acum, cunoa\u0219te prea bine\u00a0 t\u0103cerea.<\/p>\n

\u00a0\u00a0 A venit revolu\u021bia din 1989, am sc\u0103pat de comunism. Am \u00eencercat s\u0103-mi public volumul complet de versuri, la Editura Eminescu, a\u0219a cum se promisese la premiere. Au fost trei directori, imediat dup\u0103 1989. Cu primul, poetul, prozatorul Mircea Ciobanu, am stat mult de vorb\u0103 \u00een cabinetul s\u0103u. A fost un dialog interesant, pl\u0103cut. Mi s-a p\u0103rut c\u0103 eram apropia\u021bi ca v\u00e2rst\u0103, g\u00e2ndeam la fel, sim\u021beam la fel, un om sincer care iubea frumosul \u0219i adev\u0103rul. M-a rugat s\u0103 mai revin \u00een timp ce se va edita volumul, s\u0103 mai st\u0103m de vorb\u0103, fiindc\u0103 \u201eavem ce vorbi\u201d \u2013 spusese. Dar a plecat \u0219i a venit la conducerea editurii eseistul, criticul Valeriu R\u00e2peanu. Am intrat \u00een cabinetul dumnealui \u00eempreun\u0103 cu poeta Virginia Carianopol care era\u00a0 lectorul lucr\u0103rii, f\u0103cuse referatul pentru publicarea c\u0103r\u021bii, dl. R\u00e2peanu cuno\u0219tea volumul \u0219i mi-a promis c\u0103 va fi publicat cur\u00e2nd. Copia referatului \u00eel p\u0103strez \u0219i acum, drept amintire. Se \u00eencheia astfel: \u201eCultiv\u00e2nd mai cu seam\u0103 o poezie de nota\u021bie, descriptiv\u0103 sau de reflexie \u00een ceea ce prive\u0219te transpunerea st\u0103rilor nostalgice, melancolice sau de reverie, volumul define\u0219te \u00een Vavila Popovici o voce elegiac\u0103 cu un autentic sentiment al naturii, cu trecerea timpului r\u0103v\u0103\u0219itor peste triste\u021bi \u0219i singur\u0103t\u0103\u021bi\u201d<\/em>.<\/p>\n

\u00a0\u00a0 Era \u00een anul 1990 \u0219i titlul c\u0103r\u021bii stabilit \u2013 \u201eOglinda vie\u021bii\u201d. C\u00e2nd am revenit, am fost anun\u021bat\u0103 c\u0103 volumul a fost trimis la tipografie, indic\u00e2ndu-mi-se adresa. L-am c\u0103utat, nu l-am g\u0103sit. L-am c\u0103utat p\u00e2n\u0103 \u0219i la tipografia din Sibiu, indicat\u0103 ca posibil\u0103. Am renun\u021bat, ne\u00een\u021beleg\u00e2nd ce se \u00eent\u00e2mplase cu micul meu volum de versuri.<\/p>\n

\u00a0\u00a0 Mi-am luat inima \u00een din\u021bi \u0219i am \u00eenceput s\u0103-mi public c\u0103r\u021bile pe cont propriu, la edituri particulare. Primul volum de versuri l-am intitulat \u201eNop\u021bi albe\u201d \u0219i l-am \u00eencredin\u021bat unei alte tipografii, \u00een anul 1993. A urmat editarea romanului refuzat, a altor romane, c\u0103r\u021bi de poezie, chiar trei c\u0103r\u021bi editate la editura \u201eElion\u201d a poetei Virginia Carianopol, \u00een anii 2000, 2002 \u0219i 2005. Romanele: \u201eBinele \u0219i r\u0103ul\u201d, \u201eMai sunt b\u0103rba\u021bi buni\u201d, Ultima piruet\u0103\u201d, Cartea mamei\u201d, au fost publicate la alte edituri din Bucure\u0219ti \u0219i Pite\u0219ti.<\/p>\n

\u00a0\u00a0 C\u00e2nd am ajuns \u00een str\u0103in\u0103tate, am continuat s\u0103 scriu c\u0103r\u021bi de memorialistic\u0103, de versuri,\u00a0 articole \u0219i eseuri, fiindc\u0103 revistele din str\u0103in\u0103tate mi-au primit lucr\u0103rile, colaborarea a fost dintr-un \u00eenceput excelent\u0103 \u0219i continu\u0103 \u0219i \u00een zilele de ast\u0103zi. Am continuat s\u0103 trimit \u0219i \u00een \u021bar\u0103 articolele \u0219i eseurile, am mai publicat c\u0103r\u021bi la unele edituri din str\u0103in\u0103tate, dar \u0219i din \u021bar\u0103. \u00cen sf\u00e2r\u0219it, am \u00eendr\u0103znit! Norocul mi-a sur\u00e2s.<\/p>\n

\u00a0\u00a0 Zborul meu spre literatur\u0103, repet, a fost singular, de\u0219i au fost c\u00e2\u021biva oameni care au crezut \u00een poezia mea de \u00eenceput: so\u021bul meu, poetul, traduc\u0103torul Marcel Gafton \u2013 v\u0103rul so\u021bului, \u0219i poetul Nicolae Ioana. M-au \u00eencurajat de asemenea \u0219i unii colegi de breasl\u0103 care au participat la lans\u0103rile c\u0103r\u021bilor.<\/p>\n

\u00a0\u00a0 Nu mai \u0219tiu pe unde sunt \u00eempr\u0103\u0219tiate c\u0103r\u021bile mele. \u0218tiu doar c\u0103 exist\u0103 un num\u0103r restr\u00e2ns de c\u0103r\u021bi \u00een c\u00e2teva biblioteci din \u021bar\u0103. Am avut grij\u0103 \u00eens\u0103, s\u0103 trimit toate volumele la Biblioteca \u201eDinicu Golescu\u201d din Pite\u0219ti. De asemenea \u0219tiu c\u0103 at\u00e2ta timp c\u00e2t am fost \u00een \u021bar\u0103, editurile la care am publicat, au trimis exemplare la Biblioteca Na\u021bional\u0103. Acolo, \u00een ora\u0219ul \u00een care am poposit timp de 40 de ani, am scris mult, am lansat c\u00e2teva c\u0103r\u021bi, am mul\u021bi prieteni, martori ai travaliului meu literar, c\u0103rora le duc dorul.<\/p>\n

\u00a0<\/em><\/strong><\/p>\n

Cred c\u0103 fiecare dintre noi a tr\u0103it emo\u021bia \u00eenceputului, atunci c\u00e2nd am \u00eencercat s\u0103 ne definim, s\u0103 ne afl\u0103m calea, sensul \u0219i, de ce nu, lumina. Ce sfat i-a\u021bi da \u00eencep\u0103torului, celui care aspir\u0103 la un loc \u00een galeria scriitorilor contemporani?<\/strong><\/em><\/p>\n

\u00a0<\/strong><\/p>\n

\u00a0\u00a0 Primul sfat este acela de a se cultiva mult. \u201eCultura, nu politica ne va salva\u201d,<\/em> spunea Mircea Eliade. Al doilea de a nu spera la un c\u00e2\u0219tig material de pe urma scrisului. Cel pu\u021bin \u00een momentul de fa\u021b\u0103. El poate fi doar \u00eent\u00e2mpl\u0103tor sau doar pentru o perioad\u0103 de timp, oric\u00e2t de bun manager ar fi scriitorul. Fiindc\u0103 este vorba de puterea talentului, dar \u0219i de conjunctur\u0103. Au fost unii care m-au \u00eentrebat c\u00e2\u021bi bani c\u00e2\u0219tig din activitatea mea scriitoriceasc\u0103. I-am considerat naivi sau neinforma\u021bi, fiindc\u0103 nu am scris \u0219i nu scriu pentru a c\u00e2\u0219tiga bani. Pot s\u0103 spun c\u0103 \u00eent\u00e2mpl\u0103tor, dar spre norocul meu, \u00eent\u00e2i mi-am asigurat existen\u021ba muncind \u00eentr-o munc\u0103 calificat\u0103 \u0219i astfel, av\u00e2nd asigurat\u0103 via\u021ba material\u0103, am putut s\u0103-mi permit publicarea c\u0103r\u021bilor care au ajuns la num\u0103rul de 43 \u0219i \u00eenc\u0103 7 colective. Este adev\u0103rat c\u0103 la primele c\u0103r\u021bi am apelat \u0219i la sponsori, \u00een \u021bara noastr\u0103 editurile pretinz\u00e2nd sume mari pentru publicare. Apoi mi-am planificat publicarea c\u0103r\u021bilor, \u00een func\u021bie de venit.<\/p>\n

\u00a0\u00a0 Dac\u0103 exist\u0103 dragoste \u0219i putere de munc\u0103, trebuie s\u0103 persevereze \u00een scris. S\u0103 nu mizeze pe succesul care poate veni sau \u2013 nu. \u0218i dac\u0103 nu vine s\u0103 nu dezn\u0103d\u0103jduiasc\u0103. Dragostea de scris s\u0103 nu-i p\u0103r\u0103seasc\u0103; este cea mai frumoas\u0103 dragoste. S\u0103 nu divor\u021beze de ea!\u00a0 Important este s\u0103 scrii at\u00e2ta timp c\u00e2t po\u021bi scrie, c\u00e2t timp e\u0219ti \u00eendr\u0103gostit de scris \u0219i c\u00e2nd ai ce scrie.<\/p>\n

\u00a0\u00a0 Visez ca \u00een toate \u021b\u0103rile civilizate s\u0103 se fac\u0103 lecturi publice pl\u0103tite, la care cei iubitori de literatur\u0103 s\u0103 vin\u0103 \u0219i s\u0103 asculte versuri sau fragmente din crea\u021biile autorilor \u00een via\u021b\u0103. Iar pentru poe\u021bii pleca\u021bi de l\u00e2ng\u0103 noi, visez spectacole \u00een s\u0103li de teatru, \u00een care actorii s\u0103 citeasc\u0103 versurile poetului plecat. S\u0103 devin\u0103 un obicei care s\u0103 nu fie \u00eentrerupt, uitat. O or\u0103, o or\u0103 \u0219i jum\u0103tate din versurile lui Eminescu, cu anun\u021bul: \u201eAst\u0103zi Eminescu!\u201d. \u201eAst\u0103zi Bacovia\u201d, \u201eAst\u0103zi\u2026\u201d. \u0218i cu un decor al epocii \u00een care a tr\u0103it poetul. Am v\u0103zut actori care nu \u0219tiau s\u0103 recite versuri, ceea ce este inadmisibil. Actorii, sunt primii care\u00a0 trebuie s\u0103 cunoasc\u0103 crea\u021biile poe\u021bilor \u0219i s\u0103 \u0219tie s\u0103 le recite.<\/p>\n

\u00a0\u00a0 Munca intelectual\u0103 este tot at\u00e2t de grea ca \u0219i munca manual\u0103. Ea epuizeaz\u0103 organismul prin nop\u021bi nedormite, prin suprasolicitare a creierului, a nervilor. \u0218i una \u0219i alta cer d\u0103ruire \u0219i talent. De ce nu \u0219i recompens\u0103? Aprobarea unei lecturi publice s-ar putea face \u00een baza unei cronici de carte f\u0103cut\u0103 de cronicari, interesa\u021bi \u0219i ei de cartea respectiv\u0103, prieteni fiind cu autorii, pe care trebuie s\u0103-i \u00een\u021beleag\u0103. Poate c\u00e2ndva se va ajunge \u0219i la acest nivel de \u00een\u021belegere a muncii intelectuale, iar oamenii \u2013 la pre\u021buirea culturii, la \u00eembog\u0103\u021birea sufletelor.<\/p>\n

\u00a0\u00a0 \u0218i, ceea ce cred c\u0103 s-ar mai cere \u00eencep\u0103torului ar fi interesul pentru ceea ce se \u00eent\u00e2mpl\u0103 \u00een jurul s\u0103u; realitatea vie\u021bii s\u0103-i fie materia prim\u0103 a crea\u021biei.<\/p>\n

\u00a0\u00a0 Dar, cultura nu este suficient\u0103, mai este nevoie \u0219i de moral\u0103. Religia fiind parte a culturii \u0219i baz\u0103 a moralit\u0103\u021bii, scriitorul s-ar cere s\u0103 fie un om credincios. Atunci, nu ar exista at\u00e2ta vanitate printre oamenii scrisului. Modestia i-ar folosi mult creatorului. Ar realiza adev\u0103ratul loc pe care \u00eel ocup\u0103 fiecare. \u0218i, locuri sunt destule \u201esub soare\u201d.<\/p>\n

\n

Vorbind despre inspira\u021bie, se spune c\u0103 unii pot scrie doar \u00een momente de inspira\u021bie, al\u021bii spun c\u0103 pot scrie indiferent de moment. Ce \u00eenseamn\u0103 s\u0103 ai inspira\u021bie \u0219i cum se aplic\u0103 aceasta \u00een cazul dumneavoastr\u0103?<\/strong><\/em><\/p>\n

\n

\u00a0\u00a0 Cred c\u0103 scrisul difer\u0103. Unii \u00eel pot face \u00een orice moment din obliga\u021bie, al\u021bii scriu doar c\u00e2nd sunt inspira\u021bi. Cei care scriu din obliga\u021bie, o pot face cu pasiune,\u00a0 pl\u0103cere, bucurie sau cu lipsa acestor st\u0103ri suflete\u0219ti. \u0218i mai cred c\u0103 Noica a exprimat un adev\u0103r c\u00e2nd a scris \u00een \u201eJurnal de idei\u201d: \u201eSunt \u00een ceasul fericit c\u00e2nd pot s\u0103 lucrez f\u0103r\u0103 a mai fi silit s\u0103 muncesc\u201d.<\/em> Inspira\u021bia artistic\u0103, aceast\u0103 stare de tensiune creatoare, nu este d\u0103ruit\u0103 tuturor, nu poate delimitat\u0103, nu poate d\u0103inui continuu, ea apare \u00een anumite momente, dar este comun\u0103 na\u0219terii tuturor operelor, fie ele de art\u0103 sau literatur\u0103, \u0219i care bucur\u0103 sufletul creatorului \u0219i sufletele celor care iau contact cu crea\u021bia respectiv\u0103.\u00a0\u00a0 Deosebesc inspira\u021bia poeziei de cea a prozei. <\/strong>Cea a poeziei <\/strong>este o stare de spirit fulger\u0103toare, este o \u021b\u00e2\u0219nire a iubirii din suflet, precum a apei dintr-o f\u00e2nt\u00e2n\u0103 artezian\u0103, este un pl\u00e2ns sau o bucurie a sufletului, este un m\u0103nunchi de dorin\u021be, de rugi \u0219i unul de speran\u021b\u0103 ridicat spre cer. Este o voce care vine de undeva \u2013 cum afirma Petre \u021au\u021bea \u2013 \u0219i pe care trebuie s\u0103 \u0219tii s-o ascul\u021bi. Este catharsis dup\u0103 afirma\u021biile unora \u2013 purificare a spiritului, desc\u0103rcarea unei tr\u0103iri refulate. Poate \u2013 un mod de supravie\u021buire a celui care scrie \u0219i a celui care se reg\u0103se\u0219te \u00een ea. \u201ePoezia s\u0103 \u00eemb\u0103tr\u00e2neasc\u0103? De mii de ani c\u00e2nt\u0103 cioc\u00e2rlia acela\u0219i c\u00e2ntec la r\u0103s\u0103ritul soarelui, \u0219i lumea nu se satur\u0103 s\u0103-l asculte!\u201d, <\/em>scria Nicolae Iorga. \u201ePoezia ne este<\/em> s<\/em>cut, ad\u0103post, leac \u0219i arm\u0103\u201d, <\/em>spunea Nicolae Steinhardt. \u201ePoezia este singura avu\u021bie pe care omul o are \u00eenc\u0103 nejefuit\u0103\u2026\u201d, <\/em>striga poetul Nichita St\u0103nescu. G\u00e2ndind la pre\u021biozitatea poeziei, am definit-o \u00een modul urm\u0103tor: \u201ePoezia este aura unei piese de Shakespeare \/ E melodia c\u00e2ntat\u0103 pe strunele viorii Stradivarius \/ E culoarea \u0219i lumina dintr-un tablou al lui Rembrandt \/ E marmura de Carara d\u0103ltuit\u0103 de Michelangelo \/ E o piruet\u0103 a Anei Pavlova.\u201d\u00a0\u00a0 <\/em>Inspira\u021bia prozei vine ca un subiect obsesiv. Apare o idee. Vrei s\u0103 scrii despre ceva, dar \u00ee\u021bi trebuie timp, fiindc\u0103 proza cere r\u0103bdare, proiect, imagina\u021bie \u0219i memorie cu care vrei s\u0103 construie\u0219ti un \u201eedificiu\u201d. Cred c\u0103 poetul poate fi \u0219i scriitor, dar scriitorul nu \u00eentotdeauna poate fi poet. Poetul, dup\u0103 p\u0103rerea mea este h\u0103ruit cu inspira\u021bia de moment, scriitorul este mai mult muncit. El va c\u0103uta momentele de inspira\u021bie \u0219i va c\u0103uta s\u0103 nu le scape. Depinde ce fel de proz\u0103 abordezi. La romanele pe care le-am scris (doar c\u00e2teva), dup\u0103 apari\u021bia ideii inspiratoare, a dep\u0103\u0219irii momentelor de \u00eendoial\u0103, am pornit inginere\u0219te. Am zis c\u0103 va fi ca \u0219i cum a\u0219 construi o cas\u0103. Trebuie s\u0103 am un proiect, adic\u0103 s\u0103-mi imaginez casa, \u00een mare, s\u0103 torn o funda\u021bie solid\u0103 pe care s\u0103 \u00eencep construc\u021bia. \u0218tiam c\u0103 trebuie s\u0103 aleg c\u0103r\u0103mizi \u2013 amintiri din trecutul meu sau\/\u0219i al altora. \u00centotdeauna construim din memoria unor \u00eent\u00e2mpl\u0103ri; trec\u00e2nd la treab\u0103 intr\u0103 \u00een lucru imagina\u021bia \u2013 unii o consider\u0103 puterea sufletului \u2013 , precum \u0219i fic\u021biunea care \u00ee\u0219i cere dreptul la construc\u021bia casei\u2026 \u00cen interiorul scrisului, al istorisirii, ap\u0103rea o lupt\u0103: \u00eenfruntarea \u00eentre memorie \u0219i \u00eenchipuire, pentru a ajunge la un final care se creiona de-a lungul povestirii. \u0218i interveneau at\u00e2tea transform\u0103ri, at\u00e2tea ad\u0103ugiri, \u00eenc\u00e2t chiar nu mai \u0219tiam c\u00e2nd \u0219i cum voi termina construc\u021bia. Dar, era nespus de frumos s\u0103 dau drum liber imagina\u021biei! C\u00e2nd am \u00eenceput un roman, \u00een c\u00e2teva s\u0103pt\u0103m\u00e2ni sau luni l-am \u0219i terminat. \u00cen pauzele scrisului, c\u00e2nd \u00eemi f\u0103ceam cump\u0103r\u0103turile pentru a m\u0103 hr\u0103ni, sau ie\u0219eam pu\u021bin la plimbare prin parcul de l\u00e2ng\u0103 blocul \u00een care locuiam, eram personajul principal al acelui roman, imagina\u021bia lucra continuu\u2026 Noroc c\u0103 la orele la care ie\u0219eam, nu m\u0103 \u00eent\u00e2lneam cu oameni cunoscu\u021bi s\u0103-mi tulbure starea de trans\u0103. Mi s-a \u00eent\u00e2mplat s\u0103-mi fie foame dup\u0103 miezul nop\u021bii, m\u0103 duceam la frigider \u0219i nu g\u0103seam mai nimic. M\u0103 \u00eembr\u0103cam repede \u0219i m\u0103 duceam la col\u021bul cl\u0103dirii unde func\u021biona o brut\u0103rie non-stop, \u00eemi cump\u0103ram o p\u00e2ine cald\u0103 pe care o consumam rup\u00e2nd din ea animalic. \u00cen timpul scrierii romanului se \u00eent\u00e2mpla un lucru ciudat: m\u0103 identificam cu ac\u021biunea descris\u0103 \u0219i aveam impresia c\u0103 toate faptele, tr\u0103irile \u00eemi apar\u021bin. Aici, cred, c\u0103 este nebunia noastr\u0103, a scriitorilor\u2026 Cred c\u0103 \u0219i actorii \u00eencearc\u0103 acela\u0219i sentiment \u00een timpul reprezenta\u021biilor.<\/p>\n

\u00a0\u00a0 Dar, r\u0103spunz\u00e2ndu-v\u0103 la \u00eentrebare, mi-am amintit c\u0103 odat\u0103, st\u00e2nd de vorb\u0103 cu un preot \u2013 scriitor \u0219i el \u2013 , acesta \u00eemi povestea c\u0103 Liviu Rebreanu se mai \u00eent\u00e2lnea cu cititorii s\u0103i \u0219i unul dintre ei, l-a rugat s\u0103-i spun\u0103 cum se scrie un roman. Rebreanu i-a r\u0103spuns spun\u00e2ndu-i s\u0103 se g\u00e2ndeasc\u0103 cum face o ciorb\u0103: \u00eent\u00e2i pui carnea, o la\u0219i s\u0103 fiarb\u0103 p\u00e2n\u0103 face spum\u0103, iei spuma \u0219i apoi \u00eencepi s\u0103 adaugi\u2026 \u0219i gu\u0219ti, \u0219i mai adaugi \u0219i altceva, \u0219i gu\u0219ti, \u0219i mai adaugi, tot a\u0219a, p\u00e2n\u0103 iese gustoas\u0103. \u0218i-atunci te opre\u0219ti. (Am reprodus cu cuvintele mele)<\/p>\n

\u00a0<\/em><\/strong><\/p>\n

Ce gen\/specie literar\/\u0103 v\u0103 este mai apropiat\/\u0103 de suflet \u0219i de ce? A\u021bi putea s\u0103 exemplifica\u021bi cu una dintre c\u0103r\u021bile dumneavoastr\u0103?<\/em><\/strong><\/p>\n

\u00a0<\/em><\/strong><\/p>\n

\u00a0\u00a0 Poezia, desigur este cea mai apropiat\u0103 de sufletul meu. Ea a fost primul copil n\u0103scut \u0219i probabil c\u0103 voi sf\u00e2r\u0219i via\u021ba recit\u00e2nd o poezie. Cel pu\u021bin a\u0219a \u00eemi \u00eenchipui.<\/p>\n

\u00a0\u00a0 A\u0219 aminti volumul bilingv \u201eLove Story\u201d, editat \u00een 2013 \u0219i premiat de Academia \u201eIl Convivio\u201d din Italia, despre care compozitorul, scriitorul Doru Popovici, cu vibrantul s\u0103u suflet, a scris: \u201e\u2026 prin opera ei, maestra Vavila Popovici ar putea \u201emelodia\u201c pe cuvintele divinului Hora\u021biu: – \u201eExegi monumentum\u00a0 aere perennius\u201c (Am \u00een\u0103l\u021bat un monument mai durabil dec\u00e2t bronzul)\u201d. Frumos, chiar poate prea frumos!<\/p>\n

\u00a0\u00a0 Am str\u00e2ns aproape toate poeziile mele \u00een cartea \u201eO mie \u0219i una de poeme\u201d, editat\u0103 \u00een 2016. Am crezut c\u0103 acest volum va cuprinde toat\u0103 activitatea mea \u00een domeniul poeziei. Am crezut doar\u2026 Poetul Eugen Evu scria, printre altele, \u00een prefa\u021ba acestui volum: \u201eVavila Popovici ne este dintre cele mai \u00een-minunate Voci ale Poeziei… atemporale. Cititorul \u0219i autoarea ne ierte pre\u021biozit\u0103\u021bile, ele fiind inspirate de chiar magnetismul subtil al unei poete deloc… cuminte, cum scrie Nicolae Manolescu, dar CU MINTE, a unei opere recursive prin patos, la ra\u021bional. Arta cuv\u00e2ntului este \u0219i arma cuv\u00e2ntului, una melodioas\u0103, pl\u0103cut\u0103 Inimii. Rostire \u0219i altar al unei religii deopotriv\u0103 culturale\u201d. <\/em>Sunt r\u00e2nduri de dragoste pentru poezie, a unui alt mare poet.<\/p>\n

\u00a0\u00a0 \u00cemi plac \u0219i jurnalele. Cred c\u0103 George C\u0103linescu avea mare dreptate c\u00e2nd spunea: \u201e\u00centreaga oper\u0103 a unui scriitor autentic e un jurnal, din care nu e cu putin\u021b\u0103 s\u0103 rupi nici o fil\u0103 f\u0103r\u0103 s\u0103 \u00eentrerupi cronologia sufletului\u201d.<\/em> \u0218i cred c\u0103 toate genurile abordate de mine: poezie, romane, jurnale, eseuri, zugr\u0103vesc parcursul unei\/unor vie\u021bi.<\/p>\n

\u00a0<\/em><\/strong><\/p>\n

Scrisul nu este un sinonim al bun\u0103st\u0103rii materiale pentru scriitor. Se mai c\u00e2\u0219tig\u0103 ast\u0103zi din scris, este scrisul o component\u0103 a prosperit\u0103\u021bii celui care scrie?<\/strong><\/em><\/p>\n

\n

\u00a0\u00a0 Am scris mai sus despre acest aspect. Bun\u0103 stare material\u0103 a existat doar pentru pu\u021binii noroco\u0219i ai acestei bresle. Ast\u0103zi aceast\u0103 munc\u0103 este complet, sau aproape complet desconsiderat\u0103. Nimic organizat pentru promovarea valorilor adev\u0103rate. \u0218i atunci de unde s\u0103 a\u0219tepte, un biet poet sau scriitor, recompens\u0103 pentru munca sa? Poate, \u00eenainte de a se apuca serios de scris, s\u0103 se duc\u0103 s\u0103-i ghiceasc\u0103 cineva \u00een palm\u0103; poate \u00eei va g\u0103si acolo norocul!? Mai poate crede puternic \u00een cuvintele lui Hristos: \u201ecine \u00ee\u0219i d\u0103ruie via\u021ba, \u0219i-o va c\u00e2\u0219tiga\u201d,<\/em> de care ne aminte\u0219te Thomas Mann \u00een cartea sa \u201eDoctor Faustus\u201d, spun\u00e2ndu-ne c\u0103 este valabil\u0103 at\u00e2t \u00een sfera religiei, c\u00e2t \u0219i \u00een sfera artei \u0219i a poeziei.<\/p>\n

\n

Despre uniunile de crea\u021bie literar\u0103 ce p\u0103rere ave\u021bi, sunt sau nu oportune, au un rol clar definit \u00een prop\u0103\u0219irea literaturii rom\u00e2ne?\u00a0V-a ajutat \u00een demersurile literare proprii apartenen\u021ba dumneavoastr\u0103 la o astfel de uniune?<\/em><\/strong><\/p>\n

\u00a0<\/em><\/strong><\/p>\n

\u00a0\u00a0 \u0218tiu, din informa\u021biile din pres\u0103, c\u0103 \u201eUniunea Scriitorilor <\/em><\/em>din Rom\u00e2nia <\/em>este o asocia\u021bie de crea\u021bie, profesional\u0103 \u0219i sindical\u0103 a\u00a0scriitorilor<\/em>\u00a0din\u00a0Rom\u00e2nia, s<\/em>tructurat\u0103 \u00een dou\u0103sprezece filiale regionale, la care se adaug\u0103 filiala Chi\u0219in\u0103u \u0219i c\u0103 ea num\u0103r\u0103 acum aproximativ 2500 de membri. U.S.R. (Uniunea Scriitorilor din Rom\u00e2nia) a ap\u0103rut \u00een 1949, deci \u00een regimul comunist, prin fuziunea Societ\u0103\u021bii Scriitorilor Rom\u00e2ni (S.S.R.) creat\u0103 \u00een anul 1909, cu Societatea Autorilor Dramatici\u201d. <\/em>Mai \u0219tiu c\u0103 \u00een data de 9 martie a acestui an a avut loc \u0219edin\u021ba Comitetului Director al Uniunii Scriitorilor din Rom\u00e2nia \u0219i au fost discutate probleme ale activit\u0103\u021bii USR.<\/p>\n

\u00a0\u00a0 Nefiind membr\u0103 a USR, nu cunosc am\u0103nunte ale organiz\u0103rii acestei Uniuni.<\/p>\n

\u00a0\u00a0 Mai sunt diverse Asocia\u021bii, Funda\u021bii literare, cenacluri care \u00ee\u0219i desf\u0103\u0219oar\u0103 activitatea \u00een \u021bar\u0103. Ca o parantez\u0103 amintesc c\u0103 argentinianul Jorge Luis Borges (1899-1986) nu credea \u00een \u0219coli, forma\u021biuni literare, credea \u00een individ. Eu am frecventat sporadic cenaclul din localitatea \u00een care tr\u0103iam. Nu pot spune c\u0103 mi-a folosit sfatul vreunui participant la vreo \u00eentrunire de acest gen. \u0218tiam c\u0103 trebuie s\u0103 scriu a\u0219a cum \u00eemi dicta \u201e\u00eengerul\u201d \u0219i mai credeam c\u0103 fiecare \u00ee\u0219i are \u00eengerul s\u0103u. Dac\u0103 \u00eel are! Cenaclurile, funda\u021biile literare pot totu\u0219i s\u0103-\u021bi dea o oarecare orientare, \u00eencurajare din partea prietenilor, sau alungare, dar nu-\u021bi poate da talent. Acesta \u00ee\u021bi apar\u021bine, \u00ee\u021bi este d\u0103ruit la na\u0219tere. Menirea ta este s\u0103-l descoperi \u00een tine \u0219i s\u0103-l lucrezi. Poate e bine s\u0103 cuno\u0219ti poe\u021bii \u0219i scriitorii din acea uniune, asocia\u021bie, cenaclu sau funda\u021bie, s\u0103-i auzi spun\u00e2nd ceva, s\u0103-i vezi cum arat\u0103 \u0219i cum g\u00e2ndesc. S\u0103 po\u021bi \u00eent\u00e2lni scriitori invita\u021bi din alte p\u0103r\u021bi a \u021b\u0103rii, s\u0103 vezi cam pe ce treapt\u0103 te situezi, dar repet, talent nu-\u021bi poate infuza! Cum s\u0103 scrii nu te poate nimeni \u00eenv\u0103\u021ba. Asta e p\u0103rerea mea.<\/p>\n

\n

\u00a0<\/em><\/strong><\/p>\n

Exist\u0103 \u00een fiecare dintre noi mul\u021bumiri \u0219i nemul\u021bumiri. Exist\u0103 oameni, c\u0103rora, de\u0219i nu recunoa\u0219tem \u00eentotdeauna, le suntem datori cu secven\u021be din ascensiunea noastr\u0103, de ce nu, fie ea \u0219i literar\u0103. Din contr\u0103, exist\u0103 oameni care au \u00eencercat s\u0103 ne demoralizeze, unii dintre ei poate nu neap\u0103rat cu inten\u021bii negative. Pentru tot ceea ce sunte\u021bi \u00een acest moment, v\u0103 \u00eencearc\u0103 o nemul\u021bumire fa\u021b\u0103 de ceva\/cineva? \u00cen antitez\u0103, exist\u0103 e persoan\u0103 \u00een spectrul literar contemporan fa\u021b\u0103 de care nutri\u021bi sentimente de admira\u021bie \u0219i care ar fi motivele pentru care o face\u021bi?<\/strong><\/em><\/p>\n

\u00a0<\/em><\/strong><\/p>\n

\u00a0\u00a0 Nu m\u0103 pot pronun\u021ba, fiindc\u0103 sunt departe \u0219i nu pot aprecia just valorile. Sunt convins\u0103 \u00eens\u0103 c\u0103 \u00een cultura rom\u00e2n\u0103 sunt mul\u021bi oameni de valoare, unii consacra\u021bi, al\u021bii ie\u0219i\u021bi din anonimat, al\u021bii \u00een a\u0219teptare. Important este cine stabile\u0219te aceste valori. \u0218i mai cred c\u0103 valoarea adev\u0103rat\u0103 poate fi evaluat\u0103 doar la sf\u00e2r\u0219itul carierei unui creator, a unui scriitor. Doar geniile pot fi cur\u00e2nd descoperite \u0219i ele necesit\u0103 ajutor, pentru a nu se pierde.<\/p>\n

\u00a0\u00a0 Pe cei care m-au ignorat sau m-au alungat, i-am iertat demult. \u0218tiu c\u0103 au f\u0103cut-o unii din necunoa\u0219tere, al\u021bii din prostie \u0219i al\u021bii din invidie. Totul trebuie iertat. Sunt recunosc\u0103toare celor care m-au citit, celor care au venit la lans\u0103rile c\u0103r\u021bilor mele, celor care au g\u0103sit cuvinte at\u00e2t de frumoase pentru scrierile mele. Uneori poate nici nu le meritam. Pentru ei m-am str\u0103duit s\u0103 scot un volum antologic de referin\u021be. M\u0103 \u00eenchin \u00een fa\u021ba dragostei \u0219i talentului lor.<\/p>\n

\n

Activitatea dumneavoastr\u0103 literar\u0103 este una prolific\u0103. Ce proiecte de viitor ave\u021bi? \u00cemi pute\u021bi dezv\u0103lui c\u00e2te ceva, \u00een premier\u0103?<\/em><\/strong><\/p>\n

\u00a0<\/em><\/strong><\/p>\n

\u00a0\u00a0 Da, am \u00een lucru un volum bilingv de versuri. Departe de \u021bara mea, continui s\u0103 scriu \u00een limba g\u00e2ndurilor mele, articole \u0219i eseuri pe care le trimit revistelor din \u021bar\u0103 \u0219i str\u0103in\u0103tate. \u00cen paralel continui scrierea volumului cu Note de jurnal american (2). Port \u00een minte at\u00e2tea amintiri \u0219i doresc s\u0103 mai tr\u0103iesc, s\u0103 le m\u0103rturisesc \u0219i altora. Doamne ajut\u0103!<\/p>\n

\n

Exist\u0103 o \u00eentrebare pe care nu a\u021bi primit-o, dar la care a\u021bi dori s\u0103-mi r\u0103spunde\u021bi? V\u0103 rog\u2026<\/em><\/strong><\/p>\n

\n

\u00a0\u00a0 Acum nu-mi vine \u00een minte, iar c\u00e2nd va veni, probabil va fi prea t\u00e2rziu pentru r\u0103spuns. V\u0103 mul\u021bumesc pentru invita\u021bia f\u0103cut\u0103 pentru interviu \u0219i pentru r\u0103bdarea de a-mi citi r\u0103spunsurile!<\/p>\n

\n

\u00a0\u00cen \u00eencheiere, mul\u021bumindu-v\u0103 pentru amabilitatea cu care a\u021bi r\u0103spuns provoc\u0103rii mele, crede\u021bi \u00een utilitatea\u00a0 \u0219i succesul acestei c\u0103r\u021bi cu interviuri? Ce sugestie ne pute\u021bi da?\u00a0<\/em><\/strong><\/p>\n

\n

\u00a0\u00a0 Cred c\u0103 ideea acestor interviuri este excelent\u0103. Citindu-le, po\u021bi descoperi sufletul celui care \u021bi-a f\u0103cut m\u0103rturisiri. Mi-a f\u0103cut pl\u0103cere s\u0103 r\u0103spund la \u00eentreb\u0103rile puse de c\u0103tre unul dintre cei mai iubi\u021bi \u0219i aprecia\u021bi colaboratori ai mei, prozatorului, publicistului, poetului, exegetului literar, promotorului literar \u0219i cultural, editorului rom\u00e2n Gheorghe Stroia,<\/strong> ocazie cu care \u00eei transmit toate aprecierile \u0219i mul\u021bumirile mele.<\/p>\n

\n

V\u0103 mul\u021bumim \u00eenc\u0103 o dat\u0103 pentru faptul c\u0103 v-a\u021bi r\u0103pit din timpul dumneavoastr\u0103 pentru a r\u0103spunde \u00eentreb\u0103rilor noastre. V\u0103 felicit\u0103m sincer pentru tot ceea ce face\u021bi \u00een numele literaturii \u0219i, de ce nu, culturii rom\u00e2ne de calitate!<\/em><\/p>\n

Cu respect \u0219i considera\u021bie, Gheorghe A. STROIA<\/strong><\/em><\/p>\n

\u00a0<\/strong><\/p>\n

\u0218i din partea redac\u021biei am primit:<\/em><\/strong><\/p>\n

\u00a0<\/em><\/strong><\/p>\n

NR: <\/em><\/strong>\u201eDe ce scriu? \/ Scriu pentru c\u0103 sunt \u00eenc\u0103 vie, \/ pentru c\u0103 scrisul este al celor vii, \/ pentru c\u0103 miracolul crea\u021biei \/ s\u0103l\u0103\u0219luie\u0219te \u00eenc\u0103 \u00een sufletul meu. \/ Scriu pentru c\u0103 iubesc via\u021ba \/ \u0219i-\u021bi m\u0103rturisesc c\u0103 uneori mi-e team\u0103\/ de b\u0103taia de arip\u0103 a p\u0103s\u0103rii \u00een agonie\u2026 \/ \u00cen acele clipe m-arunc asupra unei coli de h\u00e2rtie, \/ ca-ntr-o mare cu valuri iubitoare\/ m-arunc \u2026\u201d \u2013 spunea poeta Vavila Popovici<\/strong>\u2026 <\/em>Ce ai mai putea tu, la r\u00e2ndul t\u0103u, spune, despre cineva care \u0219i-a pus sufletul pe tav\u0103, pentru a putea fi degustat, p\u00e2n\u0103 la ultimul s\u0103u strop de lumin\u0103? Poate nimic, poate doar c\u0103 ai vibrat la fiecare cuv\u00e2nt scris, c\u0103 ai rememorat amintiri str\u0103ine multora, c\u0103 scrisul se dovede\u0219te a fi o stare febril\u0103, c\u0103 ai descoperit omul \u0219i ai reu\u0219it s\u0103 intri descul\u021b ca \u00eentr-un templu, \u00een universul s\u0103u. Frumoase m\u0103rturisiri, din care fiecare avem c\u00e2te ceva de re\u021binut!<\/p>\n

\n

Mul\u021bumim, Vavila Popovici! Suntem convin\u0219i c\u0103 menirea ta e s\u0103 scrii\u2026 pentru mine, pentru el, pentru ea, pentru noi to\u021bi. Mul\u021bumim!…<\/em><\/strong><\/em><\/p>\n

\u00a0<\/em><\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Pentru fiecare dintre noi familia, p\u0103rin\u021bii, originile, locurile natale, prietenii, sunt extrem de importante, c\u0103p\u0103t\u00e2nd de-a lungul vie\u021bii conota\u021bii sacre. [&hellip<\/p>\n","protected":false},"author":1,"featured_media":0,"comment_status":"closed","ping_status":"closed","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"footnotes":""},"categories":[3],"tags":[],"class_list":["post-40412","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-articole"],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/40412","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/users\/1"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=40412"}],"version-history":[{"count":1,"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/40412\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":40414,"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/40412\/revisions\/40414"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=40412"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=40412"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=40412"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}