{"id":41751,"date":"2018-11-02T08:17:58","date_gmt":"2018-11-02T08:17:58","guid":{"rendered":"http:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/?p=41751"},"modified":"2018-11-02T08:17:58","modified_gmt":"2018-11-02T08:17:58","slug":"constantin-stancu-omul-simplu-face-parte-din-decor","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/2018\/11\/02\/constantin-stancu-omul-simplu-face-parte-din-decor\/","title":{"rendered":"Constantin STANCU: Omul simplu face parte din decor"},"content":{"rendered":"<p style=\"text-align: justify;\"><a href=\"http:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-content\/uploads\/2018\/11\/constantin-stancu.jpg\"><img loading=\"lazy\" decoding=\"async\" class=\"alignleft size-full wp-image-41752\" title=\"constantin-stancu\" src=\"http:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-content\/uploads\/2018\/11\/constantin-stancu.jpg\" alt=\"\" width=\"158\" height=\"221\" \/><\/a>Adrian Botez a intrat \u00een zona dramaturgiei cu volumul de piese de teatru <em>Rege \u00een vacan\u0163\u0103*<\/em>, ap\u0103rut la Editura Rafet, \u00een anul 2018. Scriitorul, mereu activ, implicat \u00een mi\u015fc\u0103rile sociale actuale, prin textele sale, \u00ee\u015fi men\u0163ine temele, viziunea sa este cea \u015ftiut\u0103 din poeme, din proz\u0103, din eseuri. El apeleaz\u0103 la pilonii de sprijin, oferi\u0163i de cultura solid\u0103, de mitologia greac\u0103, de valorile cre\u015ftine, ajung\u00e2nd la punctul \u00een care lumea este decodificat\u0103, p\u00e2n\u0103 la ultimele consecin\u0163e. Umanitatea este pus\u0103 sub lup\u0103, personajele joac\u0103 aparent liber, dar o presiune enorm\u0103 apas\u0103 pe umerii lor. Libertatea este presupus\u0103, nu este real\u0103. Cuvintele se rostogolesc peste cititor\/ spectator, ca o avalan\u015f\u0103, autorul \u015ftie s\u0103 transmit\u0103 adev\u0103rul, pe care-l consider\u0103 important, pentru supravie\u0163uirea lumii.<\/p>\n<p style=\"text-align: justify;\">La Adrian Botez lucrurile au o finalitate, personajele sunt supuse judec\u0103\u0163ii divine, sunt strivite de timp. De remarcat, \u00een aceste piese de teatru, capacitatea dramaturgului de a descrie tablourile. El merge p\u00e2n\u0103 la am\u0103nunte, sugereaz\u0103 st\u0103rile, reac\u0163iile, drama \u00een sine. Acest lucru tr\u0103deaz\u0103 un autor implicat, p\u00e2n\u0103 la jertfa de sine, al\u0103turi de personaje: nu le empatizeaz\u0103, dar este solidar cu destinul lor. Ca de obicei, trimiterile autorului l\u0103muresc multe din dialoguri, din descrierile scenelor, din prezen\u0163a personajelor. De\u015fi apeleaz\u0103 la principiile consistente ale realismului clasic, reg\u0103sim, \u00een fiecare pies\u0103, un limbaj crud \u015fi familiar. Lumea este actualizat\u0103, prin cuvintele puse \u00een mintea \u015fi pe buzele oamenilor care se mi\u015fc\u0103 pe scen\u0103, \u00eentr-un timp f\u0103r\u0103 de timp. De subliniat c\u0103, de fapt, avem \u00een fa\u0163\u0103 scena, mai larg\u0103, a lumii, cea pe care ne consum\u0103m destinele p\u00e2n\u0103 la aneantizare.<\/p>\n<p style=\"text-align: justify;\">Iat\u0103 cum este descris\u0103 scena: \u201e<strong><em>Suntem \u00een Francia\u2026 nu conteaz\u0103 \u00een ce epoc\u0103. Curtea Regelui: Regele, Premierul Guvernului, consilier regali autohtoni, doi consilieri de peste Mediterana, Sene\u015falul, mul\u0163ime de gur\u0103-casc\u0103, v\u00e2nzoli\u0163i, dar nu prea gure\u015fi\u2026 Regele poart\u0103 pe cap, \u00een loc de coroan\u0103, dou\u0103 oase de g\u0103in\u0103, \u00eencruci\u015fate, stil &lt;&lt;pirat&gt;&gt;. Regele st\u0103 pe taburet, a\u015fezat pe un e\u015fafod, Premierul st\u0103 pe un fotoliu larg \u015fi ad\u00e2nc. Pe tronul str\u0103mo\u015fesc, situat \u00eentre taburet \u015fi fotoliu, nu st\u0103 nimeni<\/em><\/strong>\u201d (2. <em>Rege \u00een vacan\u0163\u0103<\/em>, p. 45).<\/p>\n<p style=\"text-align: justify;\">Lumea, \u00een care se mi\u015fc\u0103 personajele din piesele lui Adrian Botez, este una demonizat\u0103, spiritele se agit\u0103 \u00een voie, chiar influen\u0163eaz\u0103 personajele, fie direct, fie indirect, prin radia\u0163ia negativ\u0103 a r\u0103ului, care impregneaz\u0103 sufletele.<\/p>\n<p style=\"text-align: justify;\">Piesele au un liant care le \u0163ine unite, \u00eenspre tragedia uman\u0103 \u2013 dar fiecare ac\u0163iune se desf\u0103\u015foar\u0103 \u00een colivia destinului:<\/p>\n<ol style=\"text-align: justify;\">\n<li><em>Dumnezeu \u015fi cristalul;<\/em><\/li>\n<li><em>Rege \u00een vacan\u0163\u0103;<\/em><\/li>\n<li><em>Zalmoxis;<\/em><\/li>\n<li><em>Iubirea, ca un glonte;<\/em><\/li>\n<li><em>Justi\u0163ie \u2013 dram\u0103\u2026<\/em><\/li>\n<\/ol>\n<p style=\"text-align: justify;\">Partea a doua cuprinde medita\u0163ii intime\u2026 teatralizate, ca o impus\u0103 concluzie.<\/p>\n<p style=\"text-align: justify;\">Autorul pune accentul de geografia dramei, subliniaz\u0103 tragi-comedia, misterul, accept\u0103 c\u0103 spectatorii pot juca piesa, sunt invita\u0163i chiar s\u0103 participe.<\/p>\n<p style=\"text-align: justify;\">Personajele sunt arhetipuri umane: regele, m\u0103sc\u0103riciul, gospodarul, nevasta, copiii naivi, spioni, anonimi, duhurile care \u00eemp\u00e2nzesc lumea v\u0103zut\u0103 \u015fi nev\u0103zut\u0103, osp\u0103tarul, judec\u0103torul, gardienii etc. Lumea se reia de la cap\u0103t, cu fiecare dram\u0103, personajele r\u0103m\u00e2n s\u0103-\u015fi duc\u0103, vesele, crucea. Au o poft\u0103 de vorb\u0103 ie\u015fit\u0103 din comun, poate ie\u015fit\u0103 din istoria curent\u0103, duhurile dinamizeaz\u0103 oamenii p\u00e2n\u0103 la nebunie.<\/p>\n<p style=\"text-align: justify;\">Condamnatul are \u015fansa s\u0103 fie pedepsit, prin plecarea \u00een concediu, \u00eempreun\u0103 cu regele\u2026 Justi\u0163ia oamenilor, de\u015fi organizat\u0103 strict, este neputincioas\u0103, scriitorul pun\u00e2nd \u00een lumina scenei neputin\u0163a de a \u201e<strong><em>prinde<\/em><\/strong>\u201d dreptatea, \u00een starea ei natural\u0103. Dreptatea este, undeva, pierdut\u0103 \u00een univers, totul se reduce la formalism. Oamenii nu scap\u0103 de superficialitatea altor oameni, care se joac\u0103 de-a justi\u0163ia. Scena are \u015fi un slogan: \u201e<strong><em>Lupt\u0103m pentru pace!\u201d.<\/em><\/strong><\/p>\n<p style=\"text-align: justify;\">Ironia este prezent\u0103, obiectul procesului este unul la limita dintre fic\u0163iune \u015fi obi\u015fnuin\u0163\u0103, umorul negru se revars\u0103 ca efect al c\u0103derii umane.<\/p>\n<p style=\"text-align: justify;\">Cea mai consistent\u0103 pies\u0103 de teatru o putem considera piesa <em>Iubirea, ca un glonte<\/em>.<\/p>\n<p style=\"text-align: justify;\">Drama lui Mihai Asavei este posibil real\u0103, lumea, \u00een care este captiv, se deschide \u00een prezen\u0163a unor duhuri fundamentale: duhul v\u0103zduhului, duhul focului, duhul apei, elfi, salamandre etc. Locul lor este \u00een dulapul personajului principal, ca \u00eentr-o colec\u0163ie veche, purtat\u0103 de genera\u0163ii. Mihai este medic \u015fi sufer\u0103 o dram\u0103, are, prieteni \u015fi colegi, al\u0163i medici. Via\u0163a sa este marcat\u0103 de suferin\u0163\u0103, Alexandra, so\u0163ia, se dovede\u015fte o femeie practic\u0103, marcat\u0103 de cinism. Jocul de-a iubirea are motiva\u0163ii materiale evidente. Osp\u0103tarul este, \u015fi el, prezent \u00a0\u2013 prin amabilitatea lui profesional\u0103, f\u0103c\u00e2nd leg\u0103tura cu lumea de afar\u0103, marcat\u0103 de apocalipse. Refugiul lui Mihai este \u00een camera sa, acolo este \u015fi liber, \u015fi captiv! \u2013 infirmitatea \u00eel afecteaz\u0103 \u00een mod evident. Cultura \u00eei ofer\u0103 ie\u015firea prin cer, lumea se mi\u015fc\u0103 sub puterea duhurilor. R\u0103zbunarea lui Mihai Asavei este ie\u015firea din timp, dob\u00e2ndirea tinere\u0163ii eterne. Sfera de foc, \u00een care se \u00eencrusteaz\u0103, sparge limitele societ\u0103\u0163ii conven\u0163ionale, irit\u0103 mundanul.<\/p>\n<p style=\"text-align: justify;\">Piesa <em>Zalmoxi<\/em>s reia lumea veche din Daco-Valahia, se men\u0163ioneaz\u0103 Muntele Ascuns, Kog-A-Ionul \u015fi Magul, sunt personaje mitologice, precum c\u0103lug\u0103rii misionari etc. Se prezint\u0103 mitul sub focul sacru, scara lumilor, templul, Zalmoxis-Hristos une\u015fte lumea de sus cu lumea de jos, timpul cu netimpul, salv\u00e2ndu-i pe oameni de un destin crunt\u2026 Autorul noteaz\u0103 secretul: genera\u0163iile \u015fi popoarele se leag\u0103 prin r\u0103d\u0103cini comune. Numele personajelor sunt obi\u015fnuite, oamenii se \u00eencadreaz\u0103 perfect \u00een mit \u015fi \u00een faptele istoriei.<\/p>\n<p style=\"text-align: justify;\">Adrian Botez se dovede\u015fte a fi un c\u0103rturar \u00een sensul profund al cuv\u00e2ntului, unul care trece puntea cunoa\u015fterii dintre orizonturi. El apeleaz\u0103 la cultura care \u00eenmagazineaz\u0103 experien\u0163ele lumii \u015fi subliniaz\u0103 for\u0163ele care macin\u0103 indivizii.<\/p>\n<p style=\"text-align: justify;\">Omul simplu, cel din mul\u0163ime, face parte din decor. \u00cen scen\u0103 sunt personajele cheie, \u00eencepe totul cu regele, cu demonii, cu tot felul de consilieri. Adrian Botez prezint\u0103 fa\u0163a nev\u0103zut\u0103 a lumii, iar teatrul este un mijloc, prin care lumea dialogheaz\u0103 cu sine, crez\u00e2nd c\u0103 nu aude nimeni \u00een univers acest discurs, aceste dialoguri. Ac\u0163iunea este prezentat\u0103 \u00een negru, e poate prea mult pesimism \u00een piesele de teatru. Este paradigma pe care autorul \u015fi-o asum\u0103, demonstr\u00e2nd aceasta cu argumentele sale. Spectatorul\/ cititorul poate fi pus \u00een mirare, dar p\u00e2nza pe care se \u0163es epopeile este rupt\u0103 din marile mituri ale vremurilor vechi \u015fi tari, precum vinurile alese.<\/p>\n<p style=\"text-align: justify;\">Ac\u0163iunea se deschide sub un peisaj simbol, la ora \u00een care ziua abia \u00eencepe: \u201e<strong><em>Noapte pov\u00e2rnit\u0103 spre zori. A\u015fezat pe marginea unui container cu gunoaie \u2013 un demon,<\/em><\/strong> &lt;&lt;<em>ie\u015fit din iad&gt;&gt;<\/em>, <strong><em>haihui, la medita\u0163ie \u00eemp\u00e2clit\u0103\u2026 nu mai poate suporta ipocrizia \u2013 fie ea a iadului, a cerului\u2026 a omului<\/em><\/strong>\u2026\u201d (p. 7).<\/p>\n<p style=\"text-align: justify;\">La finalul c\u0103r\u0163ii ne sunt prezentate date despre opera literar\u0103 \u015fi cultural\u0103 a scriitorului Adrian Botez. O via\u0163\u0103 bogat\u0103, el abord\u00e2nd majoritatea genurilor literare \u015fi a fost\/ este preocupat de problemele fundamentale ale sufletului rom\u00e2nesc, de fenomenele istorice, care au marcat na\u0163iunea, pendul\u00e2nd \u00eentre rigoare \u015fi mit. De altfel, Mircea Dinutz \u2013 \u00een revista \u201ePro-Saeculum\u201d, Foc\u015fani, nr. 3-4\/2005, a re\u0163inut despre crea\u0163ia acestuia, cu referire concret\u0103 la <em>Epopeea Atlantic\u0103<\/em>, urm\u0103toarele: \u201e<strong><em>Poet, \u00een primul r\u00e2nd, cu serioase cuno\u015ftin\u0163e magico-mitologice, c\u0103rturar de aleas\u0103 stirpe, b\u00e2ntuit de aromele din altare, atins de nimbul sacru al icoanelor \u015fi aerul tare al ideilor, prozator \u015fi eseist, din rezerva din ce \u00een ce mai restr\u00e2ns\u0103 a erudi\u0163ilor autohtoni, lupt\u0103tor cu har pe drumul Binelui \u015fi Frumosului, Adrian Botez este un g\u00e2nditor \u015fi un scriitor pe deplin matur, viguros \u015fi competitiv, la nivel na\u0163ional<\/em><\/strong>\u201d.<\/p>\n<p style=\"text-align: justify;\">Constantin Stancu<\/p>\n<p style=\"text-align: justify;\">Octombrie 2018<\/p>\n<p style=\"text-align: justify;\">*Adrian Botez, <em>Rege \u00een vacan\u0163\u0103<\/em>, R\u00e2mnicu S\u0103rat: Editura Rafet, 2018 (Coperta I: Carol cel Mare \u2013 vitraliu la catedrala Notre Dame, din Paris -; (Coperta a IV-a: Giorgio de Chirico *1888 \u2013 1978* \u2013 <em>Piazza d`Italia<\/em>, 1964, olio su tela, 50 x 60 cm); cartea este dedicat\u0103 so\u0163iei autorului, Elena.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"<p>Adrian Botez a intrat \u00een zona dramaturgiei cu volumul de piese de teatru Rege \u00een vacan\u0163\u0103*, ap\u0103rut la Editura Rafet, [&#038;hellip<\/p>\n","protected":false},"author":1,"featured_media":0,"comment_status":"closed","ping_status":"closed","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"footnotes":""},"categories":[3],"tags":[],"class_list":["post-41751","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-articole"],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/41751","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/users\/1"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=41751"}],"version-history":[{"count":1,"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/41751\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":41753,"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/41751\/revisions\/41753"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=41751"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=41751"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=41751"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}