{"id":42015,"date":"2018-12-04T12:59:40","date_gmt":"2018-12-04T12:59:40","guid":{"rendered":"http:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/?p=42015"},"modified":"2018-12-04T12:59:40","modified_gmt":"2018-12-04T12:59:40","slug":"victor-ravini-sa-mi-faci-tu-mie-una-ca-asta","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/2018\/12\/04\/victor-ravini-sa-mi-faci-tu-mie-una-ca-asta\/","title":{"rendered":"Victor RAVINI: S\u0103-mi faci tu mie una ca asta?"},"content":{"rendered":"

\"\"<\/a>Aici z\u0103cea un avocat care locuise pe strada mea. Crucea de marmor\u0103 alb\u0103 era cam aplecat\u0103 \u00eentr-o parte. Pe cruce era fotografia lui cu \u021bigara \u00een gur\u0103. Nimeni nu mai era cu \u021bigara \u00een gur\u0103 prin cimitir, nici m\u0103car preotul \u0219i nici chiar groparii. O doamn\u0103 de o anumit\u0103 v\u00e2rst\u0103 trecu pe alee cu ni\u0219te lum\u00e2n\u0103ri \u00een m\u00e2n\u0103, se opri o clip\u0103 \u0219i bomb\u0103ni c\u0103 avocatul \u201efumeaz\u0103 \u00een cimitir ca un p\u0103g\u00e2n. Toat\u0103 via\u021ba a fost un p\u0103g\u00e2n \u0219i p\u0103g\u00e2n a r\u0103mas. Nu degeaba \u00eei zicea lumea Paganini.\u201d Pe vremea lui Carol I \u015fi sub Ferdinand, avocatul scotea s\u0103pt\u0103m\u00e2nal o foaie local\u0103 de scandaluri, Castranova nova<\/em>, mai citit\u0103 dec\u00e2t ziarul Universul de la Bucure\u0219ti. Titlul publica\u021biei sale devenise supranumele ora\u0219ului. Ca s\u0103 consolideze acest supranume, l-a subminat \u00een felul lui dibaci. Se pare c\u0103 tot el lansase, prin oamenii s\u0103i de \u00eencredere, c\u0103 nu-i lipseau a\u0219a ceva, avea peste tot oamenii s\u0103i, s\u0103 zic\u0103 lumea Castravechia vechia<\/em> sau mai simplu Castrave\u021bia, <\/em>ca s\u0103 rimeze cu Vene\u021bia \u0219i Elve\u021bia. C\u00e2nd ploua, unii \u0219tiolc\u0103iau prin b\u0103ltoace \u00een galo\u0219i de ploaie cu catarame \u0219i ziceau c\u0103 erau la Vene\u021bia, \u00een gondole catamarane. Avocatul, sau mai degrab\u0103 ziaristul, reu\u0219ise s\u0103 dezbine locuitorii urbei, mai r\u0103u dec\u00e2t se du\u0219m\u0103neau partidele conservator \u0219i liberal sau ho\u021bii cu vardi\u0219tii. Unii ap\u0103rau supranumele Castranova<\/em>, iar mucali\u021bii r\u00e2deau de ei \u0219i ziceau Castrave\u021bia<\/em>. Castranovanii se aveau cu castrave\u021banii mai r\u0103u dec\u00e2t conservatorii cu liberalii. \u0218i, ca s\u0103 fie confuzia c\u00e2t mai pe dos, castrave\u021banii le strigau castranovanilor c\u0103 erau castrave\u021bani. Ca s\u0103-i fac\u0103 s\u0103 turbeze de furie.<\/p>\n

Mi-l amintesc din copil\u0103rie pe avocat, un b\u0103tr\u00e2n \u00eencovoiat, pe care toat\u0103 lumea \u00eel saluta cu respect de parc\u0103 ar fi fost preot sau director de banc\u0103. Iar el le r\u0103spundea la salut ca la ni\u0219te copii cumin\u021bi. Avea obiceiul s\u0103 se opreasc\u0103 \u015fi s\u0103 scormoneasc\u0103 cu bastonul prin gunoaiele adunate de v\u00e2nt l\u00e2ng\u0103 trotuare \u00een rigol\u0103. \u00centorcea cu bastonul c\u00e2te o h\u00e2rtie, \u00ee\u015fi potrivea ochelarii, se apleca, o ridica, o citea, apoi o arunca sau o b\u0103ga \u00een buzunarul de la hain\u0103. \u00censeamn\u0103 c\u0103 era o h\u00e2rtie important\u0103. Bunica r\u00e2dea din dosul perdelei \u015fi zicea c\u0103 avocatul culegea din gunoaie informa\u021bii pentru ziar sau str\u00e2ngea dovezi zdrobitoare pentru la tribunal. A\u0219a f\u0103cuse toat\u0103 via\u021ba, a\u0219a f\u0103cea \u0219i acum, c\u00e2nd nu mai avea de ce \u0219i ar fi cam fost vremea s\u0103 ia drumul bisericii. Nea Ristic\u0103 Pencioiu, tutungiul, zicea c\u0103 b\u0103tr\u00e2nul avocat r\u0103m\u0103sese cu reflexul lui Pavlov \u0219i ne explica ce e aia: C\u00e2inele lui Pavlov a murit, iar Pavlov era a\u0219a de ramolit, \u00eenc\u00e2t a continuat s\u0103 zdr\u0103ng\u0103ne cu clopo\u021belul, f\u0103r\u0103 s\u0103 mai \u0219tie de ce.<\/p>\n

Odat\u0103, c\u00e2nd era foarte t\u00e2n\u0103r, avocatul a jignit \u00een ziarul s\u0103u un c\u0103pitan de la regimentul de cavalerie, care pierduse din buzunar o scrisoric\u0103 de amor de la o duduie respectabil\u0103 din elita simandicoas\u0103 a ora\u015fului. A publicat scrisorica \u00een s\u0103pt\u0103m\u00e2nalul s\u0103u, la rubrica Rochi\u021ba transparent\u0103, cu numele expeditorului \u015fi destinatarului. Foicica lui s\u0103pt\u0103m\u00e2nal\u0103 s-a v\u00e2ndut c\u00e2t ai bate din palme. Lambe Ziaristu, zis Parkinsonistu, cu ziarele \u00eentr-un fel de paporni\u021b\u0103 f\u0103cut\u0103 dintr-o matri\u021b\u0103 de ziar de la tipografie, \u021binut\u0103 pe um\u0103r cu o curea, b\u0103tea pasul pe loc, tremura din toate balamalele \u0219i striga c\u00e2t putea: \u201cIa ziaru, ia ziaru! Ia c\u0103 frige! Ia Rochi\u021ba transpirat\u0103!\u201d S-a v\u00e2ndut mai bine dec\u00e2t covrigii calzi, cum striga Ba\u0219andric\u0103 \u00cemp\u0103ratu: \u201cIa covrigi cu ou, ia \u015fi f\u0103r\u0103 ou, ia neamule, c\u0103 m\u00e2ine nu se mai \u0219tie!\u201d C\u0103pitanul de cavalerie a ap\u0103rat onoarea onorabilei dudui \u015fi l-a provocat pe avocatul ziarist la duel. \u00cen felul acesta, a f\u0103cut-o pe doamn\u0103 s\u0103 ajung\u0103 \u015fi mai mult \u00een gura lumii. Civilul avu de ales arma. El, care nu pusese niciodat\u0103 m\u00e2na pe nicio arm\u0103, a ales pistolul. Pistolul, bat\u0103-l vina.<\/p>\n

P\u0103r\u0163ile beligerante au sosit \u00een zori de zi, fiecare \u00een landoul s\u0103u cu cai, cu birjar, la marginea p\u0103durii de l\u00e2ng\u0103 cimitir. Fiecare cu suita sa de martori, to\u0163i cu redingot\u0103 neagr\u0103, ca cioclii. Aveau bani de a\u015fa ceva. Care nu, g\u0103sea de \u00eenchiriat, la \u021aecu Berbecu, ceaprazarul. Ocaziile cam erau. Au adus \u015fi un doctor, a\u015fa cum trebuie, cu p\u0103l\u0103rie cilindru, Zeiss. C\u0103pitanul, \u00een uiforma de parad\u0103, cu tunic\u0103 ro\u015fie \u015fi pantaloni albi de plezneau pe el, nici nu se putea apleca pe vine. Cizme negre, de \u00ee\u0163i f\u0103ceai musta\u0163a \u00een ele, coif ca soarele cu pene. \u00ce\u015fi lustruia decora\u0163ia militar\u0103 de pe piept, cu gesturi ca la oper\u0103, ca s\u0103 poat\u0103 adversarul s\u0103 \u0163inteasc\u0103 mai bine cu pistolul. Le-au prezentat, cu ceremonia necesar\u0103, ca la liturghie c\u00e2nd \u021b\u0103rcovnicul \u021bine popii Biblia s\u0103 citeasc\u0103, cutia neagr\u0103 matlasat\u0103 cu catifea ro\u0219ie sau cu m\u0103tase, ce o fi fost, \u0219i cu pistoalele bine lustruite. Avocatul tremura ca frunzuli\u021ba de mesteac\u0103n. S-a uitat bine \u0219i a zis printre din\u021bii cl\u0103n\u021b\u0103nindu-i de fric\u0103: \u201cEni-meni, mic-mac, pic-pac\u201d. A pus m\u00e2na pe un pistol, de parc\u0103 ar fi apucat \u0219arpele boa de la circul Bernea. C\u00e2nd a v\u0103zut c\u0103pitanul cum \u0163inea avocatul pistolul \u00een m\u00e2n\u0103, a r\u00e2s \u015fi a zis: \u201e\u021aine bine pistoala cum trebuie, s\u0103 nu te \u00eempu\u0219ti!\u201d. La noi \u00een Castranova, dac\u0103 voiai s\u0103-i zici una dur\u0103 vreunuia, nu-i ziceai \u201eprostule!\u201d, \u00eei ziceai \u201eproasto!\u201d. Mai dur de a\u015fa, nu exista. Nu \u0219tiu cum se nume\u0219te aceast\u0103 figur\u0103 de stil. Castrve\u021banii aplicau \u00een practic\u0103 mai mult\u0103 stilistic\u0103 \u0219i retoric\u0103 dec\u00e2t cuno\u0219teau profesorii universitari de la Bucure\u0219ti pe vremea aceea.<\/p>\n

Avocatul s-a b\u00e2\u021b\u00e2it pe picioare ca un om beat sau bolnav \u0219i a tras \u00eenainte de semnal. A nimerit p\u0103l\u0103ria cilindru a doctorului. Doctorul a le\u015finat \u015fi s-a pr\u0103bu\u015fit \u00een iarb\u0103. Martorii la duel au c\u0103utat \u00een geamant\u0103na\u015ful lui cu trusa medical\u0103, s\u0103-i dea ceva, s\u0103 \u00eel trezeasc\u0103. Dar ce \u015ftiau ei ce s\u0103-i dea? Auzeam c\u0103 cineva dintre martori ar fi strigat s\u0103 vin\u0103 un doctor. De unde s\u0103 vin\u0103? Nu era niciun doctor prin cimitir \u00een zori de zi \u0219i nici prin p\u0103durea de al\u0103turi.<\/p>\n

C\u0103pitanul a izbucnit \u00een r\u00e2s, \u015fi-a aruncat pistolul peste um\u0103r \u015fi s-a urcat \u00een landoul s\u0103u, de unde i-a salutat pe to\u0163i de parc\u0103 el ar fi fost \u00eensu\u015fi regele Carol I.<\/p>\n

Avocatul ziarist a \u00eenv\u0103\u0163at lec\u0163ia \u015fi s-a potolit. Dup\u0103 R\u0103zboi, adic\u0103 sub Ferdinand, a uitat lec\u0163ia. De data asta a publicat o scrisoric\u0103 mic\u0103-mic\u0103, dar cam mare, nevoie mare, nu ca aia cu c\u0103pitanul. G\u0103sise scrisorica tot a\u015fa, pierdut\u0103 pe strad\u0103, c\u0103zut\u0103 cum cad lucrurile importante din buzunarul cuiva. De data asta era vorba de generalul de la regimentul de artilerie. Un b\u0103rbat la fel de lat, pe c\u00e2t era de lung. Mai bine zis, pe c\u00e2t era de scurt. Se v\u00e2ndu foicica s\u0103pt\u0103m\u00e2nal\u0103, ca \u0163uica fiart\u0103 iarna, \u00een pia\u0163a de porci \u00een postul Cr\u0103ciunului. Cititorii r\u00e2deau \u015fi ziceau c\u0103 de data asta avocatul, ha, ha, haaa. S\u0103 vezi, c\u0103 o s\u0103-i fie mai u\u015for s\u0103 nimereasc\u0103 \u0163inta. Generalul l-a provocat bine\u00een\u0163eles la duel. Civilul a trebuit \u015fi de data asta s\u0103 aleag\u0103 arma \u015fi a scris \u00een ziarul s\u0103u:<\/p>\n

\u2013 \u00cempotriva unui c\u0103pitan am ales pistolul. Dar \u00eempotriva unui general de artilerie, aleg tunul. Generalul s\u0103 se \u00eenf\u0103\u021bi\u0219eze cu dotarea necesar\u0103!<\/p>\n

Generalul extraplat tocmai era la b\u0103rbier c\u00e2nd i-au adus ziarul. A citit ziarul \u015fi i-a c\u0103zut lornionul de la ochi. A r\u00e2s, \u00eenc\u00e2t toate decora\u0163iile de pe piept i-au zdr\u0103ng\u0103nit ca zurg\u0103l\u0103ii la calul de la sanie. \u015ei-a zmuls \u015fervetul de la g\u00e2t \u015fi l-a aruncat \u00een capul b\u0103rbierului. Unii cic\u0103 ar fi zis: \u201eUnde e avocatul s\u0103-l pup pe frunte!\u201d \u015ei l-a iertat.<\/p>\n

Dup\u0103 ce s-a pensionat, avocatul a continuat s\u0103 pledeze, \u00een calitate de avocat onorific, a\u0219a e titulatura, dar numai \u00een procesele cele mai importante \u015fi mai dificile. Procesele mai onorifice, ziceau castrave\u021banii, de nu se \u00een\u021belegea prea bine ce voiau s\u0103 spun\u0103 cu asta. E \u0219i asta o figur\u0103 de stil, s\u0103 nu priceap\u0103 nimeni ce vrei s\u0103 spui. L-a ap\u0103rat pe un client care lucra la fisc \u015fi era acuzat c\u0103 a furat banii Statului. Era cea mai mare escrocherie din istoria ora\u015fului \u015fi poate cea mai grav\u0103 din \u0163ar\u0103, pe c\u00e2t \u00ee\u015fi mai aduceau unii aminte. Toate escrocheriile, ca \u015fi toate iernile sau secetele, erau cele mai grave din istoria \u021b\u0103rii. Mai era \u00eenc\u0103 un acuzat, \u00eens\u0103 acesta era ap\u0103rat de un avocat venit de la Bucure\u015fti, un profesor universitar de drept roman \u0219i de retoric\u0103 de la facultate. Cel mai renumit avocat din toat\u0103 \u021bara. \u0218i care nu a pierdut niciodat\u0103 niciun proces. Niciun proces. Cei doi acuza\u0163i aruncau vina unul pe altul. Cei doi avoca\u0163i aveau s\u0103 se dueleze pentru clien\u0163ii lor, \u00eens\u0103 de data asta cu cuvinte, arma bine ascu\u0163it\u0103 a fiec\u0103ruia dintre ei. Avocatul ziarist avea acum arma cea mai potrivit\u0103 lui pentru un duel. \u00cens\u0103 adversarul de la Bucure\u0219ti era cine era. Nu pierduse niciun proces \u00een toat\u0103 cariera lui. Toate personalit\u0103\u0163ile cele mai importante din Castranova, to\u0163i juri\u015ftii, politicienii, at\u00e2t conservatorii c\u00e2t \u0219i liberalii, ba chiar \u015fi prefectul jude\u0163ului, boieri sau negustori veni\u0163i de prin alte p\u0103r\u0163i, c\u00e2t \u015fi asisten\u0163ii profesorului, veni\u021bi special de la Bucure\u015fti, to\u0163i abia mai aveau loc \u00een sala mare a tribunalului, chiar \u0219i sus la cucurigu, unde st\u0103teau \u00een picioare, toat\u0103 lumea luminat\u0103, ca s\u0103-l asculte pe celebrul profesor, care le f\u0103cea onoarea s\u0103 vin\u0103 \u015fi s\u0103 pledeze \u00een urbea lor.<\/p>\n

Profesorul le-a dat o lec\u0163ie practic\u0103 de retoric\u0103 \u015fi art\u0103 a ap\u0103r\u0103rii \u00een dreptul roman. Un model de oratorie cu figuri de stil superbe \u015fi cu gesturi teatrale. Unii avoca\u0163i mai tineri fuseser\u0103 studen\u0163ii lui, iar acum \u00ee\u015fi luau noti\u0163e. \u0218u\u0219oteau \u00eentre ei c\u0103 fostul lor profesor putea s\u0103 dea lec\u021bii lui Cicero \u0219i lui Quintilianus. \u00centre timp, b\u0103tr\u00e2nul nostru avocat, ziaristul, a adormit pe scaun. Profesorul \u015fi-a continuat nest\u00e2njenit pledoaria cu cuvinte bine alese \u015fi cu figuri de stil bine elaborate, dup\u0103 toate regulile artei retorice. Uneori, punea o \u00eentrebare \u00een v\u00e2nt pentru a trezi sentimentele judec\u0103torului \u015fi completului de judecat\u0103, sau judecata lor dreapt\u0103. Alteori f\u0103cea c\u00e2te o pauz\u0103 de efect. Publicul \u00eenceta s\u0103 mai respire. Atunci se auzea b\u0103tr\u00e2nul avocat sfor\u0103ind cu gura c\u0103scat\u0103 \u015fi cu capul c\u0103zut \u00eentr-o parte sau pe spate. Bietul s\u0103u client st\u0103tea ghemuit \u015fi cu privirea pierdut\u0103 \u00een p\u0103m\u00e2nt. Era fiert, nici nu mai \u00eendr\u0103znea s\u0103-\u0219i trezeasc\u0103 avocatul, ziceai c\u0103 era mort sau va muri pe loc. Tinerii avoca\u021bi chicoteau pe \u00eenfundate, f\u0103ceau pronosticuri ce putea visa acum\u00a0 b\u0103tr\u00e2nul adormit. \u00cen loc de avocat onorific <\/em>\u00eei ziceau onirific<\/em>. De la Oniros, zeul viselor. C\u00e2teva stenografe locale stenografiau pledoaria. Profesorul venise \u0219i cu stenografele sale de la tribunalul din Bucure\u0219ti.<\/p>\n

Judec\u0103torul indignat abia se ab\u0163inea s\u0103 nu izbeasc\u0103 cu ciocanul s\u0103u de lemn \u00een mas\u0103, ca s\u0103-l trezeasc\u0103 pe b\u0103tr\u00e2nul pensionar adormit. \u00cel cuno\u0219tea bine \u0219i nu s-a putut a\u0219tepta la at\u00e2ta indolen\u021b\u0103 din partea lui. Ce dezonoare pentru un avocat onorific. Judec\u0103torul se st\u0103p\u00e2nea s\u0103 nu izbunceasc\u0103, s\u0103 nu \u00eentrerup\u0103 astfel fermec\u0103toarea pledoarie a profesorului. Profesorul, c\u00e2nd striga \u00een gura mare, c\u00e2nd \u015foptea, b\u0103tea cu piciorul \u00een podea \u015fi ridica amenin\u0163\u0103ror pumnul. Cu gesturi bine studiate, \u015fi-a sf\u00e2\u015fiat anteriul negru de avocat \u015fi panglicile albe de la g\u00e2t, \u0219i-a zmuls p\u0103rul, \u015fi-a tras singur palme, s-a repezit la propriul s\u0103u client s\u0103-l sugrume, ca apoi s\u0103 pl\u00e2ng\u0103 pe pieptul lui, \u00een hohote. Unora din public le-au dat lacrimile. P\u00e2n\u0103 \u015fi clientul lui a \u00eenceput s\u0103 pl\u00e2ng\u0103 de mil\u0103 pentru sine \u00eensu\u015fi.<\/p>\n

Tribunalul \u015fi publicul erau profund mi\u015fca\u0163i de emo\u0163ionanta ap\u0103rare. Pe de alt\u0103 parte erau uimi\u0163i \u0219i indigna\u021bi de indiferen\u0163a nesim\u021bitului de avocat, prea b\u0103tr\u00e2n \u015fi adormit, ca s\u0103 mai aib\u0103 ce c\u0103uta acolo. Ce gre\u0219eal\u0103 c\u0103 l-au mai l\u0103sat s\u0103 fie activ, c\u00e2nd dovedea acum c\u0103 era a\u0219a de pasiv. A dormit \u015fi a sfor\u0103it tot timpul. To\u0163i \u00ee\u015fi ziceau c\u0103 gata, acuma s-a terminat cu cariera lui de avocat sfoiegit \u015fi de ziarist tot a\u0219a. La gunoaiele din rigol\u0103 cu el!<\/p>\n

Profesorul \u00ee\u015fi \u00eencheie pledoaria tr\u00e2ntindu-\u015fi peruca pe mas\u0103, un procedeu retoric la care nu mai recursese nici chiar la vreun recurs de proces \u0219i pe care Cicero nu-l \u0219tia, c\u0103 nu avea peruc\u0103. Ro\u015fu la fa\u0163\u0103 \u015fi plin de n\u0103du\u015feal\u0103, s-a \u0219ters cu o batist\u0103 imens\u0103 \u0219i a \u00eenghi\u0163it un pumn de pastile albe, cu un pahar de ap\u0103. Mare parte din pastile i-au c\u0103zut pe jos, cu efectul bine calculat. Se \u00eenclin\u0103 spre judec\u0103tor \u015fi c\u0103zu aproape mort pe scaunul s\u0103u. Abia mai respira, extenuat.<\/p>\n

Acum, era clar pentru to\u0163i c\u0103 el c\u00e2\u015ftigase din capul locului duelul \u00eempotriva b\u0103tr\u00e2nului s\u0103u coleg adormit ca un b\u0103l\u0103l\u0103u. Judec\u0103torul, cu un ochi \u0163intit asurpa s\u0103lii \u0219i unul pe jum\u0103tate \u00eenchis, \u00ee\u015fi \u0163uguie buzele cu satisfac\u0163ie, cum ar fi supt o caramea acr\u0103 \u015fi lovi cu ciocanul \u00een mas\u0103. B\u0103tr\u00e2nul avocat se trezi, se frec\u0103 la ochi \u015fi c\u0103sc\u0103. Judec\u0103torul, cu o m\u00e2nie profesional st\u0103p\u00e2nit\u0103, \u00eel \u00eentreb\u0103 ce are de obiectat.<\/p>\n

\u2013 Onorat\u0103 instan\u0163\u0103, \u015fi respectabili jura\u0163i! sau cam a\u015fa ceva, r\u0103spunse el cu voce r\u0103gu\u0219it\u0103. S\u0103-mi fie iertat, dar eu sunt r\u0103cit \u015fi nu pot vorbi.<\/p>\n

Publicul a \u00eenceput s\u0103 murmure, iar unii din completul de judecat\u0103 s-au \u00een\u015furubat pe scaune.<\/p>\n

\u2013 De altminteri, a continuat b\u0103tr\u00e2nul avocat tu\u0219ind, dup\u0103 m\u0103iastra pledoarie magnific\u0103 a ilustrului meu coleg, eu nu mai am nimic de zis. Cu permisiunea dumneavoastr\u0103, onorate colega, voi publica stenograma genialei pledoarii, \u00een hebdomadarul meu.<\/p>\n

Profesorul de la Bucure\u0219ti i-a acordat permisiunea, cu un gest larg, binevoitor ca un \u00eemp\u0103rat roman, pe c\u00e2nd publicul a fluierat din degete.<\/p>\n

\u2013 Huo! La oase! La Chitila! La M\u0103rcu\u021ba!<\/p>\n

Judec\u0103torul a lovit \u00een mas\u0103 \u015fi a amenin\u0163at c\u0103 evacueaz\u0103 sala.<\/p>\n

B\u0103tr\u00e2nul avocat mo\u0219monea ca un ramolit prin servieta sa cu h\u00e2rtii \u015fi tot c\u0103uta, p\u00e2n\u0103 g\u0103si o h\u00e2rtiu\u0163\u0103 \u015fi o \u00eentoarse pe toate p\u0103r\u0163ile ca s-o vad\u0103 mai bine cu ochelarii, dac\u0103 era cea pe care o c\u0103uta. El, care \u00een ziarul s\u0103u \u00eentotdeauna a condamnat \u201e \u2026 neru\u0219inata indiscre\u021bie insidioas\u0103 \u0219i infam\u0103, a detectivilor particulari, ni\u0219te nemernici m\u00e2r\u0219avi, cu metodele lor pe c\u00e2t de murdare, pe at\u00e2t de abjecte de a se infiltra direct sau prin intermediari pl\u0103ti\u021bi, \u00een via\u021ba particular\u0103 a oricui \u0219i a tuturor, pentru a spiona intimit\u0103\u021bile oamenilor cinsti\u021bi \u0219i a leza integritatea lor at\u00e2t personal\u0103 c\u00e2t \u0219i individual\u0103 a cet\u0103\u021benilor no\u0219tri onorabili, acei netrebnici de detectivi particulari tic\u0103lo\u0219i \u0219i impertinen\u021ba lor mizerabil\u0103 cu care\u2026\u201d a\u0219a \u0219i pe dincolo, el, adineauri, pe drum \u00eencoace spre tribunal, tocmai g\u0103sise din \u00eent\u00e2mplare o h\u00e2rtiu\u021b\u0103, care doar era acolo \u00een rigol\u0103, chiar l\u00e2ng\u0103 trotuar, desigur c\u0103zut\u0103 din buzunarul cuiva. La fel cum \u00eentotdeauna el g\u0103sea scrisorici pierdute, pe care le publica \u00een ziarul s\u0103u. Dar acum, el, b\u0103tr\u00e2nul, tu\u0219ea, \u00eel durea \u00een g\u00e2t \u015fi nu putea s\u0103 citeasc\u0103 cu voce tare. \u00centinse judec\u0103torului scrisorica aia mic\u0103, pe care nu avusese c\u00e2nd s\u0103 o depun\u0103 la dosar.<\/p>\n

Judec\u0103torul i-o lu\u0103 din m\u00e2n\u0103 \u015fi o citi. O citi de c\u00e2teva ori uluit, \u00ee\u0219i mai puse \u00eenc\u0103 o pereche de ochelari, o privi \u0219i cu lupa, o compar\u0103 cu alte h\u00e2rtii de la dosar. A\u0219adar, era o scrisoare scris\u0103 de m\u00e2na clientului profesorului, trimis\u0103 din arestul preventiv \u0219i adresat\u0103 c\u0103tre \u0219eful s\u0103u de birou de la fisc. Trimis\u0103 prin cineva, prin vreun de\u021binut eliberat sau prin vreun gardian corupt, care o fi pierdut-o din buzunar, sau poate c\u0103 o fi pierdut-o destinatarul, \u0219eful de la fisc. \u0218i a c\u0103zut h\u00e2rtia \u00een rigol\u0103, unde a g\u0103sit-o b\u0103tr\u00e2nul avocat ziarist. La fel cum \u00eentotdeauna, dar \u00eentotdeauna, g\u0103sea scrisorici compromi\u021b\u0103toare. \u00cen cele din urm\u0103, judec\u0103torul cl\u0103tin\u0103 din cap, oft\u0103, ochii \u00eei sclipir\u0103 de o bucurie profesional\u0103 cum nu mai avusese de mult\u0103 vreme, se sc\u0103rpin\u0103 sub b\u0103rbie, suspin\u0103, \u00ee\u0219i frec\u0103 m\u00e2inile \u0219i o citi cu voce tare.<\/p>\n

Clientul profesorului \u00eel ruga pe \u0219eful s\u0103u, s\u0103-i pun\u0103 cel mai bun avocat din \u021bar\u0103, chit c\u0103 \u00eei vor pl\u0103ti toat\u0103 suma pe care o furaser\u0103 \u00eempreun\u0103 de la Stat. Dac\u0103 nu, amenin\u021ba el din arestul preventiv, o s\u0103-l denun\u021be pe \u0219ef, ca s\u0103 ob\u021bin\u0103 o pedeaps\u0103 mai u\u0219oar\u0103. \u0218i continua cam a\u0219a: \u201eNicio grij\u0103, \u0219efu, o s\u0103 recuper\u0103m banii, ba chiar o s\u0103 punem m\u00e2na pe \u0219i mai mul\u021bi, fiindc\u0103 \u00eentre timp mi-a venit o nou\u0103 idee, \u0219i mai bun\u0103, pentru o lovitur\u0103 \u0219i mai gras\u0103. Am \u0219i aranjat cu grecul \u0103sta de \u00eencredere, care \u00eel vezi c\u0103 e un om cinstit, s\u0103 fugim din \u021bar\u0103 cu banii \u00een Turcia.\u201d<\/p>\n

Profesorul de la facultatea de drept, alb la fa\u021b\u0103 ca varul, acum, chiar c\u0103 avea nevoie de un doctor, dar nimeni nu-l mai lua \u00een serios.<\/p>\n

B\u0103tr\u00e2nul avocat onorific, care \u00een mod sigur terminase de dormit, s-a \u00eenclinat cuviincios dinaintea\u00a0 judec\u0103torului \u0219i a completului de judecat\u0103, la fiecare \u00een parte. Apoi s-a \u00eentors c\u0103tre mai t\u00e2n\u0103rul profesor, care se sufoca, \u0219i i-a dat cu tifla. A r\u00e2s \u0219i a dansat vals ridic\u00e2ndu-\u015fi faldurile togii negre de avocat ca ni\u015fte aripi, a \u021bop\u0103it \u0219i a trop\u0103it precum c\u0103lu\u0219arii. Publicul din sal\u0103 l-a aplaudat cu frenezie, iar el chiuia ca la hor\u0103. Judec\u0103torul s-a ridicat uit\u00e2ndu-se la el cu un ochi admirativ \u0219i cu un ochi mustr\u0103tor. Parc\u0103 ar fi vrut s\u0103 spun\u0103: \u201eS\u0103-mi faci tu mie una ca asta? Pehlivanule!\u201d Castrave\u021banii strigau: \u201eBis, bis! Maestro! Bis! Paganini! Tr\u0103iasc\u0103 Castrave\u021bia vesel\u0103!\u201d Avocatul onorific \u0219i-a aruncat peruca \u00een tavan \u015fi i-a dat o lovitur\u0103 cu piciorul, de a proiectat-o nu mai \u015ftiu unde.<\/p>\n

Acum z\u0103cea aici, \u00een cimitir. Pe morm\u00e2ntul lui cre\u015fteau buruieni. \u00ce\u0219i avea fotografia pe cruce, cu \u021bigara \u00een gur\u0103 \u0219i cu p\u0103l\u0103ria pe o parte. Se uita \u021bint\u0103 \u00een ochii mei \u0219i parc\u0103 z\u00e2mbea pe sub musta\u021b\u0103. Parc\u0103 voia s\u0103-mi spun\u0103 ceva.<\/p>\n

\u2014\u2014\u2014\u2014\u2014\u2014\u2014\u2014\u2014\u2014\u2014\u2014\u2014\u2014\u2014\u2013<\/p>\n

Victor RAVINI<\/strong><\/p>\n

Fran\u021ba\/Suedia<\/strong><\/p>\n

3 decembrie, 2018<\/strong><\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Aici z\u0103cea un avocat care locuise pe strada mea. Crucea de marmor\u0103 alb\u0103 era cam aplecat\u0103 \u00eentr-o parte. Pe cruce [&hellip<\/p>\n","protected":false},"author":1,"featured_media":0,"comment_status":"closed","ping_status":"closed","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"footnotes":""},"categories":[3],"tags":[],"class_list":["post-42015","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-articole"],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/42015","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/users\/1"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=42015"}],"version-history":[{"count":1,"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/42015\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":42017,"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/42015\/revisions\/42017"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=42015"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=42015"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=42015"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}