{"id":42288,"date":"2019-01-03T11:32:34","date_gmt":"2019-01-03T11:32:34","guid":{"rendered":"http:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/?p=42288"},"modified":"2019-01-05T10:07:31","modified_gmt":"2019-01-05T10:07:31","slug":"victor-ravini-caciula-amintiri-despre-mircea-santimbreanu-7-ianuarie-1926-%e2%80%93-19-august-1999","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/2019\/01\/03\/victor-ravini-caciula-amintiri-despre-mircea-santimbreanu-7-ianuarie-1926-%e2%80%93-19-august-1999\/","title":{"rendered":"Victor RAVINI: C\u0103ciula – Amintiri despre Mircea S\u00e2ntimbreanu (7 ianuarie 1926 \u2013 19 august 1999)"},"content":{"rendered":"

\"\"Unul dintre protectorii mei a fost Mircea S\u00e2ntimbreanu, bine-cunoscutul scriitor iubit de to\u021bi copiii \u0219i al c\u0103rui nume a fost dat unei \u0219coli din Bucure\u0219ti. Cu binecuv\u00e2ntarea d\u00e2nsului am fugit din \u021bar\u0103. Dup\u0103 ce muncisem ca traduc\u0103tor prin Germania de R\u0103s\u0103rit \u0219i Cehoslovacia, trimis de Grupul de \u0218antiere Vulcan, mi-au desf\u0103cut contractul de munc\u0103 \u00een mod ilegal. Am g\u0103sit f\u0103r\u0103 dificult\u0103\u021bi o munc\u0103 pe un \u0219antier l\u00e2ng\u0103 cas\u0103, unde m\u0103 pl\u0103teau, dar f\u0103r\u0103 contract de munc\u0103, f\u0103r\u0103 carte de munc\u0103, deci m\u0103 pl\u0103teau ilegal, iar acea perioad\u0103 nu a fost trecut\u0103 \u00een cartea mea de munc\u0103 \u0219i nu mi s-a considerat la vechimea \u00een munc\u0103 pentru la pensie. Nu era prima dat\u0103 c\u00e2nd mi se desf\u0103cea contractul de munc\u0103 \u00een mod ilegal \u0219i f\u0103r\u0103 s\u0103 \u0219tiu de ce, sau eram aruncat de la o \u00eentreprindere la alta, \u00een alt ora\u0219, c\u00e2t mai departe de Bucure\u0219ti, unde \u00eemi cump\u0103rasem apartament, aveam so\u021bia \u0219i copilul. Mircea S\u00e2ntimbreanu mi-a propus s\u0103 nu m\u0103 mai duc pe \u0219antier, s\u0103 stau acas\u0103 \u0219i s\u0103 scriu, c\u0103 m\u0103 ajut\u0103 d\u00e2nsul s\u0103 ob\u021bin o pensie de la Uniunea Scriitorilor, unde era \u0219eful comisiei de pension\u0103ri. Am refuzat politicos \u0219i i-am dat de \u00een\u021beles, \u00een limbajul nostru metaforic, cum vorbeam de obicei, c\u0103 voiam s\u0103 fug din \u021bar\u0103. A dat din cap aprobativ \u0219i mi-a dat binecuv\u00e2ntarea sa, ba chiar mi-a sugerat Suedia. Am p\u0103r\u0103sit \u021bara ilegal, dar nu eu am \u00eenceput cu ilegalit\u0103\u021bile.<\/p>\n

\"\"<\/a><\/p>\n

Hai s\u0103 v\u0103 povestesc una. Am fost odat\u0103 cu d\u00e2nsul la pescuit, la o balt\u0103 nu prea departe de Bucure\u0219ti. Spre Fete\u0219ti, parc\u0103. L-am luat de acas\u0103 cu Trabantul \u00een zori de zi. Mai era \u0219i directorul adjunct al editurii, cic\u0103, pe care nu-l mai v\u0103zusem pe la editur\u0103. Desigur era securistul de serviciu, ca s\u0103 scrie nota informativ\u0103: c\u00e2\u021bi pe\u0219ti a pescuit Mircea S\u00e2ntimbreanu. Ma\u0219ina securistului era cu num\u0103r care, dup\u0103 ultima cifr\u0103, par\u0103 sau impar\u0103, nu putea circula \u00een acea duminic\u0103, iar a mea putea circula. Am zis s\u0103 trecem s\u0103 lu\u0103m \u0219i un prieten de-al meu, pictor, c\u0103 e n\u0103scut pe malul Dun\u0103rii \u0219i se pricepe la pescuit. Nu erau de acord, \u00eens\u0103 domnul S\u00e2ntimbreanu \u0219i-a adus aminte de numele lui. \u00cei d\u0103duse un premiu c\u00e2nd era director la Palatul Pionierilor, \u00een fostul palat regal din Cotroceni. L-am luat \u0219i pe pictor, pe bancheta din spate, l\u00e2ng\u0103 directorul adjunct, securist, dar un om modest \u0219i la locul lui. Nu i-am auzit glasul.<\/p>\n

\"\"<\/a><\/p>\n

Ajungem noi la balta cu pricina. Imediat a ap\u0103rut acolo un p\u00e2ndar, un \u0103la, un pr\u0103p\u0103dit, \u00eens\u0103 dat dracului de afurisit. Cic\u0103 n-avem voie s\u0103 fim acolo, s\u0103 p\u0103r\u0103sim locul imediat. Domnul S\u00e2ntimbreanu i-a ar\u0103tat c\u0103 avea o aprobare special\u0103 pentru a pescui chiar la balta aceea, \u0219tampilat\u0103 \u0219i semnat\u0103 de Nicolae Ceau\u0219escu, nu pre\u0219edintele ci fratele, ministrul armatei sau ce era. P\u00e2ndarul nici nu a vrut s\u0103 se uite pe h\u00e2rtia aceea. Zicea c\u0103 putea s\u0103 fie chiar \u0219i semn\u0103tura lui Dumnezeu din cer. El, p\u00e2ndarul, nu ne d\u0103dea voie. Am \u00een\u021beles c\u0103 nici nu \u0219tia s\u0103 citeasc\u0103. P\u00e2ndarul era ar\u021b\u0103gos \u0219i nu-l intimida nici h\u00e2rtia, la care nu voia s\u0103 se uite, nici \u00een\u0103l\u021bimea de peste doi metri a domnului S\u00e2ntimbreanu \u0219i nici volumul acestuia de doi metri cubi. P\u00e2ndarul \u021bipa \u0219i se zburlea, ca un pisoia\u0219 la un elefant. Calm, dar cu vocea lui de se cutremura p\u0103m\u00e2ntul, domnul S\u00e2ntimbreanu a pus \u00een cuvinte toat\u0103 diploma\u021bia sa, \u00eens\u0103 nu avea niciun efect. Vorbea cu un st\u00e2lp pus pe scandal, con\u0219tient de suprema\u021bia sa teritorial\u0103. Controversele se lungeau, iar eu mi-am scos din portbagaj cele dou\u0103 arme, barim s\u0103 m\u0103 amuz cu ele, s\u0103 trag \u00een \u0219tiule\u021bii de porumb. Una era arm\u0103 de v\u00e2n\u0103toare, cump\u0103rat\u0103 nou-nou\u021b\u0103, abia importat\u0103 de biroul de arme pentru v\u00e2n\u0103toare sau cum se numea, de la Direc\u021bia General\u0103 a Mili\u021biei pe \u021bar\u0103, din Bucure\u0219ti, din cl\u0103direa fostei jandarmerii. Cealalt\u0103 era o arm\u0103 mai special\u0103, tot nou-nou\u021b\u0103 din fabric\u0103. O introdusesem ilegal prin vam\u0103, cump\u0103rat\u0103 tot ilegal, de la ru\u0219ii din Germania de R\u0103s\u0103rit. Repet, nu eu am \u00eenceput cu ilegalit\u0103\u021bile. Era o arm\u0103 de precizie, cu \u00eenc\u0103rc\u0103tor cu bil\u0103, \u021bac-\u021bac-\u021bac \u0219i cu lunet\u0103. Avea un aspect cu totul deosebit \u0219i impun\u0103tor, sem\u0103na aproape leit cu armele tr\u0103g\u0103torilor de elit\u0103 de pe Aeroportul Kog\u0103lniceanu, printre care m-am strecurat prin grani\u021b\u0103 \u0219i prin vam\u0103. C\u00e2nd a v\u0103zut p\u00e2ndarul cele dou\u0103 arme noi-nou\u021be, cum nu mai v\u0103zuse niciodat\u0103 arme noi, mai ales arma cu aspectul deosebit, a r\u0103mas ca electrocutat. Speriat, p\u00e2ndarul l-a \u00eentrebat pe domnul S\u00e2ntimbreanu: \u201eDar d\u00e2nsul cine este?\u201d Domnul S\u00e2ntimbreanu, c\u0103 nu degeaba era scriitor, i-a dat un r\u0103spuns genial: \u201eEh, \u0219i dumneata! Ce \u00eentrebare!\u201d P\u00e2ndarul n-a mai zis nici p\u00e2s, a f\u0103cut st\u00e2nga-\u00eemprejur \u0219i ne-a l\u0103sat s\u0103 pescuim.<\/p>\n

\"\"<\/a><\/p>\n

\n

\"\"<\/a><\/p>\n

\n

\"\"<\/a><\/p>\n

Hai s\u0103 v\u0103 mai spun \u00eenc\u0103 una. C\u00e2nd s-a aflat c\u0103 eu fugisem \u00een Suedia, Mircea S\u00e2ntimbreanu mai avea pu\u021bin p\u00e2n\u0103 s\u0103 ias\u0103 la pensie, pe 7 ianuarie 1986. F\u0103r\u0103 nicio explica\u021bie, pe la mijlocul lui decembrie, a fost dat jos din func\u021bia de director al editurii Albatros, unde \u00eemi publicase c\u0103r\u021bile, \u0219i a fost mutat la sec\u021bia de corectur\u0103 a \u0219palturilor ce veneau de la tipografie. Redactoarea de carte, scriitoarea Herta Spuhn, mi-a spus, dup\u0103 c\u0103derea regimului \u00een 1989, c\u0103 d\u00e2nsul, c\u00e2nd a primit vestea c\u0103 a fost dat la corectur\u0103, \u0219i-a sprijinit capul \u00een m\u00e2ini, i-au ap\u0103rut lacrimi \u00een ochi, n-a zis nimic, s-a ridicat de la birou, s-a dus acas\u0103 \u0219i nu a mai venit la editur\u0103. D\u00e2nsul mi-a spus ulterior c\u0103 s-a dus acas\u0103 pe jos, iar de atunci nu a mai fumat \u0219i n-a mai b\u0103ut niciun strop, de nimic.<\/p>\n

\u00cemi aduc aminte c\u0103, dup\u0103 o \u0219edin\u021b\u0103 la Uniunea Scriitorilor, a intrat la restaurantul Uniunii, s\u0103 ia una mic\u0103. Iar eu l-am a\u0219teptat \u00een ma\u0219in\u0103. Dup\u0103 vreo c\u00e2tva timp, am crezut c\u0103 s-o fi luat la vorb\u0103 cu careva \u0219i o fi uitat de mine. Am intrat \u00een restaurant. St\u0103tea cam \u00een picioare, dar a\u0219ezat cu fundul s\u0103u enorm pe tejgheaua barului, cu un picior pe podea \u0219i cu cel\u0103lalt at\u00e2rn\u00e2nd \u00een aer. Nu vorbea cu nimeni. Se uita asupra s\u0103lii de mese. Avea \u00eentr-o m\u00e2n\u0103 un pahar mare, iar \u00een cealalt\u0103 o sticl\u0103 de vodc\u0103 de o jum\u0103tate de litru. Nu uitase de mine. \u201e\u021ai-am spus: una mic\u0103.\u201d O jum\u0103tate de litru era una mic\u0103. Una mare era un litru. \u0218i-a umplut ultimul pahar. L-a dat pe g\u00e2t dintr-odat\u0103. Nu a b\u0103ut ap\u0103 dup\u0103 vodc\u0103, cum fac ru\u0219ii. A venit la ma\u0219in\u0103 cu pa\u0219i siguri, f\u0103r\u0103 s\u0103 se vad\u0103 pe d\u00e2nsul nicio influen\u021b\u0103 a jum\u0103t\u0103\u021bii de litru de vodc\u0103. Vorbea la fel de limpede ca \u00eenainte, ca \u00eentotdeauna. L-am \u00eentrebat cum de putea rezista a\u0219a bine la at\u00e2ta vodc\u0103, din care chiar \u0219i un rus, ba chiar \u0219i Stalin sau Rasputin, ar fi murit. A zis c\u0103 o vodc\u0103 mic\u0103, adic\u0103 o jum\u0103tate de litru, era nimic. De obicei bea c\u00e2te o sticl\u0103 de un litru de vodc\u0103 sau de whisky \u0219i tot nu sim\u021bea nimic. Cic\u0103 la \u00een\u0103l\u021bimea pe care o avea, alcoolul nu avea cum s\u0103 i se urce la cap. D\u00e2nsul avea \u00een\u0103l\u021bimea de doi metri \u0219i patru centimetri. Exact c\u00e2t \u021barul Petru cel Mare al Rusiei. \u00cemi spusese c\u0103 fusese la Leningrad, cum se numea Petersburgul pe atunci, \u0219i se m\u0103surase pe tocul u\u0219ii unde se m\u0103surase \u021barul. Avea aceea\u0219i \u00een\u0103l\u021bime ca \u021barul Petru cel Mare.<\/p>\n

Dup\u0103 ce a c\u0103zut regimul de la Bucure\u0219ti, i-am dat telefon din Suedia \u0219i mi-am cerut iertare c\u0103 din cauza mea avusese nepl\u0103ceri. A zis c\u0103 nu din cauza mea \u00eel d\u0103duser\u0103 jos. Era altceva la mijloc. Nu l-am \u00eentrebat ce, fiindc\u0103 am priceput. \u0218tia c\u0103 pricepeam. Am f\u0103cut leg\u0103tura cu ceea ce \u00eemi spusese pe 16 iulie 1984, c\u00e2nd ne-am dus la Casa Scriitorilor de la Neptun, cu Trabantul meu, d\u00e2nsul pe scaunul din dreapta, c\u0103\u021belu\u0219ul Gic\u0103 \u2014 un pekinez cu care se plimba prin Bucure\u0219ti \u2014 pe sub pedalele mele, iar fosta mea so\u021bie \u0219i fiica noastr\u0103 pe bancheta din spate. L\u00e2ng\u0103 ele se \u00eenghesuia \u0219i o coleg\u0103 de serviciu a so\u021biei. N-am \u00een\u021beles de ce venea \u0219i ea cu noi. Singura explica\u021bie ar fi fost c\u0103 scria note informative. Atunci, \u00een Trabant, mi-a propus domnul S\u00eentimbreanu pensia de la Uniunea Scriitorilor \u0219i i-am spus cifrat, a\u0219a cum aveam obiceiul s\u0103 discut\u0103m \u0219i la editur\u0103, c\u0103 pl\u0103nuiam s\u0103 fug din \u021bar\u0103. A \u00eencuviin\u021bat \u0219i mi-a vorbit elogios de Suedia, unde \u00ee\u0219i cump\u0103rase o c\u0103ma\u0219\u0103, chiar aceea de pe d\u00e2nsul, cea mai mare pe care \u0219i-o putuse cump\u0103ra prin \u021b\u0103rile pe unde fusese, c\u00e2nd era directorul cinematografiei. Dar totu\u0219i \u00eei era mic\u0103. Cu man\u0219etele pentru butoni r\u0103sfr\u00e2nte \u0219i tot \u00eei erau m\u00e2necile prea scurte. Nu \u00ee\u0219i putea pune butonii la man\u0219ete, pentru c\u0103 man\u0219etele nu \u00eei cuprindeau grosimea m\u00e2inilor deasupra \u00eencheieturii.<\/p>\n

Din felul cum vorbeam eu sau cum vorbea d\u00e2nsul, fosta mea so\u021bie \u0219i colega ei nu pricepeau mai mult dec\u00e2t pricepea fiica mea, care avea opt ani. Mi-a mai spus c\u0103 fiica d\u00e2nsului nu se prezentase la postul de profesoar\u0103 de englez\u0103 la \u021bar\u0103, prin Ha\u021beg, unde fusese repartizat\u0103 dup\u0103 terminarea facult\u0103\u021bii, pentru c\u0103 se dusese \u00een America, cu o burs\u0103 de studii de un an, pe care i-o ob\u021binuse d\u00e2nsul. So\u021bia d\u00e2nsului se dusese la fiica lor de vreo dou\u0103 ori \u0219i se \u00eentorsese. Bursa fiicei se terminase \u0219i voia s\u0103 continue s\u0103 mai studieze. Nemaiav\u00e2nd alt\u0103 burs\u0103, a trebuit s\u0103-\u0219i g\u0103seasc\u0103 o munc\u0103, s\u0103 aib\u0103 din ce tr\u0103i \u0219i pl\u0103ti taxele universitare. Asta \u00eemi spusese atunci, \u00een drum spre Neptun. Am \u00een\u021beles la telefon c\u0103 l-au dat jos din func\u021bia de director \u0219i au vrut s\u0103-l umileasc\u0103 mut\u00e2ndu-l la corectur\u0103, pentru c\u0103 fata d\u00e2nsului nu s-a mai \u00eentors din America, iar nu din cauz\u0103 c\u0103 eu fugisem. Zvonul acesta, c\u0103 din cauza mea, era doar pentru a speria opinia public\u0103, ce nu \u0219tia nimic de fiica d\u00e2nsului, nici m\u0103car c\u0103 avea vreo fat\u0103.<\/p>\n

L-am \u00eentrebat dac\u0103 avea nevoie de ceva ca s\u0103-i trimit din Suedia. Da, pantofi. Cizmarul care \u00eei f\u0103cea pantofii pe comand\u0103 murise. Nu mai avea cine s\u0103-i fac\u0103 pantofi. I se rupseser\u0103 to\u021bi pantofii \u0219i nu mai avea nimic de \u00eenc\u0103l\u021bat. Ie\u0219ea pe strad\u0103 cu picioarele \u00eenf\u0103\u0219urate \u00een c\u00e2rpe \u0219i \u00een pungi de plastic. Ce num\u0103r purta la picior? Mi-a spus c\u0103 s\u0103 fie num\u0103rul 55 sau 56, dar nu \u0219tia cu exactitate. Nu \u0219tiuse nici m\u0103car cizmarul care \u00eei f\u0103cea pantofii pe comand\u0103, pentru c\u0103 la a\u0219a dimensiuni nu mai era niciun standard. Fata d\u00e2nsului nu \u00eei putuse g\u0103si pantofi a\u0219a mari \u00een toat\u0103 America aia mare. Suedia era ultima sa speran\u021b\u0103 s\u0103 poat\u0103 g\u0103si ceva pantofi, pentru c\u0103 nordicii erau vesti\u021bi pentru talia lor uria\u0219\u0103 \u0219i de aceea varangii erau g\u0103rzi pentru \u00eemp\u0103ra\u021bii Bizan\u021bului, cum \u0219tim din Creanga de aur<\/em> de Mihail Sadoveanu.<\/p>\n

M-am dus pe la toate magazinele de \u00eenc\u0103l\u021b\u0103minte din G\u00f6teborg. Nu aveau pantofi mai mari de 45. I-am g\u0103sit \u00eenc\u0103l\u021b\u0103ri num\u0103rul 49 la magazia pentru \u00eenc\u0103l\u021b\u0103minte de protec\u021bie de la Volvo, unde lucram eu. N-aveau pantofi de niciun fel, ci doar sandale foarte aerisite, ca s\u0103 nu transpir\u0103m la picioare c\u00e2nd lucram la band\u0103. Bombeul era cu o protec\u021bie metalic\u0103 de o\u021bel, s\u0103 ne protejeze de obiectele grele ce ar fi putut c\u0103dea pe degetele de la picioare. Nu m-au costat nimic, am semnat de primire \u0219i i le-am trimis prin po\u0219t\u0103. Sandalele 49 \u00eei erau mult prea mici. Nu \u00eei intrau picioarele \u00een ele. Prea str\u00e2mte \u0219i prea scurte, a\u0219a c\u0103 a trebuit s\u0103 le pun\u0103 pe un fel de calapoade improvizate, s\u0103 le mai l\u0103rgeasc\u0103, \u0219i le-a t\u0103iat bombeul cu protec\u021bia metalic\u0103, pentru ca s\u0103 poat\u0103 s\u0103 scoat\u0103 degetele prin bombeul t\u0103iat. Astfel l\u0103rgite c\u00e2t permitea materialul, totu\u0219i nu \u00eei \u00eenc\u0103pea piciorul cu ciorap. Le-a \u00eenc\u0103l\u021bat f\u0103r\u0103 ciorapi \u0219i \u00eei ie\u0219eau degetele afar\u0103, dincolo de pingea. A\u0219a l-am v\u0103zut la congresul scriitorilor din exil de la Neptun din 1995. Degetele \u00eei dep\u0103\u0219eau pingeaua \u0219i c\u0103lca cu degetele pe asfalt sau pe podea.<\/p>\n

Iar acum, v\u0103 spun ultima. Odat\u0103, c\u00e2nd \u00eenc\u0103 nu fugisem din \u021bar\u0103, tocmai venisem din Germania \u0219i m-am dus pe la editur\u0103. Era iarn\u0103. \u00cen toat\u0103 Casa Sc\u00e2nteii era la fel de frig ca afar\u0103. Afar\u0103 barim era lumin\u0103 de la soare, dar \u00een\u0103untru electricitatea era oprit\u0103. Am intrat la d\u00e2nsul cu c\u0103ciula pe cap \u0219i nu era nevoie s\u0103 m\u0103 scuz c\u0103 nu mi-am scos-o, c\u0103 a\u0219a devenise normal. Chiar \u0219i instrumenti\u0219tii de la filarmonic\u0103, la Ateneu, c\u00e2ntau la vioar\u0103 sau la pian \u00een paltoane, cu c\u0103ciulile pe cap \u0219i cu degetele de la m\u00e2nu\u0219i t\u0103iate la jum\u0103tate. Vai de capul balerinelor pe scen\u0103, \u00eembr\u0103cate \u00een izmene de b\u0103rba\u021bi, numi\u021bi hamle\u021bi, cu cojocel sau pulovere de l\u00e2n\u0103 \u0219i cu c\u0103ciul\u0103 cu urechi, legate sub b\u0103rbie. \u00cemi era cam larg\u0103 c\u0103ciula, \u00eemi c\u0103dea pe ochi \u0219i peste urechi. \u00cemi era prea mare. Era o c\u0103ciul\u0103 splendid\u0103, bine cusut\u0103, cump\u0103rat\u0103 din Germania, tot de la ru\u0219i.<\/p>\n

D\u00e2nsului nu \u00eei era frig f\u0103r\u0103 c\u0103ciul\u0103? A dat din umeri \u00een sensul c\u0103 nu, sau c\u0103 nu avea \u00eencotro. Mi-a cerut c\u0103ciula s\u0103 se uite la ea. A analizat-o bine, da, era de calitate german\u0103, f\u0103cut\u0103 pentru ru\u0219i, cus\u0103turi solide. \u0218i-a pus-o pe cap. \u00cei venea ca o cipilic\u0103. A \u00eenceput s\u0103 trag\u0103 de c\u0103ciul\u0103, ca s\u0103 \u00eei intre pe cap. Nu intra. A insistat \u0219i a \u00eenceput s\u0103 p\u00e2r\u00e2ie c\u0103ciula, cu toate c\u0103 era de calitate german\u0103. Mie mi se sf\u00e2\u0219ia inima, s\u0103 nu-mi rup\u0103 c\u0103ciula. Iar\u0103\u0219i a mai tras s\u0103-i intre c\u0103ciula, iar a p\u00e2r\u00e2it, de s\u0103-mi sar\u0103 sufletul. M-am repezit \u0219i i-am luat-o, ca s\u0103 \u00eemi salvez c\u0103ciula. Nu s-a sup\u0103rat de impolite\u021bea mea. Dimpotriv\u0103, mi-a f\u0103cut o confiden\u021b\u0103 pe care nu \u0219tiu dac\u0103 a mai f\u0103cut-o altcuiva.\u00a0Iar eu v-o dezv\u0103lui aici.<\/p>\n

Pe c\u00e2nd era d\u00e2nsul director la Palatul Pionierilor, t\u00e2n\u0103r \u0219i nec\u0103s\u0103torit, erau pe acolo ni\u0219te instructoare pentru pionieri, ni\u0219te dudui\u021be durdulii sau dolofane, tinerele, cu ochii zglobii. Se \u00een\u021belegea din ochi cu c\u00e2te una \u0219i, c\u00e2nd venea ora \u00eenchiderii \u0219i toat\u0103 lumea pleca acas\u0103, r\u0103m\u00e2neau mai \u00een urm\u0103 \u0219i o conducea \u00een biroul s\u0103u. N-avea nicio alt\u0103 mobil\u0103 acolo dec\u00e2t masa, adic\u0103 biroul la care scria \u0219i un fotoliu cu sp\u0103tar prea mic pentru d\u00e2nsul \u0219i cu rezem\u0103toare de coate, din cauza c\u0103rora abia \u00eenc\u0103pea s\u0103 se a\u0219eze, \u00eenghesuit de nu se putea mi\u0219ca. C\u00e2nd se ridica din fotoliu, se ridica \u0219i fotoliul \u00een care se \u00een\u021bepenise. Se opintea s\u0103 ias\u0103 din str\u00e2nsoarea fotoliului.<\/p>\n

D\u00e2nsul apuca duduia de \u0219olduri, o ridica de parc\u0103 era un fulg \u0219i o punea pe birou ca la ginecologie. C\u00e2nd vedea duduia cu ce urma s\u0103 aib\u0103 de a face, \u00eencepea s\u0103 \u021bipe de fric\u0103 \u0219i \u00eencerca s\u0103 sar\u0103 jos de pe mas\u0103. \u201eAcum nu te mai po\u021bi r\u0103zg\u00e2ndi. Ai acceptat s\u0103 vii aici, \u0219tiai pentru ce vii.\u201d \/ \u201eNu, dar n-am \u0219tiut c\u0103 o s\u0103 fie chiar a\u0219a.\u201d \/ \u201eDoar m-ai v\u0103zut c\u00e2t sunt. Ce \u021bi-ai \u00eenchipuit?\u201d \/ \u201eAjutor! S\u0103ri\u021bi! Ajutor!\u201d \/ \u201eCum ajutor? Eu n-am nevoie de ajutor! M\u0103 vezi pe mine om care s\u0103 am nevoie de ajutor?\u201d<\/p>\n

\u2014\u2014\u2014\u2014\u2014\u2014\u2014\u2014\u2014\u2014\u2014\u2014\u2014\u2014\u2014\u2013<\/p>\n

Victor RAVINI<\/strong><\/p>\n

Fran\u021ba\/Suedia<\/strong><\/p>\n

3 ianuarie, 2019<\/strong><\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Unul dintre protectorii mei a fost Mircea S\u00e2ntimbreanu, bine-cunoscutul scriitor iubit de to\u021bi copiii \u0219i al c\u0103rui nume a fost [&hellip<\/p>\n","protected":false},"author":1,"featured_media":0,"comment_status":"closed","ping_status":"closed","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"footnotes":""},"categories":[3],"tags":[],"class_list":["post-42288","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-articole"],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/42288","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/users\/1"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=42288"}],"version-history":[{"count":7,"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/42288\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":42322,"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/42288\/revisions\/42322"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=42288"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=42288"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=42288"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}