{"id":42879,"date":"2019-01-31T08:33:21","date_gmt":"2019-01-31T08:33:21","guid":{"rendered":"http:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/?p=42879"},"modified":"2019-01-31T08:37:45","modified_gmt":"2019-01-31T08:37:45","slug":"ioan-popoiu-crestinarea-romanilor","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/2019\/01\/31\/ioan-popoiu-crestinarea-romanilor\/","title":{"rendered":"Ioan POPOIU: Cre\u0219tinarea rom\u00e2nilor"},"content":{"rendered":"

\"\"<\/a>INTRODUCERE<\/p>\n

 <\/p>\n

Muta\u0163ie profund\u0103 cultural-religioas\u0103 de o importan\u0163\u0103 fundamental\u0103 \u00een istoria noastr\u0103, cre\u015ftinismul din nordul Dun\u0103rii se \u00eencadreaz\u0103 \u00eentr-un fenomen cultural istoric de dimensiune universal\u0103 \u015fi reprezint\u0103 o m\u0103rturie solid\u0103 a d\u0103inuirii masive \u00een Dacia post-roman\u0103, dup\u0103 275.<\/p>\n

Primul \u00eenv\u0103\u0163at rom\u00e2n care a abordat integral studiul cre\u015ftinismului daco-roman \u00eentr-o lucrare temeinic\u0103 a fost Vasile P\u00e2rvan, Contribu\u0163ii epigrafice la istoria cre\u015ftinismului daco-roman <\/em>(1911)<\/strong>. Examin\u00e2nd critic informa\u0163iile de\u0163inute, el a ajuns la concluzii importante privitoare la originea, vechimea, caracterul general \u015fi terminologia cre\u015ftin\u0103. P\u00e2rvan sus\u0163inea c\u0103 \u00eenceputurile cre\u015ftinismului \u00een Dacia roman\u0103 dateaz\u0103 din secolele II-III, noua religie fiind adus\u0103 aici de orientali, militari \u015fi civili. Dar cre\u015ftinismul s-a generalizat \u00een Dacia, \u00een timpul lui Constantin (306-337), \u00een prima jum\u0103tate a secolului al IV-lea, ca rezultat al misionarismului ini\u0163iat \u015fi sus\u0163inut de comunit\u0103\u0163ile \u015fi episcopatele din sudul Dun\u0103rii. \u00cen concluzie, cre\u015ftinismul daco-roman \u00ee\u015fi are \u00eenceputul pe p\u0103m\u00e2nt dacic \u00een secolele II-III, iar cre\u015ftinismul sud-dun\u0103rean a poten\u0163at apoi r\u0103sp\u00e2ndirea noii credin\u0163e \u00een r\u00e2ndurile autohtonilor, \u00een secolele IV-VI. Ulterior, \u00een perioada interbelic\u0103, Constantin Daicoviciu a publicat un studiu important, \u00een care ajungea la concluzia c\u0103, \u00een Dacia, nu exist\u0103 monumente \u015fi obiecte cre\u015ftine sigure din secolele II-III, iar obiectele cre\u015ftine certe dateaz\u0103 din perioada post-roman\u0103. \u00cen Dacia roman\u0103 existau cre\u015ftini pu\u0163ini, neconverti\u0163i la noua credin\u0163\u0103 aici, ci veni\u0163i deja cre\u015ftini. Cele dou\u0103 puncte de vedere, ale lui P\u00e2rvan \u015fi Daicoviciu, nu se opun, ci sunt oarecum complementare.<\/p>\n

Vasile P\u00e2rvan, unul din primii cercet\u0103tori ai cre\u015ftinismului, spunea \u00een cartea sa, Contribu\u0163ii epigrafice<\/em><\/strong>\u2026: \u201eC\u0103tre anul 300, cre\u015ftinismul \u00een forma sa latin\u0103 ajunsese biruitor p\u00e2n\u0103 la Dun\u0103re, pe toat\u0103 \u00eentinderea ei, p\u00e2n\u0103 la Noviodunum (Isaccea) inclusiv. Dincolo de Dun\u0103re, \u00een nordul ei, go\u0163ii primiser\u0103 cre\u015ftinismul, prin Wulfila, \u00een forma oriental\u0103, arian\u0103 \u015fi greac\u0103. \u00cen anul 325, la nord de Dun\u0103re, undeva \u00een Gothia, exista chiar un episcopat gotic. \u00cen sf\u00e2r\u015fit, \u00eenspre anul 350, toate ora\u015fele \u00eensemnate ale celor dou\u0103 Moesii erau re\u015fedin\u0163e episcopale\u201d. Scriind dou\u0103zeci \u015fi cinci de ani mai t\u00e2rziu, Nicolae Iorga face o precizare metodologic\u0103: \u201e..cre\u015ftinismul trebuie cercetat \u015fi altfel dec\u00e2t printr-o \u00een\u015firare, printr-o interpretare de piese arheologice \u015fi printr-o c\u0103utare \u00een listele de martiri ori chiar \u015fi \u00een biografia, \u00eendoielnic\u0103, a unui misionar. Numai pun\u00e2ndu-l \u00een leg\u0103tur\u0103 cu tot mediul, ca \u015fi, mai ales, cu o \u00eentreag\u0103 via\u0163\u0103 a mul\u0163imilor umile, \u00eei putem g\u0103si adev\u0103ratul rost.\u201d<\/p>\n

Acolo unde provincia roman\u0103 a fost dominat\u0103 de cet\u0103\u0163i (ora\u015fe), s-a putut desf\u0103\u015fura o \u201epropagand\u0103\u201d (r\u0103sp\u00e2ndire) a noii religii \u201ecu grabnice \u015fi statornice urm\u0103ri\u201d (Iorga). Printre alte posibilit\u0103\u0163i de p\u0103trundere se afla \u015fi aceea de a avea biserica gata instalat\u0103 \u00een cl\u0103direa judec\u0103toreasc\u0103 a basilicei romane, cu trecerea sf\u00e2ntului \u00eengropat \u00een \u00eenc\u0103perea de sub p\u0103m\u00e2nt, l\u00e2ng\u0103 f\u00e2nt\u00e2na de ap\u0103 binecuv\u00e2ntat\u0103, \u00een locul zeului detronat \u2013 de la Sf. Dasius, la Durostorum, la Sf. Vasile \u015fi Trifon, \u00een ora\u015fele dalma\u0163iene. \u00cen ceea ce prive\u015fte \u00eentinderea cre\u015ftinismului \u00een sud-estul \u015fi estul Europei este cert c\u0103 ea a trebuit s\u0103 se foloseasc\u0103 de unitatea elenic\u0103 \u00een jurul M\u0103rii Negre. \u015ei \u00een aceast\u0103 privin\u0163\u0103, r\u0103sp\u00e2ndirea noii credin\u0163e, rolul cet\u0103\u0163ilor grece\u015fti a fost mare \u2013 ca exemplu, doar prin Marsilia a p\u0103truns cre\u015ftinismul \u00een Galia. Prin urmare, tot cre\u015ftinismul balcanic, \u00eenainte de Constantin (306-337), va fi legat de coastele M\u0103rii Negre, de sta\u0163iile marilor \u00a0drumuri imperiale, de existen\u0163a unor sinagogi evreie\u015fti. Cre\u015ftinismul este legat de \u0163\u0103rmul sudic, r\u0103s\u0103ritean \u015fi nordic al Pontului. Prin r\u0103sp\u00e2ndirea \u00een cet\u0103\u0163ile pontice\u00a0 \u015fi prin ceea ce a plecat din aceste centre, mult mai mult dec\u00e2t prin propagandele misionare \u015fi influen\u0163e oficiale pu\u0163in cunoscute din vremea constantinian\u0103, s-a ajuns la difuziunea noii credin\u0163e. Ideea lui Iorga este c\u0103 una din manifest\u0103rile puternicei vie\u0163i populare \u2013 at\u00e2t de evident\u0103 dup\u0103 secolul al III-lea d.H. \u2013 care putea s\u0103 existe \u015fi f\u0103r\u0103 a atrage aten\u0163ia \u015fi a fi amintit\u0103 \u00een izvoarele scrise, documente \u015fi povestiri, este \u015fi \u201eacel cre\u015ftinism al nostru, al nostru al tuturor\u201d, \u015fi pe un mal dun\u0103rean \u015fi pe cel\u0103lalt, \u00eentre Marea Neagr\u0103 \u015fi Adriatic\u0103.<\/p>\n

De c\u00e2nd dateaz\u0103 cre\u015ftinismul \u00een nordul Dun\u0103rii? \u00cen Dacia roman\u0103\u00a0 au fost cre\u015ftini, este o \u201enecesitate logic-istoric\u0103\u201d (P\u00e2rvan), dar izvoarele literare nu ne dau nimic sigur \u00eenainte de 250, doar o inscrip\u0163ie din Napoca, anterioar\u0103 retragerii aureliene, care se \u00eencheie cu monograma cre\u015ftin\u0103. \u00centre oamenii de multe neamuri care au fost adu\u015fi \u00een Dacia, ca osta\u015fi, ca muncitori \u00een mine \u015fi \u00een ocnele de sare, sau care au venit ca \u00eentreprinz\u0103tori \u015fi negustori s-au aflat \u015fi aderen\u0163i ai acelei \u201esuperstitio iudaica\u201d- cre\u015ftinii. Acei cre\u015ftini, existen\u0163i aici \u00eenc\u0103 din secolul al III-lea, sunt veni\u0163i din Orient cu credin\u0163ele lor de-acas\u0103, ei nu au dob\u00e2ndit-o \u00een Dacia, sunt pu\u0163ini \u015fi singulari fa\u0163\u0103 de cei ce cred \u00een zei. Un \u201es\u00e2mbure vechi cre\u015ftin\u201d (P\u00e2rvan), anterior anului 275, a existat cu certitudine \u00een Dacia, \u00eens\u0103 el a fost numai credin\u0163a unei minorit\u0103\u0163i a daco-romanilor \u015fi n-a avut \u00een el \u00eensu\u015fi puterea de a cuceri \u00eentregul popor.<\/p>\n

Pentru identificarea acestor cre\u015ftini, \u201eli s-au c\u0103utat numele \u00een pietre \u015fi vase\u201d (Iorga), dar cre\u015ftinismul, consider\u0103 el, nu trebuie privit\u201e \u00een afar\u0103 de predicarea sacr\u0103 a lui Iisus, ca o doctrin\u0103 nou\u0103, zbucnind deodat\u0103, gata f\u0103cut\u0103\u201d. Pe l\u00e2ng\u0103 preg\u0103tirea \u00een biserica \u00eencep\u0103toare, este \u015fi o alta dincolo de ea \u015fi \u00een jurul ei. Pe vremea lui Aurelian (270-275), orientarea spre monoteism cuprindea \u015fi lag\u0103rele militare, ce trebuie considerate ca unul din mijloacele principale pentru r\u0103sp\u00e2ndirea religiei celei noi, ea fiind mult timp un cult secret militar \u015fi o \u201evraj\u0103 pentru victorie\u201d. Pe de alt\u0103 parte, min\u0163ile simple cereau \u015fi un simbol unic, \u015fi nici unul nu putea s\u0103 fie mai str\u0103lucitor \u015fi mai m\u0103re\u0163 dec\u00e2t soarele (cultul lui Sol invictus), Sf. Soare al supersti\u0163iei \u015fi al c\u00e2ntecului popular de la sate, \u00cemp\u0103ratul \u00eensu\u015fi fiind un \u201edublu al Soarelui\u201d. \u00cenc\u0103 \u00een secolele I-III, filosofii concepuser\u0103 un monoteism mai curat, misterele urm\u0103reau acela\u015fi scop, \u00eenc\u00e2t putea fi cineva mai mult sau mai pu\u0163in \u201ecre\u015ftin\u201d. Termenul cre\u015ftin \u201edominus et deus\u201d (Dumnezeu) \u00eencepuse s\u0103 circule \u00eenc\u0103 de la Domitian (81-96) \u015fi va continua p\u00e2n\u0103 la Constantin (306-337): \u201eUnus igitur omnium Dominus Deus\u201d. Se invoca \u201eZeul cel mai \u00eenalt\u201d \u015fi dogma Treimii se putea g\u0103si \u00een lumea barbar\u0103.<\/p>\n

\u00cen aceste condi\u0163ii, nu este de mirare s\u0103 fi p\u0103truns la vechii credincio\u015fi ai \u201enemuririi\u201d, de la Dun\u0103re \u015fi Carpa\u0163i, religii \u00eentemeiate pe speran\u0163\u0103 \u015fi \u00eenviere, precum cre\u015ftinismul. Mai mult, trecerea la cre\u015ftinism este, foarte adesea, o simpl\u0103 traducere din p\u0103g\u00e2nismul anterior. Se \u015ftie de unde vine marele cult al Maicii Domnului, \u00een Apus \u015fi R\u0103s\u0103rit, s-a recunoscut, pe bun\u0103 dreptate, \u00een Sf. Gheorghe continuarea at\u00e2t de popularului \u201eerou trac\u201d, iar Sf. Cosma \u015fi Damian apar, \u00een secolul al IV-lea, ca \u00eenlocuitori ai dioscurilor, la Cavarna, \u00een Dobrogea. (Un istoric, Zeiller-\u201eLes origines chretiennes dans les provinces danubiennes\u201d, Paris, 1918, se \u00eentreba dac\u0103 aceste credin\u0163e orientale au fost un ajutor sau o piedic\u0103 pentru r\u0103sp\u00e2ndirea cre\u015ftinismului). \u00cen ceea ce prive\u015fte sinteza religioas\u0103 a poporului nostru (rom\u00e2n), ceea ce lipse\u015fte aici cu totul este amintirea zeului local, care nu este cel mai mare, ci cel mai activ. Astfel, sfin\u0163ilor nu li s-a repartizat niciodat\u0103 un anumit \u0163inut, ei nu sunt lega\u0163i, ca la greci \u015fi la francezi, de un anume munte, ap\u0103, p\u0103dure-doar Mama P\u0103durii a folclorului vine din cine \u015ftie ce vechi infiltra\u0163ii uralo-altaice, care dau o h\u00e2d\u0103 via\u0163\u0103 divin\u0103 codrului, a\u015fa legat, altfel, de neamul nostru.<\/p>\n

\u00cen religia rom\u00e2nului, consider\u0103 Iorga, este \u015fi ceva general, universal, el
\nn-a \u00een\u0163eles niciodat\u0103 s\u0103-\u015fi \u0163ie un Dumnezeu pentru sine: lumea toat\u0103 este dumnezeiasc\u0103, dar este astfel pentru to\u0163i oamenii, f\u0103r\u0103 deosebire. \u00cen credin\u0163a acestor rurali, dup\u0103 secolul al III-lea, avem o lume de sate \u00een nordul Dun\u0103rii, va tr\u0103i mai mult acel Dominus Deus<\/em>, acel Dumnezeu de sintez\u0103 al filosofilor dec\u00e2t Sabaotul noii religii ebraice. De aici forma pur bisericeasc\u0103 a lui Iisus Hristos, care rimeaz\u0103 cu supus, s\u0103n\u0103tos. Tertulian \u015fi Origen amintesc c\u0103 religia cre\u015ftin\u0103 s-a \u00eentins \u015fi la sarma\u0163i, daci, germani, sci\u0163i, f\u0103r\u0103 a avea cuno\u015ftin\u0163a locurilor de-aici \u015fi nici \u015ftiri despre vreo biseric\u0103 organizat\u0103. \u00cens\u0103 satele rom\u00e2ne\u015fti, pagi<\/em>, de unde sensul de \u00eenchin\u0103tor al vechilor zei, pe care l-a dob\u00e2ndit cuv\u00e2ntul paganus<\/em> (p\u0103g\u00e2n), au r\u0103mas cu tradi\u0163ia str\u0103mo\u015filor ge\u0163i \u015fi, chiar atunci c\u00e2nd s-au raliat la noua credin\u0163\u0103, acum (secolul IV) sprijinit\u0103 pe \u00eendemnul, ordinul \u00eemp\u0103r\u0103tesc, \u00een vremea lui Constantin \u015fi a urma\u015filor lui, acestea au deversat \u00een noua lege<\/em> cea mai mare parte din vechile eresuri \u015fi datini. Iorga insist\u0103 asupra acestui aspect: \u00abNu este greu s\u0103 se arate larga parte de p\u0103g\u00e2nism, care este \u015fi acum \u00een religia, de un materialism uneori grosolan \u015fi de supersti\u0163ioase iluzii, a satelor. Din p\u0103g\u00e2nismul ad\u00e2nc \u00eenr\u0103d\u0103cinat, care a degenerat treptat \u00eentr-un folclor insondabil, au r\u0103mas \u00een jurul \u201edracului\u201d, o sumedenie de supersti\u0163ii, care leag\u0103 \u015fi desleag\u0103, cu \u201estrige\u201d \u015fi \u201estrigoi\u201d, cu \u201evergelatul\u201d \u015fi alte obiceiuri, care, sub nume slavone, dar f\u0103r\u0103 s\u0103 vie de la o influen\u0163\u0103 slavon\u0103, s-au p\u0103strat p\u00e2n\u0103 ast\u0103zi.\u00bb<\/p>\n

Treptat se ajunge la adoptarea din ce \u00een ce mai general\u0103 a unui cre\u015ftinism de sintez\u0103 \u015fi de folclor, cu prea pu\u0163in\u0103 teologie \u015fi chiar ierarhie adev\u0103rat\u0103 \u00een el.<\/p>\n

\u2014\u2014\u2014\u2014\u2014\u2014\u2014\u2014\u2014\u2014-<\/p>\n

Ioan POPOIU<\/strong><\/p>\n

Istoric\/teolog<\/strong><\/p>\n

30 ianuarie 2019<\/strong><\/p>\n

 <\/p>\n

 <\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

INTRODUCERE   Muta\u0163ie profund\u0103 cultural-religioas\u0103 de o importan\u0163\u0103 fundamental\u0103 \u00een istoria noastr\u0103, cre\u015ftinismul din nordul Dun\u0103rii se \u00eencadreaz\u0103 \u00eentr-un fenomen [&hellip<\/p>\n","protected":false},"author":1,"featured_media":0,"comment_status":"closed","ping_status":"closed","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"footnotes":""},"categories":[3],"tags":[],"class_list":["post-42879","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-articole"],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/42879","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/users\/1"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=42879"}],"version-history":[{"count":3,"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/42879\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":42884,"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/42879\/revisions\/42884"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=42879"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=42879"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=42879"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}