{"id":43265,"date":"2019-02-21T12:15:33","date_gmt":"2019-02-21T12:15:33","guid":{"rendered":"http:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/?p=43265"},"modified":"2019-02-21T12:23:41","modified_gmt":"2019-02-21T12:23:41","slug":"dan-salapa-%e2%80%9emere-padurete-dialog-intre-pavel-ratundeanu-ferghete-si-ben-todica%e2%80%9d-de-pavel-ratundeanu-ferghete-si-ben-todica","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/2019\/02\/21\/dan-salapa-%e2%80%9emere-padurete-dialog-intre-pavel-ratundeanu-ferghete-si-ben-todica%e2%80%9d-de-pavel-ratundeanu-ferghete-si-ben-todica\/","title":{"rendered":"Dan \u0218ALAPA: \u201eMere p\u0103dure\u0163e. Dialog \u00eentre Pavel R\u0103tundeanu-Ferghete \u015fi Ben Todic\u0103\u201d de Pavel R\u0103tundeanu-Ferghete \u015fi Ben Todic\u0103"},"content":{"rendered":"

\"\"<\/a><\/p>\n

Despre via\u0163\u0103, moarte, \u0163ar\u0103 \u015fi credin\u0163\u0103 \u2013 acum, pentru totdeauna <\/strong><\/p>\n

 <\/p>\n

Decodarea metaforei din titlul acestei c\u0103r\u0163i neobi\u015fnuite prin textul \u015fi stilul eclectic propus, \u201eMere p\u0103dure\u0163e. Dialog \u00eentre Pavel R\u0103tundeanu-Ferghete \u015fi Ben Todic\u0103\u201d semnat \u00een coautorat de Pavel R\u0103tundeanu-Ferghete \u015fi Ben Todic\u0103, ar fi rezonabil\u0103 dac\u0103 i-am c\u0103uta sursa \u00een simbolistica m\u0103rului. Ori, m\u0103rul<\/em>, mai \u00eent\u0103i \u015fi-nt\u00e2i, trimite spre ispita edenic\u0103, la \u201cm\u0103rul primordial\u201d. Dar \u201cm\u0103rul p\u0103dure\u0163\u201d, oare, este analog acestuia? M\u0103rul p\u0103dure\u0163 este, dup\u0103 \u015ftiin\u0163a noastr\u0103, m\u0103rul netratat chimic, crescut dup\u0103 legile naturii neao\u015fe, av\u00e2nd gustul p\u0103m\u00e2ntului \u015fi al elementelor sale, \u00een combina\u0163ia aceea secret\u0103, care d\u0103 fructul. M\u0103rul arhaic, a\u015f zice pasti\u015f\u00e2nd vorbe ale lui Ben Todic\u0103 din cealalt\u0103 carte a lor, C\u0102UT\u00c2ND DUP\u0102 MERE, scris\u0103, la fel, \u00eempreun\u0103 sub forma dialogului, el, m\u0103rul arhaic este m\u0103sura adev\u0103ratei rela\u0163ii om-Natur\u0103, om-Dumnezeu, dar \u00een afara ispitei unei cunoa\u015fteri premeditate, ci a unei leg\u0103turi fire\u015fti, rezultat al \u201efunc\u0163ion\u0103rii\u201d naturii \u00eense\u015fi.<\/p>\n

Eva este ispita, este nevoia lui Adam de a nu fi singur \u00een de-a latul \u015fi de-a lungul Crea\u0163iei divine, nevoie translat\u0103 \u00een p\u0103cat, \u201cp\u0103catul cunoa\u015fterii\u201d, dar care denaturare s-a accentuat rapid, ego-ul izbucnind din omul adamic – scuza\u0163i pleonasmul, dar este comis \u015fi asumat doar spre accentuarea personajului – pe parcursul construirii civiliza\u0163iei justificat\u0103 prin descoperiri \u015fi inven\u0163ii, prin \u00a0inova\u0163ie \u015fi imagina\u0163ie. Crea\u0163ie versus Creativitate, iat\u0103 motorul saltului civilizator, dar \u015fi, simultan, fr\u00e2na \u00een fa\u0163a \u00een\u0163elegerii esen\u0163ei divine a Omului ca \u015fi parte integrant\u0103 a Naturii, a lui Dumnezeu, practic. Teoretic, practic, fizic, metafizic etc.<\/p>\n

Conform lui Ben Todic\u0103 \u015fi Pavel R\u0103tundeanu-Ferghete, avem o nou\u0103 teorie, pe care o putem desprinde dintr-o alt\u0103 carte a lor, \u201cC\u0103ut\u00e2nd dup\u0103 mere. Un dialog amical\u201d, \u015fi pe care o putem numi Teoria Ben-Pavel<\/em>. Aceasta am zice postuleaz\u0103 faptul c\u0103 Eva nu mai poate interfera \u00eentre Dumnezeu \u015fi Omul contemporan spre a-l ispiti pe acesta din urm\u0103 cu mere p\u0103dure\u0163e, pentru c\u0103 \u201cm\u0103rul p\u0103dure\u0163\u201d este un fruct anti-Eva, este antidotul la ispit\u0103, tenta\u0163ie, cunoa\u015ftere inutil\u0103, egoism, trufie, arogan\u0163\u0103, m\u00e2ndrie \u015fi autosuficien\u0163\u0103…<\/p>\n

M\u0103rul \u015fi P\u0103durea, Omul \u015fi Natura, iat\u0103 cele patru coordonate pe care dialogul Ben Todic\u0103 – Pavel R\u0103tundeanu-Ferghete se desf\u0103\u015foar\u0103. Prin urmare, \u201cm\u0103rul primordial\u201d se diferen\u0163iaz\u0103 de \u201cm\u0103rul p\u0103dure\u0163\u201d exact prin faptul c\u0103 primul are \u00een el ispita<\/em>, atrac\u0163ia spre viitorul \u201cp\u0103cat\u201d, pe c\u00e2nd cel… \u201cp\u0103dure\u0163\u201d al lui Pavel R\u0103tundeanu-Ferghete \u015fi Ben Todic\u0103 este desc\u0103rcat de aceast\u0103 capcan\u0103, el este curat, ne\u00eentinat, el se ofer\u0103 generos oricui, f\u0103r\u0103 vreo selec\u0163ie a beneficiarului, ca s\u0103 spunem a\u015fa, \u00eenspre un scop final ocult.<\/p>\n

\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0 Legendele lumii abund\u0103 de simboluri pornind de la m\u0103r \u00een afara celui despre care mai amintir\u0103m, cel cu Adam \u015fi Eva cea ispititoare. Astfel, avem m\u0103rul furat din \u201cgr\u0103dina de la c\u0103p\u0103tul lumii\u201d, de Eris, zei\u0163a discordiei, apoi, merele de aur din gr\u0103dina \u00cemp\u0103ratului, p\u0103zite de Pr\u00e2slea cel voinic, ar mai fi m\u0103rul lui Newton, care ne-a dat legea gravita\u0163iei, iar de cur\u00e2nd, ne-a intrat \u00een mental m\u0103rul \u201cmu\u015fcat\u201d, simbol al unei marii companii de I.T, nemaivorbind c\u0103 azi, m\u0103rul este declarat \u201crege al fructelor\u201d, \u015fi este intens recomandat de nutri\u0163ioni\u015fti. Acestora \u015fi c\u00e2te altele ce mai sunt de-a lungul \u015fi de-a latul legendelor \u015fi pove\u015ftilor lumii de ieri \u015fi de azi, li se adaug\u0103 \u201cm\u0103rul p\u0103dure\u0163\u201d, un concept lansat de Pavel R\u0103tundeanu-Ferghete \u015fi Ben Todic\u0103. M\u0103rul p\u0103dure\u0163<\/strong>, exponent al cunoa\u015fterii reciproce, prin sondare \u00een str\u0103funduri de sine, f\u0103r\u0103 a premedita un subiect anume \u015fi nici a te feri de vreunul adus \u00een discu\u0163ie. O discu\u0163ie, un dialog, o conversa\u0163ie ce are tumult \u015fi modera\u0163ie sub semnul \u015fi \u00eenc\u0103rc\u0103tura ideatic\u0103 regenerat\u0103 de cei doi scriitori, a acestui fruct dezavuat, uitat, marginalizat,\u00a0 are, alteori, curgeri sinuoase, lente, maiestuoase ori, \u00een alte pagini, valuri curajoase, izbind malurile devenite parc\u0103 prea str\u00e2mte, spre o eliberare a tensiunii acumulate.<\/p>\n

Dar, aten\u0163ie, sintagma nu este la singular ci la plural, mere p\u0103dure\u0163e<\/em>, ceea ce aduce \u00een discu\u0163ie multitudinea, multiplul, vorba metafizicienilor. \u00cen titlul c\u0103r\u0163ii celor doi, trebuie s\u0103 vedem dualitatea, nevoia de dialog interuman, fiecare dintre protagoni\u015fti fiind un m\u0103r p\u0103dure\u0163<\/em>, adic\u0103 un fruct ce singur s-a copt pe ram, o persoan\u0103 devenit\u0103 prin sine \u00eensu\u015fi, \u00a0alc\u0103tuindu-se dup\u0103 propria voin\u0163\u0103, valorific\u00e2nd liberul arbitru plenar. \u015ei \u00eenc\u0103 un am\u0103nunt deloc nsemnificativ \u00een economia c\u0103r\u0163ii: cei doi autori, s-au alc\u0103tuit independent unul de altul, fiecare \u00een \u201cp\u0103durea\u201d lui, gr\u0103dina cunoa\u015fterii personale ori aflat\u0103 prin preajm\u0103 \u015fi considerat\u0103 folositoare \u015fi \u00eendestul\u0103toare, dar, iat\u0103, cum, necum, s-au g\u0103sit ca av\u00e2nd aceea\u015fi alc\u0103tuire, cel pu\u0163in par\u0163ial\u0103 \u015foi \u015fi-au reunit devenirile \u00een acesat\u0103 carte ca-ntr-o delt\u0103 providen\u0163ial\u0103. \u015ei-au identificat idei comune, subiecte de discu\u0163ie comune, \u015fi-au inspirat unul altuia g\u00e2nduri \u015fi tr\u0103iri, ajung\u00e2nd \u015fi la puncte comune, \u015fi la controverse, rezolvabile, \u00eens\u0103, tot pe calea argumenta\u0163iei elegante \u015fi suficiente. Merele p\u0103dure\u0163e<\/em> numite Ben Todic\u0103 \u015fi Pavel R\u0103tundeanu-Ferghete s-au re-creat unul pe cel\u0103lalt \u00eentre paginile acestei c\u0103r\u0163i suculente, plin\u0103 de metafor\u0103 \u015fi de credin\u0163\u0103, de tr\u0103ire simpl\u0103 \u015fi de experien\u0163e cu parfum de legend\u0103, abund\u00e2nd de generozitate spiritual\u0103 \u015fi ridic\u00e2nd bariere \u00een calea imposturii \u015fi auto-suficien\u0163ei.<\/p>\n

Avem \u00een m\u0103rul p\u0103dure\u0163<\/em> al lui Todic\u0103-R\u0103tundeanu, efect al Teoriei Ben-Pavel<\/em>, antivirusul la pr\u0103bu\u015firea omului sub t\u0103v\u0103lugul civiliza\u0163iei tehnologice, avem scutul \u00een fa\u0163a asaltului lui ultra<\/em> homo faber<\/em> asupra lui homo ludens<\/em>, a\u015fadar a imagina\u0163iei \u015fi creativit\u0103\u0163ii umane duse la extrem, la distrugere prin construc\u0163ie neorganizat\u0103, excesiv\u0103, asupra omului care caut\u0103 solu\u0163iile simple, adaptate naturii sale \u015fi Naturii-mam\u0103, din care face parte. M\u0103rul p\u0103dure\u0163<\/em> devine \u015fi antidotul excesului, un fel de medie aristotelic\u0103 \u00eentre ultra-civiliza\u0163ia demolatoare \u015fi Natura civilizatoare.<\/p>\n

Dialogul Todic\u0103-R\u0103tundeanu-Ferghete este amplu \u015fi pres\u0103rat cu at\u00e2t de multe subiecte \u00eenc\u00e2t este greu s\u0103 te opre\u015fti, exemplificator, asupra unuia: cartea trebuie citit\u0103 pe \u00eendelete, dup\u0103 care, po\u0163i s\u0103-\u015fi aminte\u015fti, \u00een contexte apropiate celor citite, de ceea ce \u00ee\u0163i trebuie, dac\u0103 ceva \u00ee\u0163i trebuie, s\u0103 identifici solu\u0163ia. Se poate \u00a0\u00eent\u00e2mpla s\u0103 nu \u015ftii de unde \u015ftii, iar solu\u0163ia s\u0103 se releveze instantaneu. Acesta este efectul cel mai bun, de multe ori, ceea ce putem numi \u015fi efectul de cultur\u0103 general\u0103<\/em>, inspirat de \u00eenv\u0103\u0163\u0103tura socratic\u0103, anume c\u00e2nd \u015ftii c\u0103 \u015ftii, dar nu mai \u015ftii de unde \u015ftii, important este c\u0103 \u015ftii, iar \u201c\u015ftiin\u0163a\u201d respectiv\u0103 \u0163i-a fost de folos. A\u015fa \u015fi m\u0103rul p\u0103dure\u0163<\/em> benpavelian, el poate furniza inspira\u0163ie \u015fi orientare, poate fi un fel de panaceu universal, \u00eentregul \u00a0e\u015fafodaj al c\u0103r\u0163ii rezem\u00e2ndu-se \u015fi put\u00e2nd s\u0103 se revendice dintr-un mix de cultur\u0103 general\u0103, una, cea a lui Pavel, apropiat\u0103 spa\u0163iului natal rural, mioritic, cum ar spune Blaga, cealalt\u0103, urban\u0103, rafinat\u0103 \u015fi decantat\u0103 prin medii sociale diferite, de la cel rom\u00e2nesc, natal, la cel tocmai de pe la antipozi, dintr-o Australie de sf\u00e2r\u015fit de secol XX, un spa\u0163iu de cultur\u0103 \u015fi civiliza\u0163ie ce l-a adoptat pe Ben, \u015fi c\u0103ruia el i s-a adaptat. \u015ei, totu\u015fi, cei doi, prin structura lor \u00een care elementul neoa\u015f rom\u00e2nesc iese puternic la suprafa\u0163a dialogului, d\u00e2ndu-i conota\u0163ie de universalitate \u00een foarte mare parte, reu\u015fesc un discurs intelectual stabil, atractiv, f\u0103r\u0103 scremete intelectualiste, nici atacuri nici gratuite, nici justificate, la o adic\u0103, o carte a unui echilibru spiritual de mari mae\u015ftri ai dialogului \u00eentre limite inexistente, doar presupuse, dar, culmea, niciodat\u0103… dep\u0103\u015fite!<\/p>\n

M\u0103rul p\u0103dure\u0163<\/strong> devine, \u00eens\u0103, \u015fi simbolul singur\u0103t\u0103\u0163ii intelectualului, al unei marginaliz\u0103ri sociale nemeritate. Pavel R\u0103tundeanu-Ferghete se risipe\u015fte pe sine c\u0103tre al\u0163ii, dar constat\u0103, de multe ori, c\u0103 nu prime\u015fte la fel, de cele mai multe ori recept\u00e2nd la schimb, refuzuri ori contre de-a dreptul. El nu se pl\u00e2nge de atare situa\u0163ie, o constat\u0103 \u015fi trage semnal de alarm\u0103 m\u0103rturisind c\u0103 \u00eensigurarea cu anas\u00e2na este costisitoare nu doar pentru cel expus astfel ci \u015fi pentru ceilal\u0163i, care se alieneaz\u0103 prin retragerile \u00een propriile cochilii, \u00een case \u015fi apartamente, \u00een opere scrise, nepublicate, dar auto-declarate valoroase, alteori risipind invidia, ura, du\u015fm\u0103nia, crima intelectual\u0103…<\/p>\n

Ben Todic\u0103, cel\u0103lalt m\u0103r p\u0103dure\u0163<\/em> al c\u0103r\u0163ii vine pe un fel de contrasens, dar numai \u00een scop de echilibrare a traseului, \u015fi se expune ca fiin\u0163\u0103 \u00eemp\u0103ciuitoare, calm\u00e2nd zbuciumul confratelui de dialog, m\u0103cinat \u015fi de pierderea so\u0163iei, de a c\u0103rei memorie se \u00eengrije\u015fte cu evlavie \u015fi nestr\u0103muat\u0103 pio\u015fenie. De altfel, chipul \u015fi spiritul acesteia, Vica, pre numele de alint, Ludovica, dup\u0103 actul de na\u015ftere, revine mereu ca un arhetip al atitudinii lui Pavel R\u0103tundeanu-Ferghete; ei \u00eei \u00eenchin\u0103 amintirile cele mai dragi, versuri \u015fi rug\u0103ciuni, la ea raporteaz\u0103 fapte \u015fi g\u00e2nduri, cum c\u0103 dac\u0103 i-ar fi plac sau ar deranja-o; este o aten\u0163ie care-l men\u0163ine \u00eentr-o stare de veghe fecund\u0103, \u00eei d\u0103 ap\u0103 la moara existen\u0163ei \u015fi la cea a scriiturii, la care Ben Todic\u0103 \u00eei \u00eendeamn\u0103 folosindu-se \u015fi de formul\u0103ri precum aceasta, \u00eentr-un context \u00een care vorbeau despre \u00eenv\u0103\u0163\u0103tur\u0103 \u015fi \u015ftimularea ei mai… neortodox\u0103, \u00een spa\u0163iul rom\u00e2nesc: \u201cSunt de acord cu tine c\u0103 sunt rom\u00e2n \u015fi de acolo vin \u015fi eu. Scrie c\u0103 scrii foarte exotic, sexi \u015fi dulce ca din p\u0103m\u00e2nt Dumnezeiesc.<\/em>\u201d<\/p>\n

Oamenii ace\u015ftia doi \u015ftiu s\u0103 converseze, \u015ftiu s\u0103 se provoace reciproc \u015fi \u015ftiu – mare art\u0103 – s\u0103 se \u015fi asculte, r\u00e2nd pe r\u00e2nd, arta dialogului, sau arta conversa\u0163iei<\/em>, de care se bucur\u0103 cei doi, mai \u00eent\u00e2i, apoi ceilal\u0163i, care \u00eei ascult\u0103 convers\u00e2nd este la mare pre\u0163 exersat\u0103 \u015fi modelat\u0103.<\/p>\n

\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0 Dialogul se converte\u015fte de multe ori \u00eentr-un elogiu nedisimulat adus \u0163\u0103ranului rom\u00e2n, elogiu \u00eentemeinicit \u015fi cu vorba neao\u015f\u0103 \u015fi cu fapta at\u00e2t de proprie \u015fi nedesmin\u0163it\u0103 a acestuia: \u00a0\u201cStro\u015feli, stro\u015feal\u0103-l apuc\u0103 stro\u015feala \u015fi porcii \u00een care Iisus o b\u0103gat dracii din oameni \u015fi o s\u0103rit \u00een mare, o avut stro\u015feal\u0103, a\u015fa-i c\u00e2nd te stro\u015fe\u015fte \u015fi chiar \u015fi \u0163\u0103ranul \u00een vorbirea lui e pudic, vezi grozavele fr\u00e2nturi de limb\u0103, c\u0103 \u0163\u0103ranul \u015fi ne\u015fcolat, neinstruit, nu-i vulgar, nu-i nepopular, nu-i buruienos, zdren\u0163os la gur\u0103 nici c\u00e2nd \u00eei mai scap\u0103 \u015fi lui c\u00e2te o vorb\u0103 ru\u015finoas\u0103, c\u0103-i mai scap\u0103 c\u00e2te o vorb\u0103 bolov\u0103noas\u0103, cum zice Zaharia Stancu \u015fi totu\u015fi iubirea aiasta r\u0103m\u00e2ne un dulce, un frumos, c\u0103 vorba dulce mult aduce, c\u0103 nu-i un nesp\u0103lat, un par lung \u015fi minte proast\u0103 \u015fi nu-i \u00eenalt \u015fi rar, \u00eei un dr\u0103gu\u0163 omul din popor\u201d, spune Pavel cel \u0162\u0103ran despre neamul s\u0103u din care se trage, \u015fi de care-i tare m\u00e2ndru.<\/p>\n

Instinctul s\u0103u nativ, de om al \u0163\u0103r\u00e2nei, nu se dezminte nici \u00eentr-un fel nici la o evaluare a democra\u0163iei, el r\u0103m\u00e2ne la fel de proasp\u0103t \u015fi de adev\u0103rat \u00een contextul at\u00e2t de agitat al actualit\u0103\u0163ii: \u201cTehnocra\u0163ii \u00een l\u0103comia \u015fi lipsa de educa\u0163ie a lor general\u0103, cre\u015ftin\u0103 ne-au b\u0103gat \u00een rahat \u015fi acum nu \u015ftiu cum s\u0103 mai salveze balan\u0163a lumii. Democra\u0163ia nu a fost niciodat\u0103 adev\u0103rat\u0103, nici m\u0103car \u00een Grecia antic\u0103, la grecii care au inventat-o. Au introdus-o cu for\u0163a ca s\u0103 fure \u00een lini\u015fte \u015fi legal tehnocra\u0163ii de atunci ca \u015fi cei de azi. Eu am men\u0163ionat aceste lucruri \u00een modul meu naiv, instinctual, \u00eenc\u0103, din primele \u015fase luni tr\u0103ite \u00een occident…; acum \u00een\u0163eleg mai bine c\u0103 to\u0163i \u015ftiu asta, \u00eens\u0103 se fac c\u0103 nu v\u0103d \u015fi prefacerea aceasta de prostitua\u0163i cu to\u0163ii, politicienii din ultima genera\u0163ie ne vor duce la o explozie de nemul\u0163umire a \u00eentregului occident.\u201d<\/p>\n

Aceast\u0103 neteam\u0103 a lui Pavel R\u0103tundeanu-Ferghete nu vine din vreo bravad\u0103 de operet\u0103, ori dintr-o temeritate susceptibil\u0103 de incon\u015ftien\u0163\u0103 extrem\u0103, ea vine din simplitatea omului care s-a convins c\u0103 via\u0163a este singular\u0103, c\u0103 este superb\u0103, \u015fi c\u0103 ea este un dar divin, \u00a0iar leg\u0103tura cu Dumnezeu o face inexpugnabil\u0103. Pavel R\u0103tundeanu-Ferghete tr\u0103ie\u015fte ca\u00a0 un martir \u00een propria\u00a0 sa via\u0163\u0103, nu-i este team\u0103 s\u0103 se sacrifice suflete\u015fte pentru semenii s\u0103i, sare repede \u00een ajutorul celorlal\u0163i, se m\u00e2nie \u015fi-i gata de ripost\u0103, bl\u00e2nd\u0103 ripost\u0103, verbal\u0103, atitudinal\u0103, cu deosebire la violentarea limbii rom\u00e2ne, a neamului din care se trage ori a marilor sale spirite, poe\u0163i, muzicieni, preo\u0163i etc. Credin\u0163a ortodox\u0103, Iisus \u015fi Dumnezeu, icoana bizantin\u0103 sunt nu doar sacrosancte pentru acest fiu de \u0163\u0103rani ardeleni ci sunt \u015fi carne, \u015fi s\u00e2nge \u015fi g\u00e2nd existen\u0163ial, ele alc\u0103tuiesc o matrice a verticalit\u0103\u0163ii sale, sunt un fel de coloan\u0103 a infinitului personal\u0103, care-l leag\u0103 at\u00e2t de p\u0103m\u00e2ntul natal c\u00e2t \u015fi de cerul de deasupra satului \u00een care tr\u0103ie\u015fte: <<Mul\u0163i sunt scriitorii rom\u00e2ni, deci nu sunt pu\u0163ini scriitorii care cum laude s\u0103 nu fi l\u0103udat satul rom\u00e2nesc, aici \u015fi or\u0103\u015feanul dezinteresat g\u0103sind ospitalitatea, omenia omenesc\u0103, acel: -“Bine ai venit!” Aceast\u0103 urare o v\u0103d \u015fi la intrarea-n arie, \u00een S\u00e2mpetru-Alma\u015fului, o v\u0103d la locul numit R\u00e2tul lui C\u0103lc\u00e2i, un \u015fes de care d\u0103deai dup\u0103 ce venind de la Hida-Alma\u015fului, dup\u0103 ce treceai de Podu Hopoii, nu departe de Valea Alma\u015fului, \u00een susu v\u0103ii S\u00e2mpetrului, \u00eenaint\u00e2nd prin depresiunea cu numele v\u0103ii, a S\u00e2mpetrului, spre sat. Mai nou, prim\u0103riile pun astfel de urare de cum d\u0103deai din toate direc\u0163iile \u00een hotarul fiec\u0103rui sat, fiind invita\u0163ie turistic\u0103, inima deschis\u0103, omenoas\u0103 a celor ce tr\u0103iesc \u00een p\u0103r\u0163ile noastre omene\u015fti-rom\u00e2ne\u015fti \u015fi nu era ceva formal, ci de anume o realitate dintotdeauna: “Bine a\u0163i venit!\u201d Ca atare ceea ce suntem noi \u00een\u015fine e iubire, drept la \u00eenviere>><\/p>\n

\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0 Spa\u0163ii largi din carte sunt reflec\u0163ia amintirii so\u0163iei sale Vica, spuneam, de cur\u00e2nd plecat\u0103 la cele ve\u015fnice. Amintirea r\u0103scolitoare nu este prilej ieftin de jelanie – la care, Pavel R\u0103tundeanu- Ferghete are tot dreptul, \u00een definitiv – nu, el sublimeaz\u0103 de-a lungul paginilor c\u0103r\u0163ii pierderea so\u0163iei \u00eentr-un filtru de decantare al emo\u0163iilor care ne face \u015fi pe noi, cititorii, p\u0103rta\u015fi \u015fi la durerea sa, dar \u015fi la raportarea fiec\u0103ruia dintre noi la puterea dragostei, la perspectiva m\u00e2ntuirii prin credin\u0163\u0103, \u015fi, de aici, la perspectiva unui transcendental ce devine familiar, prietenos: \u201cA murit Vica, trebuie s\u0103 admitem, c\u0103-i o normalitate, venim pe lume, ca s\u0103 murim. Nu ne na\u015ftem deodat\u0103 \u015fi nu deodat\u0103 murim, \u00eencearc\u0103 \u015fi medicul neurolog Rusu Vasile-Marius s\u0103 m\u0103 l\u0103mureasc\u0103 de firescul lucrurilor. Medicul, prieten de peste 32 ani, m\u0103 vede deprimat, \u00eentr-un fel extenuat, decep\u0163ionat \u015fi pe nic\u0103ieri \u015fi c\u0103uta, ca pe un pacient s\u0103 m\u0103 consoleze readuc\u00e2ndu-m\u0103 pe linia de plutire \u00een Arca Salvatorului insufl\u00e2ndu-mi curaj, optimism \u015fi poft\u0103 de via\u0163\u0103, cum tu o f\u0103ceai de la bun \u00eenceput, Ben, \u0163ie spun\u00e2ndu-\u0163i tot cu \u00eencredere \u015fi sinceritate, confes\u00e2ndu-m\u0103, ca unui preot. Trebuie s\u0103 \u00eenve\u0163i cum s\u0103 performezi, \u00eenv\u0103\u0163\u00e2nd psihic cum s\u0103 colorezi via\u0163a cu performan\u0163\u0103, de\u015fi nimic nu-i mur\u0103-n gur\u0103, c\u0103 timpul mai permite s\u0103 studiezi pentru a fi cu exigen\u0163\u0103 \u015fi excelen\u0163\u0103 pe coordonatele unei Rom\u00e2nii profunde \u015fi mari. Pentru via\u0163\u0103, noi rom\u00e2nii ne preg\u0103tim ca la carte.\u201d<\/p>\n

Cartea – de fapt, un dialog Ben Todic\u0103, aflat \u00een Australia, \u015fi Pavel R\u0103tundeanu-Ferghete, aflat \u00a0\u00een Ciub\u0103ncu\u0163a s\u0103l\u0103jan\u0103, satul s\u0103u de re\u015fedin\u0163\u0103, \u00een Rom\u00e2nia – este o manier\u0103 pe care cei doi protagoni\u015fti au mai folosit-o ca modalitate de exprimare public\u0103 a g\u00e2ndurilor \u015fi fr\u0103m\u00e2nt\u0103rilor, ea av\u00e2nd astfel impregnat\u0103 o puternic\u0103 dubl\u0103 personalitate, este un melanj frem\u0103t\u0103tor-fierbinte, care mobilizeaz\u0103 intelectual, dar \u015fi emo\u0163ional. Ea abund\u0103 de situa\u0163ii, m\u0103rturisiri \u015fi interpret\u0103ri ale unor experien\u0163e personale sau ale altora, este plin\u0103 de portrete de de prieteni, de cunoscu\u0163i, de personalit\u0103\u0163i culturale, politice, religioase, totul \u00eentr-o vitez\u0103 acaparatoare, care creaz\u0103 un vertij cuceritor prin limbajul plin de cuvinte insolite, rare \u00een vocabularul nostru uzual, de o sintax\u0103 inedit\u0103, ca aici, de exemplu: <<Nimic nu-i lipsit de sens \u00een Arca vie\u0163ii. \u015ei e demn de re\u0163inut: “un lucru \u00eenceput, trebuie \u015fi sf\u00e2r\u015fit, ca s\u0103 aib\u0103 sens \u015fi permanent\u0103 primenire a apei care trece pestre trei pietre la Piatra pe piatr\u0103, pescarul, av\u00e2nd firu-ntins, Victor \u0162\u0103ru\u015f\u201d, dup\u0103 cum zice pictorul Marin Gruia, fratele criticului \u015fi scriitorului Lucian Gruia. P\u00e2n\u0103 atunci s\u0103 nu scriu, chiar dac\u0103 o fac \u00eentr-o turnur\u0103 facil\u0103? Nef\u0103c\u00e2nd-o nu cumva \u00eemi pierd din experien\u0163\u0103 \u015fi a\u015fa pueril\u0103, copil\u0103roas\u0103, \u00een arta scrisului, ne-acceptat\u0103 de maistru Alex. \u015etef\u0103nescu, de\u015fi m-a \u00eentov\u0103r\u0103\u015fit \u00een via\u0163\u0103 o via\u0163\u0103, tot fiind cu gura pe mine prin Flac\u0103ra, Zig-zag, \u00een Supliment literar-artistic, Sc\u00e2nteia Tineretului public\u00e2ndu-mi culegeri din folclorul nostru inegalabil \u015fi inedit, ora\u0163ie de nunt\u0103, \u00eemi publica fiind cu iz spiritual popular, din folclorul adunat din zona dealurilor Clujului \u015fi Dejului, ca cet\u0103\u0163ean al satului rom\u00e2nesc, c\u0103 eram doar tehnician veterinar o \u015ftia deja, c\u0103 i-am spus-o, ca s\u0103 \u015ftie cu cine, cu ce pramatie, cu ce ciuf-ciocloflender are de lucru, de\u015fi eram un om imposibil s\u0103 devin\u0103 scriitor, chiar dac\u0103 domnia sa zicea contrarul, viceversa \u015fi incredibil, dar adev\u0103rat, nu-l f\u0103ceam de ru\u015fine pe acest mare dasc\u0103l, colos al scrisului, profesor de marc\u0103 al meu, nu-l f\u0103ceam de r\u00e2s \u015fi turc\u0103 m\u0103car, bat\u0103r, \u00een clipa de fa\u0163\u0103, c\u0103: “nu-i a\u015fa, c\u0103 \u015fi caii se pu\u015fc\u0103” cu dulcele glon\u0163 al Patriei Limba Rom\u00e2n\u0103?>><\/p>\n

\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0 De asemenea, avem \u00een \u201cMere p\u0103dure\u0163e\u201d \u015fi multe versuri, sau ceva ce poate fi asimilat poeziei, texte pline de candoare, cu multe figuri de stil, cu metafore cu iz arhaic, unele \u00eembin\u00e2nd filosofia cu prozaica actualitate, altele religia cu profanul, uneori, sacrul cu cotidianul. Rezultatul este un text greu \u00eencadrabil unui gen anumit, dar nu asta-i, credem, important, ci faptul c\u0103 oricare dintre ele completeaz\u0103 atmosfera insolit\u0103 a c\u0103r\u0163ii, deloc plictisitoare din momentul \u00een care ai intrat pe firul ei intim, poeme \u00een proz\u0103, dac\u0103 vre\u0163i, le putem numi, ori c\u00e2nturi de dor \u015fi \u00eendurare, \u00een alt\u0103 \u00een\u0163elegere, oricum, multe dintre ele o au pe so\u0163ia Vica, plecat\u0103 \u00eentru Domnul, ca personaj ce revine aproape programatic, dar dep\u0103\u015fit ca moment pur dureros – vrem s\u0103 spunem, urcat \u00eentr-o alt\u0103 dimensiune de tr\u0103ire emo\u0163ional\u0103, mai aproape, probabil, de \u00eengeri: \u201c Mie mi-o murit ce mi-o fost mai iubit,\/ so\u0163ia, de soare r\u0103s\u0103rit de Rom\u00e2nia,\/ dup\u0103 ce-am stat cinci luni la c\u0103p\u0103t\u00e2iul ei,\/ st\u00e2nd ciucit, murculit,\/ uneori repezit, Suc\u0103-om sucit,\/ c\u0103 om lene\u015f, nu mi s-a pus pesme\u0163ii la muiat\/ pentru a nu fi de hazard sp\u00e2nzurat\/ cu ciucurii br\u00e2ului de toarta inelului\/ de aur b\u0103gat din r\u00e2tul porcului\/ de la u\u015fa ru\u015finii parlamentului,\/ c\u0103 eu stam am\u0103r\u00e2t, om nec\u0103jit la c\u0103p\u0103t\u00e2iul ei\/ vis\u00e2nd, Eminescu, plin de amor \u015fi sc\u00e2ntei\/ \u015fi dragoste, cutez\u0103tor, la cur\u0163i de dragoste \u015fi dor\/ stam s-o m\u00e2ng\u00e2i \u00een suferin\u0163a ei pe sub teii \u00eenflori\u0163i pe alei\/ pentru rod de porumbei\/ stam nevis\u00e2nd o clip\u0103 moartea ei, c-are s\u0103 moar\u0103,\/ lu\u00e2nd-o Dumnezeu sub scut\/ \u015fi pe scut sub dulcea minune a luminii de lumi de \u00eenceput,\/ sub dulcea lui arip\u0103 urm\u00e2nd s\u0103\u00a0 treac\u0103 prin v\u0103mi de culmi,\/ din via\u0163a mea de stea, iubire la \u00een\u0103l\u0163imi\/ \u015fi profunzimi de \u0163ara mea, \u00een \u0163ara mea,\/ ca m\u00e2ndr\u0103 a mea f\u0103r\u0103 de ea, sim\u0163ind la inimioar\u0103:\/ o grea povar\u0103.\u201d (O grea povar\u0103)<\/p>\n

\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0 \u201cMere p\u0103dure\u0163e\u201d este \u015fi un excelent glosar de tr\u0103iri patriotice, un index al sentimentelor p\u0103strate cu sfin\u0163enie \u015fi exprimate ritualic, cu evlavie, ca-ntr-o procesiune m\u0103n\u0103stireasc\u0103. Cuvintele \u201c\u0163ar\u0103\u201d, \u201epopor\u201d, \u201eRom\u00e2nia\u201d, \u201etricolor\u201d sunt rostite – rostirea r\u0103zbate, parc\u0103 din pagini, ca dintr-un clopot \u00eengropat \u00een inim\u0103 – incantatoric, \u015fi orice referin\u0163\u0103 la vorba rom\u00e2neasc\u0103, la spa\u0163iul carpatin, ardelenesc ori din alt\u0103 oricare parte de \u0162ar\u0103 rom\u00e2neasc\u0103 este aurit\u0103 de respect \u015fi plec\u0103ciune. Nu este aici, \u00een astfel de atitudini niciun fel de f\u0103\u0163\u0103rnicie, de demogogie ori slug\u0103rnicie, nu, acesta este un mod de via\u0163\u0103 autentic rural, care \u00ee\u015fi recunoa\u015fte ob\u00e2r\u015fiile \u015fi nu \u015fi le reneag\u0103, o dat\u0103, pentru c\u0103 nu are de ce, iar doi, pentru c\u0103 dac\u0103, totu\u015fi, ar fi vreun motiv de renegare, el va fi musai \u00eendep\u0103rtat, ca un corp str\u0103in, pentru c\u0103 niciun rom\u00e2n, ne \u00eenva\u0163\u0103 Pavel R\u0103tundeanu-Ferghete, nu-\u015fi hule\u015fte neamul \u015fi \u0163ara, sub nicio justificare: <<(…) de\u015fi dialogul e la distan\u0163\u0103: Rom\u00e2nia-Australia se \u00eentrep\u0103trunde, \u00een iubire \u015fi marea speran\u0163\u0103 de bine, c\u0103 unde iubire e, Dumnezeu e; iubire de Dumnezeu \u015fi iubire de aproape \u00eentru drept de salvare, de pace, drept de iubire, iubire \u015fi iar iubire, drept la \u00eenviere pentru oricare dintre candida\u0163ii la fericire, c\u0103 nimeni n-are ce se \u00eendoi de calea duh de adev\u0103r c\u0103tre duh de via\u0163\u0103, cu talan\u0163ii \u00eenmul\u0163i\u0163i cu har \u00eentru soare r\u0103sare de centenar Rom\u00e2nia profund\u0103 \u015fi mare g\u0103tit\u0103, ca de nunt\u0103; m\u00e2ndru na\u0163ional \u015fi de s\u0103rb\u0103toare raportat la universal, ca rom\u00e2nul aparte fiecare \u00eentru scop tabu \u015fi, ca atare, dar cu darul lui Dumnezeu pentru a face pe \u00eentreg mapamondul Rai. Fiecare stupar \u00ee\u015fi linge degetele, dar tu ar\u0103t\u00e2ndu-\u0163i iubirea \u015fi pre\u0163uirea pentru-n mare preot de \u0163ar\u0103, prieten nepre\u0163uit \u015fi mie, cum zice chiar domnia sa: “prieten de o via\u0163\u0103”, om de suflet \u015fi f\u0103r\u0103 a \u00een\u015fira alte epitete \u015fi superlative>><\/p>\n

\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0 \u00centr-o lume care \u00eencepe s\u0103 se clatine tot mai v\u00e2rtos din temeliile Facerii Dint\u00e2i, Omul Pavel R\u0103tundeanu-Ferghete se simte strivit, abandonat, \u00eenstr\u0103inat. Preocup\u0103rile scriitorice\u015fti \u00eel mai salveaz\u0103 pe c\u00e2t se mai poate, dialogul cu confratele Ben Todic\u0103 \u00eei umplu un timp existen\u0163ial care, altfel, s-ar pr\u0103bu\u015fi \u00een neantul alien\u0103rii \u015fi mai atroce. Astfel, coresponden\u0163a adunat\u0103 \u00eentre paginile acestor… \u201cmere p\u0103dure\u0163e\u201d se constituie \u00eentr-o mare \u015fi necesar\u0103 \u00a0– at\u00e2t pentru Pavel R\u0103tundeanu-Ferghete, \u00een principal, dar \u015fi pentru Ben Todic\u0103, acaparat de impetuozitatea confesiunilor celuilalt – m\u0103rturisire de via\u0163\u0103, dublat\u0103 de o m\u00e2ntuire prin \u00eemp\u0103r\u0103\u015firea c\u0103tre cititor a toate c\u00e2te le vor fi venind \u00een raza g\u00e2ndului de-a lungul dialogului: << Uneori, nici eu nu sunt mul\u0163umit de mine, de natura mea, de faptul, c\u0103 scriu c\u0103ut\u00e2nd s\u0103 m\u0103 descop\u0103r \u00een duh de via\u0163\u0103 \u015fi \u00een duh verde ca de m\u0103r, duh de crud de iarb\u0103, duh de acas\u0103, duh dumnez\u0103iesc de adev\u0103r, c\u0103 f\u0103r\u0103 iubire, ce-am fi, Ben? Unde ne-ar fi tihna, lini\u015ftea, nebunia de a fi originali, exclusiv prin formula de a fi aparte, \u00een speran\u0163a, c\u0103 ziua bun\u0103 se cunoa\u015fte diminea\u0163a, prin pl\u0103cere fiind na\u0163ionali deosebi\u0163i cu dreptul de \u00eenviere \u015fi de a avea o via\u0163\u0103 mai bun\u0103, de\u015fi nu se poate f\u0103r\u0103 a tr\u0103i, cum zic al\u0163ii: “\u00een minciuni adev\u0103rate”, de\u015fi suntem excep\u0163ionali, piedici “st\u00e2nci de poticnire” pentru ceilal\u0163i. Ne \u00eentrecem permanent cu noi \u00een\u015fine, ca ni\u015fte ploua\u0163i, \u00een momente senine, momente \u015fi cu soare, dar rezultatul nu-i cel a\u015fteptat, c\u0103 omul poate fi ca apa peste cotele de inundare, perpetum mobile f\u0103c\u00e2nd harcea-parcea lucrurile rezonabile, bune, ca o vreme schimb\u0103toare \u015fi cu o ploaie sporadic\u0103, r\u0103zlea\u0163\u0103, uneori \u015fi pl\u0103cut, \u015fi a\u015fa cum \u00eel vezi \u015fi cum arat\u0103 \u015fi lucrurile, \u00een ni\u015fte calcule cu o logic\u0103 filozofic\u0103 \u015fi matematic\u0103, mai \u00eempedic\u00e2ndu-te \u015fi \u00een birocratismul cu limite care te limiteaz\u0103, obtuzitatea d\u00e2ndu-te cu capul de to\u0163i p\u0103re\u0163ii obscurit\u0103\u0163ii de care te ba\u0163i, risc\u00e2ndu-\u0163i starea de s\u0103n\u0103tate, c\u0103 pur \u015fi simplu fiindu-ne cum v\u0103dit e cu-n drept de sus\u0163inere, c\u0103 omul e cum e o dihanie ciudat\u0103, un aparte, \u00eentr-un efort concertat de contraste vizate, de un drept de a fi, c\u0103 e un mecanism, un mijloc prin care ne promov\u0103m ca na\u0163iune \u015fi Patrie Limba Rom\u00e2n\u0103 cu locuri frumoase: castele, biserici \u015fi mun\u0163i cu aur, cu brazi \u015fi alte facilit\u0103\u0163i pitore\u015fti, o realitate cu notorietate turistic\u0103, c\u0103, Doamne Dumnezeule, avem unitate \u015fi specific na\u0163ional, cu bogat folclor \u015fi diverse tradi\u0163ii, cum rar mai au alte popoare, au superior, major, nep\u0103str\u00e2ndu-\u015fi-le \u00een patrimoniul lor, cum au f\u0103cut-o rom\u00e2nii no\u015ftri neru\u015fin\u00e2ndu-se de aceast\u0103 “laud\u0103” de zestre spiritual\u0103 a neamului nostru, mioriticul, Dumnezeul nostru.>>, spune Pavel R\u0103tundeanu-Ferghete \u00eentr-un fragment cu fraze lungi ca ale unui Gabriel Garcia Marquez de prin p\u0103r\u0163ile Ardealului.<\/p>\n

Patriarh al vie\u0163ii tradi\u0163ionale, p\u0103str\u0103tor al valorilor mai vechii civiliza\u0163ii rom\u00e2ne\u015fti, de esen\u0163\u0103 traco-dacic\u0103, plin\u0103 de parfumul unui arhaism cu accente moderne moderate, Pavel R\u0103tundeanu-Ferghete umple carafa literaturii contemporane, al\u0103turi de confratele s\u0103u, scriitorul \u015fi jurnalistul Ben Todic\u0103, cu o licoare aromat\u0103, puternic\u0103, rar\u0103, \u015fi din care cu c\u00e2t sorbi, ea pare c\u0103 se \u00eenmul\u0163e\u015fte! Este un \u201cmiracol\u201d cultural de care pu\u0163ine scrieri se bucur\u0103 \u00een istoria literelor rom\u00e2ne\u015fti de mai alt veac \u015fi mai de-acu\u2019!<\/p>\n

Altfel, cartea aceasta, subintitulat\u0103 \u201cdialog\u201d, este un mesaj ferm \u015fi ap\u0103sat despre via\u0163\u0103 \u015fi despre moarte, despre credin\u0163\u0103, \u0163ar\u0103 \u015fi neam, despre iubire \u015fi destin, \u015fi despre multe altele, toate contopite \u00eentr-un mesaj lansat acum, la \u00eenceput de Mileniu II, dar cu r\u0103zbatere spre un totdeauna, negre\u015fit!<\/p>\n

\u2014\u2014\u2014\u2014\u2014\u2014\u2014\u00a0<\/strong><\/p>\n

Dan \u015eALAPA<\/strong><\/p>\n

21 februarie 2019<\/strong><\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Despre via\u0163\u0103, moarte, \u0163ar\u0103 \u015fi credin\u0163\u0103 \u2013 acum, pentru totdeauna   Decodarea metaforei din titlul acestei c\u0103r\u0163i neobi\u015fnuite prin textul [&hellip<\/p>\n","protected":false},"author":1,"featured_media":0,"comment_status":"closed","ping_status":"closed","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"footnotes":""},"categories":[3],"tags":[],"class_list":["post-43265","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-articole"],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/43265","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/users\/1"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=43265"}],"version-history":[{"count":2,"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/43265\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":43268,"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/43265\/revisions\/43268"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=43265"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=43265"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=43265"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}