{"id":43807,"date":"2019-03-14T13:04:55","date_gmt":"2019-03-14T13:04:55","guid":{"rendered":"http:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/?p=43807"},"modified":"2019-03-14T13:18:31","modified_gmt":"2019-03-14T13:18:31","slug":"ioan-popoiu-crestinarea-romanilor-vii","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/2019\/03\/14\/ioan-popoiu-crestinarea-romanilor-vii\/","title":{"rendered":"Ioan POPOIU: Cre\u0219tinarea rom\u00e2nilor (VII)"},"content":{"rendered":"

\"\"<\/a>P\u0103g\u00e2ni \u015fi cre\u015ftini \u00een fosta Dacie roman\u0103<\/strong><\/p>\n

Num\u0103rul descoperirilor cre\u015ftine, datate \u00eentre 275 \u015fi 375, \u00een provincia Dacia, a variat: loca\u015fe de cult la Sl\u0103veni (jud. Olt) \u015fi Porolissum (Moigrad-jud. S\u0103laj)-aici, prin transformarea unui sanctuar p\u0103g\u00e2n \u00eentr-un loca\u015f cre\u015ftin, semn al victoriei religiei cre\u015ftine. La sf\u00e2r\u015fitul secolului al IV-lea, credin\u0163a cre\u015ftin\u0103 cucerise pe cei mai mul\u0163i daco-romani. Basilica de la Morisena (Cenad, jud. Timi\u015f) este controversat\u0103, iar alte biserici aflate la Apulum (Alba Iulia), Densu\u015f (jud. Hunedoara), Prejmer (jud. Bra\u015fov), Drobeta (Turnu Severin) sunt considerate o specula\u0163ie a teologilor (N. Zugravu). Bisericile aflate sunt pu\u0163ine din cauza insecurit\u0103\u0163ii din zon\u0103. Tocmai acum limba rom\u00e2n\u0103 a conservat termenul ce desemna cl\u0103direa (l\u0103ca\u015ful de cult) cre\u015ftin\u0103, basilica (biseric\u0103)-termenul s-a n\u0103scut \u00een nordul Dun\u0103rii, \u201ea fost adus de misionari din sudul fluviului\u201d(P\u00e2rvan). La Biertan (jud. Sibiu) s-a aflat o t\u0103bli\u0163\u0103 votiv\u0103 cu inscrip\u0163ia \u201eEgo Zenovius votum posui\u201d-o ofrand\u0103 (donariu), apoi fibula-inel de la Micia (Ve\u0163el-jud. Hunedoara) cu inscrip\u0163ia\u00a0 \u201eQuartine vivas\u201d.<\/p>\n

Ca o concluzie general\u0103, cre\u015ftinarea monumentelor funerare este o dovad\u0103 clar\u0103 a penetra\u0163iei ad\u00e2nci a noii religii printre daco-romani \u015fi, \u00een acela\u015fi timp, ea este o prob\u0103 a leg\u0103turii dintre cele dou\u0103 ramuri ale cre\u015ftin\u0103t\u0103\u0163ii dun\u0103rene. Fenomenul acesta a \u00eenceput sub Constantin (dup\u0103 306) \u015fi atinge apogeul sub Teodosie II (408-450)- prin edictul din 435, el decidea ca templele s\u0103 fie distruse \u015fi apoi purificate prin cre\u015ftinare.<\/p>\n

Printre argumentele cre\u015ftin\u0103rii se afla \u015fi practica \u00eenhuma\u0163iei ce se generalizeaz\u0103 din secolul al IV-lea. Existen\u0163a cre\u015ftinilor abandona\u0163i de Imperiu era o realitate, dar sub aspectul organiz\u0103rii, dup\u0103 275, nu \u015ftim care era situa\u0163ia, nici un episcop nord-dun\u0103rean n-a participat la conciliile (sinoadele) de la Niceea, Constantinopol \u015fi la cele locale, dar trebuie s\u0103 fi fost. Limba rom\u00e2n\u0103 a mo\u015ftenit dou\u0103 vocabule referitoare la ierarhia ecleziastic\u0103: \u201episcup\u201d (episcopus) \u015fi \u201epreut\u201d (presbyter) \u2013 o dovad\u0103 c\u0103 \u00een a\u015fez\u0103rile daco-romane func\u0163ionau elementele fundamentale ale ierarhiei biserice\u015fti. Pe de alt\u0103 parte, secolul al IV-lea a fost epoca de aur a chorepiscopilor, episcopi itineran\u0163i de \u0163ar\u0103 (sate) \u015fi periodeu\u0163i (misionari). Statutul politic \u015fi canonic al teritoriilor din nordul Dun\u0103rii, nucleele cre\u015ftine daco-romane, de pild\u0103, cele de la\u00a0 Sucidava, Sl\u0103veni, Romula, depindeau de scaunele episcopale de pe malul drept dun\u0103rean, Oescus, Ratiaria, Aquae, Viminacium. De\u015fi lipsesc obiectele cre\u015ftine, adep\u0163i ai religiei noi se aflau \u015fi \u00een alte teritorii controlate de Imperiu.<\/p>\n

\u00cen sursele istorice, nu este men\u0163ionat nici un slujitor din comunit\u0103\u0163ile cre\u015ftine daco-romane dependente de Moesia Prima \u015fi Dacia Ripensis. \u00cen partea central\u0103 \u015fi de nord a ex-provinciei Dacia, r\u0103mas\u0103 permanent \u00een afara Imperiului, men\u0163ion\u0103m bisericile de la Ulpia Traiana, Apulum, Potaissa, Porolissum, care, prin vechimea lor, au conservat structura organizatoric\u0103 \u015fi ierarhic\u0103 anterioar\u0103 anului 275. Putem vorbi aici, \u00een nordul Dun\u0103rii (Dacia) de o via\u0163\u0103 cre\u015ftin\u0103 autonom\u0103, f\u0103r\u0103 ierarhie complet\u0103 \u015fi complicat\u0103, cu sacerdo\u0163i ale\u015fi de credincio\u015fi ce s\u0103v\u00e2r\u015feau unele taine. Cre\u015ftinarea altor locuitori \u015fi apari\u0163ia unor noi comunit\u0103\u0163i a fost opera unui misionarism de contact, direct, \u201ecelular\u201d \u2013 de la un nucleu daco-roman la altul \u2013 \u00een care erau implica\u0163i credincio\u015fi \u015fi slujitori locali. Acest mod de convertire a p\u0103g\u00e2nilor explic\u0103 conservarea unor elemente antice (precre\u015ftine) \u00een cre\u015ftinismul rom\u00e2nesc. Bisericile daco-romane din nordul Dun\u0103rii nu erau izolate, ele se aflau \u00een contact cu comunit\u0103\u0163ile din Imperiu, mai ales din eparhiile Moesia Prima \u015fi Dacia Ripensis, a c\u0103ror jurisdic\u0163ie se extindea \u015fi \u00een nordul Dun\u0103rii-ceea ce sus\u0163inea \u015fi P\u00e2rvan. Bisericile cre\u015ftine latine din Dacia depindeau de biserica-mam\u0103 din sud-vestul Dun\u0103rii, Moesia Prima..Organizarea ierarhic\u0103 \u015fi dependen\u0163a canonic\u0103 a bisericilor daco-romane punea problema rela\u0163iilor cu papalitatea ale cre\u015ftinilor nord-danubieni. \u00cen 1900, istoricul Dim. Onciul, \u00een studiul \u201ePapa Formosus \u00een tradi\u0163ia noastr\u0103 istoric\u0103\u201d<\/strong> (\u00een Scrieri istorice<\/strong>, 1968) a pus problema jurisdic\u0163iei scaunului roman \u00een spa\u0163iul rom\u00e2nesc, care\u00a0 se exercita prin vicariatul de Thessalonic. Ideea este reluat\u0103, \u00een 1911, de V. P\u00e2rvan, \u00een Contribu\u0163ii\u2026<\/strong>, cu argumente epigrafice, literare, arheologice, \u015fi apoi reluat\u0103 de al\u0163i istorici, precum A. Sacerdo\u0163eanu.<\/p>\n

\u00cen sud-estul Europei, \u00eentre 325-381, s-au impus dou\u0103 scaune episcopale: Heraclea \u015fi Sirmium, pentru diocezele Illyricum, Dacia \u015fi Macedonia. Dar, \u00een 381, prin conciliul (sinodul) II Constantinopol, scaunul episcopal de-aici \u00ee\u015fi extindea jurisdic\u0163ia asupra unor eparhii din sudul Dun\u0103rii \u015fi, \u00een acela\u015fi timp, \u00ee\u015fi manifesta autoritatea \u00een aceast\u0103 zon\u0103 scaunul Romei. Cathedra Petri (Scaunul lui Petru)\u00a0 avea un prestigiu necontestat\u00a0 de nimeni \u00een Biserica universal\u0103, \u00eenc\u0103 din vremurile apostolice, iar \u00een secolul al IV-lea, el a dob\u00e2ndit noi dimensiuni. Conciliul ecumenic de la Constantinopol (381) stabilise ca bisericile din afara statului roman (neamurile barbare) s\u0103 se conduc\u0103 dup\u0103 normele instituite de P\u0103rin\u0163i, lucru posibil \u00een sudul Daciei, aflate \u00een contact nemijlocit cu centrele episcopale de pe linia Dun\u0103rii. Dar \u00een celelalte (majoritatea) biserici daco-romane, situate \u00een afara structurilor civile \u015fi ecleziastice imperiale, adic\u0103 \u00een centrul, nordul \u015fi estul Daciei, aflate departe de dezbaterile teologice \u015fi dominate de o cultur\u0103 oral\u0103, circula\u0163ia ideilor a fost mai limitat\u0103, tradi\u0163ia mai puternic\u0103, disciplina mai relaxat\u0103.<\/p>\n

Astfel, \u00een aceste teritorii rom\u00e2ne\u015fti sau \u00een cea mai mare parte a lor, starea credin\u0163ei \u015fi disciplinei cre\u015ftinilor nord-dun\u0103reni trebuie s\u0103 fi fost foarte apropiat\u0103 de cea \u00eenf\u0103\u0163i\u015fat\u0103 pentru germanii eretici (arieni) de c\u0103tre Salvianus: \u201eace\u015ftia au mai degrab\u0103 tradi\u0163ii dec\u00e2t \u00eenv\u0103\u0163\u0103tur\u0103, fiindc\u0103 ei nu p\u0103streaz\u0103 ceea ce \u00eei pov\u0103\u0163uie\u015fte adev\u0103rul legii (cre\u015ftine), ci ceea ce le-a inoculat stric\u0103ciunea unei rele tradi\u0163ii. Barbarii nu \u015ftiu nimic altceva dec\u00e2t ceea ce aud de la \u201e\u00eenv\u0103\u0163a\u0163ii\u201d lor \u015fi, astfel, cei ne\u015ftiutori ai \u00eentregii \u015ftiin\u0163e cunosc esen\u0163a legii dumnezee\u015fti mai mult din \u00eenv\u0103\u0163\u0103tur\u0103 dec\u00e2t din citit, p\u0103streaz\u0103 mai degrab\u0103 \u00eenv\u0103\u0163\u0103tura primit\u0103 din predica oral\u0103 dec\u00e2t legea\u201d. Nu sunt cuvinte mai adev\u0103rate pentru a zugr\u0103vi starea cre\u015ftinilor din nordul Dun\u0103rii. \u00centregul context istoric-politic-cultural a favorizat, \u00een spa\u0163iul nord-dun\u0103rean (viitor rom\u00e2nesc), \u00eensu\u015firea unui cre\u015ftinism mai pu\u0163in riguros, cu multe elemente str\u0103ine de dogma sa, \u00een care s-au infiltrat idei \u015fi tradi\u0163ii vechi, precre\u015ftine (necre\u015ftine), a\u015fadar, un cre\u015ftinism popular, spontan, mai aproape de sufletul oamenilor. \u00centrebare: printre cre\u015ftinii din nordul Dun\u0103rii au p\u0103truns \u015fi erezii ale secolului al IV-lea? Petre \u015e. N\u0103sturel, \u00eentr-un studiu despre Cre\u015ftinismul rom\u00e2nesc \u00een epoca invaziilor,<\/em><\/strong> ajungea la concluzia c\u0103 str\u0103mo\u015fii rom\u00e2nilor au p\u0103strat constant simbolul niceo-constantinopolitan (325-381).<\/p>\n

Pe parcursul secolului al IV-lea, \u00een sudul Dun\u0103rii, s-au afirmat mai multe erezii, mai ales cea arian\u0103, \u00eenc\u00e2t aceasta a divizat episcopiile sud-dun\u0103rene: cele de Sirmium, Singidunum (Moesia Prima), de Ratiaria (Dacia Ripensis) au fost luate de arieni, iar altele (de Viminacium, Oescus, Aquae) au p\u0103strat comuniunea cu Athanasie de Alexandria \u015fi al\u0163i ap\u0103r\u0103tori ai ortodoxiei. Abia la conciliul de la Aquileia (381), la care a participat episcopul Ambrosius de Mediolanum, arianismul illyric (sud-dun\u0103rean) a fost \u00eenvins definitiv, prin condamnarea ultimilor s\u0103i sus\u0163in\u0103tori. Controversele doctrinare din Imperiu (spa\u0163iul sud-dun\u0103rean) au avut efecte \u015fi \u00een spa\u0163iul daco-roman, deoarece episcopii sud-dun\u0103reni ce-\u015fi exercitau jurisdic\u0163ia\u00a0 \u015fi \u00een st\u00e2nga Dun\u0103rii erau diviza\u0163i, dar se pare c\u0103 aceste dispute au atins prea pu\u0163in pe credincio\u015fii simpli daco-romani. \u00cens\u0103 o influen\u0163\u0103 a venit de la instalarea, dup\u0103 275, a dacilor liberi, infiltra\u0163i din teritoriile de nord-vest \u015fi din cele est-carpatice, care prin credin\u0163a lor tradi\u0163ional\u0103 (zalmoxian\u0103) au contribuit la \u00eent\u0103rirea rezisten\u0163ei mediului rural autohton \u00een fa\u0163a penetra\u0163iei religiei cre\u015ftine. Au p\u0103truns apoi elemente etnice germane, purt\u0103toare ale culturii S\u00e2ntana de Mure\u015f, ritul funerar reflect\u0103 o diversitate de credin\u0163e \u015fi obiceiuri religioase ale exponen\u0163ilor acestei culturi (civiliza\u0163ii).<\/p>\n

Nu \u015ftim cum se desf\u0103\u015fura liturghia, dar rezult\u0103 c\u0103 liturghia euharistic\u0103 \u015fi alte elemente ale cultului cre\u015ftin se efectuau, \u00een ex-provincia Dacia, \u00een limba latin\u0103. \u00cen teritoriile daco-romane, latinizarea a \u00eenceput \u00eenc\u0103 sub Principat (ante 275), dar r\u0103sp\u00e2ndirea rapid\u0103 a evangheliei dup\u0103 aceea a accelerat cre\u015ftinarea \u015fi latinizarea limbajului religios, astfel \u00eenc\u00e2t religia cre\u015ftin\u0103 a fost un \u201efactor de latinizare\u201d. Dovada cea mai eclatant\u0103 a caracterului latin al liturghiei din Biserica daco-roman\u0103 este atestarea, \u00een vechile scrieri biserice\u015fti, a expresiei \u201eDoamne, miluie\u015fte\u201d, care provine din \u201emiserere<\/em> Domine<\/em>\u201d, folosit \u00een Biserica latin\u0103, dup\u0103 cum a ar\u0103tat Petre \u015e. N\u0103sturel, ceea ce demonstreaz\u0103 elaborarea unei \u201eforma mentis\u201d.<\/p>\n

Cultul martirilor \u00een spa\u0163iul daco-roman a fost impulsionat de practicarea acestuia \u00een bisericile de pe malul drept (sudic) al Dun\u0103rii. Anul liturgic, marile s\u0103rb\u0103tori, \u00een nordul Dun\u0103rii, erau: Na\u015fterea, Boboteaza, Pa\u015ftele, \u00cen\u0103l\u0163area, Cincizecimea. Ritul funerar \u00een Dacia nord-dun\u0103rean\u0103, universul funerar al credincio\u015filor locali erau dominate de numeroase elemente p\u0103g\u00e2ne, pe care ierarhii, sinoadele \u015fi Imperiul cre\u015ftin \u00eencercau zadarnic s\u0103 le elimine din comportamentul supu\u015filor. Dar mo\u015ftenirea antic\u0103 (precre\u015ftin\u0103) era prea puternic\u0103 pentru a fi u\u015for eliminat\u0103. Prezen\u0163a \u00een limba rom\u00e2n\u0103 a termenilor \u201epriveghea\u201d, \u201epriveghere\u201d, priveghi\u201d, proveni\u0163i din latinul pervigilare (\u201ea veghea toat\u0103 noaptea\u201d) \u015fi a \u201ecom\u00e2nda\u201d (\u201ea da de poman\u0103\u201d), \u201ecom\u00e2nd\u201d (\u201epoman\u0103\u201d) provenite din lat. commendare (a \u00eencredin\u0163a) sunt dovezi indirecte ale perpetu\u0103rii vechii cutume funerare \u00een nordul Dun\u0103rii.<\/p>\n

\u00centr-un \u0163inut ca cel nord-dun\u0103rean al fostei provincii Dacia, r\u0103mas politic-administrativ \u015fi bisericesc \u00een afara Imperiului, un conflict acut \u00eentre vechea \u015fi noua credin\u0163\u0103 a fost pu\u0163in probabil, dimpotriv\u0103, putem presupune, intuitiv, c\u0103 n-a fost teritoriu mai propice convie\u0163uirii p\u0103g\u00e2no-cre\u015ftine ca cel din nordul Dun\u0103rii. Este adev\u0103rat, limba rom\u00e2n\u0103 conserv\u0103 cuv\u00e2ntul \u201ez\u0103natic\u201d-dianaticus, adorator al Dianei, \u201edrac\u201d \u015f.a., dar zelul eroic al apostolilor sud-dun\u0103reni contra \u201ez\u0103naticilor\u201d (de la z\u00e2n\u0103), de care vorbea P\u00e2rvan, nu este verosimil, dar nici idilic\u0103 n-a fost impunerea cre\u015ftinismului, cum sus\u0163inea Panaitescu. \u00cen sf\u00e2r\u015fit, originea cuv\u00e2ntului \u201ep\u0103g\u00e2n<\/em>\u201d, adic\u0103 necre\u015ftin, necredincios, dup\u0103 P\u00e2rvan, termenul paganus<\/em> a fost introdus de noua credin\u0163\u0103 din secolul V \u015fi desemneaz\u0103 pe locuitorul unui pagus (sat)-pagani (rurali). Dar, spune N. Zugravu, nu termenii \u201epagus<\/em>\u201d \u015fi \u201epaganus<\/em>\u201d a generat termenul \u201ep\u0103g\u00e2n<\/em>\u201d, adic\u0103 \u201enecredincios\u201d, necre\u015ftin. Dup\u0103 \u00eencetarea ordinii politice \u015fi militare imperiale, a urmat ruralizarea general\u0103 a Daciei, a nordului Dun\u0103rii- \u00een secolul al IV-lea, \u015fi cre\u015ftinismul, dar \u015fi p\u0103g\u00e2nismul aveau partizani la ora\u015f \u015fi la sat, deci pagani nu putea desemna numai pe rusticii ata\u015fa\u0163i de vechile credin\u0163e necre\u015ftine. Concluzie: acest termen\u00a0 \u201ep\u0103g\u00e2n<\/em>\u201d (necre\u015ftin) s-a impus \u00een a doua jum\u0103tate a secolului al IV-lea, prin echivalen\u0163a f\u0103cut\u0103 de credincio\u015fii daco-romani \u00eentre ethnikoi gentes<\/em>, nationes<\/em> (\u201eneamuri\u201d),\u00a0 \u201eadoratori ai vechilor divinit\u0103\u0163i\u201d, \u015fi barbarii p\u0103g\u00e2ni (necre\u015ftini) p\u0103trun\u015fi pe teritoriul nord-danubian, dup\u0103 mijlocul secolului IV (go\u0163i, huni). Prin urmare, \u00een spa\u0163iul autohton s-a ajuns la identitatea \u00eentre romanus \u015fi christianus, astfel \u00eenc\u00e2t se poate spune c\u0103 romanizarea \u015fi cre\u015ftinarea au devenit elemente de individualizare etnic\u0103 \u015fi spiritual\u0103 (religioas\u0103) fa\u0163\u0103 de \u201eBarbaria\u201d (lumea barbar\u0103) \u015fi p\u0103g\u00e2nism.<\/p>\n

\u2014\u2014\u2014\u2014\u2014\u2014\u2014\u2014\u2014\u2014-<\/p>\n

Ioan POPOIU,<\/strong><\/p>\n

istoric\/teolog<\/strong><\/p>\n

14 martie 2019<\/strong><\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

P\u0103g\u00e2ni \u015fi cre\u015ftini \u00een fosta Dacie roman\u0103 Num\u0103rul descoperirilor cre\u015ftine, datate \u00eentre 275 \u015fi 375, \u00een provincia Dacia, a variat: [&hellip<\/p>\n","protected":false},"author":1,"featured_media":0,"comment_status":"closed","ping_status":"closed","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"footnotes":""},"categories":[3],"tags":[],"class_list":["post-43807","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-articole"],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/43807","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/users\/1"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=43807"}],"version-history":[{"count":2,"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/43807\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":43811,"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/43807\/revisions\/43811"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=43807"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=43807"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=43807"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}