{"id":43879,"date":"2019-03-16T13:51:21","date_gmt":"2019-03-16T13:51:21","guid":{"rendered":"http:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/?p=43879"},"modified":"2019-03-16T13:51:21","modified_gmt":"2019-03-16T13:51:21","slug":"monah-iustin-t-fiecare-parte-cuprinde-intregul-existentei","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/2019\/03\/16\/monah-iustin-t-fiecare-parte-cuprinde-intregul-existentei\/","title":{"rendered":"Monah IUSTIN T.: Fiecare parte cuprinde \u00eentregul Existen\u0163ei"},"content":{"rendered":"<p style=\"text-align: center;\"><a href=\"http:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-content\/uploads\/2019\/03\/Pitigoi-codat-si-sfredelus.jpg\"><img loading=\"lazy\" decoding=\"async\" class=\"size-medium wp-image-43880\" title=\"pitigoi-codat-si-sfredelus\" src=\"http:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-content\/uploads\/2019\/03\/Pitigoi-codat-si-sfredelus-300x210.jpg\" alt=\"\" width=\"300\" height=\"210\" srcset=\"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-content\/uploads\/2019\/03\/Pitigoi-codat-si-sfredelus-300x210.jpg 300w, https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-content\/uploads\/2019\/03\/Pitigoi-codat-si-sfredelus-1024x717.jpg 1024w\" sizes=\"auto, (max-width: 300px) 100vw, 300px\" \/><\/a><\/p>\n<p style=\"text-align: justify;\">Privim prispa casei. Pescuim \u00een locul nostru \u015ftiut, sub o salcie. \u00cengrijim ghiveciul de flori din fereastr\u0103. St\u0103m \u00een col\u0163ul nostru de lectur\u0103. Mirosim seara. Ne uit\u0103m la pas\u0103rea care a poposit pe gard. Ce sentiment ne \u00eencearc\u0103, venit parc\u0103 din largul tuturor lucrurilor&#8230;?<br \/>\nSim\u0163im c\u0103 ceea ce facem e deplin \u015fi adev\u0103rat. C\u0103 facem \u00eentreg, c\u0103 nu mai r\u0103m\u00e2ne nimic nef\u0103cut. C\u0103 locul \u015fi timpul \u00een care st\u0103m e totul. C\u0103 aici e toat\u0103 via\u0163a \u015fi tot rostul, \u015fi nu mai e nevoie de nimic. C\u0103 totul este aici. \u015ei ce adev\u0103r fericit \u015fi mai presus de minte este acesta, ce g\u00e2nd care ne conecteaz\u0103 la tot ceea ce poate fi?<br \/>\nEste g\u00e2ndul c\u0103 partea \u00een care suntem cuprinde \u00eentregul Existen\u0163ei.<br \/>\nAici, mintea cade \u00een uimire! C\u0103ci nu mai oper\u0103m cu compasul ra\u0163iunii. Ci cu rosturile \u015fi cu sensurile, cu &#8220;noemele&#8221; Crea\u0163iei pe care le-a pus Dumnezeu \u00een noi, de care vorbea Sf. Maxim M\u0103rturisitorul. Prin noime \u00eembr\u0103\u0163i\u015f\u0103m toat\u0103 Crea\u0163ia, o cuprindem, cu tot cu ascunsul ei, o \u00een\u0163elegem dintr-o dat\u0103, f\u0103r\u0103 s-o descoasem. Ca o singur\u0103 ghind\u0103 c\u0103zut\u0103 \u00een palm\u0103. Nu e creier, nu e minte, ci sunt intui\u0163iile pe care le-a pus Dumnezeu \u00een inima omului, \u00een inima oric\u0103rui om, de c\u00e2nd l-a f\u0103cut pe Adam cunun\u0103 a Crea\u0163iei. Pentru c\u0103 noi \u0163inem \u00een inima noastr\u0103 sensurile tuturor plantelor, animalelor, peisajelor, mun\u0163ilor \u015fi stelelor. Noi \u015ftim de ce sunt, cum sunt, unde sunt \u015fi care este rostul lor unele \u00eentre altele. F\u0103r\u0103 noi, nimeni n-ar m-ai \u00een\u0163elege nimic din acest parc m\u0103re\u0163 al Crea\u0163iei. Toate dezleg\u0103rile ghicitorilor sunt \u00een noi. Pentru c\u0103 noi suntem \u2013 spun P\u0103rin\u0163ii Bisericii \u2013 microcosmos, sunt partea care con\u0163ine \u00eentregul cosmos. Suntem \u00eenrudi\u0163i cu toate \u015fi le \u00een\u0163elegem pe toate. Tot ce e \u00een afar\u0103 de noi, se reg\u0103se\u015fte cumva, \u00een taine \u015fi rosturi, \u00een noi.<br \/>\nDe aceea noi suntem ascunz\u0103torii tuturor sensurilor din Crea\u0163ie. \u015ei cuprinz\u0103torii Crea\u0163iei. Adic\u0103, dac\u0103 am spune altfel, toat\u0103 existen\u0163a se ascunde \u00een noi, ca sensuri.<br \/>\nCe poate s\u0103 \u00eensemne aceast\u0103 \u00eencorporare minunat\u0103 a \u00eentregului \u00een fiecare p\u0103rticic\u0103 a lui, la fel cum omul este ascuns \u00een ADN-ul fiec\u0103rei celule a lui? C\u0103ci am \u00eenv\u0103\u0163at odat\u0103 la limba rom\u00e2n\u0103 de acele figuri de stil numite <em>metonimie <\/em>(metonymia = \u201e\u00eenlocuirea unui nume cu altul\u201d) \u015fi <em>sinecdoc\u0103 <\/em>(synekdoche = \u201ecuprindere la un loc\u201d), cu care exprimam pluralul prin singular, \u00eentregul prin parte, partea prin \u00eentreg etc. Frunza \u00eeng\u0103lbenit\u0103 a poe\u0163ilor ce era metafora tuturor frunzelor \u00eeng\u0103lbenite de pe p\u0103m\u00e2nt; buciumul din Scrisoarea III care \u00eentrupa glasul tuturor buciumurilor armatei lui Mircea cel B\u0103tr\u00e2n; fulgul de nea care cade \u00een palma noastr\u0103 \u00een numele tuturor fulgilor \u015fi al tuturor iernilor tr\u0103ite vreodat\u0103&#8230; La vremea aceea, n-am prea \u015ftiut la ce sunt bune metonimia \u015fi sinecdoca, altfel dec\u00e2t ca artificii ale poe\u0163ilor \u015fi scriitorilor. Dar apoi via\u0163a, iat\u0103, ni le readuce \u00een forme minunate, \u00een acele intui\u0163ii puse de Dumnezeu \u00een noi. Prin care sim\u0163im c\u0103 acel col\u0163 al nostru preferat din lume \u2013 cu care am dezvoltat o rela\u0163ie aparte \u2013 con\u0163ine tot ce e \u015fi tot ce poate fi pe lume! C\u0103 \u00een el, cu lucrurile \u015fi obiectele pe care le con\u0163ine, poate vie\u0163ui totul. S\u0103-i zicem acestei cuprinderi totalizatoare de via\u0163\u0103 \u2013 <em>atoatevie\u0163uire<\/em>. Avem sentimentul <em>atoatevie\u0163uirii <\/em>acelui col\u0163 de lume.<br \/>\nC\u0103ci ce bucurie mai mare s\u0103 sim\u0163i c\u0103 fiecare p\u0103rticic\u0103 din lume cuprinde \u015fi ascunde toat\u0103 lumea? C\u0103 existen\u0163a \u00eentreag\u0103, \u00een plin\u0103tatea \u015fi pluralitatea ei, nu lipse\u015fte din nicio singularitate \u00een parte? De aici acea stranie \u00eenrudire cu totul c\u00e2nd auzim o pas\u0103re c\u00e2nt\u00e2nd la geamul nostru, acea presim\u0163ire c\u0103 toat\u0103 existen\u0163a s-a adunat la geamul nostru. De aici acel sentiment r\u0103scump\u0103r\u0103tor al totalit\u0103\u0163ii c\u00e2nd ne afund\u0103m \u00een fotoliul nostru de lectur\u0103, care con\u0163ine toate lumile care pot fi. De aici acea stare c\u0103 totul s-a s\u0103v\u00e2r\u015fit c\u00e2nd am a\u015fezat ghiveciul cu flori la locul lui. De aici fream\u0103tul interior c\u0103 cei doi pomi din fa\u0163a geamului nostru, teiul \u015fi castanul, ascund toat\u0103 via\u0163a din lume. C\u0103 toate furnicile, to\u0163i melcii, toate r\u00e2ndunelele se ascund aici. Sau c\u0103 banca de l\u00e2ng\u0103 f\u00e2nt\u00e2n\u0103 e locul unde \u015fade toat\u0103 via\u0163a din lume, unde toat\u0103 existen\u0163a vine s\u0103 bea ap\u0103. Sau c\u0103 poarta de la care se privesc vacile venind de la p\u0103scut e locul unde se adun\u0103 toat\u0103 Crea\u0163ia. Sau c\u0103 goblenul pe care l-am cusut are \u0163esute \u00eentre ochiurile lui f\u0103r\u00e2miturile \u00eentregii lumi. Toate sunt, de fapt, ferestre ale existen\u0163ei. Ferestre decupate din lumea de aici, \u00een care se ascunde, \u00eens\u0103, toat\u0103 existen\u0163a, cu tot ceea ce ar mai fi r\u0103mas pe margini, \u00een afara ramelor. Ceea ce e minunat e c\u0103 fiecare e o fereastr\u0103 a existen\u0163ei atoatevie\u0163uitoare, o totalitate \u00eencarnat\u0103 pe de-a-ntregul \u00een degetul cel mai mic al ei.<br \/>\nIar dac\u0103 lucrurile sunt a\u015fa, cum vor fi persoanele, microcosmosurile din Crea\u0163ie? C\u0103ci fiecare om pe care se \u00eent\u00e2mpl\u0103 s\u0103-l iubim, sau s\u0103 ne fie drag, ascunde o nesf\u00e2r\u015fire de posibilit\u0103\u0163i \u015fi de sensuri ale existen\u0163ei. \u015ei dac\u0103 \u00eel vedem st\u00e2nd pe o banc\u0103, a\u015ftept\u00e2nd toamna, atunci postura lui ascunde toate \u00een\u0163elesurile Crea\u0163iei sub chipul toamnei. Ne str\u0103fulger\u0103 aceast\u0103 convergere de sensuri \u00een pozi\u0163ia \u015fi locul lui pe lume, \u015fi nu conteaz\u0103 c\u0103 e doar un om din to\u0163i oamenii care locuiesc pe P\u0103m\u00e2nt. El e unul din to\u0163i, \u015fi, mai presus dec\u00e2t at\u00e2t, <em>una din to\u0163i<\/em>, \u015fi \u00een el recunoa\u015ftem \u2013 prin ochii lui Dumnezeu \u2013 ceva din to\u0163i ceilal\u0163i \u015fi din rosturile tuturor oamenilor \u015fi lucrurilor pe care le-a adus Dumnezeu pe lume. \u015ei dac\u0103 ne iube\u015fte, ne sim\u0163im iubi\u0163i de toat\u0103 lumea \u015fi existen\u0163a care \u00eencape \u00een el. \u015ei dac\u0103 moare, ne doare toat\u0103 lumea \u015fi via\u0163a pe care am sim\u0163it-o \u00een el. Dar dincolo de durere, moartea lui, ca floare cu stamine ce-\u015fi \u00eempr\u0103\u015ftie polenul, umple lumea \u00eentreag\u0103 de sensurile \u015fi rosturile ascunse ale existen\u0163ei lui, acum parc\u0103 explicite. Pesemne c\u0103 numai a\u015fa moartea celui iubit dep\u0103\u015fe\u015fte tragedia, c\u00e2t\u0103 vreme el (ea) \u00ee\u015fi \u00eempr\u0103\u015ftie sensurile \u00een lume, care nu pot fi dec\u00e2t ale \u00eentregului vie\u0163ii \u015fi existen\u0163ei din care provine. \u015ei care nu poate fi altminteri dec\u00e2t bun\u0103 \u015fi adev\u0103rat\u0103, ca Dumnezeu \u00censu\u015fi. De aici se na\u015fte o altfel de rug\u0103ciune.<br \/>\n\u015ei, la cap\u0103tul tuturor acestor exerci\u0163ii, ce putem \u00een\u0163elege? Miza acestor <em>noime <\/em>merge ne\u00eenchipuit mai departe de satisfac\u0163ia estetic\u0103. Miza este presim\u0163irea \u00eenrudirii noastre, \u00een col\u0163ul nostru de lume, cu toat\u0103 existen\u0163a, cu lucrurile \u015fi fiin\u0163ele ei. Presim\u0163irea c\u0103 acea bucat\u0103 de lume cuprinde lumea \u00eentreag\u0103 \u015fi, cumva, ascunde lumea \u00eentreag\u0103 cu sensurile ei. \u015ei ce nu cuprinde \u00eentre \u201eramele\u201d ei, ascunde, adic\u0103 las\u0103 s\u0103 se \u00een\u0163eleag\u0103. Deci iar\u0103\u015fi cuprinde. C\u0103 nimic \u015fi nimeni nu e l\u0103sat f\u0103r\u0103 leg\u0103tur\u0103 cu nimic \u015fi nimeni \u2013 \u00een afar\u0103 de voia omului de a se rupe de \u00eentreg \u2013, \u015fi c\u0103 Dumnezeu vrea s\u0103 ne d\u0103ruiasc\u0103 fericirea de a fi \u015fi parte \u015fi \u00eentreg \u00een Crea\u0163ie. Fericirea de a nu ne sim\u0163i rup\u0163i \u015fi izola\u0163i de nimic, \u015fi de a nu izola nimic de fiin\u0163a noastr\u0103. Bucuria de a fi recunosc\u0103tori c\u0103 suntem una cu toate \u015fi toate sunt una cu noi. C\u0103ci a\u015fa a vrut Dumnezeu, din dragoste, s\u0103 \u00eenchid\u0103 toat\u0103 Crea\u0163ia \u00een unime, \u201eca to\u0163i s\u0103 fie una&#8230; \u015fi ace\u015ftia \u00een Noi s\u0103 fie una\u201d (Ioan 17, 21), ca, \u00een cele din urm\u0103, \u201eDumnezeu s\u0103 fie toate \u00een to\u0163i\u201d (1 Corinteni 15, 28).<br \/>\nS\u0103 mul\u0163umim c\u0103 fiecare parte ascunde \u015fi cuprinde \u00eentregul existen\u0163ei! C\u0103 tr\u0103im \u00een ferestre atoatevie\u0163uitoare ale lumii. C\u0103 nu suntem ai nimicului, \u015fi ai nim\u0103nui. Dar \u015fi pentru simplul motiv c\u0103 frumoasele p\u0103s\u0103ri din poz\u0103, cu nume at\u00e2t de colorate \u2013 pi\u0163igoiul codat \u015fi sfredelu\u015ful \u2013, ne apar\u0163in nou\u0103 la fel cum noi le apar\u0163inem lor, ca \u015fi cum am fi una \u015fi aceea\u015fi Existen\u0163\u0103.<br \/>\nPost u\u015for \u015fi via\u0163\u0103 \u00een bucuria \u00centregului!<\/p>\n<p><em>Monah Iustin T., 16 martie 2019<\/em><\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"<p>Privim prispa casei. Pescuim \u00een locul nostru \u015ftiut, sub o salcie. \u00cengrijim ghiveciul de flori din fereastr\u0103. St\u0103m \u00een col\u0163ul [&#038;hellip<\/p>\n","protected":false},"author":1,"featured_media":0,"comment_status":"closed","ping_status":"closed","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"footnotes":""},"categories":[3],"tags":[],"class_list":["post-43879","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-articole"],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/43879","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/users\/1"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=43879"}],"version-history":[{"count":1,"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/43879\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":43881,"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/43879\/revisions\/43881"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=43879"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=43879"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=43879"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}