{"id":44298,"date":"2019-04-07T11:13:05","date_gmt":"2019-04-07T11:13:05","guid":{"rendered":"http:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/?p=44298"},"modified":"2019-04-07T11:13:05","modified_gmt":"2019-04-07T11:13:05","slug":"ioan-popoiu-mi-am-zarit-sufletul-in-oglinda-unei-calimari-%e2%80%93-interviu-cu-nicoleta-gordon","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/2019\/04\/07\/ioan-popoiu-mi-am-zarit-sufletul-in-oglinda-unei-calimari-%e2%80%93-interviu-cu-nicoleta-gordon\/","title":{"rendered":"Ioan POPOIU: Mi-am z\u0103rit sufletul \u00een oglinda unei c\u0103lim\u0103ri \u2013 Interviu cu Nicoleta GORDON"},"content":{"rendered":"

\"\"<\/a>Ioan POPOIU:<\/strong> Nicoleta, a\u0219 dori s\u0103-\u021bi mul\u021bumesc, \u00een numele cititorilor revistei LOGOS \u0218I AGAPE, pentru amabilitatea de a r\u0103spunde \u00eentreb\u0103rilor acestui interviu!<\/p>\n

Nicoleta GORDON:<\/strong> Eu sunt cea care trebuie s\u0103 mul\u021bumeasc\u0103, domnule Ioan Popoiu. Prezen\u021ba mea \u00een prestigioasa revist\u0103, este mai mult dec\u00e2t onorant\u0103. M\u0103 \u00eenclin mul\u021bumind!<\/p>\n

Ioan POPOIU:<\/strong> Spui c\u0103 te-ai n\u0103scut pe meleagurile lui Co\u0219buc \u0219i Rebreanu, un \u201et\u0103r\u00e2m de basm\u201d! Ce ne po\u021bi spune despre aceste locuri ?<\/p>\n

Nicoleta GORDON<\/strong>: Da, este un \u201et\u0103r\u00e2m de basm\u201d\u00a0 \u0219i nu doar pentru c\u0103 aici au leg\u0103nat cuvintele Co\u0219buc, Rebreanu \u0219i Andrei Mure\u0219anu.\u00a0 \u201e\u00cen vaduri ape repezi curg\u201d acolo unde eu m-am n\u0103scut, pe valea Ilvelor, \u00eentr-un sat de munte. M\u0103re\u021bia brazilor din acea zon\u0103, smaraldul crud al ierbii ce cre\u0219tea la t\u0103lpile lor, fauna at\u00e2t de bogat\u0103 a acelui t\u0103r\u00e2m\u2026 \u00cemi amintesc din copil\u0103rie cum mergeam cu bunicul meu la p\u0103dure, el fiind maistru forestier \u00een acea vreme. \u0218i st\u0103team acolo, cu el, c\u00e2te o s\u0103pt\u0103m\u00e2n\u0103, locuind \u00eentr-o caban\u0103 modest\u0103, cu \u021bapinarii, tafi\u0219tii \u0219i\u00a0 oameni ai locului care a\u0219a \u00ee\u0219i c\u00e2\u0219tigau existen\u021ba. Era \u0219i c\u0103im\u0103ni\u021ba, femeia care g\u0103tea pentru to\u021bi, \u0219i care seara le \u00eenc\u0103lzea ap\u0103 s\u0103-\u0219i spele truda zilei \u00a0\u00een condi\u021biile de atunci. Veneau c\u0103prioare p\u00e2n\u0103 l\u00e2ng\u0103 \u201ecasa noastr\u0103\u201d. Eram fascinat\u0103 de bl\u00e2nde\u021bea lor. Se obi\u0219nuiser\u0103 cu oamenii, \u0219i aproape c\u0103 p\u0103reau domesticite. Am fost o privilegiat\u0103. Dac\u0103 a-\u021bi putea vedea acest tablou cu ochii mei, mi-a\u021bi da dreptate. Este un t\u0103r\u00e2m de basm\u2026 Pe l\u00e2ng\u0103 toate acestea, imnul na\u021bional tot\u00a0 acolo \u00ee\u0219i are r\u0103d\u0103cinile, nu? \u00a0\u0218i Ion, tot de acolo a plecat s\u0103 ne fie c\u0103p\u0103t\u00e2i \u00eentr-un roman reprezentativ al literaturii rom\u00e2ne.<\/p>\n

Ioan POPOIU<\/strong>: Care sunt originile tale? P\u0103rin\u021bi, familie, genealogie?!<\/strong><\/p>\n

Nicoleta GORDON<\/strong>: Tat\u0103l meu era originar din acea zon\u0103 de munte. Mama, venise dintr-un s\u0103tuc mic din jude\u021bul S\u0103laj. Se \u00eent\u00e2lniser\u0103 \u00een liceu, la \u0218imleul Silvaniei. Tat\u0103l meu absolvise clasa de medicin\u0103 veterinar\u0103, iar mama contabilitatea. Acolo am fost conceput\u0103, s\u0103 \u0219ti\u021bi. Apoi, tat\u0103l meu a plecat \u00een armat\u0103, a\u0219a deveneai b\u0103rbat pe atunci.\u00a0 \u0218i z\u0103u, era bine a\u0219a\u2026asta este doar o p\u0103rere personal\u0103., desigur. \u00a0Pe scurt, erau doi oameni care \u00een anii 70 absolviser\u0103 un liceu ce le asigura un loc de munc\u0103 bun. Bunicii materni erau \u021b\u0103rani simpli, care trudeau pe ogor, \u00eentr-o zon\u0103 colectivizat\u0103. Bunicul fusese miner, dar eu mi-l amintesc pensionar, pentru c\u0103 minerii ie\u0219eau la pensie mai devreme. Munceau de diminea\u021ba p\u00e2n\u0103 t\u00e2rziu \u00een noapte. Cre\u0219teau animale pe l\u00e2ng\u0103 cas\u0103, bunicul avea cai. Cred c\u0103 de atunci i-am \u00eendr\u0103git \u0219i eu. Erau \u00eentr-adev\u0103r tipologia \u021b\u0103ranului rom\u00e2n. La bunicii paterni era altfel. Zona \u00een care locuiau era mult mai bogat\u0103. Bunicul, fiind maistru forestier, era considerat un fel de \u0219ef. Un om \u00een\u021belept, foarte corect, extrem de meticulos \u0219i un foarte bun povestitor. \u00cel iubeam\u00a0 enorm. Provenea dintr-o familie cu 11 copii, trecuse printr-un r\u0103zboi\u2026 \u00a0Greu \u00een acele vremuri. Avea \u00eens\u0103 o gospod\u0103rie \u00een care toate erau la locul lor, \u00eentotdeauna. Bunica\u2026bunica era cea mai bl\u00e2nd\u0103 \u0219i bun\u0103 femeie din lume. F\u0103cuse \u00een acea vreme 7 clase\u2026 era mult pentru o femeie. Avea un scris tare frumos. \u00cemi povestea c\u0103 \u00ee\u0219i dorea s\u0103 devin\u0103 doctori\u021b\u0103, dar p\u0103rin\u021bii ei nu avuseser\u0103 bani s\u0103 o trimit\u0103 la \u0219coal\u0103, de\u0219i \u00eenv\u0103\u021base bine, era mereu premiant\u0103. Iat\u0103, deci, vin dintr-o familie simpl\u0103, dar curat\u0103 suflete\u0219te!<\/p>\n

Ioan POPOIU<\/strong>: Cum percepi anii copil\u0103riei?<\/strong><\/p>\n

Nicoleta GORDON<\/strong>:\u00a0 Anii copil\u0103riei au fost cei mai frumo\u0219i \u0219i sunt fericit\u0103 pentru asta. P\u00e2n\u0103 pe la vreo 3 ani, am locuit la bunici. P\u0103rin\u021bii mei se mutaser\u0103 la Bistri\u021ba \u0219i m-au dus \u0219i pe mine acolo la vremea gr\u0103dini\u021bei. Toate vacan\u021bele \u00eens\u0103, p\u00e2n\u0103 \u00een vremea liceului, le petreceam la bunici, cel mai mult la p\u0103rin\u021bii tat\u0103lui meu. De la ei am \u00eenv\u0103\u021bat multe. Bunica m-a \u00eenv\u0103\u021bat s\u0103 g\u0103tesc, este \u0219i ast\u0103zi o pasiune pentru mine. \u021ain minte iernile acelea, cu gerul acela de-\u021bi lipea n\u0103rile\u2026 Nu prea ie\u0219eam la joac\u0103, mie \u00eemi era mereu frig. La bloc nu aveam c\u0103ldur\u0103 constant, \u0219i \u00eemi amintesc cum \u00eenc\u0103lzeam sub plapum\u0103 cu usc\u0103torul de p\u0103r. Iar c\u00e2nd ajungeam la c\u0103ldura sobelor de teracot\u0103 de la bunici, nu prea \u00eemi venea mie s\u0103 mai ies afar\u0103. Preferam s\u0103 stau cu bunica mea. M\u0103 \u00eenv\u0103\u021base s\u0103 cos, s\u0103 \u00eempletesc \u201eciucuri\u201d la acele fe\u021be de mas\u0103 cusute \u00een chelin, care \u00eempodobeau casele. Dar m\u0103 \u00eenv\u0103\u021base \u0219i s\u0103 \u021bes la r\u0103zboi. Acolo, \u00een zona aceea, se numeau stative ( citit cu accent pe a). Dac\u0103 femeia era harnic\u0103, musai c\u0103 avea casa g\u0103tit\u0103 cu lucruri me\u0219te\u0219ugite de m\u00e2na ei\u2026 Covoarele \u021besute \u0219i \u0219tergarele cusute \u00eempodobeau pere\u021bii. Cu c\u00e2t erau mai multe, cu at\u00e2t femeia era considerat\u0103 mai harnic\u0103.\u00a0 Apoi, \u021bin minte s\u0103rb\u0103torile \u00een care nu aveai voie s\u0103 lipse\u0219ti de la biseric\u0103. De Pa\u0219te aveam haine noi \u00a0\u0219i mergeam prin sat dup\u0103 ou\u0103 ro\u0219ii, prin fiecare gospod\u0103rie din vecini. \u0218i nu salutam cu \u201eBun\u0103 ziua!\u201d, ci cu \u201eHristos a \u00eenviat!\u201d. \u00a0De Cr\u0103ciun \u00eempodobeam bradul\u2026 \u0218i ce brad! Nu aveam globuri, dar puneam mere pe crengile lui. \u0218i vopseam nuci cu \u201ebronzul\u201d cu care bunica vopsea u\u0219ile sobelor. A\u0219a me\u0219te\u0219ugeam globurile. Iar apoi, \u00eentindeam vat\u0103 p\u00e2n\u0103 \u00een v\u00e2rful bradului\u2026 s\u0103 par\u0103 c\u0103 e nins. \u0218i seara porneam la colindat\u2026 Mergeam prin tot satul, nu doar prin vecini, pentru c\u00e2te un b\u0103nu\u021b de 1 leu, 3 lei \u0219i uneori 5 lei\u2026 Iar la sf\u00e2r\u0219it ne \u00eemp\u0103r\u021beam banii \u00een mod egal. Acea noapte era singura \u00een care nu mai sim\u021beam frigul\u2026<\/p>\n

\u00a0\u00cen clasa a doua, avusesem de f\u0103cut o compunere despre animalul meu preferat\u2026 Ce crede\u021bi, ce alesesem eu? C\u0103prioara! Eu o v\u0103zusem, \u0219i nu doar o dat\u0103. \u021ain minte c\u0103 \u00eenv\u0103\u021b\u0103toarea mea a fost cucerit\u0103 de descrierea mea, \u0219i-mi citise compunerea \u00een fa\u021ba clasei.\u00a0 Abia peste ani aveam s\u0103 realizez c\u0103 acel moment a fost cel \u00een care eu m-am \u00eendr\u0103gostit de cuvinte\u2026<\/p>\n

Ioan POPOIU: Este copil\u0103ria un \u201eparadis pierdut \u201d ?<\/strong><\/p>\n

Nicoleta GORDON<\/strong>: Nu, copil\u0103ria nu poate fi un \u201eparadis pierdut\u201d! R\u0103m\u00e2ne un paradis \u00een care te \u00eentorci mereu. Niciodat\u0103 pierdut! \u00a0Adineauri tocmai m-am \u00eentors din paradisul meu, nu?<\/p>\n

Exist\u0103 \u00eens\u0103 \u0219i copil\u0103rii care nu pot fi un paradis\u2026 Iar pe mine m\u0103 doare fiecare astfel de copil\u0103rie despre care \u0219tiu\u2026<\/p>\n

Ioan POPOIU: Cum au fost anii de liceu pentru tine?<\/strong><\/p>\n

Nicoleta GORDON<\/strong>:\u00a0 Extrem de frumo\u0219i! Am fost elev\u0103 a Liceului Sanitar, considerat \u00een acea vreme unul dintre cele mai bune. De altfel \u0219i concuren\u021ba era mare. \u00cen 1986, c\u00e2nd am intrat eu, fuseser\u0103 13 pe un loc. Nu eram dec\u00e2t patru clase \u00een \u00eentreg liceul, din fiecare an c\u00e2te una. Ne cuno\u0219team bine, fiind at\u00e2t de pu\u021bini. Fr\u0103m\u00e2nt\u0103ri, \u00eendoieli, \u00eentreb\u0103ri\u2026 primul s\u0103rut, primul dans, balul bobocilor, banchetul de final\u2026 Aceea\u0219i v\u00e2rst\u0103 cu liceeni de azi, dar \u00een alte vremuri. \u00cenc\u0103 simt lacrima de la festivitatea de absolvire. \u0218i \u00eenc\u0103 doare acea lacrim\u0103\u2026 Desp\u0103r\u021birea de acei ani de liceu a fost grea, foarte grea pentru mine\u2026 \u0218coala era mai mult dec\u00e2t \u0219coal\u0103. Nu doar\u00a0 un proces de \u00eenv\u0103\u021bare, ci educa\u021bie cu adev\u0103rat.<\/p>\n

Ani care m-au amprentat ad\u00e2nc, poate c\u0103 era suficient s\u0103 spun at\u00e2t\u2026<\/p>\n

Ioan POPOIU: Ai avut experien\u021be, tr\u0103iri specifice, atunci?<\/strong><\/p>\n

Nicoleta GORDON<\/strong>:\u00a0 Da, am avut. Mi-am descoperit emotivitatea \u0219i sensibilitatea. Atunci am scris pentru prima dat\u0103 versuri. \u0218i tot \u00een liceu am recitat pentru prima dat\u0103\u2026o poezie patriotic\u0103 pe scena Casei de Cultur\u0103. Era un festival na\u021bional de care \u00eenc\u0103 ne mai amintim mul\u021bi dintre noi. Sala plin\u0103, reflectoarele pe mine\u2026eu \u00eentr-o rochie lung\u0103 de catifea vi\u0219inie cu guler alb (tocmai c\u00e2ntasem \u00een corul \u0219colii). \u00a0Spusesem titlul \u00a0\u201d \u00ce\u021bi scriu \u021bar\u0103\u201d\u2026 \u00a0\u0218i dup\u0103 primele versuri m-am oprit, le uitasem pe restul. C\u00e2teva secunde am t\u0103cut, apoi mi-am reamintit \u0219i am continuat. Nimeni nu \u0219i-a dat seama c\u0103 eu uitasem versurile, au crezut c\u0103 a\u0219a am considerat s\u0103 recit\u2026 artistic. Cred c\u0103 a fost prima dat\u0103 c\u00e2nd mi-am \u00eenfr\u00e2nt emo\u021biile. Iar dup\u0103 dou\u0103zeci de ani, ajunsesem s\u0103 prezint spectacole, nu doar s\u0103 recit.<\/p>\n

Ioan POPOIU: C\u00e2nd ai descoperit universul c\u0103r\u021bilor ?<\/strong><\/p>\n

Nicoleta GORDON<\/strong>: Undeva prin clasele primare. \u00cen acele volume de \u201ePove\u0219ti nemuritoare\u201d care m\u0103 fascinau. Mi-e clar c\u0103 m-au marcat, \u00eentruc\u00e2t acolo, \u00een acele c\u0103r\u021bi, binele \u00eenvingea mereu. Mai port naivitatea aceea \u0219i ast\u0103zi, p\u00e2n\u0103 \u00een momentul \u00een care via\u021ba \u00eemi dovede\u0219te c\u0103 nu este \u00eentotdeauna a\u0219a. Prin clasa a VII-a cred, citisem toat\u0103 colec\u021bia Agathei Christie \u0219i m\u0103 visam medic legist. \u00cen vremurile acelea exista obligativitatea a\u0219a numitelelor \u00a0\u201electuri suplimentare\u201d, o list\u0103 de c\u0103r\u021bi pe care trebuia s\u0103 le citim \u00een vacan\u021ba de var\u0103 \u0219i apoi s\u0103 facem fi\u0219e de lectur\u0103 ( tat\u0103l meu \u00eemi cump\u0103ra c\u0103r\u021bile, mergeam cu lista \u00een libr\u0103rii) \u2026o alt\u0103 parte a \u0219colii care mi-a pl\u0103cut, \u0219i pe care o regret ast\u0103zi. \u021aineai cartea \u00een m\u00e2n\u0103, \u00eei m\u00e2ng\u00e2iai fiecare pagin\u0103\u2026nu c\u0103utai pe internet vreun rezumat pe care apoi s\u0103-l copiezi \u00een caiet\u2026 Dar, fiecare etap\u0103 a copil\u0103riei \u0219i adolescen\u021bei \u00a0mi-a adus alte \u0219i alte c\u0103r\u021bi \u00een bibliotec\u0103.<\/p>\n

Am s\u0103 v\u0103 povestesc o \u00eent\u00e2mplare amuzant\u0103. Cred c\u0103 eram prin clasa a IV-a. Urcasem eu la o vecin\u0103 de pe scar\u0103, copil \u0219i ea. Dar luasem pantofii cu toc ai mamei \u0219i o rochie de sear\u0103 ro\u0219ie, pe care mi-o amintesc perfect. Lung\u0103 \u0219i cu m\u0103rgele aurii pe bolero. \u00centre timp, mama ajunsese acas\u0103 \u0219i avea nevoie de pantofi ( fratele meu avea \u0219edin\u021b\u0103 la \u0219coal\u0103). Ia-o pe Nicoleta dac\u0103 ai de unde! Ei, dup\u0103 masa t\u00e2rziu, c\u00e2nd eu am cobor\u00e2t de la prietena mea de joac\u0103, m\u0103 a\u0219tepta tat\u0103l meu. Meritam o pedeaps\u0103, nu?\u00a0 \u00cemi pusese \u00een m\u00e2n\u0103 o carte cu poezii de Co\u0219buc. Trebuia s\u0103 \u00eenv\u0103\u021b \u00een fiecare zi c\u00e2te o poezie, iar el m\u0103 asculta. \u00cemi amintesc c\u0103 atunci c\u00e2nd am ajuns la poezia \u201eTu nu te-ai priceput\u201d i-am spus c\u0103 nu mai \u00eenv\u0103\u021b poeziile. Mi se p\u0103rea tare nepotrivit\u0103 v\u00e2rstei mele de copil\u2026<\/p>\n

Ioan POPOIU: De ce trebuie s\u0103 citim c\u0103r\u021bi?! <\/strong><\/p>\n

Nicoleta GORDON:<\/strong> Pentru c\u0103, f\u0103r\u0103 ele, am umbla dezbr\u0103ca\u021bi de cuvinte, s\u0103raci suflete\u0219te \u0219i spiritual. Am fi doar ni\u0219te statui din care via\u021ba s-a scurs \u00eenainte de a \u00eencepe.<\/p>\n

Ioan POPOIU: \u00cenv\u0103\u021barea de unde vine, din\u0103untrul sau dinafara noastr\u0103? <\/strong><\/p>\n

Nicoleta GORDON<\/strong>: Eu cred c\u0103 vine din interiorul nostru. Mi-a fost greu s\u0103 \u00eenv\u0103\u021b ceva ce mi s-a impus dinafar\u0103, dac\u0103 interiorul meu nu sim\u021bea s\u0103 fac\u0103 asta. \u00cenv\u0103\u021bam pentru c\u0103 trebuia, nu pentru c\u0103 \u00eemi pl\u0103cea, nu pentru c\u0103 striga vocea mea l\u0103untric\u0103 dup\u0103 acel \u00a0\u201eceva\u201d. \u00a0\u0218i din acel soi de \u00eenv\u0103\u021bare \u201emecanic\u0103\u201d, n-am r\u0103mas cu mare lucru.<\/p>\n

Ioan POPOIU: Care sunt marile c\u0103r\u021bi ziditoare de suflet ?<\/strong><\/p>\n

Nicoleta GORDON<\/strong>: Aluatului din care sunt pl\u0103m\u0103dit\u0103 nu i se potriveau orice fel de c\u0103r\u021bi. N-am citit filozofie, nu se prindea de mine. Iar la maturitate, via\u021ba a avut grij\u0103 s\u0103 m\u0103 oblige s\u0103 citesc altfel, prin fiecare experien\u021b\u0103 tr\u0103it\u0103. \u0218i a\u0219a mi-am format propriile filozofii.<\/p>\n

Mircea Eliade, cu a sa Maytrei, mi-a r\u0103mas ad\u00e2nc \u00een suflet. Balzac m\u0103 fascina. \u00cens\u0103 replica de final din \u00a0\u201ePe aripile v\u00e2ntului\u201d \u00a0\u00een care Scarlett O\u2019Hara spunea: \u00a0\u201e\u0219i m\u00e2ine este o zi\u201d a devenit un fel de motto al vie\u021bii mele. Clasicii ru\u0219i, Tolstoi, Dostoievski\u2026 Jane Austen, Emily Bronte, Coelho, Duma, Stendhal\u2026 greu de ales dintre operele lor.<\/p>\n

Ioan POPOIU: Ce este literatura? Dar POEZIA? <\/strong><\/p>\n

Nicoleta GORDON<\/strong>: Literatura?\u00a0 Un soi de min\u0103 \u00een care tu alegi dac\u0103 intri sau nu. Iar dac\u0103 intri, musai s\u0103 cau\u021bi aurul\u2026 Poezia? O evadare a sufletului dincolo de univers. O arip\u0103 cu care alegi s\u0103 zbori, citind-o\u2026sau o arip\u0103 care \u021bi-a crescut de undeva din ad\u00e2ncul inimii, scriind-o\u2026<\/p>\n

Ioan POPOIU: Ce reprezint\u0103 romantismul pentru tine ? <\/strong><\/p>\n

Nicoleta GORDON<\/strong>: Acea doz\u0103 de \u201edrog\u201d care mie \u00eemi aduce echilibrul. Oricum, sunt o romantic\u0103 incurabil\u0103 \u0219i \u00een poezie, ceea ce poate p\u0103rea u\u0219or dep\u0103\u0219it \u0219i neconform cu realit\u0103\u021bile vie\u021bii de ast\u0103zi. \u00cemi asum \u00eens\u0103! Cred c\u0103 ar fi trebuit s\u0103 m\u0103 nasc undeva prin anii 1800, c\u00e2nd romantismul a atins apogeul.<\/p>\n

Ioan POPOIU:<\/strong> Mai pot fi ei un model pentru noi ?<\/strong><\/p>\n

Nicoleta GORDON<\/strong>: Cu siguran\u021b\u0103 pot! S\u0103 renun\u021b\u0103m la romantism, este identic cu a-l nega pe Eminescu\u2026 Am putea face asta?<\/p>\n

Ioan POPOIU: De ce e nevoie de romantism intr-o lume pragmatic\u0103 ?<\/strong><\/p>\n

Nicoleta GORDON:<\/strong> Libertatea de crea\u021bie, cultivarea sensibilit\u0103\u021bii \u0219i a imagina\u021biei, eliberarea eului interior de orice fel de constr\u00e2ngere, \u00eentoarcerea c\u0103tre sinele t\u0103u\u2026 Oare e pu\u021bin lucru? Oare nu tocmai acestea ne pot men\u021bine \u00eentr-un echilibru \u00een vremuri \u00een care tindem s\u0103 fim mai mult robo\u021bi dec\u00e2t oameni, cu at\u00e2ta tehnologie?\u00a0 Ar fi ideal s\u0103 \u0219tim \u0219i s\u0103 reu\u0219im s\u0103 amestec\u0103m, \u00een propor\u021bii potrivite, romantismul \u0219i pragmatismul. Personal, m\u0103 str\u0103duiesc\u2026<\/p>\n

Ioan POPOIU<\/strong>: C\u00e2nd ai \u00eenceput s\u0103 scrii ? \u00cen liceu ?<\/strong><\/p>\n

Nicoleta GORDON:<\/strong> Da, \u00een liceu\u2026 C\u00e2teva \u00eencerc\u0103ri de a scrie versuri \u00eentr-un caiet al meu, pe care \u00eel \u021bineam ascuns de cei din cas\u0103. Aveam o coleg\u0103 de clas\u0103, Daniela Trandafir, care scria poezie at\u00e2t de frumos\u2026 Publicase deja prin reviste ale \u0219colilor, \u00een presa local\u0103, iar ast\u0103zi este o scriitoare extrem de apreciat\u0103. O iubeam pentru ceea ce f\u0103cea \u0219i cred c\u0103, oarecum incon\u0219tient, mi-a devenit un model. \u0218i am p\u0103strat acel \u201ejurnal intim\u201d al tr\u0103irilor mele p\u00e2n\u0103 la un moment dat\u2026<\/p>\n

Ioan POPOIU<\/strong>: Cum au fost acele \u00eencerc\u0103ri poetice ?<\/strong><\/p>\n

Nicoleta GORDON<\/strong>: Nu le mai am, din p\u0103cate\u2026 La maturitate, le pot considera puerile, cum de altfel le consider \u0219i pe cele din urm\u0103 cu trei-patru ani. Dar la fel de sincere ca \u0219i acum, la fel de \u201eale mele\u201d.<\/p>\n

Ioan POPOIU: De ce ai renun\u021bat ?<\/strong><\/p>\n

Nicoleta GORDON<\/strong>: Pentru c\u0103, la un moment dat, voiam \u0219i eu s\u0103-mi apar\u0103 publicat\u0103 m\u0103car o poezie \u00eentr-o revist\u0103 a altui liceu. Liviu Rebreanu, un liceu cu tradi\u021bie la Bistri\u021ba, avea o astfel de revist\u0103 a \u0219colii. Liceul Sanitar, nu. Eram mult prea pu\u021bini elevi. Am fost condi\u021bionat\u0103 \u00a0\u00eens\u0103, \u00eentr-un anume fel, de c\u0103tre o persoan\u0103 care, la acea vreme, f\u0103cea parte din lumea cultural\u0103 a Bistri\u021bei.\u00a0 Am fost tare dezam\u0103git\u0103 \u0219i mi-am spus c\u0103 nu vreau s\u0103 mai aud de poezie vreodat\u0103. Bine\u00een\u021beles c\u0103 am \u0219i distrus acel caiet, \u00een care m\u00e2zg\u0103leam cu cuvintele.<\/p>\n

Ioan POPOIU: Ce s-a \u00eent\u00e2mplat ? De unde acea \u201estare latent\u0103 \u201d vreme de 30 de ani?<\/strong><\/p>\n

Nicoleta GORDON:<\/strong> Eram practic un copil care a crezut c\u0103 a gre\u0219it scriind poezie. M\u0103 resemnasem, nu aveam cum altfel.<\/p>\n

Ioan POPOIU: Ce-ai f\u0103cut \u00een ace\u0219ti ani, de fapt ?!<\/strong><\/p>\n

Nicoleta GORDON<\/strong>: Am absolvit \u0219i m-am angajat ca asistent medical \u00een 1990. A urmat c\u0103s\u0103toria, copiii \u0219i toate ale vie\u021bii.\u00a0 Am doi b\u0103ie\u021bi minuna\u021bi. Cel mic chiar are \u00eenclina\u021bii spre poezie, pentru c\u0103 scrie \u0219i el de vreun an. Cel mare este student la teologie. Pe la 32 de ani am urmat cursurile facult\u0103\u021bii de psihologie, \u0219i asta doar ca un hobby. Munca mea implica rela\u021bionarea cu oamenii, iar eu iubesc oamenii. M\u0103 fascina mintea uman\u0103, \u0219i am considerat c\u0103 acele studii m\u0103 vor ajuta.\u00a0 N-am profesat niciodat\u0103, \u00eens\u0103 vreme de vreo 6 ani, la distan\u021b\u0103 considerabil\u0103 de la absolvirea facult\u0103\u021bii, am predat \u00een \u00eenv\u0103\u021b\u0103m\u00e2nt privat, la o \u0219coal\u0103 sanitar\u0103 postliceal\u0103. Rela\u021bia mea cu elevii a fost extrem de special\u0103. Descoperisem o voca\u021bie \u00een a le \u00eemp\u0103rt\u0103\u0219i din cuno\u0219tin\u021bele mele, \u0219i este adev\u0103rat, eram un dasc\u0103l atipic. \u00cei consideram prietenii mei, to\u021bi fiind adul\u021bi deja. \u0218i mereu le spuneam c\u0103 diferen\u021ba dintre mine \u0219i ei este doar faptul c\u0103 eu eram la catedr\u0103, \u0219i ei \u00een b\u0103nci. Cu to\u021bii am avut profesori pe care i-am preferat de-a\u00a0 lungul anilor de studii. \u0218i-mi place s\u0103 cred c\u0103 eu am l\u0103sat o amprent\u0103 aparte asupra multora dintre ei.\u00a0 Anul trecut am renun\u021bat la \u0219coal\u0103, nevr\u00e2nd s\u0103-mi \u00eencalc anumite principii. Dar r\u0103m\u00e2n cu nostalgia acelor ani, p\u00e2n\u0103 dincolo de eternitate.<\/p>\n

Ioan POPOIU: Nu a durat prea mult perioada aceasta ? A fost o pierdere sau un c\u00e2\u0219tig ?<\/strong><\/p>\n

Nicoleta GORDON<\/strong>: Ei, mult\u0103 vreme nici m\u0103car nu m-am g\u00e2ndit c\u0103 am pierdut ceva. Din 1989, cred, \u0219i p\u00e2n\u0103 \u00een 2015, nu m-am g\u00e2ndit o clip\u0103 la ceea ce fusese deja \u00eengropat mult prea ad\u00e2nc \u00een sufletul meu. Privind retrospectiv \u00eens\u0103, am s\u0103 v\u0103 spun c\u0103 a fost deopotriv\u0103 \u0219i pierdere, \u0219i c\u00e2\u0219tig. Am pierdut ani \u00een care mi-am uitat sufletul, am uitat cum este s\u0103-l la\u0219i liber, s\u0103 nu-l \u00eencorsetezi \u00een vreun fel. Dar, consider c\u0103 am c\u00e2\u0219tigat ani \u00een care m-am maturizat de fapt. \u0218i c\u0103 tr\u0103irile mele interioare puteau fi de acum conturate mult mai matur, \u00a0\u00een\u021beleg\u00e2nd via\u021ba \u00eentr-un mod total diferit.<\/p>\n

Ioan POPOIU: Poezia de unde \u00eencepe, din lecturi, din experien\u021be sau tr\u0103iri interioare?<\/strong><\/p>\n

Nicoleta GORDON<\/strong>: Poezia, \u0219i nu doar ea, ci tot ceea ce scriu, are r\u0103d\u0103cini ad\u00e2nci \u00een interiorul meu. Indiferent de ce tem\u0103 a\u0219 alege vreodat\u0103 s\u0103 scriu, tot prin prisma tr\u0103irilor \u0219i experien\u021belor mele o fac. Citesc poezie, n-a\u0219 putea altfel. Dar am \u00eenv\u0103\u021bat s\u0103 m\u0103 deta\u0219ez de ceea ce citesc, pentru c\u0103 nu a\u0219 vrea s\u0103 m\u0103 influen\u021beze asta \u00een vreun fel.<\/p>\n

Ioan POPOIU: \u00cen ce context ai reluat preocup\u0103rile poetice ? Vorbe\u0219ti de un accident?<\/strong><\/p>\n

Nicoleta GORDON<\/strong>: Da, a\u0219a este! \u00cen vara lui 2015 am avut un accident \u00a0\u201edomestic\u201d, dac\u0103 pot s\u0103 spun a\u0219a. Am c\u0103zut \u00een curte, cumva cu picioarele r\u0103sucite, \u0219i le-am fracturat pe am\u00e2ndou\u0103. Unul a avut nevoie de interven\u021bii chirurgicale, dar am\u00e2ndou\u0103 au avut nevoie de imobilizare \u00een ghips. Timp de 6 s\u0103pt\u0103m\u00e2ni\u00a0 am fost nevoit\u0103 s\u0103 stau exclusiv \u00een pat. Am citit, m-am uitat la tot soiul de filme \u0219i emisiuni. Eram foarte prezent\u0103 \u00een spa\u021biul virtual, socializ\u00e2nd foarte mult.\u00a0 Dar prea aveam timp\u2026 \u0218i \u00eentr-o zi, pentru c\u0103 tot f\u0103ceam comentarii ample, \u00a0mai ales la post\u0103ri legate de literatur\u0103, m-am apucat s\u0103 scriu pentru \u0219i despre mine, despre ceea ce era atunci \u00een mintea \u0219i sufletul meu. Pe telefon, pentru c\u0103 doar a\u0219a puteam. Ei, obiceiul acesta \u00eel p\u0103strez \u0219i acum. Tot pe telefon scriu\u2026 A\u0219a a re\u00eenceput povestea slovelor.<\/p>\n

Ioan POPOIU: Crezi c\u0103 a fost ceva providen\u021bial? Sau o \u00eent\u00e2mplare?<\/strong><\/p>\n

Nicoleta GORDON<\/strong>: Nu, nu a fost o \u00eent\u00e2mplare! Nimic nu este \u00eent\u00e2mpl\u0103tor, \u0219i nu spun asta doar ca o sintagm\u0103 des utilizat\u0103. Via\u021ba mi-a ar\u0103tat asta. \u0218i \u00een\u021belepciunea proverbelor rom\u00e2ne\u0219ti. \u201e\u00cen tot r\u0103ul e \u0219i un bine\u201d, iat\u0103, s-a dovedit a fi un mare adev\u0103r. A fost nevoie de acel accident pentru ca eu s\u0103 scriu din nou. E adev\u0103rat, diferit \u0219i poate chiar profund de data acesta. Providen\u021ba, da!<\/p>\n

Ioan POPOIU: Ce scriai ? Spui \u00een biografie c\u0103 erau mici eseuri transformate \u00een versuri ?<\/strong><\/p>\n

Nicoleta GORDON<\/strong>: A\u0219a este! Nici nu \u0219tiu dac\u0103 le pot numi eseuri. Pur \u0219i simplu era sufletul meu \u00eembr\u0103cat \u00een cuvinte\u2026 \u201eMi-am luat sufletul \u0219i condeiul aproape s\u0103 colorez h\u00e2rtii\u200b. \u0218i azi, ca \u0219i alt\u0103 dat\u0103. Nimic nu prinde contur \u00eens\u0103.\u00a0Despre ce s\u0103 scriu azi, suflet al meu? At\u00e2tea r\u00e2nduri am desenat\u00a0 \u00eempreun\u0103, \u021bin\u00e2ndu-\u021bi peni\u021ba \u00eembr\u0103\u021bi\u0219at\u0103 \u00eentre degete cald \u00eempreunate\u2026 \u0218i ast\u0103zi a\u0219 putea scrie despre curcubeu \u0219i zmeie, despre lini\u0219ti aproape, despre nisip curs peste timp \u00eempreun\u0103, despre dragi sufletului, despre bucurii d\u0103ruite de oameni-\u00eengeri, clipe \u00eembr\u0103cate \u00een lumin\u0103\u2026\u00a0\u201d Cam a\u0219a ar\u0103tau scrierile mele de \u00eenceput. Un dialog al meu cu sufletul. Primele versuri s-au n\u0103scut cam \u00een aceea\u0219i perioad\u0103.<\/p>\n

Ioan POPOIU: Mai specifici c\u0103 \u201epoezia \u0219i condeiul mi-au r\u0103mas aproape \u201e, te rog s\u0103 insi\u0219ti pu\u021bin!<\/strong><\/p>\n

Nicoleta GORDON:<\/strong> Da, am spus c\u0103 mi-au r\u0103mas aproape f\u0103r\u0103 s\u0103 con\u0219tientizez asta\u2026 Doar \u00een momentul \u00een care am re\u00eenceput s\u0103 scriu, mi-am dat seama. O dragoste \u00eengropat\u0103 din fa\u0219\u0103, \u00eenviase. Mi se p\u0103rea miraculos. \u0218i \u00eenc\u0103 mi se pare\u2026<\/p>\n

Ioan POPOIU: Ce-a urmat ? Mai adaugi c\u0103 ai \u00eenceput s\u0103 postezi \u00een spa\u021biu virtual, ai ales un pseudonim! Am dori s\u0103 \u0219tim mai multe, poti s\u0103 ne spui ?<\/strong><\/p>\n

Nicoleta GORDON<\/strong>: Bine\u00een\u021beles! Z\u00e2mbesc, amintindu-mi. Scrisesem destul de mult \u0219i, la un moment dat, parc\u0103 voiam s\u0103 \u00eemp\u0103rt\u0103\u0219esc cu restul lumii tr\u0103irile mele. Doar c\u0103 nimeni nu cuno\u0219tea acea sensibilitate a mea. A\u0219a am hot\u0103r\u00e2t s\u0103 folosesc un pseudonim. \u00cemi era team\u0103 c\u0103 voi fi judecat\u0103 de ceilal\u021bi. \u00a0Idei preconcepute, \u0219tiu, dar a\u0219a g\u00e2ndeam \u00een acel moment. \u0218i unde puteam eu s\u0103 \u00eempr\u0103\u0219tii buc\u0103\u021bi din sufletul meu, d\u0103ruind? \u00cen virtual, desigur. \u00a0\u0218i uite a\u0219a, pe pagina mea, ap\u0103reau zilnic post\u0103ri semnate Many. \u00a0Avusesem aproape un suflet drag care m\u0103 \u00eencuraja s\u0103 continui. Avea \u00eencredere \u00een mine mai mult\u0103 dec\u00e2t aveam eu. \u00cei datorez tot ce\u00a0 ast\u0103zi \u00eenseamn\u0103 \u00een vreun fel evolu\u021bia mea \u00een lumea cuvintelor.<\/p>\n

Ioan POPOIU:<\/strong> Se pare c\u0103 a fost o clip\u0103 de gra\u021bie?!<\/strong><\/p>\n

Nicoleta GORDON<\/strong>: A\u0219 putea s\u0103 spun c\u0103 a fost clipa care a hot\u0103r\u00e2t drumul meu, desc\u0103tu\u0219area unui suflet care se reg\u0103sise dup\u0103 mult prea mul\u021bi ani.<\/p>\n

Ioan POPOIU: \u00cen sf\u00e2r\u0219it, a ap\u0103rut primul volum al\u00a0 scrierilor tale! Cum se\u00a0 numea \u0219i ce cuprindea ?<\/strong><\/p>\n

Nicoleta GORDON<\/strong>: Da! Primul copil al sufletului meu, a\u0219a se spune despre c\u0103r\u021bi, nu? A ap\u0103rut \u00een noiembrie 2017. Titlul c\u0103r\u021bii este \u201eDescul\u021bi prin suflet albastru\u201d \u0219i este semnat, bine\u00een\u021beles, cu acela\u0219i pseudonim. O s\u0103 m\u0103 \u00eentreba\u021bi, poate, de ce nu am trecut numele meu real. M\u0103rturisesc c\u0103 \u0219i urm\u0103toarele vor fi semnate la fel. Sigur, prietenii mei, chiar \u0219i cei virtuali, \u0219tiu deja c\u0103 eu sunt Many. Dar am f\u0103cut un soi de experiment. Am creat o pagin\u0103 cu titlul c\u0103r\u021bii, separat de pagina mea personal\u0103. Ei, acolo doar prietenii \u0219tiu cine este Many. \u0218i totu\u0219i exist\u0103 cititori \u0219i distribuiri ale scrierilor mele. Iar \u00een \u00a0mesageria acelei pagini am primit multe cereri ale c\u0103r\u021bii. Mi-a pl\u0103cut ideea de a fi citit\u0103 pentru ceea ce scriu, \u0219i nu pentru faptul c\u0103 m\u0103 cunoa\u0219te cineva, real sau virtual. Revenind la ceea ce cartea cuprinde, am s\u0103 v\u0103 spun c\u0103 mi-am dorit s\u0103 fie pu\u021bin altfel\u2026 Este \u00eemp\u0103r\u021bit\u0103 \u00een trei p\u0103r\u021bi. \u00a0O parte de proz\u0103 scurt\u0103, pe care am intitulat-o \u00a0\u201eG\u00e2nduri\u201d. \u00a0Apoi partea de vers, c\u0103ruia nu am \u00eendr\u0103znit s\u0103-i spun poezie, \u0219i am intitulat-o \u201eStihuri\u201d. \u00a0\u0218i ultima parte, cea mai scurt\u0103, care cuprinde un soi de cuget\u0103ri personale.<\/p>\n

Laitmotivul scrierilor mele este albastru. Citisem \u00eentr-un moment delicat al vie\u021bii mele un citat din Nicolae Steinhardt: \u201d Albastrul nu e o culoare, e \u0219i el o lini\u0219te\u201d.\u00a0 \u0218i lini\u0219tea mea a devenit! De ce descul\u021bi prin albastru de suflet? Pentru c\u0103 eu consider c\u0103 sufletul este un altar. Iar acolo nu po\u021bi p\u0103\u0219i altfel dec\u00e2t desc\u0103l\u021bat\u2026de tot ceea ce ar putea murd\u0103ri \u00een vreun fel sfin\u021benia sa.<\/p>\n

Ioan POPOIU: Vorbe\u0219ti despre o desc\u0103tu\u0219are, o trezire interioar\u0103! Cum a fost?!<\/strong><\/p>\n

Nicoleta GORDON:<\/strong> Of, cred c\u0103 a\u0219 putea s\u0103 scriu un roman despre asta\u2026\u00a0 Am s\u0103 schi\u021bez doar, bine\u00een\u021beles. Acel moment de trezire interioar\u0103, cum \u00eei spun eu, a survenit undeva dup\u0103 30 de ani. Nu \u0219tiu cum s\u0103-l explic\u2026 A fost ca un soi de trezire dintr-un vis cu \u0219i despre via\u021ba mea. Dac\u0103 p\u00e2n\u0103 la acel moment totul p\u0103rea ca fiind o stare de normalitate, dintr-o dat\u0103 p\u0103ream spectatorul propriei vie\u021bi. \u0218i vedeam altceva, mult diferit de ceea ce \u0219tiam sau credeam c\u0103 \u0219tiu despre mine. Mi-am con\u0219tientizat toate minusurile. \u00a0Acela a fost cel mai important moment, cu siguran\u021b\u0103! Ei, odat\u0103 con\u0219tient\u0103 de ceea ce era mai pu\u021bin bine \u00een via\u021ba mea, bine\u00een\u021beles c\u0103 voiam s\u0103 schimb. Aveam \u0219i motiva\u021bia deja, un om mai bun. \u00a0A fost nevoie de ani de munc\u0103 cu mine \u00eens\u0103mi, prin autocontrol \u0219i autoeducare. Dar via\u021ba mea l\u0103untric\u0103 s-au schimbat mult. De ce spun l\u0103untric\u0103? \u00a0Pentru c\u0103 ceea ce se petrece \u00een interiorul meu este diferit ce ceea ce oamenii din jur par s\u0103 vad\u0103 \u0219i s\u0103 \u00een\u021beleag\u0103. \u0218i acea stare interioar\u0103, iat\u0103, de c\u00e2\u021biva ani o exteriorizez prin scris.\u00a0 Am avut \u0219i un mare c\u00e2\u0219tig, pe l\u00e2ng\u0103 toate semnele aritmeticii vie\u021bii care, de atunci, tind con\u0219tient c\u0103tre pozitiv. Mai spun unora, \u0219i de data aceasta \u0219i dumneavoastr\u0103\u2026am impresia c\u0103 mi s-a schimbat aura. Pentru c\u0103 atrag \u00een jurul meu oameni frumo\u0219i \u0219i calzi, cu suflete care parc\u0103 seam\u0103n\u0103 cu al meu.<\/p>\n

Ioan POPOIU: Nico, despre ce vorbesti tu \u00een poeziile tale ? Care este ARS POETICA ta?<\/strong><\/p>\n

Nicoleta GORDON<\/strong>: Despre via\u021b\u0103, despre sentimente \u00een general. Iubire, empatie, triste\u021be, dezn\u0103dejde, furie, frustrare\u2026\u0219i c\u00e2te altele le mai pietruim sub pa\u0219ii no\u0219tri. Sunt tr\u0103iri personale pe care \u00eencerc s\u0103 le fac ale celorlal\u021bi. Atunci c\u00e2nd cititorul se reg\u0103se\u0219te \u00een slova ta, consider c\u0103 ai reu\u0219it s\u0103 transmi\u021bi. Iar dac\u0103 pot crea emo\u021bie prin ceea ce scriu, nu pot s\u0103 fiu dec\u00e2t fericit\u0103.\u00a0 Ars poetica mea\u2026 \u201eS\u0103 po\u021bi z\u00e2mbi pl\u00e2nsului, \u00een\u021beleg\u00e2nd ne\u00een\u021belesul\u2026\u201d<\/p>\n

Ioan POPOIU: Ce este POEZIA pentru tine, vorbe\u0219ti \u00een biografie despre poezie ca \u201eun mod de via\u021b\u0103 \u201e?<\/strong><\/p>\n

Nicoleta GORDON:<\/strong> Da, a\u0219a este! Poezia pentru mine este un mod de via\u021b\u0103. \u0218i nu pentru c\u0103 a\u0219a mi-a\u0219 putea c\u00e2\u0219tiga vreodat\u0103 existen\u021ba, nu! Ci pentru c\u0103 \u00een poezie sunt varianta mea cea mai sincer\u0103, ne\u00eencorsetat\u0103 de orgolii sau vanit\u0103\u021bi stupide. \u00a0Cea plin\u0103 de lacrima sensibilit\u0103\u021bii, cea c\u0103reia nu-i este fric\u0103 s\u0103 exprime ceea ce este. Cea care este exact ceea ce simte s\u0103 fie.<\/p>\n

Ioan POPOIU: Subliniezi c\u0103 \u201escriind de fapt\u00a0 tr\u0103iesc, nu fac altceva \u201e! Vrei s\u0103 insisti pu\u021bin ?<\/strong><\/p>\n

Nicoleta GORDON:<\/strong>\u00a0 Cum a\u0219 putea s\u0103 nu tr\u0103iesc prin poezie, c\u00e2nd fiecare tr\u0103ire a sufletului\u00a0 este acolo? Da, \u00een poezie tr\u0103iesc, sunt EU! \u00a0\u00cen rest, vie\u021buiesc doar\u2026<\/p>\n

Ioan POPOIU:<\/strong> O alt\u0103 afirma\u021bie gr\u0103itoare: \u201eiubesc poezia cu fiecare respira\u021bie \u201e! Te rog s\u0103 reiei aceast\u0103 idee!<\/strong><\/p>\n

Nicoleta GORDON:<\/strong> Scriam la un moment dat: \u201eam ales sufletul, reg\u0103sindu-m\u0103\u201d. Aici m-am reg\u0103sit, \u00een poezie. Aici tr\u0103iesc, \u00een poezie. \u0218i doar aici pot respira, \u00een poezie. Poezia mi-e suflet\u2026\u0219i nimic nu poate tr\u0103i dac\u0103 nu respir\u0103.<\/p>\n

Ioan POPOIU: Ai colaborat cu mai multe publica\u021bii, cu Radio Diaspora! E\u0219ti mul\u021bumit\u0103 ?!<\/strong><\/p>\n

Nicoleta GORDON:<\/strong> De c\u00e2te ori se \u00eent\u00e2mpl\u0103 ca vreo publica\u021bie s\u0103-mi cear\u0103 poezii, m\u0103rturisesc c\u0103 sunt tahicardic\u0103. Dac\u0103 la \u00eenceput eram sceptic\u0103 vizavi de poezia mea, de modul \u00een care va fi \u00een\u021beleas\u0103, revistele care \u00ee\u0219i doresc s\u0103 publice ceea ce scriu, mi-au demonstrat contrariul. Colaborarea mea cu Radio Prodiapora a fost cople\u0219itoare. Exist\u0103 acolo o m\u00e2n\u0103 de oameni minuna\u021bi, care, prin ceea ce fac, promoveaz\u0103 cultura. Este o atmosfer\u0103 absolut uluitoare acolo. \u0218i parc\u0103 vin rom\u00e2nii acas\u0103\u2026 Din p\u0103cate, \u00een ultimul timp nu am reu\u0219it s\u0103 mai trimit materiale. Dar sper s\u0103 ne relu\u0103m colaborarea cur\u00e2nd. Recent, doamna Lidia Popa c\u0103reia \u00eei mul\u021bumesc \u0219i pe aceast\u0103 cale, mi-a tradus o poezie \u00een limba italian\u0103. V\u0103 rog s\u0103 m\u0103 crede\u021bi c\u0103 versul meu are o muzicalitate aparte \u00een acea traducere.<\/p>\n

Ioan POPOIU: Ce planuri de viitor ai, Nico? Vorbe\u0219ti de primul t\u0103u roman?<\/strong><\/p>\n

Nicoleta GORDON<\/strong>: Atunci c\u00e2nd am lansat prima carte, deja \u00eencepusem s\u0103 schi\u021bez romanul. Era o provocare uria\u0219\u0103 s\u0103 pot realiza un astfel de proiect. Proza este mult diferit\u0103 de poezie, doar eu sunt aceea\u0219i \u0219i acolo, plin\u0103 de sensibilitate \u0219i metafor\u0103\u2026Am postat de c\u00e2teva ori, tot ca un experiment, c\u00e2teva fragmente din acel roman. \u0218i se pare c\u0103 a fost bine primit. Doar c\u0103, din 2017, c\u00e2nd mi-am promis c\u0103 \u00een anul urm\u0103tor voi termina de scris romanul, se pare c\u0103 tot poezia a c\u00e2\u0219tigat. Pentru c\u0103 de atunci am scris doar poezie, poate pentru \u00eenc\u0103 dou\u0103 volume\u2026 Iat\u0103 c\u0103 am dat Cezarului ce este al s\u0103u. Va veni \u0219i momentul romanului, sunt convins\u0103. Poate c\u0103 \u00eenc\u0103 nu este timpul lui, poate c\u0103 slovele a\u0219teapt\u0103 s\u0103 mai cresc, cine \u0219tie? Ce \u0219tiu cu siguran\u021b\u0103, este faptul c\u0103 voi scrie at\u00e2t timp c\u00e2t mintea \u0219i sufletul meu vor mai avea bra\u021be, iar \u00een c\u0103limar\u0103 nu se va usca cerneala.<\/p>\n

Ioan POPOIU: A\u0219 dori s\u0103 ne spui acum, \u00een \u00eencheiere, cum te percepi tu ca poet\u0103 ? Cine este NICOLETA GORDON ?!<\/strong><\/p>\n

Nicoleta GORDON:<\/strong> Am s\u0103 v\u0103 dezam\u0103gesc pu\u021bin \u0219i am s\u0103 repet ce le spun tuturor\u2026 Eu nu sunt poet\u0103, sunt doar un suflet care m\u00e2zg\u0103le\u0219te tr\u0103iri. \u00a0\u00cen opinia mea, faptul c\u0103 scrii versuri nu te face poet.<\/p>\n

Cine este omul Nicoleta Gordon? O flac\u0103r\u0103 ce arde \u00een jarul simplit\u0103\u021bii, \u00eencerc\u00e2nd s\u0103 scrie cu majuscule pe fiecare piatr\u0103\u2026 SUFLET.<\/p>\n

\n

A consemnat,<\/p>\n

Ioan POPOIU<\/strong><\/p>\n

7 aprilie 2019<\/strong><\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Ioan POPOIU: Nicoleta, a\u0219 dori s\u0103-\u021bi mul\u021bumesc, \u00een numele cititorilor revistei LOGOS \u0218I AGAPE, pentru amabilitatea de a r\u0103spunde \u00eentreb\u0103rilor [&hellip<\/p>\n","protected":false},"author":1,"featured_media":0,"comment_status":"closed","ping_status":"closed","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"footnotes":""},"categories":[3],"tags":[],"class_list":["post-44298","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-articole"],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/44298","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/users\/1"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=44298"}],"version-history":[{"count":1,"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/44298\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":44300,"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/44298\/revisions\/44300"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=44298"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=44298"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=44298"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}