{"id":44468,"date":"2019-04-17T10:08:36","date_gmt":"2019-04-17T10:08:36","guid":{"rendered":"http:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/?p=44468"},"modified":"2019-04-17T10:08:36","modified_gmt":"2019-04-17T10:08:36","slug":"george-anca-despre-baudelaire-si-poetii-romani-corespondente-ale-spiritului-poetic","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/2019\/04\/17\/george-anca-despre-baudelaire-si-poetii-romani-corespondente-ale-spiritului-poetic\/","title":{"rendered":"George ANCA: Despre Baudelaire \u015fi poe\u0163ii rom\u00e2ni. Coresponden\u0163e ale spiritului poetic."},"content":{"rendered":"

\"\"<\/a>Tez\u0103 de doctorat prezentat\u0103 de Gheorghe Anca. Conduc\u0103tor \u015ftiin\u0163ific: prof. dr.doc. Zoe Dumitrescu-Bu\u015fulenga.<\/em><\/strong><\/p>\n

\u00a0<\/em><\/p>\n

R E F E R A T<\/em><\/p>\n

\n

\u00a0\u00cen teza prezentat\u0103 Gheorghe Anca ad\u00e2nce\u015fte un subiect care nu este str\u0103in omului de cultur\u0103 din \u0163ara noastr\u0103, \u00eempins deseori s\u0103 se \u00eentrebe asupra resorturilor de comunitate spiritual\u0103 \u00eentre Baudelaire \u015fi poe\u0163ii rom\u00e2ni. Ca orice tem\u0103 de difuziune \u015fi coresponden\u0163\u0103 cultural\u0103, \u00eentrebarea se \u00eenscrie \u00een zona preocup\u0103rilor actuale, care dezbat asemenea teme cu mijloace plurale \u015fi interdisciplinare.<\/p>\n

\u00a0O vast\u0103 \u015fi erudit\u0103 documenta\u0163ie r\u0103spl\u0103te\u015fte prima a\u015ftept\u0103rile. Mai presus de ea st\u0103 o mobilitate a ra\u0163ionamentului fertil \u00een asocia\u0163ii noi, surprinz\u0103toare. Limbajul cu totul original ne dezv\u0103luie resursele logicii poetice ca instrument de analiz\u0103 a poeziei \u00eens\u0103\u015fi. Evident c\u0103 abordarea poetic\u0103 \u00ee\u015fi adaug\u0103 capacit\u0103\u0163ile ei complementare, ce nu fac \u201cdouble-emploi\u201d, cu mijloacele clasice ale criticii literare, \u00een surprinderea esen\u0163ei unui fenomen de emisiune \u015fi recep\u0163ie cultural\u0103.<\/p>\n

\u00a0Departe de a fraterniza cu misticismul, partea neagr\u0103, blasfemic\u0103 \u015fi ezoteric\u0103 caracteristic\u0103 pentru Baudelaire \u015fi identificabil\u0103 \u00een poezia noastr\u0103, chiar la poe\u0163ii preeminescieni, are r\u0103d\u0103cini p\u0103g\u00e2ne \u015fi efecte protestattare, revolu\u0163ionare.<\/p>\n

\u00a0Teza ne intimeaz\u0103 acest adev\u0103r.<\/p>\n

\n

Prof. Mircea Mali\u0163a<\/p>\n

27.II.1975.<\/p>\n

\u00a0<\/em><\/p>\n

\u00a0<\/em><\/p>\n

S C R I S O R I<\/em><\/p>\n

\u00a0<\/em><\/p>\n

\u00a0<\/em><\/p>\n

ca \u00eencuraj\u0103ri \u2013 de principiu, dar \u015fi \u00een ceea ce prive\u015fte abordarea poetic\u0103; scrisori primite de la Mihail Celariu, Stephan Roll, Teodor Scarlat, Camil Baltazar, Vasile Nicolescu, Mihai Ursachi. Al\u0103turi de mul\u0163umiri, fragmentale care urmeaz\u0103:<\/p>\n

\n

Stimate Domnule Anca<\/strong><\/p>\n

\n

\u00a0Foarte interesante pe c\u00e2t de pl\u0103cuta dv. scrisoare mi-a sosit cu o zi dup\u0103 plecarea mea la Predeal, de unde m-am \u00eentors pe 28 august. A\u015fa se explic\u0103 \u00eent\u00e2rzierea acestui r\u0103spuns care s-ar fi gr\u0103bit s\u0103 v\u0103 soseasc\u0103 chiar \u015fi cu ceea ce mi-ar fi trecut imediat prin minte \u00een momentul acela.<\/p>\n

\u00a0Despre Baudelaire ca format al unor literaturi na\u0163ionale care cred c\u0103 va fi scris, de\u015fi subiectul, descoperit de dv., este mai mult dec\u00e2t interesant. \u00cen ceea ce v\u0103 prive\u015fte, trebuia s\u0103 spun c\u0103 de\u015fi prietenia mea pentru el a fost cronic\u0103, nu l-am privit niciodat\u0103 cu ochii mi\u015fora\u0163i \u2013 a c\u00e2nt\u0103rire \u015fi studiere \u2013 ci, la fiecare apropiere, cu o nest\u0103vilit\u0103 pasiune, ca o \u00eembr\u0103\u0163i\u015fare fr\u0103\u0163easc\u0103, \u00een personalitatea lui integral\u0103 afl\u00e2nd un ecou pe m\u0103sura afec\u0163iunii pe care i-am purtat-o. Amici\u0163ia lui, de altfel, \u015fi-n poezie \u015fi-n via\u0163\u0103 are particularitatea de a se oferi f\u0103r\u0103 nici o rezerv\u0103, ba chiar fierbinte, hot\u0103r\u00e2t\u0103 \u015fi radical\u0103, infinitele-i ad\u00e2ncimi neconstituind aici o piedic\u0103 \u00een calea unei tumultoase spovediri integrale. Grava-i inteligen\u0163\u0103 – una dintre marile-i frenezii sclipitor personale \u2013 nu s-a sfiit nicic\u00e2nd de situa\u0163ii diverse<\/em> \u015fi de riscurile \u00eemprejur\u0103rilor. Iar asupra favoarei unui temperament (aici se afl\u0103 cheia) n\u0103praznic, orice aspect al vie\u0163ii din afar\u0103 a c\u0103zut \u00eentr-un clocot \u015fi-o zarv\u0103 ce nu se dovedea nici chiar \u00een contemplarea operelor celor dou\u0103 saloane care, f\u0103r\u0103 geniul lui, n-ar fi devenit imediat \u015fi pentru noi geniale.<\/p>\n

\u00a0Dup\u0103 trepida\u0163ia f\u0103r\u0103 pace ce i-a fr\u0103m\u00e2ntat via\u0163a, nu putem s\u0103 nu ne g\u00e2ndim la un demon de gard\u0103. Dar acesta \u00ee\u015fi \u00eenceta autoritatea \u00een clipa c\u00e2nd, a\u015fez\u00e2ndu-se la scris, acel demon r\u0103scolitor al vie\u0163ii \u015fi al mor\u0163ii, devenea chiar poetul: un artist solidar, st\u0103p\u00e2n\u00e2ndu-\u015fi mijloacele, domin\u00e2nd \u015fi ordon\u00e2nd pandemoniul infernului. El lucreaz\u0103<\/em> prin intermediul sclipitor \u015fi la flac\u0103ra umbrelor \u00eembl\u00e2nzite.<\/p>\n

\u00a0Fr\u0103m\u00e2nt\u0103, cum spune Gautier, forme noi \u015fi cuvinte pe care nimeni nu le-a mai auzit p\u00e2n-la el, \u015fi, dac\u0103 v\u00e2nzolirea tenebrelor separ\u0103 coloritul, atmosfera \u015fi muzica \u015fi-ntrupeaz\u0103 un glas nou.<\/p>\n

\u00a0\u00cen \u0163ara rom\u00e2neasc\u0103, marele Macedonski a \u00een\u0103l\u0163at primul Imn la Satan<\/em>, uria\u015ful Arghezi nu s-a tras s-a tras la o parte din flac\u0103r\u0103, iar Bacovia \u015fi-a cules \u015fi el c\u00e2teva r\u0103murele ginga\u015f \u00eencenu\u015fate, cum iese cositorul turnat<\/em> la boboteaz\u0103.<\/p>\n

\u00a0Pe mine m-ar fi ispitit mai anemic v\u00e2lv\u0103t\u0103ile dragostei. Dar sper c\u0103 n-am trecut chiar de por\u0163ile \u00een fa\u0163a c\u0103rora orice speran\u0163\u0103 trebuie lep\u0103dat\u0103.<\/p>\n

\u00a0V\u0103 rog fi\u0163i amabil s\u0103-mi r\u0103spunde\u0163i de primire.<\/p>\n

Mihail Celarian<\/p>\n

(1972, 1 septembrie)<\/p>\n

\n

\n

\u015etefan Roll<\/p>\n

(Bucure\u015fti, 17 august1972)<\/p>\n

\n

Iubite Domnule Anca,<\/p>\n

\n

\u00a0\u00cen primul r\u00e2nd v\u0103 doresc izbutire la teza de doctorat pe care o preg\u0103ti\u0163i. Tema e interesant\u0103, dificil\u0103 pu\u0163in poate, dar necesar\u0103 a-l avea, temerar\u0103, Bravo!<\/p>\n

\u00a0Desigur c\u0103 aproape to\u0163i poe\u0163ii, scriitorii contemporani l-au citit, admirat pe Baudelaire, care \u2013 cred \u2013 le-a aurit harna\u015famentul scrisului lor propriu. Poate c\u0103 pe ace\u015fti trubaduri cele\u015fti \u00eei citim, nu ca s\u0103-i imit\u0103m pe ei, ci, c\u00e2t \u201cs\u0103 ne imit\u0103m pe noi. L-am citit \u015fi eu la tinere\u0163ea mea liric\u0103 \u015fi-l mai r\u0103sfoiesc \u015fi ast\u0103zi ca pe un zefir \u201cmaudit\u201d. \u015ei am trecut oprindu-m\u0103 la continuatorii lui \u00een lirica \u015fi investiga\u0163ia poeziei franceze. Rimbaud, care, de\u015fi \u00eenaintea lui, l-a devansat, ca \u015fi Lautreamont, Verlaine. Apoi au venit Eduard, Antonin Artaud, Robert Desnos, Reverdy, cu care am mai r\u0103mas. Umbre de zuavi frenetici. la noi Urmuz, Voronca, Fundoianu, claude Gernat, Barbu, Vinea. Descoperisem \u015fi pictura, poe\u0163ii ei: Victor Brauner, Marcel Iancu, Hedda Stern, Saul Steinberg, Picasso, Ernst, Tanguy, Valentino Hugo, Margarite, Br\u00e2ncu\u015fi, Masson, Picabia… Cu Baudelaire mergeam precum cu o manta de od\u0103jdii pe m\u00e2n\u0103. Poposeam cu el.<\/p>\n

\u00a0Iat\u0103 o evocare, dou\u0103.<\/p>\n

\u00a0Acum, cu vreo trei decenii \u00eenapoi, \u00eentr-un ajun de an nou, am r\u0103mas, eu cu Philippide, cu care sunt prieten, f\u0103r\u0103 program de Revelion, ca s\u0103 zic a\u015fa.<\/p>\n

\u00a0\u00cel vom petrece am\u00e2ndoi, poate mai boem. \u015ei ne-am dus la locanta numit\u0103 \u201cLa rai\u201d, din subsolul unei cl\u0103diri din spatele Palatului. Era umblat\u0103 de scriitori, arti\u015fti, de vagabonzi ai stelelor.<\/p>\n

\u00a0C\u00e2nta acolo o rusoaic\u0103 Galia \u015fi un chitarist, tot rus. Ca \u015fi patronul localului.<\/p>\n

\u00a0\u00cen seara aceea era pustiu. To\u0163i se aranjaser\u0103 se vede \u00een altfel. Ne-am a\u015fezat la o mas\u0103. A venit \u015fi Galia. Avea textele ei la unele \u015fansonete u\u015foare pe care le c\u00e2nta, c\u00e2ntece fran\u0163uze\u015fti. \u015etia bine fran\u0163uze\u015fte, literatura acestei limbi \u015fi mare admiratoare a li Baudelaire. Phillippide era \u015fi el unul din admiratorii albatrosului \u015fi traduc\u0103torul lui \u2013 dintre cei mai buni, cel mai bun.<\/p>\n

\u00a0Paharele cu vin erau cu noi. Menu-ul era rusesc. Bor\u015f, bl\u00e2nii, curcan cu varz\u0103 c\u0103lit\u0103. Atmosfera era \u201cdostoievschian\u0103\u201d, deci adecvat\u0103 cu Baudelaire.<\/p>\n

\u00a0Galia a \u00eenceput s\u0103 ne recite din versurile lui, pe care le \u015ftia pe dinafar\u0103, Philippide, la fel. Cele traduse de el, altele \u00een versiune original\u0103. Era parc\u0103 o \u00eentrecere, un \u201cturnois\u201d diavolesc. Chitaristul c\u00e2nta \u00eencet, poate pentru el, c\u00e2ntece de pierzanie ruse\u015fti. Eu t\u0103ceam. Patronii \u00eei vedeam cum \u00eenfulec\u0103 \u00een dosul unei tejghele.<\/p>\n

\u00a0A\u015fa ne-au apucat zorile, ziua noului an. Ie\u015fisem be\u0163i de Baudelaire, de vin, de melodie blestemat\u0103.<\/p>\n

\u00a0Acum trei ani eram la Paris. \u00centr-o \u00eenserare, plimb\u00e2ndu-m\u0103 printr-un cartier, remarc pe fa\u0163ada unei cl\u0103diri din rue Bauttefeuilles, o inscrip\u0163ie: \u201cAici a locuit \u015fi a scris Charles Baudelaire, \u00een anii…\u201d M-am oprit. O cas\u0103 oarecare a burgheziei medii franceze. M-am dus la bistroul de prin apropiere \u015fi am luat o sticlu\u0163\u0103 cu absinthe, m-am a\u015fezat pe pragul unei case de peste drum \u015fi am privit ferestrele \u00eenchipuindu-mi c\u0103 Charles st\u0103 sub p\u0103l\u0103ria unei l\u0103mpi \u015fi scrie. Am recitat t\u0103cut din c\u00e2t \u015ftiam din versurile lui. Care din ele o fi fost scrise dup\u0103 acea fereastr\u0103 care avea \u00eend\u0103r\u0103tul ei un lin\u0163oliu alb?<\/p>\n

\u00a0Tot la Paris m-am dus s\u0103 v\u0103d prietenii r\u0103ma\u015fi etern acolo, \u00een cimitirul din Montparnasse. Aici e Br\u00e2ncu\u015fi, alte gropi \u015fi, \u015ftiam aceia a lui Baudelaire. Am c\u0103utat-o. Nu am g\u0103sit-o u\u015for. E \u00eenmorm\u00e2ntat \u00eempreun\u0103 cu socrul s\u0103u care i-a cam f\u0103cut via\u0163a acr\u0103. Deci, nici aici nu a sc\u0103pat de el!… Am pus o floare. Am mai r\u0103t\u0103cit printre celelalte morminte, aninime pentru mine. Ceea ce m-a mirat a fost numeroasele pisici vagabonde care umblau colo-colo, speriate.<\/p>\n

– Ce-s cu astea \u2013 am \u00eentrebat intendentul?<\/p>\n

–\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0 To\u0163i cei care pleac\u0103 din Paris neav\u00e2nd cui s\u0103 lase anumalul, \u00eel aduce aici, unde vin al\u0163i amatori de feline s\u0103-\u015fi aleag\u0103.\u015etiam c\u0103 lui Baudelaire \u00eei pl\u0103ceau \u015fi avea pisici.Deci avea \u015fi aici vizitatorii lui iubi\u0163i.<\/p>\n

\n

\n

Camil Baltazar<\/p>\n

(15 august 1972)<\/p>\n

………………………………………………………………………………………………………..<\/p>\n

iat\u0103 impresiile sale despre tema ce v\u0103 intereseaz\u0103:<\/p>\n

\u00a0Cu Baudelaire s-a-nt\u00e2mplat, fiindc\u0103 cel mai agreat \u015fi mai tradus poet francez la noi, s\u0103 fie cunoscut, cum e cazul meu \u015fi nu numai al meu din t\u0103lm\u0103cire, \u00eenainte de a fi fost gustat \u00een limba original\u0103, deoarece eram la v\u00e2rsta c\u00e2nd abia buchiseam sloavele limbilor str\u0103ine. Ce m-a apropiat de Baudelaire? Faptul c\u0103, asemenea lui Goethe \u015fi Eminescu, era un poet g\u00e2nditor care dezb\u0103tea temele majore ale omenirii \u2013 dragostea, subjugarea c\u0103tre p\u0103cat, \u00eenf\u0103\u0163i\u015farea, cu interes, a oamenilor din straturile de jos, c\u00e2t \u015fi tinderea lui c\u0103tre salvarea din r\u0103u \u015fi cultivarea purit\u0103\u0163ii \u015fi eleva\u0163iei. Apoi poetul francez avea curajul deplinei sincerit\u0103\u0163i, una din calit\u0103\u0163ile de seam\u0103 ale liricii autentice, a rostit adev\u0103rul, a spune lucrurilor pe nume, a scoate, cu iscusin\u0163\u0103, lucr\u00e2nd prin contraste, din m\u00e2lul \u015fi dejec\u0163iunile existen\u0163ei, floarea rar\u0103 de nuf\u0103r a poeziei, ca \u00een La Chevelure, ca Un Charogne. \u00cen poezia baudelairian\u0103 se-nbin\u0103 demonismul cu angelismul, dar substan\u0163a ei este una de superioar\u0103 \u0163inut\u0103 \u015fi esen\u0163\u0103 moral\u0103, prin umanismul funciar care o str\u0103bate, prin aceea c\u0103 poetul se al\u0103tur\u0103 umulin\u0163ei vie\u0163ii, c\u00e2nt\u00e2nd declasa\u0163ii s\u0103i, \u00eenveder\u00e2nd afec\u0163iune pentru orbi, cer\u015fetoare, pentru b\u0103tr\u00e2ni \u015fi b\u0103tr\u00e2ne.<\/p>\n

\u00a0Profund religios, – nu s-a observat de c\u0103tre cei ce l-au tradus, caracterul teologal al poeziei sale, nu numai prin arsenalul de cuvinte folosite: c\u0103delni\u0163\u0103, altar, jertfelnic, candele, aghiasm\u0103, dar un Charogne, nimeni din cei ce au tradus poema, n-au remarcat caracterul ei teologic, adic\u0103 n-au descoperit c\u0103 poema e de fapt un ceremonial funebru, folosit nu numai \u00een cadrul religiei cre\u015ftine, ci \u015fi \u00een alte religii la \u00eenmorm\u00e2nt\u0103ri, – ceea ce a subliniat unul din cei mai noi \u015fi mai pricepu\u0163i t\u0103lm\u0103citori ai s\u0103i \u2013 AL CERNA RADULESCU, care a transpus exemplar un ciclu de poeme din Baudelaire \u00een revista \u201cVia\u0163a rom\u00e2neasc\u0103\u201d \u015fi acesta e \u015fi un excelent exeget al poeziei baudelairiene a publicat din Baudelaire \u015fi \u00een revista \u201cArge\u015f\u201d<\/em> pe iunie, 1972. Baudelaire nu e atr\u0103g\u0103tor doar prin abordarea temerilor damnate, el poate intona \u015fi seninul imn evocator al doicei sale, plin de duio\u015fie \u015fi al unui om \u00eemp\u0103cat cu sine \u015fi poate compune madrigale pline de suaevitate ca Semper Eadem, fiind un captivant \u015fi ne\u00eentrerupt rapsod al iubirii. Nu numai al celei telurice, diavole\u015fti, ci \u015fi al celei purificatoare, \u00een\u0103l\u0163\u0103toare, prin c\u0103utarea candorii, nu degeaba a scris el un poem al inocen\u0163ii \u015fi prin aceasta o literatur\u0103 de un cuceritor umanism ca \u00een Le Flambeau vivante \u015fi Raversibil, adic\u0103 prosl\u0103vitor fidel al dragostei, fiind \u015fi un pictor nuan\u0163at \u015fi am\u0103nun\u0163it al frumuse\u0163ilor carnale ale semenei noastre. Dar el e \u015fi un c\u00e2nt\u0103re\u0163 al dramelor suflete\u015fti, ca \u00een Le beau navire \u015fi alte poeme. Apoi poezia lui a determinat pe scriitorii rom\u00e2ni s\u0103-l traduc\u0103 pentru c\u0103 ea con\u0163ine o dramatic\u0103 \u015fi continu\u0103 confesiune. Arghezi ca \u015fi Bacovia au fost, primul la-nceputurile sale, influen\u0163at de Baudelaire. Poezia lui Arghezi \u2013 Litanii: \u201c\u00een dep\u0103rtarea noastr\u0103, lio, \u00eemi zboar\u0103 g\u00e2ndul ca un corb \u00een ploaia unei toamne sure, \u00een solitudini de p\u0103dure\u201d… e-ar\u00eeurit\u0103 de Baudelaire. A\u015fa dar sub aparen\u0163a laudei tulurice a …..ca \u015fi a laturei abjecte din via\u0163\u0103, el r\u00e2vne\u015fte mereu ostrovul candorii, el caut\u0103 t\u0103r\u00e2mul inocen\u0163ei, o dovad\u0103 c\u0103 sub blesteme \u015fi alterca\u0163iile cu accente acide, r\u00e2vne\u015fte frumuse\u0163ea pur\u0103, cea etern\u0103. Fire complex\u0103, el se complace-n descrierea leneviei, fecund\u0103 pentru crea\u0163ia sa, \u00een executarea iadului, dar arat\u0103 compasiune pentru orbi \u015fi cer\u015fetori, adic\u0103 se-apleac\u0103 asupra lumii \u00een mizerie \u015fi sf\u00e2\u015fiat\u0103 de s\u0103r\u0103cie, \u00een contrast cu cea tr\u0103ind \u00een luxur\u0103. Acel ca a rostit: sufletul meu e o nav\u0103 spre Utopii \u201cera natural s\u0103 afle ecou \u00een inimile confra\u0163ilor s\u0103i de la noi, a\u015fa se explic\u0103 de ce B. e, pe l\u00e2ng\u0103 cel mai tradus poet \u015fi de o seam\u0103 de poe\u0163i de frunte, dar \u015fi cel mai comentat scriitor, fa\u0163\u0103 de opera sa, redus\u0103 cantitativ, \u00een raport cu valoarea-i artistic\u0103, enorm\u0103. Toat\u0103 poezia noastr\u0103 modern\u0103 se afl\u0103, prin Arghezi, influen\u0163at\u0103 de Baudelaire. Nu s-a subliniat destul ca \u00een poeziile-i, zugr\u0103vind cu expresivitate desfr\u00e2ul \u015fi cupiditatea, el le condamn\u0103 \u015fi-n-fiereaz\u0103. Recitirea lui Baudelaire eviden\u0163iaz\u0103 alte aspecte sociale, adic\u0103 felul cum prin instrumentele sale de expresie, el a atacat r\u0103ul social cu virulen\u0163\u0103 \u015fi a exultat binele. Geo Dumitrescu \u00een antologia sa din 1967 nu a introdus \u015fi poemul unui f.bun traduc\u0103tor, un bucovinean, ce le-a tip\u0103rit \u00een Revista funda\u0163iilor \u015fi pe care eu le-am men\u0163ionat, d\u00e2ndu-i \u015fi numele \u00een articolul publicat \u00een UNIVERSUL LITERAR condus de perpessicius, am impresia c\u0103 a ap\u0103rut \u00een 1945, care nu numai c\u0103 a publicat aproape tot Baudelaire \u00een t\u0103m\u0103cirea sa, dar mi s-a p\u0103rut unul din cei mai fideli \u015fi mai pasiona\u0163i traduc\u0103tori ai marelui \u015fi nefericitului poet.<\/p>\n

\u00a0Rug\u00e2ndu-v\u0103 a-mi confirma primirea comentariului meu. \u00cen articolul din .. … enumeram to\u0163i traduc\u0103torii lui Baudelaire \u00een rom\u00e2ne\u015fte.<\/p>\n

Teodor Scarlat<\/p>\n

(13 septembrie, 1972)<\/p>\n

\u00a0Am luat cuno\u015ftin\u0163\u0103 de poezia lui Baudelaire, cu mult \u00eenainte ca versurile mele s\u0103 devin\u0103 cunoscute public.<\/p>\n

\u00a0Nu \u00eemplinisem cred 18 ani c\u00e2nd, ca elev de liceu, \u00eent\u00e2mplarea mi-a scos \u00een cale pe Hilda Gr\u00fcnspaun \u2013 apreciata compozitoare Hilda Jerea de azi. M\u0103 aflam \u00een vacan\u0163a de var\u0103, \u00eentr-un sat din marginea B\u0103r\u0103ganului \u2013 sat, \u00een care tat\u0103l Hildei \u00ee\u015fi gospod\u0103rea unele afaceri comerciale \u015fi \u00een care ascultam seara p\u00e2n\u0103 t\u00e2rziu, acordurile pianului la care exersa Hilda, elev\u0103 \u015fi ea. Am cunoscut-o prin intermediul fratelui s\u0103u, azi medic reputat \u00een Capital\u0103. Primele noastre discu\u0163ii s-au purtat, \u00een lips\u0103 de alte subiecte, \u00een leg\u0103tur\u0103 cu ultimele c\u0103r\u0163i citite. La un moment dat am r\u0103mas surprins \u015fi ru\u015finat, \u00een acela\u015fi timp: interlocutoarea mea adusese \u00een discu\u0163ie numele unui poet francez destul de necunoscut mie \u2013 Baudelaire! Ca s\u0103 nu-mi lase ipresia c\u0103 ar fi s\u0103 m\u0103 umileasc\u0103, Hilda a scos imediat din po\u015fet\u0103 un voluma\u015f: \u201cCite\u015fte-l \u015fi pe urm\u0103 s\u0103 discut\u0103m:. Era \u201cLes fleurs du Mal\u201d. A\u015fa am cunoscut pr Baudelaire! Am cunoscut, e un fel de a spune, pentru c\u00ee anii mei de atunci de limb\u0103 francez\u0103, ca \u015fi versurile lui Baudelaire aveau pentru mine secrete greu de p\u0103truns. Abia mai t\u00e2rziu mi-am dat seama c\u0103 Baudelaire era unul din marii lirici ai lumii \u015fi c\u0103 era destul de firesc s\u0103 nu-l fi putut \u00een\u0163elege, \u00een anii adolescen\u0163ei mele. C\u00e2nd mult mai t\u00e2rziu am devenit oarecum cunoscut \u015fi am \u00eencercat, ca \u015fi mul\u0163i al\u0163i confra\u0163i , s\u0103 traduc din \u201cLes fleurs du Mal\u201d, mi-am dat seama c\u0103 opera poetic\u0103 a lui Baudelaire este, \u00een esen\u0163\u0103, confesiunea unui spirit \u00een permanent\u0103 efervescen\u0163\u0103 a unui ins torturat de propria nelini\u015fte, a unui egoist l-a\u015f putea numi, care nu vede nimic dincolo de el, care nu vrea<\/em> s\u0103 vad\u0103, socotindu-se – probabil \u2013 pe sine \u00eensu\u015fi, m\u0103sura tuturor lucrurilor. M-a mai derutat apoi \u015fi acel \u201csatanism\u201d al poetului, cum \u015fi extravagan\u0163a peisagiilor sale sentimentale, fierb\u00e2nd de miresme exotice \u015fi soare tropical. Toate acestea, de\u015fi m\u0103 dureau aproape \u2013 eu ni le puteam tr\u0103i<\/em> suflete\u015fte, a\u015fa cum tr\u0103iau bun\u0103oar\u0103, aproape totalitatea ei, poezia eminescian\u0103. Baudelaire era, pentru mine, a\u015fa…..\u00eentr-o zon\u0103 care dep\u0103\u015fea via\u0163a sufleteasc\u0103, a unui biet \u0163\u0103ran din marginea B\u0103r\u0103ganului. Iat\u0103 pentru ce n-am \u00eendr\u0103znit s\u00ee traduc din Baudelaire! Ei \u015fi totu\u015fi, poezia lui Baudelaire \u2013 mai corect spus \u2013 spiritul acestei poezii, \u015fi-a infiltrat pe nesim\u0163ite, ecoul, \u00een universul meu liric. Poemele \u201cPlecare spre Cyters\u201d (vol. \u201cOra de zbor\u201d Ed. Cartea Rom\u00e2neasc\u0103\u201d Buc. 1940) \u015fi \u201cInvita\u0163ie la vis\u201d (ciclul inedit din \u201cPoeme\u201d, E.P.L.1969) sunt cred semnificative din acest punct de vedere. \u015ei nu-mi pas\u0103 r\u0103u!<\/p>\n

\u00a0\u00cen ceea ce prive\u015fte aprecierea de care poezia lui Baudelaire s-a bucurat \u015fi continu\u0103 s\u0103 se bucure \u00een \u0163ara noastr\u0103 – \u015fi nu numai printre litera\u0163i! \u2013 edi\u0163ia bilingv\u0103, a lui Geo Dumitrescu o m\u0103rturise\u015fte f\u0103r\u0103 alte comentarii.<\/p>\n

\n

Mihai Ursachi<\/p>\n

(13 august, 1972)<\/p>\n

\n

\u00a0Ne \u00eent\u00e2lnim, \u00een via\u0163a spiritual\u0103, numai cu acei oameni, pu\u0163ini, cu care trebuia <\/em>s\u0103 ne \u00eent\u00e2lnim; momentul \u00eensu\u015fi al \u00eent\u00e2lnirii poart\u0103 \u00een sine ceva ese\u0163ial \u015fi ad\u00e2nc semnificativ pentru destinul nostru.<\/p>\n

\u00a0Baudelaire ete unul din acele spirite nelini\u015ftitoare, de care odat\u0103 contagiat, te resim\u0163i pentru totdeauna, cu sau f\u0103r\u0103 voie, con\u015ftient sau nu.<\/p>\n

\u00a0tr\u0103iesc fa\u0163\u0103 de el toat\u0103 gama sentimentelor ce le pot avea pentru un om viu \u015fi prezent: de la repulsie \u015fi oroare, p\u00e2n\u0103 la spaim\u0103 \u015fi dragoste, compasiune \u015fi gelozie…<\/p>\n

\u00a0\u00cen forma\u0163ia mea a \u00eensemnat revela\u0163ie, dup\u0103 Eminescu: el domin\u0103 \u015fi ast\u0103zi sufletul acele zone ce nu s-au limpezit \u00eenc\u0103 prin experien\u0163e superioare, aduc\u00eetoare de senin\u0103tate. Am zis dup\u0103 ce l-am citi pe Baudelaire: nimic din ce-i uman nu e str\u0103in poeziei.<\/p>\n

\u00a0Scriu aceste cuvinte sim\u0163indu-i ochii halucinan\u0163i, ar\u015fi de o cuprinz\u0103toare febr\u0103 \u015fi totu\u015fi r\u0103ceala hipnotic\u0103 a \u015farpelui tutelar; mi-l imaginez, \u00een c\u00e2mpiile ve\u015fnice, numai \u00een tov\u0103r\u0103\u015fia lui E.A.Poe.<\/p>\n

\u00a0Prezen\u0163a lui mi se pare at\u00e2t de imediat\u0103, uneori aproape insuportabil\u0103, \u015fi mereu sub\u00e2n\u0163eleas\u0103; sf\u00e2\u015fierea lui \u2013 at\u00e2t de gr\u0103itoare pentru felul cum condi\u0163ia uman\u0103 \u00ee\u015fi construie\u015fte din propria-i jale paradisul, adic\u0103 poezia.<\/p>\n

\u00a0<\/em><\/p>\n

R E F E R A T<\/em><\/p>\n

\u00a0<\/em><\/p>\n

despre Baudelaire \u015fi poe\u0163ii rom\u00e2ni. Coresponden\u0163e ale spiritului poetic<\/em>. Tez\u0103 de doctorat prezentat\u0103 de Gheorghe Anca. Conduc\u0103tor \u015ftiin\u0163ific: prof.dr.doc. Zoe Dumitrescu-Bu\u015fulenga.<\/p>\n

\n

\u00a0Teza lui Gheorghe Anca uime\u015fte prin bog\u0103\u0163ia \u015fi multiralitatea informa\u0163iei. Dac\u0103 uneori forma informativ\u0103 \u015fi pathosul investigator o iau \u00eenaintea spiritului de discern\u0103m\u00e2nt \u015fi cump\u0103tului axiologic, faptul este a se datora temperamentului vulcanic al candidatului \u015fi inclina\u0163iei discursive, proprie demersului s\u0103u intelectual.<\/p>\n

\u00a0P\u00e2n\u0103 la lectura acestui studiu, de poezie sau de literatur\u0103 comparat\u0103 dac\u0103 vre\u0163i, \u00eel cuno\u015fteam pe t\u00e2n\u0103rul Gheorghe Anca \u00een ipostasa de poet \u015fi de prozator, cu sunet pur \u015fi cu accent de originalitate \u00een genera\u0163ia sa. De azi \u00eenainte, vastitatea \u015fi ad\u00e2ncimea cuno\u015ftin\u0163elor sale \u00een materie de poezie, de critic\u0103 literar\u0103 \u015fi de estetic\u0103 a poeziei ne oblig\u0103 s\u0103 lu\u0103m act – \u015fi o facem cu toat\u0103 bucuria \u2013 de cea de-a treia ipostaz\u0103 a lui Gheorghe Anca, anume de ipostaza omului de cultur\u0103, a omului de \u015ftiin\u0163\u0103, a criticului \u015fi a istoricului literar. Personal, n-am considerat niciodat\u0103 \u015fi nu consider\u0103m nici ast\u0103zi critica literar\u0103 ca un gen aparte, de sine st\u0103t\u0103tor \u015fi viabil prin sine. Oric\u00e2t de virtuos ar fi, criticul, dup\u0103 p\u0103rerea noastr\u0103, r\u0103m\u00e2ne toat\u0103 via\u0163a la statutul de redactor \u015fef adjunct al unui redactor \u015fef deplin, poet sau scriitor. Am deschis aceast\u0103 parantez\u0103 pentru a sublinia faptul c\u0103, datorit\u0103 s\u0103u de poet, Gheorghe Anca, prin prezentul exerci\u0163iu critic, izbute\u015fte s\u0103 scoat\u0103 criticul \u2013 fie \u015fi numai odat\u0103 – din minoratul men\u0163ionat. A bon entendeus, salut!<\/p>\n

\u00a0Revenind la ceea ce ne intereseaz\u0103, \u00een primul r\u00e2nd, ne permitem a atrage luarea aminte c\u0103 a\u015fa cum este formulat\u0103 \u00een titlu \u015fi elaborat\u0103 \u00een structur\u0103, lucrarea lui Gheorghe Anca ar putea constitui dou\u0103 teze: una, alc\u0103tuit\u0103 din primele dou\u0103 capitole \u015fi numit\u0103 \u201cBaudelaire \u015fi critica rom\u00e2neasc\u0103\u201d, a doua format\u0103 din capitolul al III-lea \u2013 \u201cCoresponden\u0163e ale spiritului poetic\u201d, cu sau f\u0103r\u0103 Baudelaire ca punct central de referin\u0163\u0103. Dac\u0103 autorul men\u0163ine totu\u015fi poezia baudelairian\u0103 ca pivot al \u00eentregii construc\u0163ii arhitectonice, lucrul acesta se cere a fi eviden\u0163iat cu mai ap\u0103sat accent mai ales \u00een partea a III-a a studiului, care a\u015fa cum ni se \u00eenf\u0103\u0163i\u015feaz\u0103 \u00een redactarea pe care o avem \u00een fa\u0163\u0103 poate constitui o alt\u0103 lucrare, f\u0103r\u0103 raportare la Baudelaire.<\/p>\n

\u00a0\u015ei \u00eentr-un caz \u015fi \u00een cel\u0103lalt, \u00eens\u0103, dat fiind c\u0103 ne g\u0103sim pe un teritoriu de literatur\u0103 comparat\u0103, \u00een care problemele de grani\u0163\u0103 \u015fi situa\u0163iile deosebit de complexe se confrunt\u0103, se decanteaz\u0103 unele prin altele, se str\u0103lumineaz\u0103 unele cu ajutorul altora, p\u0103str\u00e2ndu-\u015fi oricum fiecare propriul ei relief ontologic, socotim c\u0103 ar fi fost bine \u2013 asta \u00een primul r\u00e2nd pentru a u\u015fura efortul de comprehensiune al cititorului \u2013 dac\u0103 Gheorghe Anca definea urm\u0103toarele concepte de baz\u0103: \u201ccoresponden\u0163e\u201d analogie; afinitate; influen\u0163\u0103.<\/p>\n

\u00a0O mai clar\u0103 deslu\u015fire a con\u0163inuturilor \u015fi articula\u0163iilor dialectice ale acestora ar fi dat o transparen\u0163\u0103 de alt\u0103 calitate \u00eentregii lucr\u0103ri, evit\u00e2ndu-se unele redundan\u0163\u0103, divaga\u0163ii sau cutezan\u0163e de exprimare ca, de pild\u0103 cea pe care o desprindem de la pagina 89: \u201cPoetul, artist prin excelen\u0163\u0103, ignor\u00e2ndu-\u015fi firea, aflat \u00een c\u0103utarea acelui altul din sine, devor\u00e2ndu-\u015fi opera eman\u0103 poezia cu taina acesteia \u00eenchis\u0103 \u00een ea, concomitent proiect\u00e2ndu-se el \u00eensu\u015fi ca o crea\u0163ie graalic\u0103 a poeziei. Axiomatica Poezie suficient\u0103 sie\u015fi se aproximeaz\u0103 conjunctural a fiin\u0163\u0103 esen\u0163ial dar involuntar filozofic\u0103, naiv\u0103, supranaturalist\u0103, adic\u0103 absolut adev\u0103rat\u0103 dec\u00e2t \u00een alt\u0103 lume, afirmat\u0103 cea d\u00e2nt\u00eei \u00eentre arte, rod al sensibilit\u0103\u0163ii imagina\u0163iei, efect total de r\u0103pire a sufletului \u00eentr-un ton etern, o magie evocatoare\u201d.<\/p>\n

\u00a0\u00cen vederea unei eventuale public\u0103ri a lucr\u0103rii, pentru a se garanta densitatea \u015fi economicitatea ei verbal\u0103, se impune reducerea citatelor, at\u00e2t din rom\u00e2ne\u015fte, c\u00e2t \u015fi din alte limbi. De asemenea, pentru a se \u00eenl\u0103tura caracterul pestri\u0163 al textului, s-ar cuveni ca citatele din limbi str\u0103ine s\u0103 fie traduse.<\/p>\n

\u00a0La sf\u00e2r\u015fitul acestor g\u00e2nduri, ne facem o pl\u0103cut\u0103 datorie din a sublinia unele calit\u0103\u0163i de o rar\u0103 frumuse\u0163e moral\u0103 ale candidatului.<\/p>\n

\u00a0Gheorghe Anca este un generos, care se d\u0103ruie\u015fte cu entuziasm \u015fi pasiune problemei pe care o trateaz\u0103, aplic\u00e2nd tuturor autorilor cita\u0163i m\u0103sura \u00een\u0163eleptei sentin\u0163e latine\u015fti \u201c…suum cuique tribuare<\/em>\u201d.<\/p>\n

\u00a0Probitatea \u015ftiin\u0163ific\u0103 a lui Gheorghe Anca se resfr\u00e2nge deopotriv\u0103 la autorii rom\u00e2ni \u015fi str\u0103ini.<\/p>\n

\u00a0Spiritul de modernitate \u015fi contemporaneitate a lui Gheorghe Anca nu-l \u00eempiedic\u0103 s\u0103 aprecieze \u015fi s\u0103 valorifice trecutul pe temeiul unor ferme criterii axiologice.<\/p>\n

\n

\n

Grigore Popa<\/p>\n

Bucure\u015fti, 3 decembrie 1974.<\/p>\n

R ~ S P U N S<\/em><\/p>\n

\u00a0<\/em><\/p>\n

\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0 (Lui Gh. Anca)<\/p>\n

…………………………………………………………………………………………………..<\/p>\n

Nu m\u0103 pot amesteca \u00eentr-o discu\u0163ie despre Baudelaire \u00eentruc\u00e2t nu-l cunosc deloc. B\u0103nuiesc c\u0103 nici nu m\u0103 poate atrage \u015fi din ce cauz\u0103 – fiindc\u0103-mi pun \u00eentrebarea grozav\u0103: dac\u0103 tot con\u0163inutul ideatic al operei lui Baudelaire se sprijin\u0103 \u00een sensurile lui pe o busol\u0103, care e aceea? Ori eu nu \u015ftiu ce s\u0103 spun despre tema \u00een care m-ai implicat oarecum. N-o cunosc, dar o miros cu aproxima\u0163ie din ce am auzit, din care deduc c\u0103 nu pot garanta soliditatea oric\u0103rei opinii pe care a\u015f \u00eendr\u0103zni s-o emit cu privire la valoarea operei lui Baudelaire din punctul de vedere al problemei de suprem\u0103 importan\u0163\u0103 pentru mine relativ la principiul busolei, de care nici un artist nu poate face abstrac\u0163ie.<\/p>\n

\u00a0Personal, m\u0103 bazez pe adev\u0103rul c\u0103 nimic nu poate avea valoare ori temeinicie dec\u00e2t \u00een confruntare cu contrariul s\u0103u. Nu pot proceda astfel dec\u00e2t principial, pentru c\u0103 \u00een acest sens am parcurs aproape totalitatea vie\u0163ii mele, la care Baudelaire \u015fi mul\u0163i al\u0163i valoro\u015fi oameni de cultur\u0103 nu au putut participa, tocmai din cauza specificului lor.<\/p>\n

\u00a0…………………………………………………………………………………………………..<\/p>\n

\u00a0Nu cred c\u0103 se cere numaidec\u00eet s\u0103 inventezi, s\u0103 creezi, \u015fi numai s\u0103 cuno\u015fti. Fiind vorba de crea\u0163ie, inven\u0163ie, acestea nu sunt absolut necesare \u00eentr-o oric\u00e2t de valoroas\u0103 oper\u0103 de culturalizare, de\u015fi pot fi binevenite dac\u0103, \u00een timp, sau acum, se \u00eent\u00e2mpl\u0103 s\u0103 se iveasc\u0103.<\/p>\n

\n

Dimitrie Cuclin<\/p>\n

Octombrie \u2013 martie<\/p>\n

1974\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0 – 1975<\/p>\n

\n

Gheorghe Anca: Baudelaire \u015fi poe\u0163ii rom\u00e2ni. Coresponden\u0163a ale spiritului poetic<\/em><\/p>\n

(Referat)<\/p>\n

\n

\u00a0Gheorghe Anca a \u00eentreprins o lucrare de poetic\u0103 \u015fi de literatur\u0103 comparat\u0103 care se impune prin structurarea ei, prin informa\u0163ie critic\u0103 bogat\u0103, prin interpret\u0103ri de profunzime. De la primele pagini ale tezei, se contureaz\u0103 c\u00e2teva calit\u0103\u0163i ale autorului: un spirit corelativ \u015fi o inteligen\u0163\u0103 a anologiilor. Acestor calit\u0103\u0163i \u00eel vor ajuta \u00een primul r\u00e2nd s\u0103 p\u0103trund\u0103 \u00een universul poeziei lui Baudelaire, \u015fi \u00een al doilea r\u00e2nd, s\u0103 observe unele r\u0103sfr\u00e2ngeri ale acestuia asupra poeziei rom\u00e2ne. Ca reper necesar al lucr\u0103rii, constat\u0103m cunoa\u015fterea resortului psihologic al \u201cinfluen\u0163elor\u201d; Gh.Anca noteaz\u0103: influen\u0163a \u015fi originalitatea pot ap\u0103rea, p\u00e2n\u0103 la urm\u0103, direct propor\u0163ionale, c\u00e2nd avem de-a face cu afinit\u0103\u0163i elective\u201d. Ini\u0163ierea autorului \u00een tendin\u0163e actuale ale poeticii, filosofiei, psihologiei (semiotic\u0103, existen\u0163ialism, structuralism, psihanaliz\u0103) \u00eei serve\u015fte \u00een abordarea prismatic\u0103 a lui Baudelaire, tent\u00e2nd o viziune \u201cintegral\u0103\u201d a crea\u0163iei acestuia, cum sugereaz\u0103 prima parte a tezei, Poezia \u00een Baudelaire<\/em>.<\/p>\n

\u00a0Partea a doua a cercet\u0103rii, Recep\u0163ia critic\u0103<\/em>, urm\u0103re\u015fte \u201cdestinul\u201d lui Baudelaire \u00een Rom\u00e2nia. Se trec \u00een revist\u0103 atitudini critice rom\u00e2ne\u015fti cu privire la Baudelaire. Pe l\u00e2ng\u0103 metoda istoric\u0103, pe l\u00e2ng\u0103 repertorierea sistematic\u0103 \u015fi evaluarea reac\u0163iilor critice, Gh.Anca nu abandoneaz\u0103 nici \u00een acest capitol metoda comparatist\u0103. Bogata bibliografie adus\u0103 \u00een discu\u0163ie nu este nici un moment greoaie, ci accentueaz\u0103 impresia de densitate.<\/p>\n

\u00a0Centrul de greutate al lucr\u0103rii e dat de partea a III-a:<\/p>\n

Coresponden\u0163e ale spiritului poetic<\/em>. Este impresionant\u0103 aici informa\u0163ia bibliografic\u0103 (rom\u00e2n\u0103 \u015fi str\u0103in\u0103) adun\u0103 \u00een discu\u0163ie \u015fi puterea de a extrage, din aceasta, argumentele lucr\u0103rii. Ingenioas\u0103 ni se paredefinirea spa\u0163iului larin, ca teren spiritual omogen. Coresponden\u0163ele poetice primesc, \u00een acest fel, un suport cultural, de asamblu; se observ\u0103, la fel de ingenios, ramifica\u0163iile distincte \u00een cadrul acestui spa\u0163iu omogen.<\/p>\n

\u00a0Vom g\u0103si \u00een aceast\u0103 lucrare o apropiere<\/em> \u015fi o distan\u0163are<\/em> necesare, mereu \u00een mi\u015fcare, \u00eentre Baudelaire \u015fi poe\u0163ii rom\u00e2ni, \u00eentre singularitate \u015fi totalitate, \u00eentre poezie \u015fi ambian\u0163a socio-lingvistic\u0103 la care se raporteaz\u0103 crea\u0163ia. Analiz\u00e2nd fertila no\u0163iune a coresponden\u0163elor, autorul distinge cadrul mare al coresponden\u0163ei \u201cinterlatin\u0103 ortodox\u0103\u201d; particulariz\u00e2nd, el distinge coresponden\u0163a eminescian\u0103, macedonian\u0103, bacovian\u0103, arghezian\u0103, coresponden\u0163e simboliste. Departe de a admite predominarea \u201cinfluen\u0163elor\u201d, Gh.Anca demonstreaz\u0103 existen\u0163a unor \u201cr\u0103d\u0103cini universale rom\u00e2ne\u015fti necondi\u0163ionate\u201d, care asigur\u0103 originalitatea poeziei rom\u00e2ne.<\/p>\n

\u00a0Apreciem dispunerea tematic\u0103 a p\u0103r\u0163ilor lucr\u0103rii, multiplele corela\u0163ii cu literatura universal\u0103, v\u0103dind din partea autorului lecturi solide, dar \u015fi metod\u0103 de cercetare, o voca\u0163ie a construc\u0163iei, a sistematiz\u0103rii \u015fi a continuei interpret\u0103ri personale; \u00een acela\u015fi timp, un sim\u0163 al nuan\u0163elor, o respira\u0163ie poetic\u0103 vast\u0103.<\/p>\n

\u00a0C\u0103ci erudi\u0163ia sa nu este rece; limbajul filozofic, abstract, este poten\u0163at de unul plastic, poetic (\u015fi aici, experien\u0163a de poet al lui Gh.Anca se face v\u0103zut\u0103, \u00een capacitatea de apropiere sensibil\u0103, nu doar ra\u0163ional\u0103, a subiectului). Extragem, \u00een \u00eencheiere, c\u00e2teva fraze care ating concentrarea plastic\u0103 a aforismului: \u201cIronia intervine adesea ca schi\u0163\u0103 a secretului tragic\u201d; \u201cOchiul cititor se solidarizeaz\u0103 cu versul, cu coloanele iambului, caden\u0163\u00e2ndu-se pentru primirea armoniilor de substan\u0163\u0103, c\u00e2ntului str\u0103b\u0103t\u0103tor abisurilor\u201d; \u201cPromisiunea salv\u0103rii individuale prin poezie\u201d; \u201cIndividualit\u0103\u0163ile fac s\u0103 p\u0103leasc\u0103 valoarea dogmei estetice, \u00een timp ce aceasta se autosimbolizeaz\u0103 \u00een chip particular \u00een opera fiec\u0103rui adept al ei\u201d; Simbolul este poate cea mai puternic\u0103 moned\u0103 de schimb \u00een literatur\u0103\u201d etc.<\/p>\n

\u00a0O bun\u0103 fundamentare estetic\u0103, un punct de vedere \u201cperspectivist\u201d \u00een considerarea valorilor, originalitatea interpret\u0103rii, arhitectura lucr\u0103rii \u015fi, cu o not\u0103 aparte, impresionanta referin\u0163\u0103 critic\u0103, confer\u0103 tezei de doctorat de fa\u0163\u0103 o cert\u0103 valoare \u015ftiin\u0163ific\u0103.<\/p>\n

\n

\n

Vasile Andru<\/p>\n

–\u00a0\u00a0\u00a0 scriitor \u2013<\/p>\n

3 martie 1975<\/p>\n

\n

\n

\n

OBSERVA\u0162II REFERITOARE<\/p>\n

la teza de doctorat:<\/p>\n

Gheorghe ANCA,<\/p>\n

\n

BAUDELAIRE \u015eI POE\u0162II ROMANI \u2013 CORESPONDEN\u0162E<\/em><\/p>\n

ALE SPIRITULUI POETIC<\/em><\/p>\n

\u00a0<\/em><\/p>\n

\u00a0<\/em><\/p>\n

Conduc\u0103tor \u015ftiin\u0163ific prof.dr.doc. Zoe Dumitrescu Bu\u015fulenga<\/p>\n

\n

Bucure\u015fti 1974<\/p>\n

\u00a0Teza de doctorat a tov. Gheorghe Anca intitulat\u0103: Baudelaire \u015fi poe\u0163ii rom\u00e2ni \u2013 Coresponden\u0163e ale spiritului poetic<\/em>, am avut deosebita cinste \u015fi pl\u0103cere s\u0103 o citesc \u00een extenso.<\/p>\n

\u00a0Sus\u0163in\u0103torul ei, un t\u00e2n\u0103r remarcabil, cu un talent viguros \u015fi o putere de sugestie impresionant\u0103, prezint\u0103 prima sintez\u0103 asupra baudelaireianismului rom\u00e2nesc, pornind de la retrospec\u0163ia con\u0163inutului polivalent al poeziei lui Baudelaire, la recep\u0163ia poetic\u0103 \u015fi critic\u0103 a operei acestui mare creator modern pe plan european, cu referin\u0163e speciale la reverbera\u0163iile crea\u0163iei lui \u00een lirica rom\u00e2neasc\u0103, \u015fi \u00eencheind cu coresponden\u0163ele universului spiritual \u00een arta poe\u0163ilor de esen\u0163\u0103 baudelairian\u0103.<\/p>\n

\u00a0Primul capitol consacrat vastei experien\u0163e poetice a lui Baudelaire \u00een Les fleurs du mal<\/em> este de fapt o exegez\u0103 a condi\u0163iilor, premizelor, structurii \u015fi evolu\u0163iei acestei experien\u0163e de-a lungul \u00eentregei lui crea\u0163ii. \u00cen acest capitol Gheorghe Anca expune gradat rezultatele cercet\u0103rii lui teoretice:<\/p>\n

–\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0 ordonan\u0163a tematic\u0103, \u00een p\u0103r\u0163ile ei constitutive \u015fi reprezentative, din care reiese c\u0103 poetul a reg\u00e2ndit aceast\u0103 experien\u0163\u0103, p\u00e2n\u0103 la limitele ei, \u00een lumina unei reintegr\u0103ri complete \u00een concep\u0163ia \u015fi viziunea lui poetic\u0103;<\/p>\n

–\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0 transpunerea visului poetic \u00een experien\u0163a crea\u0163iei lirice \u015fi a experien\u0163ei visului \u00een realitatea poetic\u0103 creatoare unitar\u0103 \u015fi indestructibil\u0103 \u00een articula\u0163iile ei intime;<\/p>\n

–\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0 viziunea dialectic\u0103 a unui paradis pierdut treptat paralel cu un infern c\u00e2\u015ftigat \u00een contratimp, a unei st\u0103ri de beautitudine spiritual\u0103 \u00een contrapondere cu o stare de decreptudine fizic\u0103, a unei vie\u0163i arhaice f\u0103r\u0103 dureri \u015fi lamenta\u0163ii care cedeaz\u0103 locul unei vie\u0163i citadine turmentate \u015fi \u00een permanente c\u0103ut\u0103ri;<\/p>\n

–\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0 interpretarea categoriilor estetice clasice, contrariilor lor aparent anticategoriale, \u00een medita\u0163ii filosofice de un profund umanism modern;<\/p>\n

–\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0 \u015fi, \u00een fine, confesiunea amar-coroziv\u0103, provocat\u0103 de scandalurile \u015fi revoltele contemporanilor, \u00een care denun\u0163\u0103 pseudovirtu\u0163iile morale ale unui public restr\u00e2ns, infatuat \u015fi ipocrit, ce dezgust\u0103 pedant timbrul sensitiv \u015fi sonorit\u0103\u0163ile interioare ale adev\u0103ratei poezii f\u0103r\u0103 s\u0103-i sesizeze profunzimile crepusculare.<\/p>\n

\u00cen aceste condi\u0163ii critice, capitolul \u201cPoezia \u00een Baudelaire\u201d reprezint\u0103 o contribu\u0163ie profund\u0103 la modul cum trebuie privit\u0103 \u00een timp substan\u0163a crea\u0163iei baudelairiene. Baudelaire poetul plenar este reflexul lui Baudelaire omul integral al unei umanit\u0103\u0163i \u00een devenire; Baudelaire judec\u0103torul intransigent al propriei lui con\u015ftiin\u0163e creatoare este alt ego-ul judec\u0103torilor lui \u00eentru crea\u0163ie \u015fi recep\u0163ie literar\u0103. Aceasta pentru c\u0103 dup\u0103 investiga\u0163iile de psihologie creatoare ale candidatului, orice oper\u0103 poetic\u0103 se reduce la experien\u0163a de via\u0163\u0103, la tr\u0103irea polivalent\u0103, global\u0103, f\u0103r\u0103 reziduri etice, ale poetului ca atare. Poezia motiveaz\u0103 pe poet, universul lui de idea\u0163ii \u015fi sensibilit\u0103\u0163i, de contradic\u0163ii \u015fi armonii, de probleme creatoare insolubile \u015fi solubile, de subtilit\u0103\u0163i estetice, de implica\u0163ii gnoseologice \u015fi etic\u0103 profesional\u0103.<\/p>\n

\u00a0Baudelaire v\u0103zut de poe\u0163ii reprezentativi ai \u015fcolii simboliste franceze, \u015fi, \u00een cazul nostru, de cei al \u015fcolii simboliste rom\u00e2ne\u015fti, \u00eenf\u0103\u0163i\u015feaz\u0103 un model de crea\u0163ie liric\u0103 reversibil numai \u00een propria lui oper\u0103.<\/p>\n

\u00a0Capitolul consacrat \u201crecept\u0103rii critice\u201d a lui Baudelaire este o excelent\u0103 introducere la istoria criticei rom\u00e2ne\u015fti a operei baudelairiene. Se refer\u0103 pe de-o parte la analiza traducerilor din Baudelaire, la afinit\u0103\u0163ile selective ale traduc\u0103torilor \u015fi la cli\u015feele pozitive sau negative ale temelor traduse, iar pe de alt\u0103 parte, se refer\u0103 la structura ideoplastic\u0103 a traducerilor, la caracterul estompat sau marcat al baudelaireanismului lor, la ponderea influen\u0163ei lor tematice sau stilistice \u00een poetica rom\u00e2neasc\u0103 a secolului ce succede publicarea operei poetice a lui Baudelaire.<\/p>\n

\u00a0Sus\u0163in\u0103torul tezei constat\u0103 pe bun\u0103 dreptate c\u0103 baudelaireanismului major a fost uneori receptat critic printr-un baudelairianism minor, pentru c\u0103 modalit\u0103\u0163ile tematice \u015fi stilistice au fost confundate cu ideosincrasiile lor, pentru c\u0103 viziunea poetic\u0103 de esen\u0163a baudelairian\u0103 a fost interpretat\u0103 prin optica personal\u0103 refractar\u0103 la con\u0163inutul acestei viziuni; importurile literare \u015fi practicile par\u0163ial asimilate cu aspectele rutinare ale unei anumite poetici rom\u00e2ne\u015fti ce mergea al\u0103turi de voca\u0163ia poetic\u0103 autentic\u0103. Poezia considerat\u0103 utopic\u0103 \u015fi artificial\u0103 se impunea celor neini\u0163ia\u0163i \u00een poezia lui Baudelaire, prin contradic\u0163iile ei aparente, prin originalit\u0103\u0163ile ei exterioare, printr-un univers non-reprezentativ.<\/p>\n

\u00a0Gheorghe Anca trece \u00een revist\u0103, \u00eentr-o peregrinare progresiv\u0103, originalitatea autentic\u0103 \u015fi organic\u0103, a crea\u0163iei de tip baudelairian, integrat\u0103 \u015fi transilbolizat\u0103 \u00een poetica rom\u00e2neasc\u0103. Expunerea p\u0103r\u0163ii viabile din baudelaireanismului rom\u00e2nesc, la cei mai reprezentativi dintre creatorii ei \u00een lirica noastr\u0103 ( nu insist asupra numelor) cre\u015fte simfonic p\u00e2n\u0103 la demonstra\u0163ia cople\u015fitoare. Capitolul acesta pune pe planul istoriei comprehensiunii axilogice a baudelaireanismului rom\u00e2nesc premizele unei reconsider\u0103ri \u00een perspectiva vremurilor noi ale istoriei literare rom\u00e2ne\u015fti.<\/p>\n

\u00a0\u00cen fine, capitolul final, consacrat \u201ccoresponden\u0163elor spiritului poetic\u201d aduce o lumin\u0103 nou\u0103, substan\u0163ial\u0103, de intensit\u0103\u0163i critice, la determinarea con\u0163inutului, fabula\u0163iei, simbolurilor \u015fi transimbolurilor poeziei baudelairiene \u00een general \u015fi a celei rom\u00e2ne\u015fti \u00een special. Candidatul descoper\u0103 \u015fi subliniaz\u0103 corela\u0163iile ad\u00e2nci \u00eentre lucrurile lumii acesteia, relevate adesea prin contradic\u0163ii implicite, prin deosebiri \u015fi contraste ontice, care \u00eens\u0103 nu sunt irezolvabile \u00een universul creator al poetului. Ceea ce \u00eel preocup\u0103 \u00eens\u0103 constant este arta coresponden\u0163elor poetice \u00een crea\u0163ia liric\u0103 a lui Baudelaire, ca \u015fi \u00een lirica de esen\u0163\u0103 sau presupus\u0103 baudelairian\u0103. Uneori aceste coresponden\u0163e sunt modeste \u015fi insignifiante, alteori spectaculoase \u015fi semnificative.<\/p>\n

\u00a0Capitolul reia \u00een lumina exegezei de \u00eenalt\u0103 \u0163inut\u0103 teoretic\u0103 la care ne-am referit p\u00e2n\u0103 acum, filosofia sincerit\u0103\u0163ii brutale \u015fi dureroase a experien\u0163ei poetului cu via\u0163a interioar\u0103 \u015fi public\u0103, reflectat\u0103 \u00een poemul \u201cCorrespondaces\u201d \u015fi calificat\u0103 drept \u201clegea analogiei universale\u201d. Pentru Baudelaire sus\u0163ine Gheorghe Anca, analogia \u00eentre vis \u015fi realitate, \u00eentru crea\u0163ia poetic\u0103 \u015fi crea\u0163ia universal\u0103, \u00eentre idea\u0163ia moral\u0103 \u015fi expresia liric\u0103, nu vizeaz\u0103 inven\u0163ia artificioas\u0103, ci miracolul inven\u0163iei. Ceea ce omului \u00een general \u00eei pare analogie este de fapt condi\u0163ia uman\u0103 a oric\u0103rei crea\u0163ii autentice.<\/p>\n

\u00a0Legea analogiei universale explic\u0103 astfel pe l\u00e2ng\u0103 formele plenare \u015fi simfonice ale oric\u0103rei crea\u0163ii lirice \u015fi pe cele epigonice \u015fi desuete, ale crea\u0163iilor ocazionale, pentru c\u0103, \u00een esen\u0163a lor coresponden\u0163ele spiritului poetic se \u00eentrev\u0103d \u015fi \u00een raporturile analogice discrete dintre temperamentele oscilant-creatoare \u015fi servitu\u0163iile poetice, \u00eentre consonan\u0163ele unui estetism contingent marilor efluvii lirice \u015fi reverbera\u0163iile crea\u0163iei \u00een umbra unor colo\u015fi. \u00cen al\u0163i termeni Gheorghe Anca studiaz\u0103 \u00een paralel baudelaireanizarea \u015fi debaudelairianizarea unei anumite poezii rom\u00e2ne\u015fti, ajunse pe culmile crea\u0163iei.<\/p>\n

\u00a0\u00cen concluzie, teza de doctorat a lui Gheorghe Anca r\u0103spunde prin con\u0163inutul ei tematic cerin\u0163elor istoriei literare actuale rom\u00e2ne, prin abordarea baudelaireanismului de pe o pozi\u0163ie \u015ftiin\u0163ific\u0103 nou\u0103 \u015fi corespunde prin eleva\u0163ia ei teoretic\u0103 \u015fi expunerea ei patetic\u0103 unei pledoarii critice de valoare academic\u0103.<\/p>\n

\u00a0O parte din meritele tezei de doctorat se resfr\u00e2ng \u015fi asupra conduc\u0103torului \u015ftiin\u0163ific prof.dr. Zoe Dumitrescu Bu\u015fulenga, care a descoperit \u015fi valorificat astfel o poten\u0163\u0103 creatoare nou\u0103 \u00een domeniul istoriei literare rom\u00e2ne\u015fti.<\/p>\n

\n

Prof.dr. Romulus Vulc\u0103nescu<\/p>\n

Secretar \u015ftiin\u0163ific al Comisiei de antropologie<\/p>\n

\u015fi etnologie a Academiei Rom\u00e2ne<\/p>\n

\u00a0<\/em><\/p>\n

\u00a0<\/em><\/p>\n

R E F E R A T<\/em><\/p>\n

la lucrarea de doctorat<\/p>\n

\u201cBaudelaire \u015fi poe\u0163ii rom\u00e2ni\u201d,<\/p>\n

de Gheorghe Anca,<\/p>\n

\u00a0de Ion Badea<\/p>\n

\n

Era imposibil\u0103 o incursiune \u00een universul baudelairian \u015fi \u00een consecin\u0163ele generate de el, cu un aparat rece, clasic, sau modern, stringent \u015ftiin\u0163ific \u00een felul \u00een care \u00een\u0163elegem \u00een unanimitate (f\u0103r\u0103 s\u0103 credem cu to\u0163i), \u015ftiin\u0163a ast\u0103zi.<\/p>\n

\u00a0Baudelaire desparte universul estetic de cel afectiv, de cel ontologic, dar numai pentru a pl\u0103ti tribut unui blestem pe care \u00eel suport\u0103 cu greu aproape to\u0163i latinii, dar \u00eend\u0103r\u0103tul formei, me\u015fte\u015fugite cu abilitate de bijutier, st\u0103 o \u0163ar\u0103 de con\u0163inut mare \u015fi greu, un univers \u00een\u0163esat cu spleenuri \u015fi deci imposibil de explicat logic.<\/p>\n

\u00a0Gh. Anca p\u0103trunde \u00een acest univers \u00eenarmat cu dou\u0103 calit\u0103\u0163i necesare: competen\u0163\u0103 \u015fi smerenie, necesar\u0103 pentru a trece poarta care sparge hotarul \u0163\u0103rii baudelairiene. Odat\u0103 ajuns \u00eenl\u0103untru redevine poet, a\u015fa cum era din totdeauna, tulburat \u00een aparen\u0163\u0103 \u015fi tulbur\u0103tor \u00een esen\u0163\u0103, vibr\u00e2nd la orice mesaj adresat sufletului. A\u015fa a ajuns s\u0103-l cunoasc\u0103 pe Baudelaire, urm\u00e2nd de altfel singurul drum. To\u0163i \u201csavan\u0163ii\u201d s-au pierdut \u00eentr-o p\u0103dure de cuvinte atunci c\u00e2nd busola lor n-a fost inima. Numai un poet putea ajunge la Baudelaire, numai un poet.<\/p>\n

\u00a0Gheorghe Anca onoreaz\u0103 no\u0163iunea de doctorat, \u00eembog\u0103\u0163ind-o cu un poem plin de decen\u0163\u0103, prin informa\u0163ie, ritm, form\u0103 \u015fi consecven\u0163\u0103, dar \u015fi plin de libertate.<\/p>\n

\u00a0Gheorghe Anca atrage aten\u0163ia asupra unui fapt: critica literar\u0103, poetic\u0103, artistic\u0103, nu poate fi f\u0103cut\u0103 de c\u0103tre poe\u0163i rata\u0163i care \u00ee\u015fi zic savan\u0163i! Critica poetic\u0103 se face doar de c\u0103tre poe\u0163ii \u00een via\u0163\u0103 \u015fi \u00een vigoare.<\/p>\n

\u00a0<\/em><\/p>\n

\u00a0<\/em><\/p>\n

R E F E R A T<\/em><\/p>\n

asupra tezei \u201cBaudelaire \u015fi poe\u0163ii rom\u00e2ni.<\/p>\n

Coresponden\u0163eale spiritului poetic\u201d<\/p>\n

prezentat\u0103 de Gheorghe Anca<\/p>\n

\n

\u00a0Din capul locului, faptul c\u0103 – \u00eentr-o prim\u0103 parte a studiului s\u0103u \u2013 autorul vorbe\u015fte, nu despre Poezia lui Baudelaire<\/em>, ci despre poezie \u00een<\/em> Baudelaire (care r\u0103m\u00e2ne, totu\u015fi, un loc privilegiat de \u00eencorporare concret istoric\u0103 a ceea ce, f\u0103r\u0103 a putea vreodat\u0103 dispune de o defini\u0163ie<\/em> stringent\u0103 care s\u0103 ne asigure posesiunea fiin\u0163ei ei de miraj, ne-am obi\u015fnuit a numi Poezie)) transform\u0103 lucrarea prezentat\u0103 azi spre examinare \u00eentr-o \u00eencercare de estetic\u0103 a poeziei, de a c\u0103rei consisten\u0163\u0103 nu ne putem asigura prin recursul exclusiv la metodele istoriei literare, – de\u015fi un fir de istorie literar\u0103 str\u0103bate de la un cap\u0103t la altul, f\u0103r\u0103 licen\u0163e de metod\u0103 \u015fi f\u0103r\u0103 erori faptice, studiul despre Baudelaire \u015fi poe\u0163ii rom\u00e2ni<\/em>.<\/p>\n

\u00a0Tipul de limbaj (neunivocizat, puternic conotativ) \u015fi de logic\u0103 (nelinearizat\u0103) cu care atac\u0103 Gheorghe Anca subiectul ales impune comentariului s\u0103 adopte \u015fi el acelea\u015fi demers, s\u0103-\u015fi fac\u0103 drum cu curaj printre polisemii, s\u0103 nu se piard\u0103 bog\u0103\u0163ia sugestiilor ce-l \u00eent\u00e2mpin\u0103 la tot pasul, dar nici s\u0103 se piard\u0103 pe sine printre ele, pierz\u00e2ndu-\u015fi calea spre \u0163int\u0103.<\/p>\n

\u00a0Desigur, Poezia nu exist\u0103 nic\u0103ieri ca stare<\/em>. Singura ei existen\u0163\u0103 real\u0103 este aceea (proteic\u0103) a diverselor ei incorpor\u0103ri. C\u00e2t\u0103 vreme o g\u00e2ndim cu majuscul\u0103, X-ul pe care \u00eel reprezint\u0103 nu e dec\u00e2t o surs\u0103 \u00een planul posibilului (\u015fi de aceea u-topic \u015fi a-cronic). Metodele reductive<\/em> de aproximare a acestui X nu ne permit s\u0103 \u00eenaint\u0103m prea mult \u00een direc\u0163ia lui; iar dac\u0103 sunt luate prea \u00een serios, ceea ce se g\u0103se\u015fte la cap\u0103tul investi\u0163iei este cu totul altceva dec\u00e2t X-ul c\u0103utat.<\/p>\n

\u00a0Iat\u0103 de ce cred c\u0103 e posibil (\u015fi, a\u015f spune, uneori recomandabil, ba chiar necesar) s\u0103 ne angaj\u0103m \u2013 cu riscurile de rigoare – \u015fi pe cel\u0103lalt drum: al dezv\u0103luirii<\/em> lui X, al \u201cinvestirii\u201d, al \u00eencercuirii lui atente \u015fi pline de solicitudine pe terenul \u00eensu\u015fi, cu un relief de o mare diversitate, pe care (sau prin care, sau \u00een care) el s-a manifestat. Va trebui, \u00een acest scop, s\u0103 recurgem la toate instrumentele de apucare \u015fi de prindere (aparent \u00eent\u00e2mpl\u0103toare, dar \u00een fapt mai riguroase, pentru c\u0103 mai adecvate la obiect, dec\u00e2t metrul-etalon de platin\u0103 menit a-l m\u0103sura) pe care, de la caz la caz, ni le va impune \u00eens\u0103\u015fi configura\u0163ia, extrem de accidentat\u0103, a terenului pe care \u00eenaint\u0103m. Gheorghe Anca a ales aceast\u0103 cale.<\/p>\n

\u00a0Dear cum limbajele \u201criguroase\u201d \u00ee\u015fi iau av\u00e2ntul din s\u00e2nul umilului \u015fi fecundului, minunatului \u015fi mereu surprinz\u0103torului, inepuizabilului limbaj de toate zilele ale omului de r\u00e2nd \u015fi al poe\u0163ilor celor mai mari, limbaj mustind de conota\u0163ii \u015fi cu o denota\u0163ie relativ …. \u015fi autorul tezei de fa\u0163\u0103 recurge la ambele tipuri de limbaj, ceea ce-i u\u015fureaz\u0103 tratarea istorico-literar\u0103, \u00eei permite s\u0103 acumuleze material bogat, p\u00e2n\u0103 la ma\u0103nunte nea\u015fteptate, s\u0103 treac\u0103 \u00een mod util \u00een revist\u0103 examin\u0103rile anterioare ale problematicii examinate, la r\u00e2ndu-i, \u015fi de el, – dar cu o precizare: ancheta lui schi\u0163eaz\u0103 solu\u0163ii \u201cdeschise\u201d, ea nu contureaz\u0103 concluzii definitive \u015fi irevocabile, particip\u00e2nd de la masivitatea indiscutabil\u0103, conving\u0103toare a faptului brut. Iat\u0103, de pild\u0103, termenul \u2013 baudelairian, aici \u2013 de \u201ccoresponden\u0163\u0103\u201d. \u00centr-o logic\u0103 de tip linear-reductiv,i se putea prefera termenul de \u201cizomorfirm\u201d; \u00eentr-o inductiv\u0103, model pozitivist, i se putea prefera acela de \u201cinfluen\u0163\u0103\u201d. \u00cen primul caz, p\u0103r\u0103seam \u0163ara unduioas\u0103 a similitudinii, ca s\u0103 ne angaj\u0103m \u00een imperiul sever al identit\u0103\u0163ii; \u00een cel de-al doilea, ca s\u0103 ne pierdem \u00een lipsa de consisten\u0163\u0103 interioar\u0103 a multiplicit\u0103\u0163ii amorfe.<\/p>\n

\u00a0Limbajul \u201ccoresponden\u0163elor\u201d este preten\u0163ios, \u00een sensul c\u0103 pretinde mult de la cel ce-l practic\u0103: \u00een primul r\u00e2nd, \u00eei pretinde s\u0103 nu se lase de furat de limbaj, ci s\u0103 stea mereu cu ochii a\u0163inti\u0163i pe, hai s\u0103 spunem, \u201ccorelatul obiectal\u201d al limbajului singurul loc care-i e limbajului temei \u015fi \u00een care limbajul \u00ee\u015fi g\u0103se\u015fte rigoarea. \u015ei mai e ceva: ca orice limbaj de tip nelinear, limbajul \u201ccoresponden\u0163elor\u201d are o limit\u0103: comunicarea nu se poate realiza oricum; ea presupune co-naturalitate \u015fi este de tipul comuniunii (nu al simplei transla\u0163ii).<\/p>\n

\u00a0Teza lui Gheorghe Anca este, deci, \u015fi o invita\u0163ie la comuniune. Ea nu poate fi, \u00een materie de teze de doctorat, dec\u00e2t o \u201cexcep\u0163ie\u201d. Numai unui poet \u00eei sunt rezervate uneltele poetului, solidare cu un anumit mers \u00een\u0163eleg\u0103tor printre lucrurile lumii.<\/p>\n

\u00a0Dar un poet care \u015ftie ireductibilei lui rigori vizionere, s\u0103-i alieze vrigoarea comun\u0103 a investigatorului corect, \u015fi izbute\u015fte s\u0103 fac\u0103 lucrul acesta cu gra\u0163ie, ca Gheorghe Anca, merit\u0103 s\u0103 fie \u00eencununat cu titlul \u015ftiin\u0163ific pe care \u201c\u015ftiin\u0163a lui de carte\u201d, evident\u0103 \u00een lucrarea de fa\u0163\u0103, \u00eel justific\u0103.<\/p>\n

\n

Mihai \u015eora<\/p>\n

\n

\n

\u201cGheorghe Anca pare un ermetic ce-\u015fi ignor\u0103 cifrul\u201d<\/p>\n

Nicolae Baltag (\u201cContemporanul 11.X.<\/p>\n

\u201cPoemul de ambi\u0163ie al poetului mi se pare a fi C\u00e2ntec despre tat\u0103l fratelui<\/em>, cu totul antologic, excep\u0163ional prin \u00eembinarea dintre interiorizare \u015fi deta\u015fare, \u015fi, dincolo de asta, prin potrivirea total\u0103 a formei peste ideea poetic\u0103\u201d.<\/p>\n

Lauren\u0163iu Ulici (\u201cSc\u00e2nteia tineretului\u201d, 29.VIII,1968)<\/p>\n

\n

\u201cSe poate descifra \u00een versurile lui Gheorghe Anca un fel de exaltare \u00een fa\u0163a rostirilor esoterice, a delirului imagistic insolit, fascina\u0163ia unui joc \u201c\u00een dodii\u201d, din care tinde s\u0103 fac\u0103, de altfel, un fel de estetic\u0103 personal\u0103\u201d.<\/p>\n

Dana Dumitriu (\u201cRom\u00e2nia literar\u0103\u201d, 10.VI.1976)<\/p>\n

\n

\u201cScriind o poezie a intelectului, mereu la marginea crea\u0163iei poetice populare, Gheorghe Anca \u00ee\u015fi contureaz\u0103 un teritoriu liric propriu, personal\u201d.<\/p>\n

Petru Romo\u015fan (\u201cTribuna\u201d, 7.X. 1976)<\/p>\n

\n

\u201c10 poeme indiene<\/em> (de Gheorghe Anca) \u00eemi primenesc amintirile curate de pe calea laptelui, din zilele c\u00e2nd \u015fi \u00een ochii mei lumea are t\u00e2n\u0103r\u0103 \u015fi minunat\u0103\u201d.<\/p>\n

Mulk Raj Anand (\u201cThe Milky Way\u201d, martie 1979)<\/p>\n

\n

\u201cLocalnicii din Indore sunt m\u00e2ndri c\u0103 au \u00eent\u00e2lnit un rom\u00e2n, sosit de foarte departe, care iube\u015fte mult acest ora\u015f. Poate v\u0103 mai aminti\u0163i cu pu\u0163ine luni \u00een urm\u0103 am publicat un reportaj despre vizita aici a dr.Anca. El a venit pe urmele sculptorului Constantin Br\u00e2ncu\u015fi care a fost \u00een Indore \u00een 1937, oaspete al Maharajahului Yeshwant Rao pentru a construi un templu: \u00een locul templului, el a creat dou\u0103 p\u0103s\u0103ri. Dup\u0103 \u00eentoarcerea din Indore, Anca i-a dedicat numeroase poeme \u2013 cum altfel s-ar pre\u0163ui mai frumos ora\u015ful? \u00centr-un articol publicat \u00een revista \u201cRom\u00e2nia literar\u0103\u201d, dr. G.Anca men\u0163ioneaz\u0103, de asemenea, vizita sa la Indore. \u00centr-un alt articol, \u201cSanskrit Romanien Poetics\u201d, dr.G.Anca arat\u0103 coresponden\u0163ele \u00eentre poezia sanscrit\u0103 \u015fi cea rom\u00e2n\u0103: este vorba de influen\u0163\u0103 str\u0103vechilor epopei, a miturilor \u015fi filozofiei sanscrite asupra unor poe\u0163i rom\u00e2ni a c\u0103ror list\u0103 este foarte lung\u0103 \u015fi care include multe nume proeminente\u201d<\/p>\n

Rajendra Mathur (\u201cNai Dunia\u201d, 17.VII.1978)<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Tez\u0103 de doctorat prezentat\u0103 de Gheorghe Anca. Conduc\u0103tor \u015ftiin\u0163ific: prof. dr.doc. Zoe Dumitrescu-Bu\u015fulenga. \u00a0 R E F E R A [&hellip<\/p>\n","protected":false},"author":1,"featured_media":0,"comment_status":"closed","ping_status":"closed","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"footnotes":""},"categories":[3],"tags":[],"class_list":["post-44468","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-articole"],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/44468","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/users\/1"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=44468"}],"version-history":[{"count":1,"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/44468\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":44471,"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/44468\/revisions\/44471"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=44468"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=44468"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=44468"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}