{"id":44520,"date":"2019-04-18T12:06:36","date_gmt":"2019-04-18T12:06:36","guid":{"rendered":"http:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/?p=44520"},"modified":"2019-04-18T12:20:37","modified_gmt":"2019-04-18T12:20:37","slug":"44520","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/2019\/04\/18\/44520\/","title":{"rendered":"Ioan POPOIU: Cre\u0219tinarea rom\u00e2nilor (XII)"},"content":{"rendered":"

\"\"<\/a>Episcopia Tomisului.<\/strong>Num\u0103rul tot mai mare de cre\u015ftini, ca \u015fi dezvoltarea ora\u015fului, a capitalei, a dus \u00een mod firesc la \u00eenfiin\u0163area unei episcopii \u00een Scythia Minor, cu re\u015fedin\u0163a la Tomis. Nu cunoa\u015ftem cu certitudine data \u015fi \u00eemprejur\u0103rile \u00een care a luat fiin\u0163\u0103 episcopia \u00een aceast\u0103 provincie, ea este atestat\u0103 documentar \u00een 369. \u015ei \u00eenainte de acest an, sunt men\u0163iona\u0163i unii episcopi la Tomis, dar \u00een izvoare nesigure. Astfel, \u00een contextul p\u0103timirii mucenicilor Epictet \u015fi Astion la Halmyris, este amintit \u015fi episcopul locului, Evangelicus, pe care unii istorici \u00eel consider\u0103 primul episcop cunoscut al Tomisului. Dup\u0103 p\u0103storirea lui, avem informa\u0163ii despre un episcop, Efrem, pomenit \u00een sinaxar la 7 martie, care a propov\u0103duit \u00een Sci\u0163ia \u015fi a fost martirizat \u00een timpul persecu\u0163iei lui Diocletian. Alte sinaxare amintesc despre p\u0103timirea ca martir a episcopului Tit, \u00een vremea lui Licinius. La sinodul I de la Niceea, din 325, a participat \u015fi un episcop din p\u0103r\u0163ile Sci\u0163iei, cf. m\u0103rturiei lui Eusebiu de Caesareea: \u201enici schitanul nu lipsea din ceat\u0103\u201d. Se pare c\u0103 ar fi vorba despre episcopul Marcu de la Tomis (Marcu Tomensis, cf. lista). Oricum ar sta lucrurile, primul episcop a c\u0103rui existen\u0163\u0103 este ne\u00eendoielnic\u0103 a fost Vetranion, amintit \u00een scaun \u00een 369, \u00een contextul conflictului cu Valens (364-378). Conform relat\u0103rii lui Sozomen (sec. V), \u00een Istoria bisericeasc\u0103, \u00eemp\u0103ratul, arian convins, aflat \u00een drum spre Constantinopol, s-a oprit la Tomis, unde a intrat \u00een basilica episcopal\u0103. Vetranion, netulburat, a rostit un cuv\u00e2nt \u00een care a ap\u0103rat \u00eenv\u0103\u0163\u0103tura celor 318 P\u0103rin\u0163i de la Niceea, apoi a p\u0103r\u0103sit biserica cu credincio\u015fi s\u0103i. Ofensat, Valens a decis exilarea episcopului Vetranion, dar a revenit cur\u00e2nd asupra deciziei tem\u00e2ndu-se de o \u201erevolt\u0103 a sci\u0163ilor\u201d. \u00cen relatarea sa, Sozomen \u00eel \u00eenf\u0103\u0163i\u015feaz\u0103 pe Vetranion ca pe un \u201eb\u0103rbat destoinic \u015fi renumit prin virtutea vie\u0163ii sale\u201d, iar episcopul Teodoret al Cirului (392-458) scria despre el c\u0103 era \u201eplin de credin\u0163\u0103\u2026a \u00eenfruntat stricarea dogmelor \u015fi f\u0103r\u0103delegile s\u0103v\u00e2r\u015fite de Valens \u00eempotriva sfin\u0163ilor (credincio\u015filor)\u201d. Nu \u015ftim c\u00e2t a p\u0103storit, \u00eens\u0103 dup\u0103 moartea\u00a0 sa, episcopul Vetranion a fost canonizat, fiind pomenit \u00een fiecare an, \u00een ziua de 25 ianuarie.<\/p>\n

Dup\u0103 Vetranion, \u00een anul 381, printre participan\u0163ii la Sinodul II ecumenic de la Constantinopol, se afla \u015fi episcopul Gherontie al Tomisului- Sozomen \u00eel aminte\u015fte sub numele de Terentius. Se pare c\u0103 el este urma\u015ful direct al lui Vetranion, iar la sinod a condamnat \u00eenv\u0103\u0163\u0103tura gre\u015fit\u0103 a lui Macedonie despre Sf. Duh. La r\u00e2ndul s\u0103u, \u00eemp\u0103ratul Teodosie \u00eei cerea \u00een acela\u015fi context s\u0103 vegheze la p\u0103strarea dreptei credin\u0163e \u00een Scythia Minor. Dup\u0103 un timp, \u00een 392, ca episcop la Tomis este men\u0163ionat Teotim I, despre care Sf. Ieronim (m. 420), \u00een lucrarea sa \u201eDe viris illustribus\u201d scria \u00een acel an: \u201ea scos scurte tratate sub forma unor dialoguri, \u00een stilul vechii retorici\u201d. Ulterior, Ioan Damaschin (m. 749), \u00een \u201eSfintele Paralele\u201d aminte\u015fte c\u0103 Teotim a scris omilii la texte evanghelice, iar Sozomen scria despre el c\u0103 era \u201escit\u201d de neam \u015fi ducea \u201eun trai modest\u201d. Un alt istoric bisericesc, Socrate, spune \u015fi el c\u0103 era \u201ecunoscut de to\u0163i pentru evlavia \u015fi corectitudinea vie\u0163ii\u201d. Ar rezulta c\u0103 Teotim I era un localnic, un daco-roman. Sub p\u0103storirea sa au avut loc atacuri ale hunilor, care au p\u0103truns \u00een Scythia Minor, ajung\u00e2nd p\u00e2n\u0103 \u00een apropierea Tomisului. \u00cen aceast\u0103 \u00eemprejurare, episcopul Teotim s-a dovedit un adev\u0103rat p\u0103rinte sufletesc al credincio\u015filor, reu\u015find s\u0103-i \u00eembl\u00e2nzeasc\u0103 prin daruri \u015fi ospe\u0163e. La r\u00e2ndul lor, hunii \u00eel respectau ca pe un \u201ezeu al romanilor\u201d. Teotim a \u00eencercat chiar s\u0103 fac\u0103 misionarism printre huni, fiind ajutat de Sf. Ioan Gur\u0103 de Aur, arhiepiscopul Constantinopolului, care a trimis misionari la \u201enomazii de la Istru\u201d. Trebuie s\u0103 subliniem c\u0103 Teotim a fost un prieten devotat al marelui p\u0103rinte al Bisericii. \u00cen dou\u0103 r\u00e2nduri, el a fost la Constantinopol, \u00een 400 \u015fi 403, lu\u00e2nd ap\u0103rarea Sf. Ioan \u00eempotriva acuza\u0163iilor infame ale lui Teofil de Alexandria. El a ap\u0103rat pe sf\u00e2nt, acuzat de origenism, \u015fi mai mult dec\u00e2t at\u00e2t, a ap\u0103rat memoria marelui \u00eenv\u0103\u0163at \u015fi teolog al cre\u015ftin\u0103t\u0103\u0163ii, Origen din Alexandria (185-254). Trecut \u00een r\u00e2ndul sfin\u0163ilor, dup\u0103 moartea sa, Teotim I este pomenit la 20 aprilie.<\/p>\n

Dup\u0103 el, pe scaunul de la Tomis s-a aflat episcopul Timotei, amintit \u00een leg\u0103tur\u0103 cu lucr\u0103rile Sinodului III ecumenic de la Efes, din 431, la care a fost condamnat\u0103 erezia lui Nestorie. El a semnat cele \u201e12 anatematisme\u201d, propuse de Chiril de Alexandria, \u015fi sentin\u0163a de\u00a0 condamnare a lui Nestorie. Nu \u015ftim \u00een ce \u00eemprejur\u0103ri \u015fi-a \u00eencheiat p\u0103storia. Urma\u015ful s\u0103u direct a fost episcopul Ioan, amintit \u00eenainte de 448, care s-a implicat \u00een disputele teologice din vremea sa. Marius Mercator, scriitor latin conzemporan, scria c\u0103 Ioan era \u201eunul din cei mai buni teologi ai timpului\u201d \u015fi unul din \u201ecei mai aprigi adversari ai nestorianismului \u015fi monofizismului\u201d, aflat constant pe linia dreptei credin\u0163e. Episcopului Ioan i se atribuie unele traduceri din scriitorii biserice\u015fti greci \u00een latin\u0103, precum Teodor de Mopsuestia \u015fi Teodoret al Cirului. Lui i-a urmat \u00een scaunul de la Tomis, Alexandru, amintit \u00een 449. P\u0103storia lui a \u00eenceput contextul marilor fr\u0103m\u00e2nt\u0103ri \u015fi dispute provocate de monofizism, \u00eenv\u0103\u0163\u0103tur\u0103 gre\u015fit\u0103 a c\u0103lug\u0103rului Eutihie. Episcopul Alexandru a participat la sinodul de la Constantinopol din 449, \u00een schimb n-a participat la Sinodul IV Calcedon, probabil din cauza incursiunilor hunilor \u00een Scythia Minor. Ulterior, dup\u0103 \u00eencheierea dezbaterilor, a semnat hot\u0103r\u00e2rile sinodului. Nu \u015ftim c\u00e2t a durat p\u0103storia lui, dar \u00een 458, episcopia Tomisului era condus\u0103 de Teotim II. Numele este men\u0163ionat \u00een leg\u0103tur\u0103 cu fr\u0103m\u00e2nt\u0103rile provocate de monofizism, nepotolite nici dup\u0103 sinodul IV. Solicitat de \u00eemp\u0103ratul Leon I (457-474) s\u0103-\u015fi spun\u0103 p\u0103rerea despre hot\u0103r\u00e2rile sinodului, episcopul Teotim r\u0103spundea \u00een scris c\u0103 prime\u015fte f\u0103r\u0103 rezerve ceea ce s-a stabilit la Calcedon, \u00eenc\u0103 o prob\u0103 c\u0103 ierarhii de la Tomis erau fideli liniei ortodoxe.<\/p>\n

Timp de o jum\u0103tate de veac, nu mai avem informa\u0163ii despre despre biserica din Scythia, dar \u00eentr-o inscrip\u0163ie anterioar\u0103 anului 518, este amintit un episcop Paternus. Numele lui este asociat de unele dispute hristologice ale vremii, precum ac\u0163iunile \u201ec\u0103lug\u0103rilor sci\u0163i\u201d care urm\u0103reau ca formula lor teologic\u0103 (theopasit\u0103) \u201eunul din Sf\u00e2nta Treime a p\u0103timit \u00een trup\u201d s\u0103 fie acceptat\u0103 de Biserica universal\u0103. Se pare c\u0103 episcopul Tomisului era rezervat fa\u0163\u0103 de ei sau chiar ostil, \u00eenc\u00e2t ace\u015ftia s-au adresat \u00eemp\u0103ratului Justin I (518-527), \u00een anul 519, acuz\u00e2ndu-l pe Paternus \u015fi al\u0163i episcopi din Scythia c\u0103 nu le \u00eemp\u0103rt\u0103\u015fesc credin\u0163a. Mai mult, episcopul era \u00eenvinuit de nestorianism, ceea ce l-a determinat pe acesta s\u0103 mearg\u0103 la Constantinopol pentru a se dezvinov\u0103\u0163i \u00een fa\u0163a \u00eemp\u0103ratului. La r\u00e2ndul lor, c\u0103lug\u0103rii sci\u0163i n-au renun\u0163at, ci au plecat la Roma pentru a prezenta papei Hormizdas formula lor, apoi au reu\u015fit s\u0103 ob\u0163in\u0103 simpatia viitorului \u00eemp\u0103rat Justinian. \u00cen 520, Paternus continua s\u0103 se afle la Constantinopol, unde a luat parte la alegerea noului patriarh ecumenic, Epifanie. \u00cen scrisoarea c\u0103tre pap\u0103 referitoare la alegerea f\u0103cut\u0103, apare \u015fi semn\u0103tura lui \u201ePaternus, misericordia Dei, episcopus provinciae Scythiae metropolitanus\u201d. Urm\u0103torul episcop cunoscut este amintit \u00een contextul disputelor de la mijlocul secolului al VI-lea, \u00een leg\u0103tur\u0103 cu \u201eCele trei capitole\u201d, iar monofizi\u0163ii cereau condamnarea lor, ca pre\u0163 al \u00eemp\u0103c\u0103rii cu Biserica. Acestea se refereau la persoana \u015fi opera lui Teodor de Mopsuestia, scrierile lui Teodoret al Cirului \u015fi scrisoarea lui Ibas din Edesa. \u00cen cele diun urm\u0103, \u00eemp\u0103ratul Justinian a condamnat \u201eCele trei capitole\u201d, \u00een 544, urmat de papa Vigilius, \u00een 548. \u00cen aceast\u0103 disput\u0103 a fost implicat \u015fi episcopul Valentinian din Tomis, care a scris papei aflat la Constantinopol, cer\u00e2ndu-i explica\u0163ii referitor la problema \u00een disput\u0103. La 18 martie 550, papa Vigilius \u00eei r\u0103spundea episcopului Tomisului, asigur\u00e2ndu-l c\u0103 nu s-a ab\u0103tut cu nimic de la dreapta credin\u0163\u0103. \u00cen acela\u015fi timp, episcopul Valentinian n-a participat la Sinodul V ecumenic, \u0163inut\u00a0 la Constantinopol, \u00een 553. Dup\u0103 acest an, nu mai avem \u015ftiri despre episcopia Tomisului.<\/p>\n

Informa\u0163iile despre aceast\u0103 episcopie \u00eenceteaz\u0103 \u00een 553, dar ea \u015fi-a continuat existen\u0163a p\u00e2n\u0103 spre sf\u00e2r\u015fitul secolului al VI-lea-\u00een 587, o mare invazie avaro-slav\u0103 a distrus principalele ora\u015fe din Scythia Minor \u015fi atunci probabil \u015fi-a \u00eencetat existen\u0163a. Conform izvoarelor istorice, \u00een secolul al V-lea, Scythia Minor alc\u0103tuia o eparhie unitar\u0103, cu un singur scaun episcopal, Tomis, devenit arhiepiscopat autocefal subordonat Patriarhiei de Constantinopol. Cel dint\u00e2i ierarh al Bisericii scythane, din secolul V, a fost Timotei, care a semnat actele conciliului III ecumenic de la Efes (431), iar pe la 445-446, 448, arhiepiscop era Ioan, ap\u0103r\u0103tor al credin\u0163ei adev\u0103rate \u015fi adversar al ereziilor nestorian\u0103 \u015fi monofizit\u0103, \u00een 449, Alexandru, care a condamnat erezia lui Eutihie \u015fi a semnat actele de condamnare ale acestuia. \u00cen 458, thronosul tomitan era ocupat de Theotim II, care ap\u0103ra cu fermitate profesiunea de credin\u0163\u0103 a p\u0103rin\u0163ilor de la Chalcedon (451), apoi Petru (470-496), \u00een 520, Paternus, \u201eepiscopus provinciae Scythiae metropolitanus\u201d. Dup\u0103 el, pe la 550, a urmat Valentinian, care coresponda cu papa Vigilius, iar \u00een 553, este citat \u00een actele conciliului V de la Constantinopol, ultimul episcop de Tomis cunoscut. Conform informa\u0163iilor dintr-o List\u0103 a mitropoliilor, arhiepiscopiilor \u015fi episcopiilor din cuprinsul Patriarhiei ecumenice-Notitia Episcopatuum-la \u00eenceputul secolului al VI-lea, \u00een Scythia Minor erau men\u0163ionate alte 14 scaune episcopale. Acestea erau urm\u0103toarele: Axiopolis, Capidava, Carsium, Callatis, Constantiana, Histria, Tropaeum Traiani, Troesmis, Noviodunum, Aegyssus, Salsovia, Halmyris, Zaldapa, Dionysopolis. Se pare c\u0103 acestea au fost \u00eenfiin\u0163ate la \u00eenceputul secolului al VI-lea, \u00een timpul \u00eemp\u0103ratului Anastasie (491-518), \u015fi s-au men\u0163inut p\u00e2n\u0103 la pr\u0103bu\u015firea limesului danubian. \u00cen fruntea episcopiilor se afla ierarhul de la Tomis ca \u201eepiscopus metropolitanus\u201d, mitropolit-Paternus a fost probabil primul mitropolit. \u00cen plus, jurisdic\u0163ia episcopiei Tomisului se \u00eentindea nu numai asupra Sci\u0163iei Mici (Dobrogea), dar \u015fi la nord de Dun\u0103re, \u00een sudul Moldovei \u015fi estul Munteniei, a\u015fa cum rezult\u0103 din actul martiric al Sf. Sava. Din \u00een\u015firarea acestei liste, rezult\u0103 c\u0103, \u00een secolului al VI-lea, Tomisul era mitropolie: avea mai multe (14 !) episcopii, numeroase basilici \u015fi o pozi\u0163ie deosebit\u0103.<\/p>\n

\u2014\u2014\u2014\u2014\u2014\u2014\u2014\u2014\u2014\u2014-<\/p>\n

Ioan POPOIU,<\/strong><\/p>\n

istoric\/teolog<\/strong><\/p>\n

18 aprilie 2019<\/strong><\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Episcopia Tomisului.Num\u0103rul tot mai mare de cre\u015ftini, ca \u015fi dezvoltarea ora\u015fului, a capitalei, a dus \u00een mod firesc la \u00eenfiin\u0163area [&hellip<\/p>\n","protected":false},"author":1,"featured_media":0,"comment_status":"closed","ping_status":"closed","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"footnotes":""},"categories":[3],"tags":[],"class_list":["post-44520","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-articole"],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/44520","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/users\/1"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=44520"}],"version-history":[{"count":3,"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/44520\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":44526,"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/44520\/revisions\/44526"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=44520"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=44520"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=44520"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}