{"id":45187,"date":"2019-05-23T15:05:31","date_gmt":"2019-05-23T15:05:31","guid":{"rendered":"http:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/?p=45187"},"modified":"2019-05-23T15:05:31","modified_gmt":"2019-05-23T15:05:31","slug":"ioan-popoiu-crestinarea-romanilor-xvi","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/2019\/05\/23\/ioan-popoiu-crestinarea-romanilor-xvi\/","title":{"rendered":"Ioan POPOIU: Cre\u0219tinarea rom\u00e2nilor (XVI)"},"content":{"rendered":"

\"\"<\/a>O anumit\u0103 predispozi\u0163ie psihologic\u0103 \u015fi cultural\u0103 a gr\u0103bit adoptarea cre\u015ftinismului de c\u0103tre autohtoni. Al\u0103turi de un misionarism extern, al trimi\u015filor autorit\u0103\u0163ilor biserice\u015fti \u015fi imperiale-negustori, captivi, refugia\u0163i, se poate vorbi \u015fi de un misionarism intern-o ac\u0163iune de convertire desf\u0103\u015furat\u0103 din \u015fi \u00een interiorul masei romanice, prin \u201eintercircula\u0163ie uman\u0103\u201d, schimb de bunuri \u015fi idei, \u201eroirea\u201d satelor pe microzone, alc\u0103tuirea uniunilor de ob\u015fti, c\u0103s\u0103torii exogame, transhuman\u0163\u0103. Absen\u0163a real\u0103 din memoria colectiv\u0103 a rom\u00e2nilor a amintirii unui \u201eapostol al neamului\u201d pune \u00een eviden\u0163\u0103 acest misionarism anonim, popular. Prin vechimea religiei cre\u015ftine \u015fi statutul s\u0103u cultural mai avansat, Transilvania a jucat un rol excep\u0163ional, dar centre \u201eapostolice\u201d au fost \u015fi localit\u0103\u0163i dun\u0103rene ca Sucidava sau din alte zone, precum Budureasca, Davideni, Boto\u015fana. \u00cenf\u0103\u0163i\u015fat\u0103 astfel, imaginea r\u0103sp\u00e2ndirii cre\u015ftinismului \u00een nordul Dun\u0103rii, \u00een secolele V-VI, este neverosimil\u0103. Exist\u0103 pete albe pe harta r\u0103sp\u00e2ndirii cre\u015ftinismului \u00een st\u00e2nga (nordul) Dun\u0103rii: nordul extrem al Moldovei, spa\u0163iul dintre Prut \u015fi Nistru, nord-vestul \u0163\u0103rii (Maramure\u015f \u015fi Cri\u015fana) nu se cre\u015ftineaz\u0103 destul sau deloc \u2013aici, ata\u015famentul fa\u0163\u0103 de credin\u0163ele vechi era mai puternic. Integrarea treptat\u0103 \u00een cre\u015ftin\u0103tate a unor grupuri umane autohtone din anumite regiuni este una din cauzele conserv\u0103rii mai \u00eendelungate a credin\u0163elor vechi \u015fi a vitalit\u0103\u0163ii lor \u00een religia cre\u015ftin\u0103.<\/p>\n

\u00cen paralel, \u00een aceste secole, a avut loc convertirea la cre\u015ftinismul arian a gepizilor, ostrogo\u0163ilor \u015fi altor semin\u0163ii germanice. Istoricul J. Zeiller afirm\u0103 c\u0103 zona Europei centrale a devenit un teren de confruntare \u00eentre dou\u0103 confesiuni \u015fi dou\u0103 etnii: catolicismul roman \u015fi arianismul germanic. Dar cre\u015ftinismul catolic (ortodox) roman n-a fost niciodat\u0103 aneantizat, datorit\u0103 adapt\u0103rii popula\u0163iei locale la condi\u0163iile epocii \u015fi men\u0163inerii leg\u0103turilor cu episcopiile vestice. Contextul politic \u015fi religios a influen\u0163at \u015fi comunit\u0103\u0163ile romanice prin p\u0103trunderea unor gepizi \u00een regiunea carpatic\u0103 (Transilvania). Raportul dintre cre\u015ftinismul gepizilor \u015fi cel al popula\u0163iei romanice, \u00een perioada domina\u0163iei gepide (454-568) este greu de determinat, dup\u0103 \u00eenfr\u00e2ngerea lor, \u00een 568, de avari \u015fi longobarzi, a avut loc o p\u0103trundere masiv\u0103 a gepizilor \u00een interiorul arcului carpatic (Transilvania), convie\u0163uirea dintre romanici \u015fi gepizi aici a fost o realitate. Evolu\u0163ia cre\u015ftinismului romanic, \u00een secolele V-VI, a pus problema organiz\u0103rii comunit\u0103\u0163ilor locale \u015fi raporturile lor canonice cu biserica din Imperiu. \u00cen teritoriile de la sud \u015fi est de Carpa\u0163i, pentru secolele V-VI, nu \u015ftim nimic despre episcopia ortodox\u0103 a \u201eGothiei\u201d, \u00eencetarea st\u0103p\u00e2nirii vizigo\u0163ilor a atras \u015fi dispari\u0163ia acesteia, expresie a leg\u0103turii dintre ordinea politic\u0103 \u015fi organizarea bisericeasc\u0103. Exista \u015fi o ierarhie sacerdotal\u0103, dar nu \u015ftim mai nimic despre ea, anumite nuclee cre\u015ftine zonale erau p\u0103storite de horepiscopi (\u00een limba rom\u00e2n\u0103 \u201episcupi<\/em>\u201d).<\/p>\n

Consolidarea organiz\u0103rii bisericilor (comunit\u0103\u0163ilor) extra-carpatice s-a \u00eenf\u0103ptuit prin \u00eent\u0103rirea leg\u0103turilor cu cele din Imperiu, \u00een urma a dou\u0103 evenimente importante pentru istoria cre\u015ftinismului nord-dun\u0103rean. \u00cen primul r\u00e2nd, recunoa\u015fterea prin deciziile conciliului IV Chalcedon (451) a jurisdic\u0163iei arhiepiscopiei de Constantinopol asupra diocezei Thracia\u00a0 \u015fi a \u201e\u0163inuturilor barbare\u201d \u2013 teritoriile din nordul Dun\u0103rii a episcopiilor Moesia Secunda \u015fi Scythia Minor \u015fi \u00eenfiin\u0163area episcopiilor dun\u0103rene, toate latinofone. Extinderea jurisdic\u0163iei asupra Bisericii din nordul Dun\u0103rii, statut ce s-a p\u0103strat p\u00e2n\u0103 la pr\u0103bu\u015firea grani\u0163ei dun\u0103rene, \u00een 614, \u00een ciuda distrugerilor barbare. Consecin\u0163a a fost constituirea unor biserici autonome, cu ierarhi ale\u015fi de comunit\u0103\u0163ile locale (chiar preo\u0163i). Comunit\u0103\u0163ile cre\u015ftine intracarpatice au continuat formele tradi\u0163ionale de conducere \u015fi organizare autonome. \u015ei \u00een secolele V-VI, bisericile din fosta provincie Dacia s-au aflat \u00een sfera de autoritate a Romei-aceast\u0103 realitate bisericeasc\u0103 a fost benefic\u0103, deoarece a conservat latinitatea nord-danubian\u0103. Ritul funerar predominant a fost inhuma\u0163ia \u00een tot arealul romanic.<\/p>\n

Ca o concluzie, \u00een secolele V-VI, dovezile privind r\u0103sp\u00e2ndirea cre\u015ftinismului \u00een spa\u0163iul carpato-dun\u0103rean sunt mai numeroase, dar multe elemente ale vechii spiritualit\u0103\u0163i erau \u00eenc\u0103 active, \u00eens\u0103 stabilirea propor\u0163iei dintre cre\u015ftinism \u015fi atavismele p\u0103g\u00e2ne este imposibil\u0103, credin\u0163ele p\u0103g\u00e2ne s-au refugiat \u00een mentalit\u0103\u0163i, practici, cutume ale cre\u015ftinismului rom\u00e2nesc. Fenomenul religios \u00een nordul Dun\u0103rii, \u00een aceste secole, este preponderent cre\u015ftin, asist\u0103m practic la suprema\u0163ia spiritualit\u0103\u0163ii cre\u015ftine, iar popula\u0163ia romanic\u0103 se integra \u00een Biseric\u0103. Perioada 400-600 reprezint\u0103 momentul decisiv al cre\u015ftin\u0103rii celei mai mari p\u0103r\u0163i a masei romanice nord-danubiene, concomitent cu generalizarea romaniz\u0103rii.<\/p>\n

\u00a0 <\/sup><\/p>\n

O problem\u0103 controversat\u0103<\/strong><\/p>\n

\u00a0<\/strong><\/p>\n

Ce religie a fost \u00eenlocuit\u0103 de cre\u015ftinism ? Legea lui Zalmoxis sau religia roman\u0103 tradi\u0163ional\u0103 ? Sau \u015fi una \u015fi alta ? R\u0103spunz\u00e2nd la aceste \u00eentreb\u0103ri, P. P. Panaitescu afirm\u0103 c\u0103 \u201eam\u00e2ndou\u0103 aceste religii, a dacilor \u015fi a romanilor, erau de mult apuse, c\u00e2nd \u015fi-a deschis calea, \u00een secolele IV-VI, cre\u015ftinismul \u00een Dacia\u201d. Dar chiar el men\u0163ioneaz\u0103 apoi pe \u201eunii istorici\u201d, care au vorbit de \u201elegea lui Zamolxis, apropiat\u0103 prin morala ei \u00eenalt\u0103 de cre\u015ftinism, care ar fi \u00eenlesnit astfel introducerea religiei lui Hristos\u201d. Al\u0163i istorici, spune el, au sus\u0163inut c\u0103 \u201elupta cre\u015ftinismului a avut s\u0103 \u00eenving\u0103 zeii Romei\u2026, idolii care au trebuit s\u0103 fie d\u0103r\u00e2ma\u0163i\u201d. Mai mult, el sus\u0163ine, cu v\u0103dit\u0103 exagerare, c\u0103 \u201enici una, nici alta (din cele dou\u0103 religii) nu fuseser\u0103 mai mult dec\u00e2t o lege impus\u0103 de sus, f\u0103r\u0103 r\u0103d\u0103cini \u015fi nu o realitate pentru con\u015ftiin\u0163e\u201d. Astfel, \u201ereligia lui Zalmoxis fusese credin\u0163a aristocra\u0163iei dacice \u015fi se stinsese odat\u0103 cu c\u0103derea ei\u201d, iar c\u00e2t despre \u201ereligia Capitoliului\u201d aceasta era \u201ereligia statului, a \u00eemp\u0103ratului, a autorit\u0103\u0163ilor, religie oficial\u0103, care se retr\u0103sese peste Dun\u0103re cu legiunile \u015fi administra\u0163ia Imperiului\u201d.<\/p>\n

Afirma\u0163iile lui Panaitescu sunt nu doar exagerate, ci de-a dreptul eronate: este de neconceput s\u0103 credem c\u0103 vechea religie zalmoxian\u0103, ce d\u0103inuia \u00een Dacia de o mie de ani, n-a mai avut adep\u0163i \u00een nordul Dun\u0103rii, dup\u0103 275. La fel de greu de admis este afirma\u0163ia c\u0103 religia roman\u0103, \u00eemp\u0103rt\u0103\u015fit\u0103 de numero\u015fii coloni\u015fti adu\u015fi \u00een Dacia, dup\u0103 106, ar fi \u00eencetat s\u0103 existe dup\u0103 plecarea legiunilor, deoarece coloni\u015ftii \u00een bun\u0103 m\u0103sur\u0103 au r\u0103mas aici cu credin\u0163ele lor cu tot. Mircea Eliade sus\u0163inea \u00een cartea sa, De la Zalmoxis la Genghis-han: <\/em><\/strong>\u201eNu \u015ftim ce s-a \u00eent\u00e2mplat cu Zalmoxis \u015fi cultul s\u0103u dup\u0103 transformarea Daciei \u00een provincie roman\u0103 (106 d. H.). Romanizarea a fost mai rapid\u0103 \u015fi mai radical\u0103 \u00een mediile urbane. Ca peste tot \u00een Imperiul roman, \u015fi \u00een Dacia, realit\u0103\u0163ile religioase autohtone au supravie\u0163uit, mai mult sau mai pu\u0163in transformate, nu numai romaniz\u0103rii, dar \u015fi cre\u015ftin\u0103rii\u201d. Avem destule dovezi ale supravie\u0163uirii mo\u015ftenirii \u201ep\u0103g\u00e2ne\u201d, getice \u015fi romane, \u00een spiritualitatea rom\u00e2neasc\u0103: cultul mor\u0163ilor, mitologia funerar\u0103, riturile agrare, obiceiurile sezoniere, credin\u0163ele magice \u015f.a. Acestea persist\u0103, abia schimbate, de la o religie la alta, timp de milenii! Un exemplu concret de continuitate, evident\u0103 p\u00e2n\u0103 la vocabular, este cel al zei\u0163ei Diana! V. P\u00e2rvan, \u00een Getica<\/em><\/strong>, presupune c\u0103 Diana daco-roman\u0103 (Diana Sancta) era aceea\u015fi divinitate cu Artemis-Bendis a tracilor (Herodot, IV). Echivalen\u0163a aceasta,\u00a0 nedemonstrat\u0103 \u00eenc\u0103, nu las\u0103 nici o \u00eendoial\u0103 c\u0103 sub numele roman al Dianei se ascundea (sincretizat\u0103 sau nu ), o zei\u0163\u0103 autohton\u0103. Cultul acestei zei\u0163e a supravie\u0163uit, dup\u0103 romanizarea Daciei, iar\u00a0 numele de Diana se g\u0103se\u015fte \u00een vocabula rom\u00e2neasc\u0103 \u201ez\u00e2na\u201d (Zina). \u00cen acest fel, \u201eDiana Sancta<\/em>\u201d din Sarmizegetusa a devenit S\u00e2nziana (Sancta Diana), figura central\u0103 a folclorului rom\u00e2nesc (vezi E. Lozovan, Dacia Sacra<\/em><\/strong>). Astfel, spune P\u00e2rvan, dianaticii (adep\u0163ii cultului Dianei), \u201ecei st\u0103p\u00e2ni\u0163i de Diana\u201d, au dat \u00een limba rom\u00e2n\u0103 pe \u201ez\u0103nateci\u201d, nebuni, r\u0103t\u0103ci\u0163i (vezi Contribu\u0163ii epigrafice\u2026<\/em><\/strong> p. 120). Continuitatea religioas\u0103 \u015fi lingvistic\u0103 a fost asigurat\u0103 deoarece transformarea s-a produs \u00eentr-un mediu popular, rural (campestru \u015fi silvestru).<\/p>\n

Dar nu ne putem a\u015ftepta la un proces similar \u00een ceea ce-l prive\u015fte pe Zalmoxis, deoarece cultul s\u0103u a fost r\u0103sp\u00e2ndit printre oamenii cultiva\u0163i \u015fi \u00een mediile urbane. Pe de alt\u0103 parte, este dificil s\u0103 ne imagin\u0103m ca zeul principal al ge\u0163ilor, singurul care a interesat pe greci \u015fi elita lumii elenistice \u015fi romane, s\u0103 fie singurul care s\u0103 fi disp\u0103rut complet \u015fi s\u0103 fi fost uitat definitiv, dup\u0103 transformarea Daciei \u00een provincie roman\u0103. Ar putea fi el c\u0103utat \u00eentr-una dintre divinit\u0103\u0163ile sincretiste \u015fi romanizate ? Tr\u0103s\u0103turile cultului lui Zalmoxis erau de tip misteric \u015fi escatologic: ob\u0163inerea nemuririi prin ini\u0163iere, ce comporta o \u201emoarte\u201d ritual\u0103, urmat\u0103 de o \u201erena\u015ftere\u201d . Ne putem g\u00e2ndi c\u0103 aceste credin\u0163e relative la Zalmoxis\u00a0 \u015fi cultul s\u0103u au fost absorbite \u015fi radical transformate de cre\u015ftinism. Un complex religios centrat pe speran\u0163a de a ob\u0163ine nemurirea, av\u00e2nd ca model un zeu de structur\u0103 misteric\u0103, nu putea fi ignorat de misionarii cre\u015ftini. Toate aspectele religiei lui Zalmoxis-escatologie, ini\u0163iere, pitagorism, ascetism, erudi\u0163ie misteric\u0103- \u00eencurajau apropierea de cre\u015ftinism. Cea mai bun\u0103 \u015fi mai simpl\u0103 explica\u0163ie a dispari\u0163iei lui Zalmoxis \u015fi a cultului s\u0103u ar trebui c\u0103utat\u0103 \u00een cre\u015ftinarea precoce a Daciei!<\/p>\n

\u00cens\u0103, din nefericire, cunoa\u015ftem destul de pu\u0163in fazele cele mai vechi ale cre\u015ftinismului \u00een Dacia, nu \u015ftim dac\u0103 anumite aspecte ale religiei lui Zalmoxis au supravie\u0163uit, sub o form\u0103 nou\u0103, \u00een primele secole cre\u015ftine. Totu\u015fi, s-o spunem, \u201ear fi zadarnic s\u0103 c\u0103ut\u0103m eventualele urme ale lui Zalmoxis \u00een folclorul rom\u00e2nesc, deoarece acest cult nu era de structur\u0103 specific rural\u0103 \u015fi mai ales pentru c\u0103 se preta, mai mult dec\u00e2t oricare alte divinit\u0103\u0163i p\u0103g\u00e2ne, la o cre\u015ftinare aproape total\u0103\u201d.\u00a0 <\/sup><\/p>\n

Eliade adaug\u0103 c\u0103 destinul lui Zalmoxis este paradoxal: disp\u0103rut la daco-romani, a supravie\u0163uit departe de patria sa, \u00een tradi\u0163iile go\u0163ilor \u015fi \u00een erudi\u0163ia istoriografic\u0103, foarte mitologizat\u0103, a Occidentului. La r\u00e2ndul s\u0103u, dup\u0103 ce precizeaz\u0103 c\u0103 lipsesc m\u0103rturiile d\u0103inuirii lui Zalmoxis, dup\u0103 275, Panaitescu arat\u0103 c\u0103 poporul de la Dun\u0103re \u015fi Carpa\u0163i \u00eemp\u0103rt\u0103\u015fea \u00eenc\u0103 din preistorie credin\u0163e proprii, ca toate popoarele europene \u00eenainte de cre\u015ftinism- istoricul vrea s\u0103 sugereze c\u0103 mul\u0163imile din Dacia nu \u00eemp\u0103rt\u0103\u015feau \u00eenv\u0103\u0163\u0103tura lui Zalmoxe. Aceste credin\u0163e nu alc\u0103tuiau un sistem filosofic sau o mitologie\u00a0 \u00eenchegat\u0103, ci tradi\u0163ii, obiceiuri \u015fi datini \u00een leg\u0103tur\u0103 cu calendarul agricol \u015fi p\u0103storesc, care \u0163in \u015fi de folclor \u015fi magie, nu doar de religie. Aceste credin\u0163e s-au men\u0163inut \u00een popor \u015fi sub aristocra\u0163ia (regalitatea) dacic\u0103 \u015fi sub st\u0103p\u00e2nirea roman\u0103. Dup\u0103 retragerea legiunilor (275) \u015fi p\u00e2n\u0103 la \u00eenceputurile cre\u015ftinismului, aceste credin\u0163e populare au persistat, \u00een paralel, cu men\u0163inerea religiei zalmoxiene \u015fi a celei romane. Credin\u0163ele vechi populare, consider\u0103 el, au constituit \u201esingura credin\u0163\u0103 dup\u0103 retragerea Imperiului (275) \u015fi p\u00e2n\u0103 la instalarea religiei lui Hristos\u201d.<\/p>\n

Pe meleagurile noastre, noua credin\u0163\u0103 n-a presupus o dramatic\u0103 dezr\u0103d\u0103cinare a vechilor zei, ci p\u0103strarea p\u0103g\u00e2nismului popular, cu unele adapt\u0103ri la cre\u015ftinism. Religia p\u0103g\u00e2n\u0103 popular\u0103 rom\u00e2neasc\u0103 \u00ee\u015fi are originile \u00een preistorie: Caloianul<\/em>, p\u0103pu\u015fa de lut \u00eengropat\u0103, jertfa coco\u015filor albi da\u0163i preotului la \u00eenmorm\u00e2ntare, serbarea naturii cu copii \u00eembr\u0103ca\u0163i \u00een verde, jocul ritual \u00een jurul focului sunt r\u0103m\u0103\u015fi\u0163ele acestui cult popular p\u0103g\u00e2n. Aceast\u0103 religie popular\u0103 \u015fi numai ea, insist\u0103 Panaitescu, a aflat-o cre\u015ftinismul la ivirea sa \u00een Dacia. La noi, \u201enu au fost temple d\u0103r\u00e2mate, nici idoli sf\u0103r\u00e2ma\u0163i, n-a fost nici o lupt\u0103, nici chiar \u00een con\u015ftiin\u0163a oamenilor\u201d. Poporul de la sate (\u0163\u0103ranii), p\u0103str\u00e2ndu-\u015fi vechile obiceiuri \u015fi tradi\u0163ii, nu vedea o contrazicere \u00eentre vechea \u015fi noua credin\u0163\u0103. El s-a plecat \u00een fa\u0163a soliei noi care i se aducea \u015fi a p\u0103\u015fit \u00een biseric\u0103, aduc\u00e2nd cu sine \u00een fa\u0163a altarelor \u015fi riturile sale preistorice.<\/p>\n

Panaitescu are o viziune idilic\u0103 despre implantarea cre\u015ftinismului \u00een r\u00e2ndul locuitorilor din nordul Dun\u0103rii. \u00cens\u0103 P\u00e2rvan, la obiect \u015fi cu luciditate, ne spune altceva: terminologia cre\u015ftin\u0103 latin\u0103 dateaz\u0103 din secolele IV-V, ba chiar VI-VII-c\u00e2nd are loc cristalizarea termenilor cre\u015ftini-o serie de termeni indic\u0103 violen\u0163a luptei \u00eentre p\u0103g\u00e2nism \u015fi cre\u015ftinism la noi, \u00een Dacia, precum z\u00e2n\u0103, z\u0103natic, drac<\/em>. Ace\u015fti termeni denot\u0103 c\u0103, dimpotriv\u0103, a fost o lupt\u0103 \u00een con\u015ftiin\u0163a oamenilor, iar aceasta a dob\u00e2ndit aspecte violente. Era inevitabil ca noutatea religioas\u0103 adus\u0103 de cre\u015ftinism s\u0103 \u00eent\u00e2mpine \u00eempotrivirea adep\u0163ilor vechilor credin\u0163e p\u0103g\u00e2ne. Acela\u015fi istoric, P\u00e2rvan, sus\u0163ine f\u0103r\u0103 echivoc faptul c\u0103 p\u0103g\u00e2nismul n-a putut fi \u00eenvins de cre\u015ftinism, ba mai mult, numeroase credin\u0163e \u015fi practici vechi populare au d\u0103inuit \u015fi mai departe \u00een noua religie.<\/p>\n

\u2014\u2014\u2014\u2014\u2014\u2014\u2014\u2014\u2014\u2014-<\/p>\n

Ioan POPOIU,<\/strong><\/p>\n

istoric\/teolog<\/strong><\/p>\n

23 mai 2019<\/strong><\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

O anumit\u0103 predispozi\u0163ie psihologic\u0103 \u015fi cultural\u0103 a gr\u0103bit adoptarea cre\u015ftinismului de c\u0103tre autohtoni. Al\u0103turi de un misionarism extern, al trimi\u015filor [&hellip<\/p>\n","protected":false},"author":1,"featured_media":0,"comment_status":"closed","ping_status":"closed","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"footnotes":""},"categories":[3],"tags":[],"class_list":["post-45187","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-articole"],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/45187","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/users\/1"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=45187"}],"version-history":[{"count":1,"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/45187\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":45189,"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/45187\/revisions\/45189"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=45187"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=45187"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=45187"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}