{"id":45376,"date":"2019-06-05T13:01:46","date_gmt":"2019-06-05T13:01:46","guid":{"rendered":"http:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/?p=45376"},"modified":"2019-06-05T15:13:44","modified_gmt":"2019-06-05T15:13:44","slug":"ioan-popoiu-crestinarea-romanilor-xviii","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/2019\/06\/05\/ioan-popoiu-crestinarea-romanilor-xviii\/","title":{"rendered":"Ioan POPOIU: Cre\u0219tinarea rom\u00e2nilor (XVIII)"},"content":{"rendered":"

\"\"<\/a>Sf\u00e2r\u015fitul cre\u015ftinismului antic <\/strong><\/p>\n

Secolul VII marcheaz\u0103 \u00eenceputul unor fenomene istorice care au afectat profund evolu\u0163ia cre\u015ftinismului \u00een sud-estul Europei. Cel mai spectaculos dintre ele este puternicul recul al cre\u015ftinismului \u00eentre Dun\u0103re \u015fi Peloponez, din Illyricum p\u00e2n\u0103 pe coastele Egeei, datorat restr\u00e2ngerii teritoriale a Imperiului (dup\u0103 602), existen\u0163ei khaganatului avar (568-796), form\u0103rii \u201esclaviniilor\u201d (uniunilor tribale slave) \u00een sudul Dun\u0103rii \u015fi, apoi, a hanatului bulgar (679-681). Acest masiv regres se constat\u0103 peste tot: depopularea provinciilor, dispersarea comunit\u0103\u0163ilor, distrugerea bisericilor, abandonarea parohiilor de preo\u0163i, aneantizarea episcopatelor. \u00cen sensul acesta, situa\u0163ia a fost mult mai dramatic\u0103 dec\u00e2t pe vremea st\u0103p\u00e2nirii hunilor (375-454): arhiepiscopia Justiniana Prima a fost abandonat\u0103, pierz\u00e2ndu-\u015fi complet identitatea, episcopii din Noricum\u00a0 (4) \u015fi Pannonia (3) s-au refugiat \u00een Italia, soarta celor din Dacia Ripensis \u015fi Moesia Prima nu se cunoa\u015fte, episcopul din Durostorum s-a retras la Odessos (Varna), \u00een Moesia Secunda. \u00cen fapt, cele mai multe sedii episcopale din sudul Dun\u0103rii \u00ee\u015fi \u00eencetaser\u0103, \u00een cursul secolului VII, existen\u0163a dup\u0103 secole de activitate.<\/p>\n

\u00cen concluzie, t\u0103v\u0103lugul slav, dup\u0103 602-614, a provocat o bulversare de propor\u0163ii, o adev\u0103rat\u0103 dislocare, \u00een sudul Dun\u0103rii \u015fi zona Pontului, cu consecin\u0163e etno-demografice, religioase \u015fi institu\u0163ionale: organizarea ecleziastic\u0103, ruperea cre\u015ftin\u0103t\u0103\u0163ii dun\u0103rene (veche de secole), un reflux al romanit\u0103\u0163ii care avea s\u0103 influen\u0163eze negativ evolu\u0163ia cre\u015ftinismului din spa\u0163iul carpato-dun\u0103reano-pontic. Aflat \u00eentr-o situa\u0163ie foarte grav\u0103, cre\u015ftinismul n-a fost \u015fters cu des\u0103v\u00e2r\u015fire din regiunile sud-est europene (dar s-a sus\u0163inut acest lucru), el a fost \u201etotal dezr\u0103d\u0103cinat\u201d (Fr. Dvornik). Au disp\u0103rut formele superioare de organizare bisericeasc\u0103, a \u00eencetat sistemul urban \u015fi episcopal, au fost \u00eentrerupte leg\u0103turile canonice cu Roma \u015fi Constantinopol, a avut loc slavizarea aproape complet\u0103 a unor regiuni, dar au supravie\u0163uit grupuri (nuclee) cre\u015ftine pe \u0163\u0103rmul pontic \u015fi adriatic, chiar \u00een interiorul peninsulei, aceasta a fost o realitate, fundamentul reorganiz\u0103rii structurii biserice\u015fti \u00een momentul reconquistei bizantine (secolele IX-XI). Au fost nuclee \u201eneoficiale\u201d (\u00een catacombe) de iradiere a cre\u015ftinismului\u00a0 printre slavi \u015fi apoi bulgari, popula\u0163ii p\u0103g\u00e2ne. Existen\u0163a unor biserici \u201e \u00een p\u0103r\u0163ile barbare\u201d e dovedit\u0103 de actele conciliilor V-VI (691-692). Prin urmare, nu a existat o discontinuitate total\u0103 \u00eentre cre\u015ftinismul secolelor IV-VI \u015fi cel din secolele urm\u0103toare (VII-X), precizare important\u0103 pentru \u00een\u0163elegerea evolu\u0163iei istorice din spa\u0163iul rom\u00e2nesc.<\/p>\n

\n

\u00a0II. Cre\u015ftinismul medieval (secolele VII-X)<\/strong><\/strong><\/p>\n

\n

\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0 Dec\u0103derea cre\u015ftinismului \u00een Dobrogea<\/strong>. Decaden\u0163a politic\u0103 \u015fi militar\u0103 a Imperiului, la sf\u00e2r\u015fitul secolului VI \u015fi \u00eenceputul secolului VII, invaziile avaro-slave (584-587), ruperea limesului dobrogean (scythan), \u00een 614, \u015fi constituirea hanatului bulgar \u00een sudul Dun\u0103rii (680-681) au deschis o pagin\u0103 \u00eentunecat\u0103 \u00een istoria Dobrogei. Timp de mai multe secole, via\u0163a \u00een spa\u0163iul dintre Dun\u0103re \u015fi Mare, f\u0103r\u0103 a \u00eenceta, a trecut \u00een registrul minor al istoriei: controlul Imperiului s-a restr\u00e2ns, structurile administrativ-politice s-au simplificat, urbanismul a fost \u00eenlocuit rapid de ruralizare, popula\u0163ia s-a dispersat \u015fi s-a diminuat, habitudini \u015fi practici de secole au disp\u0103rut, cultura oral\u0103 ia locul celei scrise, traiul era modest. Dac\u0103 acesta era cadrul general, \u00een secolele VII-X, nu alta era situa\u0163ia \u00een plan religios-comparativ cu via\u0163a cre\u015ftin\u0103 intens\u0103 \u015fi organizat\u0103, \u00een aceste secole, peisajul este dezolant. Discontinuitatea este \u015fi aici nota dominant\u0103, sistemul episcopal practic disp\u0103ruse-\u00een secolele VII-X, nu cunoa\u015ftem nici un episcop tomitan, \u00eens\u0103\u015fi mitropolia Tomisului \u00eencetase de fapt s\u0103 mai existe.<\/p>\n

P\u00e2n\u0103 la recuperarea Dobrogei de c\u0103tre Ioan Tzimiskes (969- 976), \u00een anul 971, nu avem nici o \u015ftire cert\u0103 despre organizarea bisericeasc\u0103 a popula\u0163iei din Dobrogea. O continuitate a comunit\u0103\u0163ilor cre\u015ftine autohtone\u00a0 \u015fi a unor forme specifice de organizare \u015fi conducere a existat, ceea ce presupune \u015fi o via\u0163\u0103 cre\u015ftin\u0103. \u00cen condi\u0163iile politico-demografice din secolele VII-X, via\u0163a cre\u015ftin\u0103 era una autonom\u0103, cu o ierarhie bisericeasc\u0103 simpl\u0103, cu un cult sumar, esen\u0163ializat, \u00een timp ce disciplina bisericeasc\u0103 era relativ\u0103, iar moravurile laxe. Pentru secolele VII-X, materialele cre\u015ftine lipsesc aproape complet, ca o consecin\u0163\u0103 a bulvers\u0103rilor \u015fi a \u00eentreruperii leg\u0103turilor cu centrele bizantine-urmele cre\u015ftine reapar abia dup\u0103 revenirea st\u0103p\u00e2nirii bizantine la Dun\u0103re, \u00een secolul al X-lea. Reinstalarea st\u0103p\u00e2nirii bizantine asupra Dobrogei a dus la refacerea organiz\u0103rii administrativ-politice, \u00eenchegarea comunit\u0103\u0163ilor cre\u015ftine, reactivarea structurilor biserice\u015fti \u015fi construirea unor noi l\u0103ca\u015furi de cult, multe din cele vechi fiind distruse de n\u0103v\u0103litori. \u00cen localit\u0103\u0163i precum Garv\u0103n (jud. Tulcea)-sec. XI, Niculi\u0163el (jud. Tulcea)-sec. XI-XIII s-au ridicat biserici, iar la Basarabi-Murfatlar, Cassian \u015fi Dumbr\u0103veni au fost \u00eentemeiate m\u0103n\u0103stiri, \u00een acelea\u015fi secole.<\/p>\n

\u00cen acest interval, avem centre biserice\u015fti-episcopii la Dorostolon, Tomis, Axiopolis, \u00een secolele XI-XIII-sedii episcopale au fost \u015fi la Dinogetia (Garv\u0103n), Noviodunum (Isaccea), la mijlocul secolului XIII, acestea ca \u015fi \u00eentreg teritoriul dobrogean au fost puse sub autoritatea mitropoliei de Vicina, subordonat\u0103 patriarhiei de Constantinopol. Lipsa informa\u0163iilor istorice, a inscrip\u0163iilor, inexisten\u0163a bisericilor \u015fi a obiectelor cre\u015ftine nu permit aprecierea\u00a0 con\u0163inutului de idei, credin\u0163e \u015fi practici ale locuitorilor fostei provincii Scythia Minor, \u00een intervalul cuprins \u00eentre c\u0103derea limesului dun\u0103rean (614) \u015fi recucerirea lui Ioan Tzimiskes (971). Este cert c\u0103 multe elemente ale cre\u015ftinismului antic s-au pierdut, dar amploarea vie\u0163ii cre\u015ftine din secolele V-VI, vasta re\u0163ea episcopal\u0103, a\u015fez\u0103mintele monahale, numeroasele bazilici, dezvoltarea cultului, ata\u015famentul fa\u0163\u0103 de dogmele Bisericii universale, amprenta puternic\u0103 l\u0103sate de acestea\u00a0 asupra societ\u0103\u0163ii scythane au reprezentat un suport important \u00een secolele VII-X, at\u00e2t de tulburi, iar fondul de valori ale credin\u0163ei cre\u015ftine nu a fost anihilat.<\/p>\n

De pild\u0103, terminologia latin\u0103 esen\u0163ial\u0103 a cre\u015ftinismului rom\u00e2nesc s-a p\u0103strat, zestrea cre\u015ftinismului vechi, din secolele IV-VI, a fost fructificat\u0103, dup\u0103 970, prin refacerea organiz\u0103rii biserice\u015fti, constituirea instan\u0163elor ierarhice superioare, pelerinaje, circula\u0163ia liber\u0103 a oamenilor, a ideilor religioase \u015fi a materialelor cre\u015ftine. Dar cele trei secole ce s-au scurs de la destr\u0103marea, \u00een prima jum\u0103tate a secolului al VII-lea, a organiz\u0103rii biserice\u015fti p\u00e2n\u0103 la refacerea ei sub Imperiul t\u00e2rziu, a doua jum\u0103tate a secolului al X-lea, au reprezentat un interval de timp suficient de lung pentru a \u00eenlesni abandonarea sau estomparea unor aspecte ale credin\u0163ei, s\u0103v\u00e2r\u015firea aproximativ\u0103 a actelor de cult sau reactivarea unor atavisme (p\u0103g\u00e2nisme) ale lumii vechi, precre\u015ftine. Desenele rupestre de la Basarabi-Murfatlar, semne simbolice p\u0103g\u00e2ne \u015fi cre\u015ftine, figuri geometrice, semne alfabetiforme duc la concluzia c\u0103 aici se vehicula un sincretism de tradi\u0163ii cre\u015ftine primare cu practici cultuale p\u0103g\u00e2ne de sorginte roman\u0103, slav\u0103 \u015fi alte origini. Ipoteza aceasta apar\u0163ine lui P. Diaconu, \u00eentr-un studiu din 1989, dar el pare greu de sus\u0163inut, o comunitate monastic\u0103 independent\u0103 este greu de conceput. Descoperirile de la Basarabi reprezint\u0103 un aspect particular al cre\u015ftinismului popular din regiunea Dun\u0103rii de Jos. Ca o parantez\u0103, preciz\u0103m c\u0103 \u00eentr-o scrisoare, din 1305-1306, a patriarhului Athanasios I c\u0103tre \u00eemp\u0103ratul Andronic II (1282-1326) se fac aprecieri despre \u201ecei care locuiesc \u00een preajma Istrului \u015fi despre care nu \u015ftiu dac\u0103 \u00een afar\u0103 de nume mai venereaz\u0103 ceva din cele ale lui Hristos\u201d-Fontes, IV, p. 143. \u00cen secolele VII-X, Scythia se numea Istros. Avem de-a face cu o forma mentis, rezultat\u0103 din congruen\u0163a fondului local de sorginte antic\u0103 \u015fi roman\u0103-bizantin\u0103 cu accente ale cultului oficial \u015fi ecouri heterodoxe (R. Theodorescu, Bizan\u0163, Balcani, Occident la \u00eenceputurile culturii medievale rom\u00e2ne\u015fti<\/strong>).<\/p>\n

Ritul funerar, \u00een Dobrogea, \u00een secolele VII-X: se constat\u0103 o realitate discutabil\u0103, \u015fi anume, coexisten\u0163a \u00eenhuma\u0163iei cu incinera\u0163ia. Mormintele de incinera\u0163ie au fost puse pe seama slavilor, p\u0103g\u00e2ni, sau bulgarilor, dar mul\u0163i arheologi rom\u00e2ni consider\u0103 c\u0103 ele apar\u0163in popula\u0163iei autohtone romanizate, care fie r\u0103m\u0103sese p\u0103g\u00e2n\u0103, fie era cre\u015ftin\u0103 dar se incinera dup\u0103 obiceiul antic, fie abandonase credin\u0163a str\u0103mo\u015filor sub impactul slav. Dar sus\u0163inerea aceasta pare pu\u0163in plauzibil\u0103. Istoricul I. Barnea crede c\u0103, dup\u0103 secole de practicare sus\u0163inut\u0103 a \u00eenhuma\u0163iei, \u00eentr-un cadru bisericesc ce a cuprins \u00eentregul teritoriu dobrogean, ar fi cu totul neobi\u015fnuit ca popula\u0163ia cre\u015ftin\u0103 a provinciei s\u0103 fi abandonat, fie \u015fi sub presiunea slavilor p\u0103g\u00e2ni, ritul cre\u015ftin al \u00eenhuma\u0163iei. Putem concluziona c\u0103 \u00eentreaga dezvoltare religioas\u0103 (cre\u015ftin\u0103) din secolele anterioare \u00een Dobrogea (teritoriul scythan) ne \u00eempiedic\u0103 s\u0103 consider\u0103m c\u0103 urma\u015fii popula\u0163iei cre\u015ftine daco-romane \u015fi greco-romane ar fi practicat incinera\u0163ia ! Mormintele de \u00eenhuma\u0163ie apar\u0163in cre\u015ftinilor locali sau protobulgari p\u0103g\u00e2ni sau pe cale de cre\u015ftinare. O dat\u0103 cu dispari\u0163ia incinera\u0163iei, dup\u0103 secolul al X-lea, num\u0103rul mormintelor de \u00eenhuma\u0163ie cre\u015fte sim\u0163itor \u00een Dobrogea.<\/p>\n

Un fenomen important ce dateaz\u0103 din secolele VII-X, cu implica\u0163ii mari \u00een via\u0163a religioas\u0103 a rom\u00e2nilor, este p\u0103trunderea unor cuvinte de origine sud-slav\u0103 \u00een vocabularul limbii rom\u00e2ne, aspect legat de procesul complex de intercultura\u0163ie \u00eentre popula\u0163ia dun\u0103rean\u0103-pontic\u0103, romanici \u015fi slavi, bizantini, bulgari, la finele primului mileniu. Pe de alt\u0103 parte, contactul cu neamurile slave a determinat p\u0103trunderea, mai \u00eent\u00e2i pe cale popular\u0103, apoi pe cale institu\u0163ional\u0103, din secolele IX-X, a unor cuvinte originare din patrimoniul lexical slav \u00een greaca bizantin\u0103, albanez\u0103 \u015fi rom\u00e2n\u0103. Acest aspect este str\u00e2ns legat de cre\u015ftinarea slavilor sudici \u015fi a bulgarilor, \u015fi de organizarea structurilor biserice\u015fti \u00een teritoriile controlate de ace\u015ftia, precum \u015fi de recunoa\u015fterea limbii slave ca limb\u0103 liturgic\u0103, introducerea alfabetului chirilic \u015fi dezvoltarea literaturii religioase sub \u0163arul Simeon\u00a0 (893-927). \u00cen acest context, lexicul religios al limbii rom\u00e2ne sud-dun\u0103rene a \u00eenceput, poate mai timpuriu dec\u00e2t \u00een st\u00e2nga Dun\u0103rii, s\u0103 primeasc\u0103 o serie de termeni vechi slavi (bulgari) ce desemnau aspecte ale vie\u0163ii religioase cre\u015ftine: vl\u0103dic\u0103 (sl. vladika), pop\u0103 (sl. popu), c\u0103lug\u0103r (gr. kalogeru<\/em>), stare\u0163 (sl. starci<\/em>), duh (sl. duhu), rai (raj<\/em>), iad (sl. jadu<\/em>), sf\u00e2nt (sl. svetu<\/em>), mucenic (muceniku<\/em>), moa\u015fte (mosti<\/em>), jertf\u0103 (zretva<\/em>), slujb\u0103 (sluzba<\/em>), molitv\u0103 (molitva<\/em>), poman\u0103 (pomenati<\/em>), hram (hramu<\/em>), tain\u0103 (tajna<\/em>), smerenie (smerjenje<\/em>), mil\u0103 (milovati<\/em>), utrenie (utro<\/em>), vecernie (vecer<\/em>).<\/p>\n

\u2014\u2014\u2014\u2014\u2014\u2014\u2014\u2014\u2014\u2014-<\/p>\n

Ioan POPOIU,<\/strong><\/p>\n

istoric\/teolog<\/strong><\/p>\n

5 iunie 2019<\/strong><\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Sf\u00e2r\u015fitul cre\u015ftinismului antic Secolul VII marcheaz\u0103 \u00eenceputul unor fenomene istorice care au afectat profund evolu\u0163ia cre\u015ftinismului \u00een sud-estul Europei. Cel [&hellip<\/p>\n","protected":false},"author":1,"featured_media":0,"comment_status":"closed","ping_status":"closed","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"footnotes":""},"categories":[3],"tags":[],"class_list":["post-45376","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-articole"],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/45376","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/users\/1"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=45376"}],"version-history":[{"count":2,"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/45376\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":45383,"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/45376\/revisions\/45383"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=45376"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=45376"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=45376"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}