{"id":45865,"date":"2019-10-19T12:29:21","date_gmt":"2019-10-19T12:29:21","guid":{"rendered":"http:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/?p=45865"},"modified":"2019-10-19T12:29:21","modified_gmt":"2019-10-19T12:29:21","slug":"marta-polixenia-matei-bescuca-prolegomene","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/2019\/10\/19\/marta-polixenia-matei-bescuca-prolegomene\/","title":{"rendered":"Marta-Polixenia MATEI (BE\u0218CUC\u0102): Prolegomene"},"content":{"rendered":"

\"\"<\/a><\/p>\n

Uite-uiteeee!\u2026 \u2013 \u00eemi striga un g\u00e2nd pe care-l ascunsesem \u00a0sub pleoapa unui dor \u2013 nu te sfii, p\u0103\u0219e\u0219te pe urma poemului \u0219i descoper\u0103-i aura, ochiul lumi-i z\u0103reasc\u0103 dezv\u0103luirea! \u2013 dar ce-o fi vr\u00e2nd \u0219i g\u00e2ndul \u0103sta? \u2013 aaaaa, e timpul s\u0103 v\u0103 prezint ceva: ultimul volum de versuri ce st\u0103 pitit \u00een a\u0219teptare, amirosind a pl\u0103mad\u0103 proasp\u0103t\u0103, doruind fr\u0103m\u00e2nt de tipar, al lui Marin. Cum cine Marin?!\u2026 Marin Be\u0219cuc\u0103, poetul care are at\u00e2ta zg\u00e2nd\u0103r \u00een peni\u021b\u0103 \u00eenc\u00e2t po\u021bi auzi c\u0103limara devers\u00e2ndu-\u0219i fluviile de cerneal\u0103 \u00een albii de metafor\u0103 prin terasamentele de celuloz\u0103 ale colii.<\/p>\n

\u0218i e at\u00e2ta sev\u0103 de cuv\u00e2nt aici, dar \u0219i necaz c\u0103 izvorul ar putea n-ajung\u0103\u2026 \u0219ti\u021bi voi, h\u00e2rtia are putere de absorb\u021bie, nu glum\u0103! \u00cens\u0103 aud sc\u00e2ncetul unui prunc \u00een fa\u0219\u0103 \u0219i dau fuga pe mal de vers s\u0103 v\u0103d ce\u00a0 \u00a0mi-a adus \u0219uvoiul de cerneal\u0103\u2026 pe o petal\u0103 de verde-albastru descifrez un nume de botez: MNIERU!\u2026<\/p>\n

De ce Mnieru?\u2026 auzii \u0219oapta g\u00e2ndului \u0219i-mi veni un r\u0103spuns, de undeva din condeiul poetului, chiar din miezul unui vers: \u00een fine, am stat \u00een mine ceva\/ \u0219i dac\u0103 Mitru aveam pentru D. Branc,\/ atunci lui i-am zis MNIERU\u2026!\/ nu \u0219tiu cum, sau nu, s\u0103-i fi pl\u0103cut,\/ dar s-a petrecut ceva sub Tacitus\u2026<\/em><\/p>\n

Sub Tacitus sau nu, verbul avea voce \u0219i vocea aceea se reverbera dintre acolade de sim\u021biri ce-\u0219i d\u0103deau ghes s\u0103 ias\u0103 luminii, cum at\u00e2tea altele ce \u00eenc\u0103 sunt \u00een a\u0219tept. MNIERU nu este o fantezie, este aplecarea c\u0103tre un interlocutor real, poetul ne explic\u0103, \u00eenc\u0103 de la \u00eenceputul volumului, uvertura acestui dialog \u0219i natura izvorului s\u0103u: acolo,\/ \u00een poemul ce d\u0103dea-n suspin \u0219uvoiul,\/ am str\u00e2ns at\u00e2tea c\u00e2te, la-ndem\u00e2n\u0103,\/ \u0219i ne-am citit,\/ \u0219i ne-am str\u00e2ns m\u00e2ini cu palme de dep\u0103rt\u0103ri,\/ cu degete-n vise!<\/em><\/p>\n

Nevoia de comunicare, desigur, anuleaz\u0103 distan\u021be, \u00eens\u0103 nu este suficient s\u0103 comunici, este esen\u021bial ceea ce comunici pentru ca distan\u021bele s\u0103 poat\u0103 deveni \u201eaproape\u201d\u2026 \u0219i uite-a\u0219a, poemul une\u0219te suflete, min\u021bi, \u00eentr-un fel unic, poate greu de \u00een\u021beles pentru unii, fin perceput de c\u0103tre al\u021bii, lungimile de und\u0103 ale percep\u021biilor nu sunt mereu egale dar, acolo unde se \u00eent\u00e2lnesc, se creeaz\u0103, indiscutabil, pun\u021bi de leg\u0103tur\u0103 inimaginabile, chiar dac\u0103, aparent, undele acelea provin din universuri diferite. \u0218i mai e \u0219i acel adaos de respect care armonizeaz\u0103 totul, vibra\u021bia e cea care conteaz\u0103, este cea care d\u0103 rezonan\u021b\u0103 totumului. G\u0103sesc undeva, \u00een vers, o concretizare a celor afirmate: MNIERU mi-a tot \u00eentors,\/ mi-a tot r\u0103stors, metafora,\/ dar nu mi-a dat \u00een ea cu cianuri\u2026\/ niciodat\u0103!<\/em> \u0218i, da, metafora devine punct de zbatere \u0219i dezbatere, \u00eens\u0103 dialogul e \u201ecuminte\u201d, alchimiile scot la iveal\u0103 aurul ascuns \u00een plumb nu cu pu\u021bin efort, totul este rezultatul unor cercet\u0103ri l\u0103untrice am\u0103nun\u021bite, \u00a0explicat \u0219i aici, \u00eentr-un alt fel de simplu, dar complicat: MNIERU mi s-a-ndevenit, din c\u0103ut\u0103ri!\/ PROFESORUL MEU DE PRE\u021aIOZIT\u0102\u021aI\u2026 <\/em>\u0219i, ca-n orice alchimie, e nevoie de foc s\u0103 l\u0103mureasc\u0103 totul, acela care nu poate fi stins cu ap\u0103 \u0219i a c\u0103rui v\u00e2lv\u0103taie se poate vedea cu ochiul liber, unul viu, \u0219i viul acesta dintre noi va avea flac\u0103r\u0103,\/ va avea puls,\/ \u0219i nu se va l\u0103sa \u00eempins de la spate,\/ de sub ramp\u0103\u2026 <\/em>nimic nu se vrea \u00een ascuns aici, niciun dedesubt nu este permis, totul este \u00een fair-play, toate lumile instinctului erau cu puii la vedere,\/ clipa se-nro\u0219ea \u00een obraji cer\u00e2nd d\u0103ruirea\u2026<\/em><\/p>\n

Poetul, vorbind despre sine \u0219i parc\u0103 pentru sine, se consider\u0103 un izolat care sufer\u0103 durere \u0219i crede \u00een Lumin\u0103 <\/em>\u0219i nu \u00eentotdeauna suf\u0103rul lui este la \u00eendem\u00e2na \u00een\u021belegerii tuturor. Dar este, \u00een acela\u0219i timp, un izolat creator, poate c\u0103 tocmai acest izolament \u00een sinele propriu, undeva la grani\u021ba dintre lini\u0219ti \u0219i nelini\u0219ti este acel stimulent al \u00eenmuguririi \u00eentru lirica metaforic\u0103. Fermentul, odat\u0103 activat, nu poate dec\u00e2t s\u0103 dea pl\u0103mad\u0103, terenul este fertil, spicul min\u021bii este matur. \u201ePofti\u021bi la facerea p\u00e2inii!\u201d, parc\u0103 \u00eendeamn\u0103 un glas, \u0219i e \u0219i s\u00e2nge, p\u0103truns prin vene de vers, cumva abstract: m-am descoperit c\u0103 sufletul meu este singurul portativ\/ pe care mi-am a\u0219ezat inima\u00a0 de cheie sol\u2026\/ \u2026\/ se vedeau dungi de s\u00e2nge verde\u2026\/ fotosinteza metaforei nu era o treab\u0103 de-ndem\u00e2n\u0103,\/\u2026\u0219i eu m\u0103 audeam \u00een mine str\u0103pung\u00e2ndu-m\u0103 din\/ fiin\u021b\u0103 s\u0103-mi ies afar\u0103 din mine Luminat.<\/em><\/p>\n

Ici-colo, impregnate pe coli de vise, apar m\u0103rturii desprinse din algoritmul timpului, care ne conduc \u00eenspre faptul c\u0103 nimic nu e \u00eent\u00e2mpl\u0103tor, totul \u00ee\u0219i are o predestinare\u2026 la fel \u0219i iubirea, nu este ceea ce-\u021bi vrei, ci ceea ce te absoarbe \u00een \u00eens\u0103\u0219i eul ei, desen eram \u00een\u0219ine noi!\/ cu linii drepte, fr\u00e2nte, curbe, vectori\/ ce ne chemau tot timpul s\u0103-i urm\u0103m\u2026\/ \u2026\/ dar \u0219tiam Calea!\/ b\u0103t\u0103torisem at\u00e2tea-n anii ace\u0219tia,\/ \u00een care nop\u021bile netulburi ne pr\u0103duiau sim\u021biri. <\/em>Suntem liberi s\u0103 vis\u0103m \u00een limita a ceea ce ne este dinainte trasat, a\u0219tept\u00e2nd doar momentul care negre\u0219it va s\u0103 vin\u0103\u2026 \u0219i ne-am desc\u0103tu\u0219at c\u00e2nd anii \u00ee\u0219i dau m\u00e2na,\/ \u00eencheiam prin \u00eenceput!?\/ UNUL-ne l-am dat \u00een contopit!! <\/em><\/p>\n

Pe st\u00e2ncile \u00eencerc\u0103rii se mai z\u0103resc \u00eenc\u0103 urmele florilor dezn\u0103dejdii acum ofilite, o boare duce-ntr-acolo: visam, Mnierule,\/ dar timpul \u00eempr\u0103\u0219tia caudine,\/ \u2026\/<\/em> aripile crescute pe dinl\u0103untru \u00a0\u00a0\u00a0mi-au obosit!\/ <\/em>pasul \u0219tie\/ \u0219i \u0219ot\u00e2nge\u0219te\u2026 asiduu,\/ \u00een contrariul sufletului\/ care \u0219i-a g\u0103sit perla!<\/em><\/p>\n

\u0218i dac\u0103 din trecut mai adie c\u00e2te un f\u00e2lf\u00e2i de amintire, poetul \u00ee\u0219i \u00eenfige t\u0103lpile \u00een prezent \u00eendemn\u00e2ndu-\u0219i interlocutorul s\u0103-i p\u0103\u0219easc\u0103 al\u0103turi, purt\u00e2ndu-l prin acuarela unui peisaj pe care \u0219i l-a \u00eensu\u0219it, f\u0103c\u00e2nd din el col\u021bul s\u0103u de rai. Acest petec de Moldov\u0103, ascuns parc\u0103 voit privirilor metropolitane, muste\u0219te de urmele Rapsodiilor Rom\u00e2ne, iar poetul ne-o dezv\u0103luie, dialog\u00e2nd cu Mnierul s\u0103u, pe care \u0219i l-a dorit legendui sub numele acesta de alint, \u00eentr-o altfel de lumin\u0103: azi mi-am ie\u0219it singurul prin enescienele r\u0103zoare\/ s\u0103pate \u00een ad\u00e2ncimile viitorului\u2026\/ cau\u021bi urmele pa\u0219ilor lui \u0219i vei g\u0103si infinitul!<\/em>, \u00een timpan, glasul s\u00e2ngelui\u2026ce pufnea pe n\u0103ri,\/ balaur sufl\u00e2ndu-\u0219i fl\u0103c\u0103rile nestingerii,\/ Oedip!\u2026 \u00eemi \u0219optea un tei\u2026<\/em> Teiul!\u2026 cel ce at\u00e2tea leag\u0103 de sufletul poetului, de la Corabia ob\u00e2r\u0219iei lui, la leitmotivul eminescian (Ipote\u0219tiul e la doar c\u00e2teva zeci de kilometri de aici!), acest falnic str\u0103jer \u0219i martor al at\u00e2tor inspira\u021bii, TEIUL, care odat\u0103 se \u00eentindea ghirland\u0103 de-a lungul bulevardului vechi pavat cu bazalt, aduce mireasm\u0103 de Enescu \u0219i mai era \u0219i o banc\u0103 din piatr\u0103,\/ ce m\u0103 rug\u0103 s\u0103 m-a\u0219ez picior peste picior\u2026\/ \u0219i m-am a\u0219ezat!\/ purtam 45 la t\u0103cere!\u2026 \u0219i banca se minun\u0103:\/ restul de cavaleri?\/ dorm cu capetele pe Inim\u0103 de Leu!<\/em><\/p>\n

\u0218i uite, cititorule, cum ne trezim \u00een mijlocul unor cuget\u0103ri care amiros a istorie, e drept, teii aceia-n ghirland\u0103 nu mai sunt, \u00a0\u00a0\u00a0\u00a0ici-colo a mai sc\u0103pat c\u00e2te unul de securea moderniz\u0103rii, dar \u0219i c\u00e2nd te apropii de cei r\u0103ma\u0219i, parfumul lor te atrage-ntr-acolo\u2026 peste umbletul lui Enescu,\/ to\u021bi teii \u00ee\u0219i acordau florile pe coarda viorii de geniu\/ \u0219i eu c\u0103lcam cu team\u0103 s\u0103 nu calc vreun ecou\u2026<\/em> c\u00e2t de \u00eenc\u0103rcat\u0103 de semnifica\u021bie metafora aici!\u2026 \u0219i parc\u0103 sim\u021bi solemnul \u0219i pielea \u021bi se face buburuze\u2026 sim\u021bi, Mnierule? E un amalgam de percep\u021bii care vin una dup\u0103 alta din \u00eempletiri de st\u0103ri, planurile se schimb\u0103 din nou, din istorie poetul trece la analiza cotidianului, lumea, cu ale ei, pare c\u0103 \u00ee\u0219i are o filozofie proprie, natura \u00eens\u0103\u0219i pare mulat\u0103 pe \u0219ina timpurilor, consta\u021bi, f\u0103r\u0103 s\u0103 vrei c\u0103 iar\u0103\u0219i plou\u0103 \u0219i ploaia e str\u00e2mb\u0103\u2026<\/em>cum adic\u0103 str\u00e2mb\u0103?\u2026 te-ntrebi, \u00eens\u0103 mai bine opreai g\u00e2ndul, uite cum se \u0219i-nghesuie altul: oare c\u00e2t\u0103 minte i-a trebuit celuia cu mul\u021bimea vid\u0103?<\/em><\/p>\n

Nu foarte departe de aici se v\u0103lure Prutul (frate \u0219i el cu Poetul), rom\u00e2n sf\u00e2\u0219iat \u00eentre neamuri, Prutul m-a aflat deja,\/ i-am \u0219i scris!\/ at\u00e2t c\u00e2t s\u0103 nu-i \u00eenvolbur apele\u2026 <\/em>omul caut\u0103 spre apropiere un alt om, \u00eens\u0103 atunci c\u00e2nd e-n singur \u00ee\u0219i caut\u0103 aproapele-n tot ceea ce-l \u00eenconjoar\u0103, natura e-n armonie cu spiritul, toate celelalte par atonii peste picturala sufletului, timpul \u00ee\u0219i caden\u021beaz\u0103 ritmul folosind noi metrici, pare c\u0103 vine toren\u021biala apocalipsei!\/ o, tu, tempora, vopsit \u00een tempera\u2026\/ \u0219i tu m\u0103sur\u0103tor \u00een pas cu pas,\/ trage\u021bi hora, dup\u0103 ceas\u2026\/ vom muri uni\u021bi \u00een cuget \u0219i-ntr-un glas\/ i-am face caricatur\u0103 lui Popas!<\/em><\/p>\n

E \u0219i autoironie \u0219i triste\u021be aici, bidivii imaginarului bat c\u00e2mpii realului, totul pare relativ \u0219i parc\u0103 nu mai putem deslu\u0219i grani\u021bele dintre adev\u0103r \u0219i minciun\u0103, nu totul poate fi demonstrat \u0219tiin\u021bific, oare orice izvor s-ar visa Dun\u0103re?\/ pasul mic pentru om \u0219i mare pentru umanitate\/ a v\u0103zut de pe Lun\u0103 doar Marele Zid,\/ dar dac\u0103 i s-ar fi n\u0103z\u0103rind ?<\/em><\/p>\n

Refugiul \u00een libertate poetul \u00eel simte doar prin poem, de acolo \u0219i acel \u00eendemn: nu poezi, poete\u0219te!\u2026 Lumina,\/ m\u0103 urm\u0103re\u0219te!?\/ \u2026altfel cum MONSTRUL DE PE DILIMANDJARO?\/ altfel cum at\u00e2tea Acolade, Mnierule,\/ c\u00e2nd TIMI\u0218OARA, patria ta drag\u0103, mi \u00a0\u00a0s-a dat \u00een \u0218oapt\u0103\/ \u0219i mi s-au \u0219optit acolo at\u00e2tea lacrimi c\u0103 le v\u0103d chipul pe cer\/ la fiecare \u00een parte\u2026<\/em> \u0219i iar\u0103\u0219i un salt \u00een istorii ne lipe\u0219te t\u00e2mpla de realitate, versul \u00eemparte lec\u021bii uitate sau niciodat\u0103 \u00eenv\u0103\u021bate, acestea sunt pre\u021biozit\u0103\u021bile cuprinse \u00een acest volum inedit (un exemplu de astfel de lec\u021bie, nu de filozofie, ci de via\u021b\u0103, de democra\u021bie), jurnalistul din poet scormone\u0219te din v\u00e2rful peni\u021bei \u00een crusta de cea\u021b\u0103 a unei societ\u0103\u021bi care \u00eenc\u0103 n-a \u0219tiut z\u0103ri soarele din spatele v\u0103lurilor \u00eennegurate ale vremilor: n-au \u00een\u021beles nimic ace\u0219ti oameni din izvodul manist ce se intrase \u00eentru totdeauna de s\u00e2nge Seniorului: DEMOCRA\u021aIA!<\/em>\/ n-au \u00een\u021beles ce-nseamn\u0103 INTR\u0102M CU CAPUL \u00ceN SPINI!<\/em> Ne batem cu pumnii \u00een piept pentru valori, ce-ar fi s\u0103 plec\u0103m de la cea primordial\u0103 pentru fiecare din noi, nu ca individ, ci ca identitate na\u021bional\u0103, am \u00een\u021beles c\u0103 frumuse\u021bea unui popor\/ st\u0103 \u00een limba lui\u2026<\/em>\/ \u2026\/ dar cum s\u0103 ui\u021bi c\u0103 limba o deprinzi de la mama,\/ ea este cea care vorbe\u0219te cu tine \u0219i c\u00e2nd te are \u00een placent\u0103. <\/em><\/p>\n

Poetul e patriot \u2013 cum altfel? \u2013 \u0219i \u0219i Profesorul s\u0103u de Pre\u021biozit\u0103\u021bi este, altminteri nu s-ar fi punte-n sim\u021bire: \u2026z\u00e2mbesc, Mnierule, z\u00e2mbetul meu s\u0103-mi poarte vie sc\u00e2nteia,\/ Mama mea mi-ar sim\u021bi temperatura corpului ei,\/ nu e loc de confuzie aici!\/ \u00een Marele Plan arhitectura are legi ne\u0219tiute din \u0219coal\u0103,\/ cine s\u0103 reprezinte un dat \u00een trei ortogonale?<\/em><\/p>\n

Le vei g\u0103si \u00een carte, cititorule, dar le vei g\u0103si \u0219i \u00een tine acele valori, \u00eencep\u00e2nd cu limba \u0219i mama de la care \u021bi s-a venit darul vorbirii, cordonul ombilical \u021bi se taie, dar \u021bi se r\u0103m\u00e2ne mereu \u00a0\u00a0\u00a0semnu-n buric, m\u0103rturie c\u0103 totul s-a fost \u0219i nu este utopie\u2026 MAMA!\u2026 este o geometrie primar\u0103\u2026<\/em>\/ Mnierule, vreau s\u0103 m\u0103-ntorc \u00een copil!<\/em> At\u00e2t de limpede spusa\u2026 doar \u00een copil vezi lumea cu ochiul acela curat, ne\u00eentinat. Dup\u0103 copil, vine adultul \u0219i m\u00e2nje\u0219te retina cu negura p\u0103catului. Pa, inocen\u021b\u0103! T\u0103cerea pare c\u0103 e cel mai bun remediu, nu po\u021bi riposta, \u00een copil \u021bi-ai putea, dar nu mai e\u0219ti. \u0218i uite-a\u0219a, vezi stele cu col\u0163urile-nfipte\/ \u00een t\u0103cere, <\/em>nop\u021bile \u00ee\u0219i au \u0219i ele farmecul pervertit, p\u00e2n\u0103 \u0219i prietenii: at\u00e2tea umbre mi se scoboar\u0103 de desc\u00e2ntec\u2026!\/ tu taci,\/ la g\u00e2ndul c\u0103 dinspre un prieten\/ este prea mult\u0103 t\u0103cere\u2026<\/em><\/p>\n

T\u0103cerea este consim\u021bire, dar \u0219i con\u0219tientizare, \u00eens\u0103 vine \u0219i acel prieten care ascult\u0103, ascult\u0103torul percepe r\u0103spunsurile pe care t\u0103cerea le strig\u0103 din mut \u0219i parc\u0103 tot universul s-a devenit abstract,\/ \u015fi tac o t\u0103cere de moarte <\/em>\u0219i-n momentul acela percepi c\u0103 trupul \u021bi-este at\u00e2t de aproape de ea, \u00een timp ce spiritul nu o teme, p\u00e2n\u0103 \u0219i-n dincolo poemul ar r\u0103zbate din spirit, chiar o \u0219i spune poetul, p\u00e2n\u0103 \u015fi morm\u00e2ntul m-ar vrea poezie,<\/em>\/ \u015fi \u00eenc\u0103 din r\u0103s\u0103rit p\u00e2n\u0103-n amurg!<\/em> Viu sau mort, poetul e poet, sigiliul cernelii \u00eei garanteaz\u0103 o altfel de eternitate, nu aceea pe care o r\u00e2vne\u0219te cre\u0219tinul de r\u00e2nd (aceea e la \u00eendem\u00e2na oric\u0103rui muritor).<\/p>\n

\u00cenc\u0103 reflectez asupra celor spuse \u0219i aproape c\u0103-mi vine s\u0103-mi \u00eenghit cuget\u0103rile, amintindu-mi c\u0103 acela\u0219i dar al cuv\u00e2ntului poate s\u0103 \u0219i ucid\u0103, Alex \u0218tef\u0103nescu aproape c\u0103 reu\u0219ise, un incon\u0219tient superficial care a frugat dou\u0103 fraze la \u00eent\u00e2mplare dintr-un con\u021binut de peste 300 de pagini.<\/p>\n

De unde am dedus asta? Ei bine, acest critic notoriu cred c\u0103 nu a citit din romanul autorului (\u201eIubire din ruga durerii\u201d) mai mult dec\u00e2t red\u0103 \u00een fragmentul citat:<\/p>\n

\u201eDragostea acestei nop\u0163i se scurse vijelios, parc\u0103 la \u00eentrecere cu muritul clipelor sub apoteoza timpului. Un somn greu t\u0103ia peste fiin\u0163ele lor, \u015fi un respirat dur ar\u0103ta chinul din interiorul trupurilor ostenite. Ea se trezi mai repede \u015fi plec\u0103 spre primele proceduri.\u201d (Marin Be\u015fcuc\u0103).\u201d<\/p>\n

\u00cendr\u0103gosti\u0163ii se afl\u0103 \u00eentr-o camer\u0103 de hotel de la B\u0103ile Herculane. M\u0103 bucur c\u0103 femeia \u015fi nu b\u0103rbatul este aceea care renun\u0163\u0103 \u201ela muritul clipelor sub apoteoza timpului\u201d \u015fi se duce la \u201eprimele proceduri\u201d. Reiese de aici c\u0103 tot noi, b\u0103rba\u0163ii, suntem mai romantici \u015fi dup\u0103 o noapte de dragoste \u00eent\u00e2rziem diminea\u0163a \u00een pat<\/em>.(\u201eSpartacus\u201d \u2013 Cum te po\u021bi rata ca scriitor. C\u00e2teva metode sigure \u0219i 250 de c\u0103r\u021bi proaste, Humanitas, 2009).<\/p>\n

De precizat c\u0103 ac\u021biunea se petrece la Govora B\u0103i \u0219i nu la Herculane, particularitate explicitat\u0103 \u00een nenum\u0103rate momente ale romanului. Acest fragment a fost ales din \u00eent\u00e2mplare, relev\u00e2nd de fapt, mai apoi, superficialitatea analizei, iar ironia r\u0103ut\u0103cioas\u0103 care transpir\u0103 din cele citate te poate conduce la valoarea criticii literare a acestuia, complet neprofesional\u0103, am putea deduce de aici c\u0103 b\u0103rbatul \u00een sine este o brut\u0103 \u0219i c\u0103 nu este capabil de sentimente sau atitudini de care numai femeia ar fi demn\u0103, m\u0103-ntreb atunci, urm\u0103rind aceast\u0103 logic\u0103, care ar putea fi caracterul acestui critic \u0219i ce am putea avea de \u00eenv\u0103\u021bat de la un insensibil plin de emfaz\u0103? Poetul exprim\u0103 undeva, \u00een text, o astfel de percep\u021bie, mult mai elegant: otrava se ie\u0219ea descul\u021b\u0103 din metafor\u0103<\/em>\/ \u0219i se-ascundea-n t\u0103cerile din amfor\u0103\u2026<\/em><\/p>\n

Dar hai s\u0103 l\u0103s\u0103m asta (am f\u0103cut doar o parantez\u0103 feminin\u0103)\u2026 \u00eentorc\u00e2ndu-ne la frumosul din noi, se pare c\u0103 toate au un punct de plecare, o ob\u00e2r\u0219ie, ca \u0219i omul de altfel, care mai mereu s-ar \u00eentoarce c\u0103tre leag\u0103nul care i-a d\u0103ruit prima vocabul\u0103, primii pa\u0219i, prima bucurie \u0219i prima triste\u021be. Suntem pelerini prin via\u021b\u0103\u2026 fiecare dintre noi, m\u0103car o dat\u0103, s-a rupt de undeva, de ceva, iar acele rupturi, de-a lungul anilor \u00ee\u0219i caut\u0103 ac \u0219i a\u021b\u0103 s\u0103 poat\u0103 c\u00e2rpi amintirile ce te cheam\u0103 cu g\u00e2ndul acolo. Nostalgic \u0219i poetul o face: \u0219i m-am \u00eentors la b\u0103tr\u00e2nul meu ora\u0219,\/ at\u00e2t de b\u0103tr\u00e2n, c\u0103 Cetatea \u00eenc\u0103 vorbe\u0219te rom\u00e2ne\u0219te !\/ eu pare c\u0103 vorbesc tot mai pu\u021bin din moment ce at\u00e2t de pu\u021bini vin s\u0103 citeasc\u0103 un radical acid dintr-o metafor\u0103\/ potcovit\u0103 de un diftong\u2026 \u00een buz\u0103 de hiat!<\/em><\/p>\n

\u00cens\u0103 atunci c\u00e2nd \u00ee\u021bi \u00eentorci pa\u0219ii sufletului \u00eentr-acolo, consta\u021bi c\u0103 nimic nu mai este la fel, amintirile par str\u00e2mbe, e o percep\u021bie pe care numai timpul petrecut \u00een departe \u021bi-o poate da, tocmai de aceea e firesc s\u0103 mai \u00eencurci lucrurile Profesore, dar n-am uitat un moment bietul om \u00een care-mi \u00eenv\u00e2rt Poemul\u2026<\/em>\/ dar se pare c\u0103 totul se raporteaz\u0103 infinit, a\u0219a c\u0103, Profesore\/ timpul meu are portjarteul \u00eemp\u0103ienjenit de timpul mortuar,\/ iar drumul cel pres\u0103rat cu flori\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0 \u00a0s-a-nchis\u2026<\/em> u\u0219ile pe care le \u0219tiai f\u0103r\u0103 lac\u0103t \u00ee\u021bi sunt acum z\u0103vor\u00e2te, aproapele uit\u0103: oamenii!\/ doar c\u0103 nu mi-au cerut viz\u0103 Schengen s\u0103 le calc institu\u021biile\u2026<\/em>este un risc asumat \u00eentoarcerea, vezi continua schimbare, societatea mereu se adapteaz\u0103 la c\u00e2te ceva, nimeni nu se \u00eentreab\u0103 dac\u0103 e bine sau r\u0103u: TOT \u00ceNAINTEEEEE!\u2026 r\u0103sun\u0103 copitele turmei, iar gustul e din ce \u00een ce mai amar\u2026 nu g\u00e2ndesc, scriu !\/ DEPOZITUL DE LIBERTATE\/ are pornite toate camerele de luat vederi,\/ iar noi am fost obi\u0219nui\u021bi\u2026 \u0219ti\u021bi\u2026 de \u00eendat\u0103 !\/ LIBER !\/ \u0219i Schengen?<\/em> \u2013 acela\u0219i amar, \u0219i acru, \u0219i acid, radicalul acela pe care nimeni nu-l mai poate extrage metaforei \u2013 a\u0219a de liberi c\u00e2inii, c\u0103 noaptea latr\u0103 la stele\/ p\u00e2n\u0103 ies \u00een b\u0103t\u0103tur\u0103 s\u0103 m\u0103 bucur de Lun\u0103\u2026<\/em> \u00a0\u0218i dac\u0103 nu a\u021bi \u00een\u021beles ironia, nu-i nimic, mai sunt exemple: \u2026\u021aara e liber\u0103 !<\/em>\/\u2026\/ pe b\u0103nci de lemn \u0219i scunda tavern\u0103 e acum din plastic,<\/em>\/ berea e-n peturi, dar omul tot sticl\u0103 o vede\u2026 <\/em>c\u00e2t strig\u0103t aici!\u2026 hazul de necaz continu\u0103, cui s\u0103 spui? Fiecare-\u0219i m\u0103soar\u0103 p\u0103tr\u0103\u021belul cu ce are, poetul \u00eens\u0103 are alte unit\u0103\u021bi de m\u0103sur\u0103, el m\u0103soar\u0103 cu pasul versului totul, ia: pasul mi-i \u0219i ferm, \u0219i-n pas cu pas, \u0219i-n passo doble\u2026<\/em>\/ simt cum sleiesc la un poem mai lung, dar ce liber \u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0Poemul \u2013 <\/em>iar necazul din haz parc\u0103 nu mai are acela\u0219i z\u00e2mbet, nu-i a\u0219a? \u2013 sunt liber la suspin !\/ unghiile-mi cresc propor\u021bional cu infla\u021bia\u2026 <\/em>direct sau invers?\u2026 m\u0103-ntreb, dar nu cred c\u0103 are prea mult\u0103 importan\u021b\u0103, zg\u00e2rie la fel a neputin\u021b\u0103 \u0219i iar\u0103\u0219i, \u0219i iar\u0103\u0219i\u2026 \u0219i iar\u0103\u0219i \u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0ne-ntoarcem \u00een povestea vorbei ori de c\u00e2te ori avem c\u00e2te-un of, ne c\u0103ut\u0103m, uneori ne mai \u0219i g\u0103sim (Slav\u0103 Domnului!) interlocutor dup\u0103 placul inimii.<\/p>\n

\u2026Mnierule!\/ mi te-ai venit dintr-o acut\u0103 nevoie de coresponden\u021b\u0103\u2026\/ eram pe ceva cai cu Domnul Trandafir, apoi am urcat peste toate caratele spre Magister, \u0219i l-am adus MAGISTER !\/ \u0219i \u021bie \u021bi-a pl\u0103cut aceast\u0103 Pre\u021biozitate pe care p\u0103rea s\u0103 o a\u0219tep\u021bi,\/ apoi mi te-ai l\u0103sat s\u0103 tai miezul nop\u021bii \u00een Lumina din care am\/ deprins drumul pe Calea Lui\u2026\/ binecuv\u00e2nteaz\u0103-ne TU, Doamne! <\/em>\u0218i c\u00e2t\u0103 bucurie aici, suflet l\u00e2ng\u0103 suflet se a\u0219eaz\u0103, g\u00e2nd cu g\u00e2nd se cuprinde \u0219i ni se dezv\u0103luie ca o Bun\u0103 Vestire: eu sunt,\/ Marin !\/ acum venind de m\u00e2n\u0103 cu Mnieru,\/ Profesorul meu de Pre\u021biozit\u0103\u021bi, s\u0103 invad\u0103m TIMI\u0218OARA,\/ Patria lui drag\u0103!<\/em><\/p>\n

Ah, uitasem s\u0103 v\u0103 spun ceva: numele lui, cel real, este Dumitru Mnerie, etimologic vorbind vine de la piatra v\u00e2n\u0103t\u0103, \u201emedicamentul\u201d cunoscut \u00eenc\u0103 din antichitate al at\u00e2tor culturi vegetale, \u201edoctorul\u201d absolut al vi\u021bei de vie, protectoarea pomilor, dar aici s-a vrut mai \u00een alint, mai aproape de dulcele grai popular, \u0219i s-a-n\u021belenit \u00een vers cu r\u0103d\u0103cin\u0103 b\u0103n\u0103\u021bean\u0103: Mnieru. Poetul \u00eel cheam\u0103 cu drag, strig\u00e2ndu-i: Mnierule!\/ du culoarea ta din \u201etiatra mnerie\u201d peste zloat\u0103,\/ s\u0103 punem rodul de rod \u00een vi\u021ba rom\u00e2neasc\u0103,\/ hai s\u0103 cobor\u00e2m din rug\u0103 Lumina\/ \u2026\/ Profesorul meu de Pre\u021biozit\u0103\u021bi, Mnierule!\/ coboare-\u021bi domnule cerul mai jos o octav\u0103,\/ trimit un curcubeu pe secant\u0103.<\/em><\/p>\n

\u0218i Mnieru s-a al\u0103turat strig\u0103tului \u00eentru prietenie, ve\u021bi g\u0103si \u00een poeme fr\u00e2nturi de dialog strecurate abil, poetul pleac\u0103 de la idei \u00eemp\u0103rt\u0103\u0219ite \u0219i de interlocutor \u0219i le dezvolt\u0103 \u00een stilul s\u0103u caracteristic, inimitabil. Treptat-treptat, ve\u021bi observa cum poemele cap\u0103t\u0103 din ce \u00een ce mai mult contur de manifest \u00een versuri. Dac\u0103 la \u00eenceput tendin\u021ba este c\u0103tre explicativ, pe parcurs ve\u021bi observa schimb\u0103ri de macaz, v\u0103 pute\u021bi extrage de aici \u0219i o bun\u0103 doz\u0103 de patriotism pe care s\u0103 o sorbi\u021bi la nevoie \u0219i e pentru toate gusturile! Versurile acestea au darul de a te face s\u0103 vrei s\u0103 ie\u0219i \u00een strad\u0103 \u0219i s\u0103 mi\u0219ti ceva, nu de pu\u021bine ori ne g\u0103sim aproape \u00eentr-o tablet\u0103 de cronic\u0103 de jurnal \u0219i parc\u0103 e mai la \u00eendem\u00e2n\u0103 dec\u00e2t clasicul poem, este incitant chiar: umple-ne cu z\u0103pad\u0103, scoate sufletul apelor din matc\u0103, d\u0103 vijelia, t\u00e2r\u0103\u0219te-ne-n pia\u021ba public\u0103 \u0219i las\u0103 piatra s\u0103 cad\u0103\u2026<\/em><\/p>\n

Se tot a\u0219teapt\u0103 o schimbare, ceva care s\u0103 descuie spiritele \u00eentru ac\u021biune, poemele acestea nu sunt statice, con\u021bin mesaje directe, citez de printre r\u00e2nduri: dar timpul vrea al\u021bi oameni, iar o astfel de revolu\u021bie acum chiar trebuie Revolu\u021bie\u2026 Bastilia trebuie d\u0103r\u00e2mat\u0103 din idee, niciun vuiet din timp nu se poate r\u0103m\u00e2ne \u00een surd!<\/em> Chemarea este acolo, a\u0219teapt\u0103 un r\u0103spuns, verbul este incandescent, tu te vei vedea cum \u00eenspumi timpul t\u0103u, iar sc\u00e2nteia poftei tale de a scoate Pre\u021biozit\u0103\u021bi din laboratoarele voastre ar c\u0103p\u0103ta \u0219i o\/ valen\u021b\u0103 de metafor\u0103 m\u0103car pe ultimul strat de electroni\u2026\/ \u201etiatra mnerie\u201d va putea s\u0103-\u0219i scoat\u0103 diamantul ivelii!<\/em><\/p>\n

Poetul \u00eens\u0103 con\u0219tientizeaz\u0103 c\u0103 glasul s\u0103u este aidoma aceluia care striga \u00een pustie, strig\u0103tu-i \u00ee\u0219i are ecouri mai mult \u00een nisipuri de celuloz\u0103\u2026 dar ce mult seam\u0103n\u0103 albastrul cernelii cu zeama bordelez\u0103! S\u0103 mai fi \u00eencercat vreodat\u0103 cineva scrisul cu peni\u021b\u0103 (cu suflet!) din sulfat de cupru? Chimistul ar putea \u00eencerca o reac\u021bie, \u00eens\u0103 poetul reduce totul din nou la poem: las\u0103-le \u00eencolo strat \u0219i electroni!\/ \u00eencercam \u201e\u00eencerc\u0103ri\u201d aduse din carnea sim\u021birii,\/ frumosul sim\u021birii este o petal\u0103 a sufletului din care m\u0103 izvor\/ chem\u0103rii din Chemare, aleg\u00e2nd imboldul Credin\u021bei c\u0103 se va fi\/ din toate c\u00e2te-n rug\u0103 am \u201edoruit\u201d din pohta ce am de pohtit\u2026<\/em> pl\u0103mada \u2013 v\u0103 aminti\u021bi? \u2013 la \u00eenceputuri pomenisem de ea, e chiar aici, Marin \u0219i Mnierul Doamne,\/ dou\u0103 cuvinte ce le-am pune-n vatr\u0103 s\u0103 mirosim \u00een bruma razei dimine\u021bii-a p\u00e2ine cald\u0103\u2026<\/em> Iar aluatul acela l-a \u00eempletit el, Poetul, degetele lui de g\u00e2nd i-au dat forma ce \u0219i-au dorit, nu e rotund\u0103, este exact a\u0219a cum \u0219i-a vroit-o el\u2026 \u201epoezia\u201d are regulile ei!\u2026 \u021bi se spune, dar poemul e mai liber,\/ are \u0219evaletul mai extins, dac\u0103 de cerul se deschide la fel\u2026\/ barbarizezi limba cu \u201edoru-mi de tu\u201d m\u0103 fandaxea unul\/ \u0219i-am fugit, Mnierule\u2026 m\u0103 dor \u0219i acum achilele\u2026 <\/em>de multe ori ne este destin s\u0103 fugim de stereotipuri, al\u021bii fug \u00een ele, ba mai \u0219i inventeaz\u0103 alte \u201efixe\u201d, de parc\u0103 n-am avea \u00eendeajuns! Uite, poetul \u00a0\u00a0\u0219i-a sim\u021bit predestinarea altfel: dar destinul mi-era \u00een scoic\u0103\u2026\/ \u00ee\u0219i mai scotea coapsele afar\u0103\/ dar nu m\u0103 puteam zmulge mla\u0219tinii de sidef,\/ murmurele mi le a\u0219ezam pe gherghef, <\/em>mai mult chiar, a trimis \u0219i un mesaj (recipientul \u0219i-avea transparen\u021b\u0103 de sticl\u0103), a tot sperat, scufund\u0103torul doar te mai poate-ncerca,\/ totul e s\u0103-\u021bi ba\u021bi PINul \u00een perete, <\/em>martor\u0103 eu, parc\u0103 \u0219i acum mi-l aud: dar scufund\u0103torul nu m\u0103 v\u0103zuse de perl\u0103\/ \u0219i doar a str\u0103puns cu c\u0103lc\u00e2iul prin cochil\u0103,<\/em>\/ \u0219i m-am r\u0103mas ag\u0103\u021bat \u00een bretele de sidef.<\/em> Cauza? \u2013 cred \u2013 ceva\u2026 INTEMPERII SOCIALE! <\/em><\/p>\n

Fiecare prive\u0219te lumea prin propriul ochi, \u00eens\u0103 nu scrie nic\u0103ieri c\u0103: cine-l are albastru vede albastru, sau cine c\u0103prui, sau verde, sau negru\u2026 sau poate fi o chestiune de s\u00e2nge, asta a culorilor\u2026 dar ochiul poetului vede dincolo de c\u0103prui, pleoapa acestuia se zbate peste retina sufletului, am prins un f\u00e2lf\u00e2i:\u2026aici, Profesorul meu de Pre\u021biozit\u0103\u021bi, am luat \u00een calcul omul\/ care te admir\u0103, care te jinduie cumva de prieten, care \u00eencearc\u0103 s\u0103 fie \u00een pas, s\u0103 fie \u00een sim\u021b, s\u0103 fie \u00een delir cu tine\u2026 <\/em>apoi adaug\u0103, mai mult ca pentru sine: c\u00e2nd lucrurile par altfel a\u0219ezate\u2026\/<\/em> mareea social\u0103 cere foaie de parcurs<\/em>. E dureros s\u0103 sim\u021bi c\u0103 nu po\u021bi fi pe val dar vezi cum to\u021bi \u00eel \u00eencalec\u0103, \u00eentr-un fel sau altul, \u00eens\u0103 tu \u0219tii c\u00e2t efort ai depus \u0219i mai \u0219tii c\u0103 sufletul nu trage \u00een piept,\/ t\u0103cerile lui sunt \u00eent\u00e2mpl\u0103ri doar dup\u0103 ce i le cuno\u0219ti,\/ a\u0219a c\u0103, spune ceva ! <\/em>Poveste\u0219te, acum m\u0103 cuno\u0219ti!\u2026 parc\u0103 ar vrea s\u0103 spun\u0103 poetul, dar mai apoi ne dezv\u0103luie natura firii lui, aplecat\u0103 asupra accep\u021biei st\u0103rii de fapt: las\u0103 totul s\u0103 curg\u0103, pleac\u0103 fruntea,\/ mul\u021bume\u0219te c\u00e2nd te blasfemiaz\u0103 firul de praf<\/em>, dar e un t\u00e2lc ascuns aici, totul e la cine se p\u0103streaz\u0103 mojarul<\/em>\u2026 (p\u00e2n\u0103 \u0219i acela-\u0219i va avea r\u0103splata faptelor lui, dac\u0103 nu \u00een fa\u021ba oamenilor, cu siguran\u021b\u0103 la Marea Trecere).<\/p>\n

Abordarea sincerit\u0103\u021bii este transparent\u0103, g\u0103sim accente autobiografice \u00een poem, autodidactul perfec\u021bionist iese la iveal\u0103 iar\u0103\u0219i de sub un voal de metafor\u0103: ortopedia diacriticelor n-am suportat-o,\/ dar am f\u0103cut \u00een \u0219coal\u0103 caligrafia,\/ prive\u0219te-m\u0103 cum \u00ee din a, (\u00e2) \u00ee\u0219i scoate-n fa\u021ba-mi p\u0103l\u0103ria, <\/em>\u00eens\u0103 ne dezv\u0103luie \u0219i sentimentul de ofuscare resim\u021bit fa\u021b\u0103 de aceia care, de-a lungul anilor, au \u201einvizibilizat\u201d privirii cititorului condeiul acesta extraordinar care debordeaz\u0103 de spirit creator, de\u0219i extrem de modest: s\u0103 nu v\u0103 mire aerul deschis pe care-l abordez\/ \u0219i mi-am propus \u00een acest ultim segment de evolu\u021bie,\/ s\u0103 m\u0103 desfac p\u00e2n\u0103-n pe\u021biol\u2026\/ un timp mi-am spus o petal\u0103 de suflet,\/ dar \u00eemi dau seama c\u0103 sunt o petal\u0103 de fum\u2026<\/em> \u00eens\u0103 fumul acesta nu poate trece neobservat, altfel cum at\u00e2\u021bia ochi erudi\u021bi s-au sim\u021bit \u00een\u021bepa\u021bi de-a lungul timpului? Fumul acesta are un parfum aparte, aduce a smirn\u0103, cine acela care se fere\u0219te cu team\u0103? Poemele lui Marin Be\u0219cuc\u0103 nu au doar form\u0103, ci \u0219i con\u021binut cu o densitate aparte, ele au mas\u0103 molecular\u0103, departe de clasicul \u201everba volant\u201d, \u201escripta\u2026\u201d se rostogole\u0219te cu t\u00e2lc: nu v\u0103 l\u0103sa\u021bi securea-n r\u0103d\u0103cin\u0103, \u021bine-\u021bi-v\u0103 muntele drept,\/ dac\u0103 nu mai are brazi\u2026<\/em> nu e o \u0219oapt\u0103 oarecare, e un \u00eendemn pentru cine are urechi de auzit\u2026 glasul acela nu este un sfat, acolo e izvorul din care se soarbe cu palmele-n c\u0103u\u0219, Credin\u021ba\u2026 Mnierule,<\/em> \u0219i tot de acolo, mai apoi, tiatra mnerie\u2026 Credin\u021ba\u2026 c\u0103 totdeauna s-a fost o Pre\u021biozitate!<\/em> Pofti\u021bi la ghicitori, sunt multe geme ascunse-n lutul crea\u021biei \u0219i dac\u0103 tot am adus vorba, uite \u0219i o constatare care ne caracterizeaz\u0103 dup\u0103 30 de ani de la revolu\u021bie, tot metaforic vorbind: acum am ajuns s\u0103 c\u0103ut\u0103m la fiece \u00eendoial\u0103 acul,\/ \u00een carul cu f\u00e2n!\/ de\u0219i pare mai degrab\u0103 f\u00e2nul \u00een carul cu ace\u2026 <\/em>\u0219i cum s\u0103 crezi c\u0103 po\u021bi s\u0103 te strecori printre ele f\u0103r\u0103 s\u0103 te r\u0103ne\u0219ti? E\u0219ti obligat s\u0103 stai deoparte, mierea s-a fost doar pe buza borcanului, doar at\u00e2t c\u00e2t s\u0103-i deprinzi gustul, s-au n\u0103pustit mai apoi viespile \u0219i peste acel pu\u021bin, cum s\u0103 te mai apropii?<\/p>\n

Condi\u021bia poetului o extragem \u0219i de aici: distan\u021bele nu mi-au pl\u0103cut vreodat\u0103,\/ dejugam stelajele sufletului \u0219i scoteam afar\u0103\/ orice urm\u0103 de praf\u2026\/ doar ce fusesem \u00een contact cu lumea,\/ \u00eens\u0103 to\u021bi s-au \u00eenv\u0103\u021bat s\u0103 m\u00e2r\u00e2ie la mine\u2026<\/em> se simte strig\u0103tul nevoii de a ie\u0219i \u00een lumin\u0103 \u0219i cumva \u0219i resemnarea de a nu o fi putut face p\u00e2n\u0103 acum, zidurile au c\u0103zut, dar \u00eenchisoarea s-a r\u0103mas \u00een om<\/em>, \u00eens\u0103 urm\u0103toarele versuri d\u0103r\u00e2m\u0103 ideea precedent\u0103, transpun\u00e2nd prezentului o altfel de libertate, cea a cuv\u00e2ntului: Profesorul meu de Pre\u021biozit\u0103\u021bi, dar acolo, \u00een interior, am dus recele la fierbere \u0219i sloiul de m-au inveterat unii, a erupt, combustia ne\u0219tiind carte \u0219i ne\u021bin\u00e2nd cont de c\u00e2t\u0103\/ evlavie sau nu\u2026\/ \u0219i chiar mi-am luat vina s\u0103 insult t\u0103cerea, <\/em>actul creator se dezl\u0103n\u021buie, am determinat\/ \u201etiatra mnerie\u201d s\u0103 ni se vie diamant \u00een toat\u0103 splendoarea,\/ apoi i-am dat cascad\u0103 metafora:\/ joac\u0103-te de-a Mnieru!<\/em><\/p>\n

\u0218i, de la acest strop de fericire, ne \u00eentoarcem din nou \u00een trist, con\u0219tientul ne taie elanul bucuriei din izul de copil, e suficient s\u0103 ne lovim pasul de realitate, privirea se-ntunec\u0103, pleoapa se pleac\u0103 \u00een fa\u021ba formelor f\u0103r\u0103 fond, prin cenu\u0219a imperiului nu mai cre\u0219te nimic,\/ pas\u0103rea phoenix s-a s\u0103turat \u0219i ea,\/ a urm\u0103rit-o umbra p\u00e2n\u0103 a \u00eennebunit\u2026 <\/em>de unde rena\u0219tere? \u2013 ajungi s\u0103 te-ntrebi \u2013 nu v\u0103 explic metafora, v\u0103 las umbra s\u0103 v\u0103 vorbeasc\u0103 \u00een locul meu\/ \u0219i m\u0103 retrag, Mnierule,\/ \u00een incineratorul sufletului,\/ s\u0103-mi dau un strop de t\u0103ceri\u2026 <\/em><\/p>\n

Trecerea aceasta dintr-o stare \u00een alta o \u00eent\u00e2lnim pe parcursul \u00eentregului volum, Marin ne-a obi\u0219nuit deja mintea cu ritmuri galopante, nemai\u00eent\u00e2lnite la al\u021bi poe\u021bi, iar el se justific\u0103 a\u0219a: problema este c\u0103 mi-a pl\u0103cut libertatea\/<\/em> \u0219i am \u021binut mor\u021bi\u0219 s\u0103 stric cercurile or\u00e2nduirii\u2026\/ \u2026\/<\/em> zbaterile din triumful cet\u0103\u021bii m\u0103 cam las\u0103 rece,\/ tocmai de aceea stuf\u0103ri\u0219ul de sub salcie l-am p\u0103zit cu pu\u0219ca,\/ \u2026\/\u00a0 \u00a0sabia nu mi-a pl\u0103cut niciodat\u0103\/ \u0219i niciodat\u0103 n-am stat \u00een teac\u0103. \u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0<\/em>E clar c\u0103 avem de-a face cu un nonconformist absolut \u0219i propriu acest aspect \u00eei confer\u0103 un statut aparte. \u0218i totu\u0219i este un romantic incurabil. Fundamentul iubirii, sub orice form\u0103 a sa, transpir\u0103 prin porii poemelor, chiar \u0219i acolo unde tematica e cu totul alta \u0219i iar\u0103\u0219i not\u0103m salturi \u00een diferite planuri: Poetul este acela n\u0103scut pentru lacrima din iubire\u2026\/ dar s\u0103 m\u0103-ntorc la prostul \u0103sta\u2026 prost r\u0103u de tot\u2026\/ timp!\/ bine c\u0103 n-are suflet, c\u0103 ne-am culca cu el \u00een a\u0219ternuturi,\/ \u0219i la cum mu\u0219c\u0103 din \u021bar\u0103 nu \u0219tiu din noi ce s-ar r\u0103m\u00e2ne\u2026<\/em><\/p>\n

Dup\u0103 cum v\u0103 spuneam ceva mai devreme, (de)formarea jurnalistului se vede cu ochiul liber, \u00eenc\u0103 de la \u00eenceput \u0219i p\u00e2n\u0103 la ultimul vers, poemele cuprinse \u00een acest volum sunt un adev\u0103rat manifest, aceste dialoguri monologate, tipice poetului Marin Be\u0219cuc\u0103, ne-au obi\u0219nuit cu altfel de perspective \u00een interpretarea poetic\u0103, e clar c\u0103 aceste poeme, de\u0219i par adresate interlocutorului s\u0103u, Profesorul Dumitru Mnerie, au menirea, prin \u00eens\u0103\u0219i natura mesajelor pe care le transmit, s\u0103 poat\u0103 \u021binti \u0219i captiva orice cititor atent \u0219i sensibil. E\u0219ti patriot, e\u0219ti \u0219i pu\u021bin filozof, iube\u0219ti sau ai iubit, \u00ee\u021bi plac provoc\u0103rile, vrei s\u0103 descoperi ceva inedit? Ai ocazia just\u0103 s\u0103 g\u0103se\u0219ti ceea ce poate nu ai g\u00e2ndit c\u0103 ai c\u0103uta, dac\u0103 te cufunzi \u00een lectur\u0103. Uite, doar plec\u00e2nd de la ideea unui petec de cer, instinctiv pleoapa se ridic\u0103, cuprinsul lui este infinit, ne \u00eempr\u0103\u0219tie impresia de libertate, o jinduim, dar o alt\u0103 metafor\u0103 \u00eentoarce totul pe dos: t\u00e2njeam spre albastru !\/ dar albastrul era at\u00e2t de zg\u00e2rcit,\/ renun\u021bam\u2026\/ c\u00e2teva v\u00e2rfuri de ram, sc\u00e2r\u021b\u00e2iau:\/ #REZIST!\/\u2026\/ peste ochii mei, se lipeau pelicule de fum! <\/em><\/p>\n

Iat\u0103 un manifest, dragul meu cititor, acest #REZIST spune totul. \u0218i, ca s\u0103 putem \u00een\u021belege mai bine, poetul ne pred\u0103 o lec\u021bie despre poezia sa, a\u0219a cum se oglinde\u0219te \u00een concep\u021bia lui \u0219i nu \u00een stereotipurile unor litera\u021bi pentru care \u201etoate-s vechi \u0219i nou\u0103 toate\u201d \u0219i care, nemaifiind capabili s\u0103 aduc\u0103 suflu creativ de nic\u0103ieri, se rezum\u0103 la a fi conservatori ai unor valori \u00een care nici m\u0103car ei nu mai cred, acestea fiind doar leitmotivuri pentru p\u0103strarea anumitor privilegii, dob\u00e2ndite mai mult sau mai pu\u021bin pe merit.<\/p>\n

De \u00een\u021beles deci, de unde \u0219i \u00een ce fel se na\u0219te poemul lui Marin Be\u0219cuc\u0103 \u0219i bine\u00een\u021beles, semnifica\u021bi intrinsec\u0103 (elaborat\u0103 prin propria-i defini\u021bie): peni\u021ba se arcuia de arcu\u0219,<\/em>\/ desenul se augmenta prin perfect compus,\/ unicitatea nu \u00eenseamn\u0103 secret cu toat\u0103 KKK-Litera voastr\u0103,\/ unicitatea este construc\u021bia permanent\u0103\u2026\/ mercenarul nu este mecena,\/ cum metafora nu este gramatic\u0103\u2026\/ piramidele nu s-au construit s\u0103 sperie timpul,\u2026<\/em> concluzia: mi-am l\u0103sat SUPREMA LIBERTATE \u00een Poem,\/ \u2026\/ Cuv\u00e2ntul!\/ iat\u0103 lutul\u2026<\/em><\/p>\n

Ve\u021bi \u0219ti s\u0103 descoperi\u021bi diamantul ascuns \u00een albastra \u201etiatr\u0103 mnerie\u201d? V\u0103 invit deci, la o altfel de lectur\u0103 \u0219i \u2013 de ce nu? \u2013 la reac\u021bie!<\/p>\n

Eu am f\u0103cut-o \u201ea modo mio\u201d\u2026 parol de M\u0103r\u021bi\u0219or<\/em>!<\/p>\n

\n

Marta-Polixenia MATEI (BE\u0218CUC\u0102)<\/strong><\/p>\n

Prefa\u021b\u0103 la volumul MNIERU, semnat de Marin BE\u0218CUC\u0102<\/strong><\/p>\n

17 octombrie 2019<\/strong><\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Uite-uiteeee!\u2026 \u2013 \u00eemi striga un g\u00e2nd pe care-l ascunsesem \u00a0sub pleoapa unui dor \u2013 nu te sfii, p\u0103\u0219e\u0219te pe urma [&hellip<\/p>\n","protected":false},"author":1,"featured_media":0,"comment_status":"closed","ping_status":"closed","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"footnotes":""},"categories":[3],"tags":[],"class_list":["post-45865","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-articole"],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/45865","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/users\/1"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=45865"}],"version-history":[{"count":1,"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/45865\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":45867,"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/45865\/revisions\/45867"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=45865"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=45865"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=45865"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}