{"id":45874,"date":"2019-10-25T13:36:44","date_gmt":"2019-10-25T13:36:44","guid":{"rendered":"http:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/?p=45874"},"modified":"2019-10-25T13:36:44","modified_gmt":"2019-10-25T13:36:44","slug":"ierodiacon-iustin-t-sa-nu-te-ncrezi-in-om-%e2%80%93-dar-sa-l-iubesti","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/2019\/10\/25\/ierodiacon-iustin-t-sa-nu-te-ncrezi-in-om-%e2%80%93-dar-sa-l-iubesti\/","title":{"rendered":"Ierodiacon IUSTIN T.: S\u0103 nu te-ncrezi \u00een om \u2013 dar s\u0103-l iube\u015fti"},"content":{"rendered":"

\"\"<\/a><\/p>\n

(“Iat\u0103 Omul”, Iisus \u00een arta muzeului din Israel) <\/em><\/p>\n

\n

Iubirea cere exerci\u0163ii. Ca s-o \u00een\u0163elegi, ca s\u0103 meditezi la natura ei. Cere \u00eentreb\u0103ri fertile, care-i r\u0103scolesc ascunsurile \u015fi posibilit\u0103\u0163ile neexplorate. \u015ei iat\u0103 o dimensiune a ei demn\u0103 de cercetare: \u00eencrederea iubirii. Dac\u0103 am formula ca \u00eentrebare, ar fi cam a\u015fa. Putem s\u0103 nu ne-ncredem \u00een cei pe care-i iubim? Poate fi iubirea ne\u00eencrez\u0103toare? Sau are voie s\u0103 fie ne\u00eencrez\u0103toare…?
\nAdev\u0103rurile adev\u0103rate, adev\u0103rurile frumoase, dumnezeie\u015fti sunt paradoxale. Ele pun \u00een cui mintea noastr\u0103. Par c\u0103 opun dou\u0103 categorii, dou\u0103 realit\u0103\u0163i ireconciliabile. Dar exact asta e frumos: Universul \u00eensu\u015fi e f\u0103cut \u00een antiteze aparent ireconciliabile. De pild\u0103, iat\u0103, Domnul nostru Iisus Hristos e \u015fi om \u015fi Dumnezeu. Paradoxul acesta n-o s\u0103-l putem \u00eemp\u0103ca niciodat\u0103 cu mintea noastr\u0103 ra\u0163ional\u0103. Maica Domnului e \u015fi maic\u0103 \u015fi fecioar\u0103. Un alt adev\u0103r antinomic cu care ra\u0163iunea uman\u0103 n-o s\u0103 se concilieze niciodat\u0103. Dar \u00een faptul c\u0103 n-o s\u0103 se concilieze niciodat\u0103 \u2013 tocmai \u00een asta \u2013 st\u0103 ve\u015fnicia acestor adev\u0103ruri. St\u0103 eternitatea, imuabilitatea \u015fi des\u0103v\u00e2r\u015firea lor.
\n\u015ei iat\u0103, s\u0103 propunem un alt adev\u0103r cu care logica noastr\u0103 uman\u0103 nu se poate concilia \u00een veci: S\u0103 nu te-ncrezi \u00een om \u2013 dar s\u0103-l iube\u015fti.
\nHmm… \u015ei cum vine asta? Nu sun\u0103 oare ca acele triste iert\u0103ri pe jum\u0103tate: \u201eS\u0103 ier\u0163i, dar s\u0103 nu ui\u0163i…\u201d?
\nNicidecum, pentru c\u0103 \u00een acest adev\u0103r minunat \u00eencap dou\u0103 planuri de existen\u0163\u0103. Pentru c\u0103 noi \u00eenc\u0103 tr\u0103im \u00een trup, \u00eenc\u0103 vom muri, \u00eenc\u0103 n-am ajuns \u00een \u00cemp\u0103r\u0103\u0163ia Cerurilor. Acolo va c\u0103dea cuv\u00e2ntul \u201es\u0103 nu te-crezi\u201d. Acolo va r\u0103m\u00e2ne numai \u201es\u0103-l iube\u015fti\u201d. Dar pentru c\u0103 n-am ajuns \u00eenc\u0103 acolo, adopt\u0103m acest sanitar \u015fi igienic: \u201es\u0103 nu te-ncrezi\u201d. \u00cens\u0103, \u00een acela\u015fi timp, pentru c\u0103 spa\u0163iul nostru temporal este \u00een\u0163epat de ve\u015fnicie deseori \u2013 adic\u0103 am spune c\u0103 \u00cemp\u0103r\u0103\u0163ia deja trage cu ochiul \u00een timpul nostru \u2013 \u00eel adopt\u0103m pe \u201es\u0103-l iube\u015fti\u201d, care este, cumva, \u00a0din viitorul acelui \u201edintotdeauna\u201d. Un paradox frumos \u015fi minunat. \u00cen cele din urm\u0103, \u015fi ideile morale \u015fi rezonabile pot s\u0103 fie frumoase. Dar au mortalitate \u00een ele, au o vl\u0103guire. \u00cens\u0103 ideile paradoxale l\u0103rgesc mintea noastr\u0103 la nesf\u00e2r\u015fit. Fiindc\u0103 au parfum de ve\u015fnicie.
\n\u015ei totu\u015fi… cum adic\u0103? S\u0103 nu te-ncrezi. Atunci de ce s\u0103 mai iube\u015fti? La asta se poate ante-r\u0103spunde numai \u00eentr-un mod supra-ra\u0163ional, cu exemplul Bunului nostru M\u00e2ntuitor. M\u00e2ntuitorul p\u0103\u015fea pe p\u0103m\u00e2nt \u015fi iubea oamenii. Dar, spune Evanghelia, \u201eIisus nu Se \u00eencredea \u00een ei (…) c\u0103ci El \u00eensu\u015fi cuno\u015ftea ce era \u00een om\u201d. \u00a0(Ioan 2, 24-25). Domnul, pentru c\u0103 era nu numai Bun, ci \u015fi \u00cen\u0163elept, \u015ftia c\u0103 \u00een oameni se ascunde poten\u0163ialitatea r\u0103stignirii lui Dumnezeu. De aceea \u00een\u0163elegea aluatul lor de coruptibilitate, schimbabilitate \u015fi ra\u0163iune slab\u0103. Dar \u00eei iubea \u00een pofida acestor failibilit\u0103\u0163i, mai presus de ele, de dragul a ceea ce erau oamenii \u00een lumina Lui: crea\u0163iile Lui, lucrurile m\u00e2inilor Lui. Chipul Lui. Chiar \u015fi cu o ra\u0163iune atras\u0103 de iad \u015fi cu posibilitatea actualiz\u0103rii lui, Dumnezeu era preg\u0103tit s\u0103-i iubeasc\u0103. Or asta e o contradic\u0163ie \u201erevolt\u0103toare\u201d. Revolt\u0103tor de… frumoas\u0103. \u015ei dumnezeiasc\u0103. Pentru c\u0103 miroase a felul \u00een care g\u00e2nde\u015fte \u015fi se poart\u0103 Dumnezeu.
\nDar putem s\u0103 vrem s\u0103 nu g\u00e2ndim ca Dumnezeu? Desigur c\u0103 putem. Dar \u015fti\u0163i ce se-nt\u00e2mpl\u0103 atunci. Neg\u0103m de fapt dualitatea noastr\u0103, care este \u015fi a lui Dumnezeu. Iisus este \u015fi om \u015fi Dumnezeu, \u015fi g\u00e2nde\u015fte \u015fi ca om \u015fi ca Dumnezeu. C\u00e2nd noi alegem s\u0103 g\u00e2ndim doar ca oameni, ca \u015fi cum n-am avea nicio treab\u0103 cu dumnezeirea, \u015fi nici cu ve\u015fnicia, g\u00e2ndul nostru se sf\u00e2r\u015fe\u015fte undeva, \u00een gol, duce la faliment. \u015ei tocmai pentru c\u0103 Dumnezeu \u015ftie c\u0103 suntem cu un picior pe p\u0103m\u00e2nt \u015fi cu un picior (deja) \u00een Ve\u015fnicie, ne d\u0103 astfel de adev\u0103ruri pentru noi. \u201eS\u0103 nu te-ncrezi \u00een om\u201d sun\u0103 a ceva foarte p\u0103m\u00e2ntesc, \u015fi suspicios, \u015fi, pe alocuri \u2013 chiar paranoic. Dac\u0103 r\u0103m\u00e2ne de unul singur, da, poate s\u0103 fie. Dar atunci vine cealalt\u0103 fa\u0163\u0103 a adev\u0103rului, care e din Cer: \u201e…dar s\u0103-l iube\u015fti\u201d. \u015ei asta cur\u0103\u0163\u0103, vindec\u0103, des\u0103v\u00e2r\u015fe\u015fte orice coruptibilitate a primului adev\u0103r, a celui aparent lumesc. E uimitor cum Dumnezeu poate s\u0103 adauge o \u201ecoad\u0103\u201d la un g\u00e2nd slab \u015fi falit al nostru \u015fi s\u0103-l transforme \u00eentr-un g\u00e2nd dumnezeiesc. Cel mai clar \u015fi cotidian exemplu este: \u201esunt p\u0103c\u0103tos…\u201d. G\u00e2nd corect, ra\u0163ional, dar care, l\u0103sat singur, duce u\u015for-u\u015for la \u00eempietrire sau dezn\u0103dejde. Dar Dumnezeu vine \u015fi zice a\u015fa: \u201e\u0162ine g\u00e2ndul acesta. Nu-l arunca de la tine. \u00cens\u0103 adaug\u0103 la el pe acesta: <Dar Eu te iubesc>\u201d. \u015ei e minunat a\u015fa. Pentru c\u0103 niciunul nu poate subzista de unul singur. Iubirea lui Dumnezeu nu exist\u0103 \u00een eter. Ea cade peste o natur\u0103 uman\u0103 concret\u0103, failibil\u0103 \u015fi mai totdeauna p\u0103c\u0103toas\u0103, peste o persoan\u0103 concret\u0103. Iar eu nu pot fi p\u0103c\u0103tos \u00een eter. Eu sunt p\u0103c\u0103tos \u00een fa\u0163a lui Dumnezeu, fa\u0163\u0103 de iubirea Lui. C\u0103ci dac\u0103 n-ar fi iubirea Lui s\u0103 m\u0103 \u0163in\u0103, ca o plas\u0103, nu m-ar opri nimic ca din p\u0103catul meu s\u0103 m\u0103 arunc \u00een bra\u0163ele neantului. Formulat antinomic, ca un adev\u0103r paradoxal, ar suna a\u015fa: \u201eSunt p\u0103c\u0103tos, dar iubirea Lui m\u0103 prinde\u201d.
\nDar oare acesta e un g\u00e2nd pentru lumea de azi? S\u0103 nu te-ncrezi \u00een om \u015fi s\u0103-l iube\u015fti \u00een acela\u015fi timp? \u00cen logica omeneasc\u0103 \u2013 nu. Dar \u00een logica dumnezeiasc\u0103 \u2013 e singurul viabil. Adic\u0103 un g\u00e2nd care puterea de a salva lumea, \u015fi pe tine, \u015fi, poten\u0163ial, pe cel\u0103lalt. \u015ei dac\u0103 e s\u0103-l aplic\u0103m, el cap\u0103t\u0103 cele mai nea\u015fteptate frumuse\u0163i cognitive, ca ni\u015fte r\u0103sfr\u00e2ngeri al unei Ra\u0163iuni orbitoare \u00een nenum\u0103rate vie\u0163i concrete.
\nDe pild\u0103, cum s\u0103 nu m\u0103-ncred \u00een prieteni? Nu asta e funda\u0163ia prieteniei \u2013 \u00eencrederea? Cum s\u0103 nu m\u0103-ncred \u00een colegi, \u00een partenerii de afaceri \u2013 nu a\u015fa se construiesc rela\u0163iile sociale? Cum s\u0103 nu m\u0103-ncred \u00een so\u0163ie, \u00een so\u0163, \u00een copii \u2013 nu a\u015fa se construie\u015fte familia? R\u0103spunsul este da \u015fi nu. Nimic, dar absolut nimic \u00een lume, nu se construie\u015fte \u00a0\u2013 adev\u0103rat \u015fi dup\u0103 voia lui Dumnezeu \u2013 pe o \u00eencredere omeneasc\u0103. Nici m\u0103car lucrurile care ni se par cele mai curate \u015fi frumoase. \u00cencrederea omeneasc\u0103 este doar liantul provizoriu care face ca lucrurile s\u0103 func\u0163ioneze p\u00e2n\u0103 m\u00e2ine. Sau p\u00e2n\u0103 poim\u00e2ine. Sau p\u00e2n\u0103 la proba contrarie. Ceea ce func\u0163ioneaz\u0103 cu adev\u0103rat este \u00eencrederea \u00een Dumnezeu \u015fi iubirea oamenilor din\u0103untrul acestei \u00eencrederi, dar ne\u00eencrederea \u00een oameni per se<\/em>. Rezerva aceea de ne\u00eencredere definitiv\u0103 \u00een oameni \u015fi \u00een posibilit\u0103\u0163ile lor \u2013 de\u015fi poate p\u0103rea paranoic\u0103 \u2013 este porti\u0163a care las\u0103, tocmai ea, lumina orbitoare \u015fi des\u0103v\u00e2r\u015fit\u0103 a \u00eencrederii nelimitate \u00een Dumnezeu \u015fi \u00een posibilit\u0103\u0163ile lui nesf\u00e2r\u015fite de lucru cu oamenii. Ceea ce e cu totul altceva.
\n\u015ei revenind, s\u0103 nu avem \u00eencredere \u00een cei dragi ai no\u015ftri? Fiindc\u0103 aici e \u00eentrebarea care doare. Omul nu poate tr\u0103i \u00een suspiciune, fiindc\u0103 asta ar fi toxicitatea zilnic\u0103 a vie\u0163ii lui. Aici am c\u0103dea \u00een domeniul mult mai vulgar, mult mai pe \u00een\u0163elesul nostru, al geloziei<\/em>. Dar nu e vorba despre asta. Deloc. Ci de ceva mult mai curat, mai s\u0103n\u0103tos, mai igienic \u2013 at\u00e2t pentru rela\u0163ia noastr\u0103 cu semenii, c\u00e2t \u015fi pentru rela\u0163ia noastr\u0103 cu Dumnezeu. C\u0103ci \u015ftie Dumnezeu, iubitorul de oameni, c\u0103 dac\u0103 vrem s\u0103 avem \u00eencredere \u00een oameni \u201ep\u00e2n\u0103 la cap\u0103t\u201d, de fapt, se-nt\u00e2mpl\u0103 altceva cu noi: avem \u00eencredere \u00een oameni mai mult dec\u00e2t \u00een Dumnezeu, sau altfel spus, ajungem la punctul cel mai delicat: \u00eei iubim pe oameni mai mult ca pe Dumnezeu. Adic\u0103 din \u00eencredere (omeneasc\u0103), ajungem, \u00een cele din urm\u0103 s\u0103 tr\u0103d\u0103m porunca Lui cea mai frumoas\u0103 \u015fi cea mai dint\u00e2i: \u201eS\u0103 iube\u015fti pe Domnul Dumnezeu din toat\u0103 puterea ta\u201d (Marcu 12, 30). Am putea completa \u015fi: \u201edin toat\u0103 \u00eencrederea ta…\u201d. Iar pe om s\u0103-l iube\u015fti din aceast\u0103 \u00eencredere \u00een Dumnezeu. Nu din \u00eencrederea \u00een om \u00eensu\u015fi. E o diferen\u0163\u0103 aproape insesizabil\u0103, dar care, pe plan duhovnicesc, face separa\u0163ia \u00eentre cer \u015fi p\u0103m\u00e2nt.
\nEu \u015ftiu c\u0103 sunt p\u0103c\u0103tos \u015fi c\u0103 \u00een sufletul meu se ascund posibilit\u0103\u0163i nesf\u00e2r\u015fite \u015fi ne\u015ftiute de coruptibilitate. \u015etiu c\u0103 \u00eentr-un mediu corupt, slab, plin de tenta\u0163ii, sunt \u00eenclinat s\u0103 fiu tras c\u0103tre ele \u2013 chiar dac\u0103 nu-mi doresc asta. Fie c\u0103 am o dependen\u0163\u0103, sunt alcoolic, narcoman, infidel fa\u0163\u0103 de familie sau orice altceva. Iar butonul meu de Reset, centura mea de siguran\u0163\u0103, este tocmai ne\u00eencrederea mea \u00een mine \u00eensumi. Dar de\u015fi sunt ne\u00eencrez\u0103tor \u00een mine \u00eensumi, sunt \u00eencrez\u0103tor \u00een puterea \u015fi harul lui Dumnezeu ascunse \u00een fiin\u0163a mea, care sunt, \u00eentr-un fel, adev\u0103rata fiin\u0163\u0103 a mea. \u015ei de\u015fi sunt ne\u00eencrez\u0103tor \u00een mine \u00eensumi, m\u0103 iubesc \u00een acela\u015fi timp pe mine \u00eensumi ca f\u0103ptur\u0103 a lui Dumnezeu, adic\u0103 nu narcisistic, ci pentru ceea ce vede Dumnezeu \u00een mine.
\n\u015ei a\u015fa fa\u0163\u0103 de orice alt om, chiar drag mie. M\u0103 rog pentru el s\u0103 fie bun \u00een fiecare zi, s\u0103 fie drept, s\u0103 nu cad\u0103 \u00een ispit\u0103. Dar \u00eencrederea mea nu este a i-o da lui \u2013 ciudat, nu-i a\u015fa? \u2013, pentru c\u0103 asta \u00een sine este p\u0103cat. \u00cencrederea mea este a i-o da Domnului pentru el, pentru a veghea peste El. \u015ei pentru c\u0103 am \u00eencredere \u00een Domnul, \u015fi nu \u00een el, \u00eel iubesc pe el pentru Domnul, \u015fi nu pentru el. Pe c\u00e2t de ciudat sun\u0103, pe at\u00e2t de teribil de frumos \u015fi dumnezeiesc este. \u015ei orice eventual\u0103 c\u0103dere a lui, orice posibil\u0103 suferin\u0163\u0103 a lui care m\u0103 va atinge \u015fi pe mine, nu-mi va zgudui lumea din temelii, c\u0103ci \u015ftiam c\u0103 diavolul exploateaz\u0103 posibilit\u0103\u0163ile c\u0103zute din fiin\u0163a lui. \u00cel voi iubi \u00een egal\u0103 m\u0103sur\u0103, cu iubirea cea dint\u00e2i, vindec\u0103toare \u015fi comp\u0103timitoare. Vom lua ziua de la cap\u0103t, sau via\u0163a de la cap\u0103t, pentru c\u0103 a\u015fa cum posibilit\u0103\u0163ile de c\u0103dere sunt nesf\u00e2r\u015fite, a\u015fa \u015fi harurile lui Dumnezeu sunt necuantificabile. \u00cel voi iubi la fel, tot din Domnul, f\u0103r\u0103 s\u0103 m\u0103-ncred \u00een el. P\u00e2n\u0103 c\u00e2nd m\u0103 voi re\u00eent\u00e2lni cu el \/ cu ea \u00een \u00cemp\u0103r\u0103\u0163ia Cerurilor, \u00eel voi iubi \/ o voi iubi ca persoana preferat\u0103 a Domnului, ca pe prietenul privilegiat al Lui, dar omene\u015fte nu m\u0103 voi \u00eencrede \u00een el. Pot chiar s\u0103 p\u0103strez o distan\u0163\u0103, o rezerv\u0103 s\u0103n\u0103toas\u0103 fa\u0163\u0103 de el, dac\u0103 e nevoie. Fie c\u0103 voi tr\u0103i mai departe cu el, fie c\u0103 m\u0103 voi separa de el, voi continua s\u0103-l iubesc ca \u015fi c\u00e2nd \u00cemp\u0103r\u0103\u0163ia \u00eel a\u015fteapt\u0103 \u015fi-i gata s\u0103 ierte toate. \u015ei fericit sunt dac\u0103 \u015fi eu sunt gata s\u0103-i iert toate. Dar asta nu-nseamn\u0103 c\u0103 m\u0103 voi \u00eencrede \u00een el, ca om, pentru c\u0103 numai Domnul e bun \u015fi des\u0103v\u00e2r\u015fit. Asta-nseamn\u0103 o dulce \u015fi comp\u0103timitoare prietenie cu semenii dragi-gre\u015felnici ai no\u015ftri, gre\u015felnici \u00eempreun\u0103 cu noi, p\u00e2n\u0103 la vindecarea final\u0103 a Domnului \u00een cer, c\u00e2nd nici un om nu va mai putea fi corupt de r\u0103u, niciodat\u0103. \u015ei dac\u0103 p\u0103strez aceast\u0103 ne\u00eencredere duhovniceasc\u0103 \u00een cei dragi, ne\u00eencredere congenital\u0103 mie \u00eensumi, parc\u0103 deodat\u0103 pot s\u0103-i iubesc mai din plin, mai f\u0103r\u0103 team\u0103, mai din largul iubirii lui Dumnezeu care nu se “sminte\u015fte” de nimic.
\nO iubire ne\u00eencrez\u0103toare. O ne\u00eencredere iubitoare. Un ochi care vede, \u00eembr\u0103\u0163i\u015feaz\u0103 \u015fi nu se vat\u0103m\u0103. Pesemne c\u0103 a\u015fa trebuie s\u0103 fie. Pentru c\u0103 lumea e gr\u00e2u amestecat cu neghin\u0103.
\nE at\u00e2t de deplasat g\u00e2ndul, c\u0103 se preteaz\u0103 numai la o compara\u0163ie deplasat\u0103, dostoievskian\u0103 aproape. S\u0103 zicem c\u0103 un procuror, inteligent, cerebral, \u015ftie s\u0103 trebuie s\u0103 bage acuzatul \u00een pu\u015fc\u0103rie. Poate chiar cu pedeaps\u0103 mare. Dar \u00een acela\u015fi timp \u00eel iube\u015fte. \u015etie c\u0103 pu\u015fc\u0103ria, \u00eentr-un anume fel, \u00eei va face bine. \u00cel iube\u015fte \u015fi-l \u00eembr\u0103\u0163i\u015feaz\u0103 \u00eenainte s\u0103 plece s\u0103-\u015fi execute pedeapsa, \u015fi-l viziteaz\u0103 \u00een pu\u015fc\u0103rie, chiar dac\u0103 n-are \u00eencredere \u00een el. \u015ei \u015ftie c\u0103 ni\u015fte g\u00e2nduri ascunse l-ar putea \u00eendemna pe acuzat la r\u0103zbunare. Dar \u00een timp ce vorbe\u015fte cu el, cerebral, reflexiv \u015fi cu o fin\u0103 observa\u0163ie \u2013 \u00eel iube\u015fte. Cu durere, dar cu simpatie \u015fi dragoste. De parc\u0103 ar fi Dumnezeu \u00censu\u015fi \u00een momentul acela. \u015ei cine \u015ftie…? Poate Domnul \u00censu\u015fi se uit\u0103 a\u015fa la noi, ca la iubi\u0163ii Lui pu\u015fc\u0103ria\u015fi. Cu o… ne\u00eencredere plin\u0103 de dragoste. O, oare e ceva mai frumos \u015fi mai minunat?
\nA\u015fa c\u0103 s\u0103-L rug\u0103m pe Dumnezeu aceast\u0103 ciud\u0103\u0163enie: s\u0103 nu se-ncread\u0103 \u00een noi! C\u0103ci de altfel \u015ftim sigur c\u0103 ne va iubi. Iar noi s\u0103 nu ne-ncredem \u00een oameni, \u015fi, la fel, s\u0103 nu ne-ncredem \u00een noi \u00een\u015fine. \u015ei ne r\u0103m\u00e2ne altceva, paradoxal \u015fi dumnezeiesc. O ne\u00eencredere iubitoare, o ne\u00eencredere plin\u0103 de iubire \u00een oameni. Care este adev\u0103rata iubire dup\u0103 Dumnezeu, f\u0103r\u0103 riscuri, f\u0103r\u0103 temeri ascunse, o iubire care nu se mai “sminte\u015fte”. O iubire gra\u0163ioas\u0103 care vede neghinele \u015fi gr\u00e2ul, \u00een fiecare clip\u0103, p\u00e2n\u0103 la seceri\u015ful lor. Dar care las\u0103 neghinele acolo, pentru gr\u00e2ul care va rodi la nesf\u00e2r\u015fit, \u00een \u00cemp\u0103r\u0103\u0163ia lui Dumnezeu.<\/p>\n

Ierodiacon Iustin T., 25 octombrie 2019<\/em><\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

(“Iat\u0103 Omul”, Iisus \u00een arta muzeului din Israel) Iubirea cere exerci\u0163ii. Ca s-o \u00een\u0163elegi, ca s\u0103 meditezi la natura ei. [&hellip<\/p>\n","protected":false},"author":1,"featured_media":0,"comment_status":"closed","ping_status":"closed","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"footnotes":""},"categories":[3],"tags":[],"class_list":["post-45874","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-articole"],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/45874","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/users\/1"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=45874"}],"version-history":[{"count":1,"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/45874\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":45876,"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/45874\/revisions\/45876"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=45874"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=45874"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=45874"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}