![\"\"](\"http:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-content\/uploads\/2012\/04\/eugenstefanescu.jpg\" "\\"eugenstefanescu\\"")
<\/a><\/p>\n\n
\u201eAm fost doi \u00eenving\u0103tori\u2026 fiecare \u00een felul lui\u201d \u2013 a rostit George Cu\u015fa pe 8 aprilie 2011, la Curtea Br\u00e2nconveneasc\u0103 din Constan\u0163a, cu ocazia lans\u0103rii volumului Jurnal de pribegie, care surprinde \u00een paginile sale o poveste de via\u0163\u0103 despre Eugen \u015etef\u0103nescu, prietenul s\u0103u din tinere\u0163e. Inginer silvic, profesor universitar, reprezentant al Canadei la Organiza\u0163ia Na\u0163iunilor Unite, expert FAO \u00een cadrul ONU, iat\u0103 ce se poate spune \u00een cuvinte pu\u0163ine despre cariera lui Genu \u015etef\u0103nescu, cum \u00eei spuneau prietenii. \u201e\u00ce\u0163i dau \u00een primire toat\u0103 averea mea str\u00e2ns\u0103 de-a lungul celor 35 de ani pe cele trei continente, dintre care \u00eemi va r\u0103m\u00e2ne \u00een suflet, fierbinte, Africa, acolo unde am \u00eenv\u0103\u0163at c\u0103 oamenii simpli sunt mai aproape de cele cere\u015fti, mai buni \u015fi f\u0103r\u0103 ascunzi\u015furi\u201d \u2013 i-a spus \u015etef\u0103nescu lui George Cu\u015fa \u00een anul 2002, la re\u015fedin\u0163a sa din Marbella, Spania, c\u00e2nd i-a smuls promisiunea de a scrie o carte bazat\u0103 pe toate materialele \u015fi noti\u0163ele ce i le \u00eencredin\u0163a atunci.<\/strong><\/p>\n Ast\u0103zi, c\u00e2nd stau fa\u0163\u0103-n fa\u0163\u0103 cu Dumitru Sinu, unul dintre prietenii de suflet ai lui Genu, derul\u0103m \u00eempreun\u0103 filmul vie\u0163ii unui om, care dup\u0103 cum bine spunea cineva, a traversat Dun\u0103rea ca pe o grani\u0163\u0103 \u00eentre pu\u015fc\u0103rie \u015fi libertate, spre a-\u015fi \u00eemplini destinul departe de \u0163ar\u0103.<\/strong> \n \n De la Constan\u0163a\u2026 la Ogradina<\/strong><\/em><\/p>\n \u00a0<\/strong><\/p>\n \n \n \u015eapte luni \u00een Iugoslavia<\/strong><\/em><\/p>\n \u00a0<\/strong><\/p>\n \n \n Italia \u015fi visul francez<\/strong><\/em><\/p>\n \u00a0<\/strong><\/p>\n \n \n Student la Nancy, cu g\u00e2ndul la taigaua canadian\u0103<\/strong><\/em><\/p>\n \u00a0<\/strong><\/p>\n \n \n Bun\u0103 diminea\u0163a, Canada!<\/strong><\/em><\/p>\n \u00a0<\/strong><\/p>\n \n \n British Columbia \u2013 un alt \u00eenceput?<\/strong><\/em><\/p>\n \u00a0<\/strong><\/p>\n \n \n \u00cent\u00e2lniri de suflet<\/strong><\/em><\/p>\n \u00a0<\/strong><\/p>\n \n \n Dor de Europa<\/strong><\/em><\/p>\n \u00a0<\/strong><\/p>\n \n \n Bra\u0163 la bra\u0163 cu amintirile \u2013 Paris \u015fi Nancy<\/strong><\/em><\/p>\n \u00a0<\/strong><\/p>\n \u00cen \u201e\u0162ara cantoanelor\u201d cu Sandu Ionescu<\/strong><\/em><\/p>\n \u00a0<\/strong><\/p>\n \n \n Maroc \u2013 o lun\u0103 de singur\u0103t\u0103\u0163i unite<\/strong><\/em><\/p>\n \u00a0<\/strong><\/p>\n \n \n \u00cen Spania vocile istoriei r\u0103zbat prin sufletele rom\u00e2nilor<\/strong><\/em><\/p>\n \u00a0<\/strong><\/p>\n \n \n Poveste din Vancouver \u2013 intersec\u0163ia cu moartea<\/strong><\/em><\/p>\n \u00a0<\/strong><\/p>\n Un eveniment nefericit se petrece \u00een via\u0163a t\u00e2n\u0103rului fr\u0103m\u00e2ntat de probleme. Pe fondul unei afec\u0163iuni mai vechi \u015fi a nemul\u0163umirilor provocate de nereu\u015fitele sale, lipsa unui loc de munc\u0103, imposibilitatea continu\u0103rii studiilor \u015fi altele \u015ftiute sau ne\u015ftiute, face o criz\u0103 puternic\u0103 de ulcer \u015fi ajunge de urgen\u0163\u0103 \u00een spital. Singura solu\u0163ie fiind opera\u0163ia, cel care este al\u0103turi de el \u015fi care semneaz\u0103 pentru acceptarea opera\u0163iei este tot nea Mitic\u0103 Sinu. Devenise \u00eengerul p\u0103zitor al vechiului s\u0103u prieten \u015fi \u00eei este al\u0103turi \u00een momente tragice, \u00een care Genu nu mai nutrea speran\u0163a de a supravie\u0163ui. O echip\u0103 de medici bravi, sufleti\u015fti, reu\u015fesc s\u0103-i salveze via\u0163a \u015fi s\u0103-i redea t\u00e2n\u0103rului inginer rom\u00e2n speran\u0163a.<\/strong> \n \n Visul de la Berkley finalizat \u00een Africa<\/strong><\/em><\/p>\n \u00a0<\/strong><\/p>\n \n \n 26 de ani \u00een Africa<\/strong><\/em><\/p>\n \u00a0<\/strong><\/p>\n \n \n Labirintul familiei<\/strong><\/em><\/p>\n \u00a0<\/strong><\/p>\n Octavian D. CURPA\u015e<\/em><\/strong><\/p>\n
\n Nea Mitic\u0103 Sinu \u00eemi prezint\u0103 fr\u00e2nturi din istoria vie\u0163ii lui Genu, decupate cu puterea inimii din \u00eentregul ei, iat\u0103, \u00eentr-un moment \u00een care printr-o oarecare similitudine cu ceea ce se petrecuse \u00een 2002 la vila din Marbella, acum, Domnia Sa \u00eempreun\u0103 cu mine, \u00eencercam \u00een locuin\u0163a Sinu din Phoenix, Arizona, s\u0103 adun\u0103m piesele unui puzzle numit via\u0163\u0103 \u00een exil \u015fi s\u0103 le a\u015fez\u0103m \u00een pagini de carte\u2026<\/strong>
\n C\u00e2nd Dumitru Sinu a trecut frontiera dintre Italia \u015fi Fran\u0163a \u015fi s-a \u00eendreptat cu amicii s\u0103i spre Paris, de\u0163inea o schi\u0163\u0103 primit\u0103 de la Vasile \u0162\u00e2ra \u2013 bistri\u0163eanul \u00eendr\u0103gostit de carte \u2013 \u015fi Eugen \u015etef\u0103nescu \u2013 \u201eun inginer silvic rom\u00e2n care studiase la Paris \u015fi pe care l-am \u00eent\u00e2lnit peste c\u00e2\u0163iva ani \u00een Canada\u201d \u2013 \u00eemi spusese nea Mitic\u0103 la una dintre \u00eent\u00e2lnirile noastre anterioare. \u00cel cunoscuse la s\u00e2rbi.<\/strong>
\n Muncise cot la cot cu Eugen \u00een timpul perioadei petrecute \u00een lag\u0103rele iugoslave. Apoi, s-au rev\u0103zut la Paris \u015fi ulterior, la Vancouver, \u00een Canada. Atunci a avut ocazia s\u0103 petreac\u0103 mult timp \u00een compania unui om cu o istorie interesant\u0103, inteligent, cult, cu o ambi\u0163ie de invidiat \u015fi cu un caracter puternic ancorat de realitatea tr\u0103it\u0103 mereu cu demnitate, \u015fi care \u00een ciuda \u015fcolilor \u00eenalte absolvite, iubea compania \u015fi sinceritatea omului simplu, mai pu\u0163in sofisticat.<\/strong><\/p>\n
\nLa scurt timp dup\u0103 na\u015fterea lui Eugen, la 2 februarie 1925, \u00een familia \u00eenv\u0103\u0163\u0103torilor Ion \u015fi Virginia \u015etef\u0103nescu, nevoia de cadre didactice \u00een Dobrogea acelor vremuri a determinat t\u00e2n\u0103ra pereche s\u0103 se mute, de la B\u00e2rlad, \u00een localitatea Nicolae B\u0103lcescu din jude\u0163ul Constan\u0163a \u2013 era o criz\u0103 acut\u0103 \u00een \u00eenv\u0103\u0163\u0103m\u00e2ntul dobrogean, pentru c\u0103 \u00een 1896, \u015ecoala Normal\u0103 din Constan\u0163a fusese desfiin\u0163at\u0103 \u015fi erau comasa\u0163i aici institutori din toat\u0103 \u0163ara.<\/strong>
\n Termin\u0103 cursurile \u015fcolii primare din localitate \u015fi apoi continu\u0103 studiile la sec\u0163ia uman\u0103 a Liceului \u201eMircea cel B\u0103tr\u00e2n\u201d din Constan\u0163a. Aici se \u00eemprietene\u015fte cu George Cu\u015fa, cel care a\u015faz\u0103 \u00een pagini de carte (\u201eJurnal de pribegie\u201d) vie\u0163ile lor paralele \u015fi timp de aproape 70 de ani prietenia lor \u00eenvinge toate piedicile ridicate \u00een calea ei de greut\u0103\u0163ile vremii sau de cei aproape 37 de ani \u00een care cei doi nu se v\u0103d.<\/strong>
\n \u00cen anul 1948, Eugen porne\u015fte pe drumul pribegiei, p\u0103r\u0103sind Rom\u00e2nia, pe c\u00e2nd prietenul s\u0103u gust\u0103 amarul deten\u0163iei \u00een temni\u0163ele comuniste. Genu devine student al Facult\u0103\u0163ii de Silvicultur\u0103 \u00een anul 1944, iar George urmeaz\u0103 cursurile Facult\u0103\u0163ii de Filosofie, ambele apar\u0163in\u00e2nd Universit\u0103\u0163ii bucure\u015ftene. \u00cendat\u0103 ce Cu\u015fa este arestat de c\u0103tre comuni\u015fti, el \u00eensu\u015fi membru activ al Partidului Na\u0163ional \u0162\u0103r\u0103nesc condus de Iuliu Maniu, Eugen \u015etef\u0103nescu \u00eempreun\u0103 cu doi dintre colegii s\u0103i, Tiberiu Ionescu \u015fi Sandu Ionescu \u2013 alt prieten al lui nea Mitic\u0103 Sinu \u2013 p\u0103r\u0103sesc \u0163ara, trec\u00e2nd Dun\u0103rea \u00eenot, \u00een apropierea localit\u0103\u0163ii s\u00e2rbe Ogradina \u015fi ajung \u00een lag\u0103rele de munc\u0103 \u015fi \u00eenchisorile Iugoslaviei lui Tito. Era ziua de 20 octombrie 1948\u2026<\/strong><\/p>\n
\nA\u015fa \u00eencepe pentru Genu \u015etef\u0103nescu drumul pribegiei, plin de piedici \u015fi \u00eencerc\u0103ri, dar \u00een fa\u0163a c\u0103rora nu s-a dat b\u0103tut. Un traseu plin de umilin\u0163e, de temeri \u015fi incertitudini va marca puternic existen\u0163a lui \u015fi-a prietenilor s\u0103i pe timpul celor \u015fapte luni petrecute la s\u00e2rbi.<\/strong>
\n De la Tekia, unde sunt adu\u015fi de gr\u0103nicerii s\u00e2rbi, ajunge la Kladova, unde \u00eel cunoa\u015fte pe avocatul bucure\u015ftean Nichita Tomescu, cu care se va revedea \u00een Canada. Apoi, refugia\u0163ii sunt transfera\u0163i la \u00eenchisoarea din Pancevo, locul de \u201etriere\u201d pentru lag\u0103rele de munc\u0103, \u015fi, \u00een final, la Kovacica, unde se \u00eent\u00e2lnesc cu Tiberiu Cunia, care f\u0103cea parte din grupul lor de studen\u0163i silvicultori, trecut la s\u00e2rbi pe undeva prin Banat, de c\u0103tre oamenii rezisten\u0163ei anticomuniste.<\/strong>
\n Dup\u0103 dou\u0103 s\u0103pt\u0103m\u00e2ni de a\u015fteptare \u015fi nesiguran\u0163\u0103, o nou\u0103 repartizare \u00eei conduce spre minele de c\u0103rbuni de la Banovici. O perioad\u0103 grea vor traversa la Banovici, cu un regim draconic de munc\u0103, \u015fi nu numai at\u00e2t. Aici sunt supu\u015fi \u00een permanen\u0163\u0103 unor tehnici de tortur\u0103 psihic\u0103, ce le va face via\u0163a un iad. Adesea, puteai auzi \u00een r\u00e2ndul lag\u0103ri\u015ftilor rostindu-se o fraz\u0103 devenit\u0103 obi\u015fnuin\u0163\u0103: \u201eVia\u0163a este scurt\u0103, numai suferin\u0163a pare s\u0103 o fac\u0103 mai lung\u0103\u201d\u2026<\/strong>
\n Fiecare zi care trecea aducea cu sine \u00een\u0103sprirea condi\u0163iilor \u015fi cre\u015fterea nemul\u0163umirilor. Majoritatea refugia\u0163ilor \u00ee\u015fi f\u0103ceau planuri de evadare. Unii, mai curajo\u015fi, au reu\u015fit s\u0103 scape, \u00een schimb cei care au fost prin\u015fi, fie au ajuns \u00een \u00eenchisoarea de la Tuzla, fie au fost executa\u0163i \u00een fa\u0163a celorlal\u0163i, spre a servi drept pild\u0103 de neurmat\u2026<\/strong>
\n Spre sf\u00e2r\u015fitul lui ianuarie, sunt transfera\u0163i la Zrenianin, unde \u015federea va dura p\u00e2n\u0103 la 20 aprilie \u015fi va decurge cam \u00een acelea\u015fi condi\u0163ii, ca la Banovici, cu acelea\u015fi furibunde amenin\u0163\u0103ri din partea s\u00e2rbilor, dar \u015fi cu proteste finalizate cu pedepse cu \u00eenchisoarea sau execu\u0163ia celor mai \u00eendr\u0103zne\u0163i.<\/strong>
\n Apropierea de libertate avea s\u0103 se produc\u0103 cur\u00e2nd prin transferarea grupului din care f\u0103ceau parte Genu \u015etef\u0103nescu, Mitic\u0103 Sinu, Tiberiu Cunia \u015fi Tiberic\u0103 Ionescu, la fabrica de c\u0103r\u0103mizi de la Mala Bukovica, de unde, cu ajutorul suspect al unui lucr\u0103tor din fabric\u0103, reu\u015fesc s\u0103 evadeze \u015fi s\u0103 ajung\u0103 la Trieste, \u00een Italia. Se sf\u00e2r\u015fise cumplita via\u0163\u0103 de lag\u0103rist \u00een \u0163ar\u0103 str\u0103in\u0103 \u015fi de-abia de-aici \u00eencolo \u00eencepea exilul!<\/strong><\/p>\n
\nLa Trieste via\u0163a lui Eugen \u015etef\u0103nescu \u015fi a ortacilor s\u0103i cunoa\u015fte o alt\u0103 fa\u0163\u0103 a str\u0103in\u0103t\u0103\u0163ii, erau liberi \u015fi tratamentul de care se bucurau din partea autorit\u0103\u0163ilor era civilizat, mult diferit de cel din temutele lag\u0103re s\u00e2rbe\u015fti. \u015eederea la Trieste n-a fost de lung\u0103 durat\u0103, a constituit o perioad\u0103 de relaxare \u015fi refacere psihic\u0103, absolut necesar\u0103 pentru ceea ce avea s\u0103 urmeze \u00een via\u0163a lor. Se ar\u0103taser\u0103 zorii libert\u0103\u0163ii \u015fi cei trei studen\u0163i silvicultori \u2013 Genu \u015etef\u0103nescu, Tiberiu Cunia \u015fi Tiberiu Ionescu \u2013 \u00eencepuser\u0103 s\u0103-\u015fi fac\u0103 unele planuri. Sandu Ionescu r\u0103m\u0103sese la s\u00e2rbi, repartizat \u00een alt\u0103 grup\u0103 de munc\u0103, dar se vor revedea la Paris.<\/strong>
\n La Trieste, \u00een mintea lor se contureaz\u0103 ideea de a ajunge \u00een Fran\u0163a, la Paris, pentru a continua studiile. Astfel, dup\u0103 parcurgerea unui traseu pe care deja \u00eel cunoa\u015ftem din relat\u0103rile lui nea Mitic\u0103 \u015fi Tiberiu Cunia, cu un popas la Cinecitta, l\u00e2ng\u0103 Roma, \u015fi-apoi la Torino, tinerii trec grani\u0163a italo-francez\u0103.<\/strong>
\n Parisul \u00eei \u00eent\u00e2mpin\u0103 cu c\u0103minele Armatei Salv\u0103rii unde sunt g\u0103zdui\u0163i pentru \u00eenceput \u015fi beneficiaz\u0103 de ajutorul organiza\u0163iei pariziene pentru refugia\u0163i, IRO \u2013 Internationale Refugiee Organisation. Aplic\u0103 apoi pentru \u015ecoala Forestier\u0103 de la Nancy, recunoscut\u0103 ca fiind una dintre cele mai bine cotate unit\u0103\u0163i de \u00eenv\u0103\u0163am\u00e2nt superior de profil din Fran\u0163a, \u015fi devin \u00een acela\u015fi an, studen\u0163i la silvicultur\u0103, cei doi ani de studiu efectua\u0163i anterior \u00een Rom\u00e2nia fiindu-le echivala\u0163i.<\/strong><\/p>\n
\nDoi ani de \u201etranspira\u0163ie\u201d intelectual\u0103 au urmat pentru Genu \u015fi prietenii s\u0103i \u201eforestieri\u201d, pentru c\u0103, dup\u0103 ce sunt accepta\u0163i la Nancy, trebuie s\u0103 aprofundeze limba francez\u0103, ca s\u0103 poat\u0103 deslu\u015fi tainele p\u0103durilor. Inteligen\u0163a \u015fi ambi\u0163ia, seriozitatea \u015fi rigurozitatea \u00eel ajut\u0103 pe Genu \u015fi, dup\u0103 o munc\u0103 titanic\u0103 de doi ani, reu\u015fe\u015fte s\u0103 acumuleze un bagaj substan\u0163ial de cuno\u015ftin\u0163e care-i vor folosi \u00een cariera str\u0103lucit\u0103 ce-l a\u015ftepta. Diploma de absolvent al \u015fcolii forestiere franceze va fi \u00een viitor \u201epa\u015faportul pentru lumea de m\u00e2ine\u201d \u2013 a\u015fa o nume\u015fte Genu, \u00eentr-o scrisoare adresat\u0103 p\u0103rin\u0163ilor s\u0103i.<\/strong>
\n Decanul facult\u0103\u0163ii, domnul Oudin, care le acordase credit \u00eenc\u0103 din primul an de studii, mul\u0163umit c\u0103 nu \u00eei \u00een\u015felaser\u0103 a\u015ftept\u0103rile, se ofer\u0103 s\u0103-i ajute pe tinerii silvicultori rom\u00e2ni, demni de \u00eencrederea sa, \u015fi-i \u00eendrum\u0103 spre fostele colonii franceze. Dar curajo\u015fii rom\u00e2ni visau de mult\u0103 vreme la p\u0103durile canadiene \u015fi fiindc\u0103 limba francez\u0103 nu mai constituia o problem\u0103, se \u00eendreapt\u0103 spre zona francez\u0103 a Canadei, Quebec.<\/strong>
\n Tiberiu Ionescu a optat pentru Maroc, Sandu Ionescu a r\u0103mas \u00een Fran\u0163a, de unde a plecat mai t\u00e2rziu \u00een Elve\u0163ia, dar silvicultura n-a profesat-o niciodat\u0103. Eugen \u015etef\u0103nescu \u015fi Tiberiu Cunia au traversat oceanul pentru a descoperi mirajul continentului nord-american, \u00een Canada\u2026<\/strong>
\n P\u0103r\u0103sea Fran\u0163a care-l adoptase vremelnic, \u00een care fusese sprijinit moral \u015fi material, unde se formase profesional, de\u0163in\u00e2nd \u00een buzunar o diplom\u0103 de absolvire a unei \u015fcoli renumite, cu care se m\u00e2ndre\u015fte Fran\u0163a, profesorii \u015fi mai ales cei care au avut norocul s-o urmeze.<\/strong>
\n La scurt timp dup\u0103 ce s-au \u00eemplinit trei ani de c\u00e2nd p\u0103r\u0103sise Rom\u00e2nia, la 31 octombrie 1951, Genu \u015etef\u0103nescu sose\u015fte \u00een Canada, \u00een portul Quebec, la bordul unui vas cu care traverseaz\u0103 oceanul.<\/strong><\/p>\n
\nDe-aici va pleca spre Montreal, unde va \u00eencepe o altfel de via\u0163\u0103 \u015fi-apoi mai departe, numai Dumnezeu \u015ftie pe unde\u2026 Peronul g\u0103rii din Montreal i s-a p\u0103rut ne\u00eenc\u0103p\u0103tor pentru ceata de tineri veseli care veniser\u0103 s\u0103-l \u00eent\u00e2mpine \u00eempreun\u0103 cu Emil Onaca, prietenul s\u0103u. Au petrecut p\u00e2n\u0103 seara t\u00e2rziu, s\u0103rb\u0103torind sosirea lui \u00een Canada. Peste pu\u0163in timp, va lua contact cu o alt\u0103 lume \u015fi-i va spune fericit: \u201eBun\u0103 diminea\u0163a, lume nou\u0103, a Canadei!\u201d Va \u00eencerca s\u0103 \u015ftearg\u0103 din jurnalul sufletului s\u0103u paginile purt\u00e2nd \u00een ele calvarul zilelor \u015fi nop\u0163ilor de pribeag, ce p\u0103reau atunci a se sf\u00e2r\u015fi\u2026<\/strong>
\n Timp de dou\u0103 luni, locuie\u015fte la prietenul s\u0103u Caraghiaur \u015fi la familia Cabba. Din 2 decembrie 1951, p\u00e2n\u0103 \u00een 12 august 1953, lucreaz\u0103 \u00een p\u0103durile canadiene \u00een divizia Clova apar\u0163in\u00e2nd prestigioasei companii Canadian International Paper. Ca \u015fi prietenul \u015fi colegul Cunia, care lucra \u00een aceea\u015fi divizie dar la vreo sut\u0103 de mile distan\u0163\u0103, Genu \u00eencepe de la munca de jos, ca ajutor de cubator, adic\u0103 de m\u0103sur\u0103tor al stivelor de lemne t\u0103iate \u00een p\u0103durile apar\u0163in\u00e2nd diviziei respective. Tr\u0103ia departe de lume, al\u0103turi de t\u0103ietorii de lemne, \u00een bar\u0103ci\u2026 Limba francez\u0103 vorbit\u0103 de c\u0103tre colegi nu-l avantaja, pentru c\u0103 visa s\u0103 ajung\u0103 pe coasta vestic\u0103, pe malul Pacificului, a\u015fa c\u0103 \u00eencepe s\u0103 \u00eenve\u0163e de unul singur engleza.<\/strong>
\n Profita de concediile pl\u0103tite sau nepl\u0103tite vizit\u00e2ndu-\u015fi prietenii la Montreal sau Toronto, cunosc\u00e2nd astfel o parte din \u0163ara uria\u015f\u0103 \u00een care \u00eel tr\u0103seser\u0103 funiile destinului. Petrecea cu inimoasa comunitate rom\u00e2neasc\u0103, care se str\u0103duia s\u0103 r\u0103m\u00e2n\u0103 unit\u0103 \u015fi s\u0103 p\u0103streze comorile de suflet ce mai r\u0103m\u0103seser\u0103 intacte \u00een via\u0163a din exil.<\/strong>
\n Urc\u0103 o treapt\u0103 profesional\u0103, devenind m\u0103sur\u0103tor cu licen\u0163\u0103, iar dup\u0103 un timp, \u00een echip\u0103 cu Tiberiu Cunia, ajunge protector al p\u0103durilor, st\u00e2nd de veghe cu schimbul \u00eentr-un turn din mijlocul nesf\u00e2r\u015fitelor p\u0103duri canadiene. Aceast\u0103 perioad\u0103 de observatori ai p\u0103durii este pentru cei doi real prilej de relaxare \u015fi de preg\u0103tire temeinic\u0103 pentru ceea ce va urma \u00een vie\u0163ile lor, \u00een carierele lor, care de-abia, de-abia, \u00eencepeau s\u0103 prind\u0103 contur.<\/strong>
\n La 10 septembrie 1953 se \u00eendreapt\u0103 spre Vancouver, pe coasta vestic\u0103 a Canadei, sc\u0103ldat\u0103 de apele Pacificului.<\/strong><\/p>\n
\nAjunge la Vancouver \u00een 15 septembrie 1953 \u015fi locuie\u015fte p\u00e2n\u0103 pe 6 iunie 1954 la familia Martin. \u00cent\u00e2lnirile \u015fi petrecerile cu prieteni vechi ca Mitic\u0103 Sinu, Cornel Popa, Victor Constantinescu sau cu mai noii s\u0103i amici Kamimura, Rene Dfleit sau Drew i-au r\u0103mas dragi amintiri.<\/strong>
\n Din 7 iunie 1954 este angajat B.C. Forest Service, la Kamloops, British Columbia, gra\u0163ie profesorului H.W.Smith de la University British Columbia \u015fi lui Amund Gronner de la Kamloops.<\/strong>
\n Ultimii ani petrecu\u0163i \u00een exil, marca\u0163i de duritatea lunilor tr\u0103ite \u00een lag\u0103rele titoiste \u015fi de toate fr\u0103m\u00e2nt\u0103rile \u015fi neajunsurile de care a avut parte, i-au provocat un ulcer pe care nu-l descoper\u0103 dec\u00e2t \u00een Kamloops. For\u0163at de \u00eemprejur\u0103ri, se interneaz\u0103 o perioad\u0103 \u00een spital \u015fi se trateaz\u0103. Pierduse 52% din s\u00e2nge f\u0103r\u0103 s\u0103-\u015fi dea seama, datorit\u0103 r\u0103nii provocate de ulcer. Sub supravegherea unui colectiv medical de excep\u0163ie, a fost salvat printr-o minune, prin puterea biologic\u0103 indescriptibil\u0103 a restului de s\u00e2nge. Se externeaz\u0103 spre sf\u00e2r\u015fitul lunii august 1954 \u015fi \u00ee\u015fi reia activitatea.<\/strong>
\n Se \u00eentoarce la munc\u0103 \u015fi, datorit\u0103 diagnosticului cu care se externase, va lucra mai mult \u00een birou sau va face munci u\u015foare, care s\u0103-i protejeze s\u0103n\u0103tatea \u00eenc\u0103 \u015fubred\u0103. Se bucur\u0103 de prezen\u0163a \u015fi grija prietenilor \u015fi \u00eencearc\u0103 s\u0103-\u015fi p\u0103streze optimismul, continu\u00e2nd s\u0103 cread\u0103 \u00een realizarea viselor sale. Are al\u0103turi prieteni dragi, se sprijin\u0103 \u015fi se \u00eencurajeaz\u0103 reciproc f\u0103c\u00e2nd greut\u0103\u0163ile s\u0103 fie mai u\u015for de dep\u0103\u015fit \u015fi via\u0163a mai frumoas\u0103. Unul dintre cei care-i sunt al\u0103turi \u015fi cu care leag\u0103 o prietenie frumoas\u0103 este Mitic\u0103 Sinu.<\/strong><\/p>\n
\nEugen \u015etef\u0103nescu era deja \u00een Canada atunci c\u00e2nd nea Mitic\u0103 p\u0103r\u0103sea Fran\u0163a pentru a-\u015fi continua pribegia pe continentul nord-american. S-au rev\u0103zut \u00een \u0162ara frunzei de ar\u0163ar, la Vancouver.<\/strong>
\n Atunci c\u00e2nd se \u00eent\u00e2lnea cu Eugen \u015etef\u0103nescu, Dumitru Sinu se sim\u0163ea \u00een largul lui, pentru c\u0103 putea vorbi \u00een tihn\u0103 despre subiecte pe care nu le putea aborda cu oricine; la r\u00e2ndul s\u0103u, Genu c\u0103uta adesea compania lui Mitic\u0103, de care se legase de c\u00e2nd \u00eel cunoscuse.<\/strong>
\n Se vedeau mereu la o cafea povestit\u0103 ore \u00een \u015fir un grup de prieteni din care erau nelipsi\u0163i monsieur Rosetti \u2013 fost ambasador al Rom\u00e2niei \u00een Elve\u0163ia, profesorul Ene, Victor Voinea \u015fi Titi Filip. Domnul Rosetti adora s\u0103 converseze \u00een francez\u0103 cu Genu \u015fi cu nea Mitic\u0103, deoarece am\u00e2ndoi vorbeau cu u\u015furin\u0163\u0103 limba lui Voltaire.<\/strong>
\n \u201eEugen era un tip calculat, educat \u015fi foarte stilat. Puteai vorbi cu el despre istoria Rom\u00e2niei, a Fran\u0163ei, despre marii scriitori sau orice alte subiecte delicate care implicau o cultur\u0103 general\u0103 solid\u0103, de nu te mai s\u0103turai ascult\u00e2ndu-l \u2013 \u00eemi spune Dumitru Sinu. Influen\u0163a \u015fcolilor absolvite \u00een Europa Occidental\u0103, Fran\u0163a \u00een spe\u0163\u0103, se sim\u0163ea din plin at\u00e2t din punct de vedere al culturii, atitudinii, c\u00e2t \u015fi din punct de vedere al cuno\u015ftin\u0163elor profesionale ale absolven\u0163ilor lor, lucru pe care \u00eel recunoscuse, nu o dat\u0103, \u015fi Cornel Popa, absolvent de facultate \u00een Canada\u201d.<\/strong>
\n Lui nea Mitic\u0103 \u00eei pl\u0103ceau mult dezbaterile pe marginea c\u0103r\u0163ilor citite, care se desf\u0103\u015furau de multe ori la el acas\u0103. \u201e\u00cel invitasem pe Genu la o ciorb\u0103. A venit f\u0103r\u0103 ezitare \u015fi, cum a intrat \u00een cas\u0103, m-a \u00eentrebat: E gata ciorba, m\u0103i? \u2013 E acolo \u00een oal\u0103, e gata imediat \u2013 i-am r\u0103spuns \u015fi profit\u00e2nd de timpul ce-l aveam la dispozi\u0163ie, am \u015fi deschis subiectul despre scriitorii ru\u015fi, pentru c\u0103 el \u00eei citise aproape pe to\u0163i\u201d.<\/strong>
\n Uneori se contraziceau pentru c\u0103 Mitic\u0103 Sinu, av\u00e2nd o memorie vizual\u0103 fantastic\u0103 \u015fi reu\u015find s\u0103 scaneze pagin\u0103 de pagin\u0103, culegea principalele informa\u0163ii \u015fi \u00een circa patru-cinci ore avea imaginea clar\u0103 a tot ce cuprindea cartea respectiv\u0103. Eugen \u015etef\u0103nescu \u00eei spunea contariat, c\u0103 o carte de genul acela nu se poate citi \u00een mai pu\u0163in de dou\u0103 zile. Mitic\u0103 venea cu argumentul \u015fi-i povestea cu u\u015furin\u0163\u0103 cartea pe care tocmai o citise \u00een ultimele ore\u2026 \u015ei tare-i mai pl\u0103cea lui \u015etef\u0103nescu!<\/strong><\/p>\n
\nLa \u00eenceputul lui octombrie, pe c\u00e2nd se afla la verific\u0103ri \u00een Okanagana Valley, tr\u0103ie\u015fte un moment inedit: \u00een acea zon\u0103, considerat\u0103 a fi una dintre cele mai frumoase regiuni ale Canadei, \u00eent\u00e2lne\u015fte un t\u00e2n\u0103r ciob\u0103na\u015f, cu turma de mioare, care se tr\u0103gea dintr-o familie de bucovineni. Aveau o ferm\u0103 acolo, \u00een localitatea numit\u0103 Kelowna, din apropierea ora\u015fului \u015fi continuau tradi\u0163iile \u015fi \u00eendeletnicirile deprinse \u00eentr-o Bucovin\u0103 dup\u0103 care t\u00e2njeau\u2026 Genu avea o structur\u0103 sufleteasc\u0103 aparte, era un sensibil f\u0103r\u0103 asem\u0103nare; p\u0103r\u0103sise Rom\u00e2nia \u00eentr-un moment \u00een care nu avea de ce s\u0103 regrete, \u00eens\u0103 dorul de p\u0103rin\u0163i, de cas\u0103, de \u0163ar\u0103 \u00eel m\u0103cina \u015fi-i st\u0103p\u00e2nea adesea g\u00e2ndurile.<\/strong>
\n \u00cei era dor de Europa, unde reu\u015fise s\u0103 ob\u0163in\u0103 o diplom\u0103 de la o \u00eenalt\u0103 \u015fcoal\u0103 francez\u0103 \u015fi-acum, \u00een cel\u0103lalt col\u0163 de lume, muncea la fel ca un oarecare, ce nu avea nevoie nici de studii, \u015fi nici de diplome fran\u0163uze\u015fti de la \u015fcoli prestigioase\u2026 G\u00e2ndurile sale se \u00eendreptau tot mai des spre Europa, pentru c\u0103 toate demersurile f\u0103cute de el \u015fi de Tiberiu Cunia r\u0103m\u0103seser\u0103 f\u0103r\u0103 finalitate. A\u015fa c\u0103, la sf\u00e2r\u015fit de martie 1955, las\u0103 prim\u0103vara canadian\u0103 s\u0103-\u015fi plesneasc\u0103 mugurii \u00een voie \u015fi pleac\u0103 la New York, unde petrece, ca pe vremuri, al\u0103turi de Emil Onaca, dou\u0103 zile care, \u00een compania acestuia, f\u0103ceau c\u00e2t cel pu\u0163in dou\u0103 s\u0103pt\u0103m\u00e2ni de vacan\u0163\u0103. \u00cen acel moment \u00eens\u0103 New Yorkul \u00eensemna pentru el doar popasul scurt dinaintea travers\u0103rii Atlanticului spre \u201edragostea lui r\u0103nit\u0103\u201d, cum \u00eei spunea b\u0103tr\u00e2nei Europe\u2026<\/strong>
\n Dup\u0103 zece zile de c\u0103l\u0103torie pe mare debarc\u0103 la Barcelona \u00een 16 aprilie 1955, tr\u0103ind al\u0103turi de circa 100 de spanioli care p\u0103r\u0103siser\u0103 patria lor cu 20 de ani \u00een urm\u0103, \u00een timpul R\u0103zboiului Civil, momente pline de emo\u0163ie generat\u0103 de revederea familiilor lor. Asist\u0103 la tulbur\u0103torul spectacol din timpul debarc\u0103rii \u015fi d\u0103 o rait\u0103 prin Barcelona, iar apoi se \u00eendreapt\u0103 spre Fran\u0163a, pe care o va revedea dup\u0103 patru ani\u2026<\/strong><\/p>\n
\nUrm\u0103toarele dou\u0103 luni le-a petrecut la Paris. Genu \u015etef\u0103nescu ajunsese \u00een \u201eora\u015ful luminilor\u201d \u00een ajunul \u00cenvierii. Dup\u0103 ce se instaleaz\u0103 \u00eentr-un hotel modest, se duce la biserica ortodox\u0103 de pe strada Jean de Beauvais, unde pu\u0163ini \u00eel mai recunosc, dar tr\u0103ie\u015fte emo\u0163ia revederii cu prieteni \u015fi cuno\u015ftin\u0163e vechi, cu care va petrece urm\u0103toarele s\u0103pt\u0103m\u00e2ni la Paris.<\/strong>
\n Se revede cu Stoian Br\u0103iloiu, cunoscut \u00een cercurile rom\u00e2ne\u015fti din Paris cu numele de nea Br\u0103il\u0103, care, urm\u00e2nd s\u0103 plece \u00een vacan\u0163\u0103, \u00eei ofer\u0103 pentru o lun\u0103 camera sa. Un suflet de aur avea acest om ceva mai \u00een v\u00e2rst\u0103 dec\u00e2t Genu \u015fi nea Mitic\u0103 \u015fi nu sc\u0103pa niciun prilej de a face bine celor din jur.<\/strong>
\n Au petrecut de Sfintele Pa\u015fti, dar \u015fi de 1 mai al acelui an, 1955, \u00eentr-o atmosfer\u0103 pur rom\u00e2neasc\u0103: ce petreceri cu b\u0103taie lung\u0103 \u015fi amintiri de neuitat! A urmat un scurt turneu \u00een sud, \u00eempreun\u0103 cu c\u00e2\u0163iva prieteni, dar pe 8 mai se \u00eentorc la Paris, pentru a participa la funeraliile lui George Enescu din data de 9 mai 1955, la cimitirul P\u00e8re-Lachaise.<\/strong>
\n \u00ce\u015fi propusese s\u0103 fac\u0103 o vizit\u0103 la Nancy, acolo unde deslu\u015fise pre\u0163 de doi ani tainele p\u0103durilor \u015fi ale limbii franceze \u00een acela\u015fi timp, iar apoi urma s\u0103 ajung\u0103 \u00een Elve\u0163ia, la Sandu Ionescu \u015fi la Tiberic\u0103 Ionescu, \u00een Maroc. Un program \u00eenc\u0103rcat, dar \u015fi stresant datorit\u0103 formalit\u0103\u0163ilor ce trebuiau f\u0103cute pentru vizitele \u00een Elve\u0163ia \u015fi Maroc, unde avea nevoie de viz\u0103.<\/strong>
\n Pe data de 9 iunie 1955, era cu toate actele \u00een regul\u0103. Preg\u0103tit pentru un voiaj lung, a doua zi ia trenul spre Nancy \u015fi face un popas pentru c\u00e2teva ore \u00een ora\u015ful studen\u0163iei sale. Revede locuri care-i trezesc amintiri \u015fi parcurge pe jos traseele de alt\u0103dat\u0103, pe unde cu \u015fase ani \u00een urm\u0103 f\u0103cuse primii pa\u015fi spre o \u015fcoal\u0103 de prestigiu\u2026 R\u0103v\u0103\u015fit de aducerile-aminte, ref\u0103c\u00e2nd trasee preferate \u00een cei doi ani de \u015federe la Nancy, petrece c\u00e2teva ore \u00een compania g\u00e2ndurilor \u015fi imaginilor unui trecut nu prea \u00eendep\u0103rtat, apoi se \u00eendreapt\u0103 spre gar\u0103, pentru c\u0103 drumul s\u0103u continu\u0103 spre Elve\u0163ia, unde-l a\u015fteapt\u0103 Sandu Ionescu.<\/strong><\/p>\n
\nDe la Nancy ajunge la Basel cu Orient-Expres-ul \u015fi, de-acolo, cu rapidul p\u00e2n\u0103 la Zurich. De-aici, ia un tren local p\u00e2n\u0103 la Will, sta\u0163ia-n care trebuia s\u0103-l a\u015ftepte Sandu. Trece rapid de emo\u0163iille c\u0103ut\u0103rilor \u00een necunoscut, pentru c\u0103 prietenul s\u0103u nu-l a\u015fteptase, dar doamna Irma, so\u0163ia lui, era prezent\u0103 \u015fi l-a identificat automat.<\/strong>
\n Un c\u0103tun cu c\u00e2teva case, printre care \u015fi cea lui Sandu, adunat \u00eentre coline \u00eenverzite te f\u0103cea s\u0103 te sim\u0163i curat \u015fi liber, s\u0103 ui\u0163i de toate nepl\u0103cerile vie\u0163ii \u015fi s\u0103 te bucuri de frumuse\u0163ea \u015fi lin\u015ftea locului.<\/strong>
\n \u00cent\u00e2lnirea din seara aceea cu prietenul s\u0103u i-a adus bucurie, de\u015fi Sandu se confrunta cu destul de multe probleme. Se n\u0103scuse Dan, unul dintre copii, un b\u0103ie\u0163el deosebit de frumos, devenit un fel liant \u00eentre Sandu \u015fi familia Irmei, care-l acceptase cu destul de mare greutate.<\/strong>
\n Dup\u0103 trei zile petrecute \u00eentr-un cadru deosebit, cu vizite la p\u0103rin\u0163ii Irmei \u015fi cu multe ore de vorbit rom\u00e2ne\u015fte \u2013 a\u015fa cum fusese vrerea lui Sandu -, Genu \u00ee\u015fi ia r\u0103mas bun de la familia Ionescu \u015fi se pleac\u0103 spre Marsilia, de unde va lua avionul spre Rabat. Marocul \u015fi Tiberic\u0103 Ionescu \u00eel a\u015fteptau!<\/strong><\/p>\n
\n\u00cent\u00e2mpinat de acela\u015fi Tiberiu Ionescu de care se desp\u0103r\u0163ise cu patru ani \u00een urm\u0103, \u00een plus doar cu c\u00e2\u0163iva ghiocei r\u0103s\u0103ri\u0163i timid la t\u00e2mple, Genu \u015etef\u0103nescu petrece 30 de zile \u00een Marocul devenit \u0163ar\u0103 de adop\u0163ie pentru t\u00e2rgovi\u015fteanul r\u0103mas acela\u015fi de c\u00e2nd s-a n\u0103scut, consemneaz\u0103 Genu \u00een jurnalul s\u0103u.<\/strong>
\n R\u0103zvr\u0103tit, ca \u00eentotdeauna, Tiberiu Ionescu \u00ee\u015fi uime\u015fte vechiul prieten cu mai noua sa pasiune pentru politica marocan\u0103. \u00cel sf\u0103tuie\u015fte prietene\u015fte s\u0103 p\u0103streze echidistan\u0163a fa\u0163\u0103 de zona politicului, care s-ar putea s\u0103 aib\u0103 influen\u0163e nefaste asupra carierei.<\/strong>
\n Luna petrecut\u0103 \u00eempreun\u0103 \u00eentr-un periplu prin ora\u015fele marocane Casablanca, Rabat, Agad\u00eer, Fes sau Marakesh, sau pe plajele \u00eensorite sc\u0103ldate de apele mediterano-atlantice, prin mun\u0163ii Atlas, sau printre ruinele vechilor \u015fi misterioaselor a\u015fez\u0103ri a constituit pentru cei doi prieteni o relaxare adev\u0103rat\u0103. Genu avusese parte de zile minunate, petrecute \u00een prezen\u0163a unui popor primitor. Era st\u0103p\u00e2nit de o stare de lini\u015fte ce n-o mai sim\u0163ise de foarte mult\u0103 vreme, iar amintirea lor \u00eel va \u00eendemna s\u0103 revin\u0103 \u00een mijlocul unei lumi necunoscute p\u00e2n\u0103 atunci, dar care l-a fermecat.<\/strong>
\n La data de 20 iulie a aceluia\u015fi an 1955, Eugen \u015etef\u0103nescu p\u0103r\u0103se\u015fte Marocul merg\u00e2nd spre Tanger. Peste dou\u0103 zile p\u0103r\u0103se\u015fte continentul african la bordul vasului Virgen de Africa, ce-l va debarca \u00een \u00eensorita Spanie, la Algeciras.<\/strong><\/p>\n
\nInten\u0163ia lui Genu \u015etef\u0103nescu era s\u0103 r\u0103m\u00e2n\u0103 doar c\u00e2teva zile \u00een Spania \u015fi-apoi s\u0103 revin\u0103 \u00een America. Pleac\u0103 din Algeciras, spre Madrid, travers\u00e2nd cu trenul Andaluzia cea plin\u0103 de farmec \u015fi pitoresc, trec\u00e2nd prin Toledo, ora\u015ful a c\u0103rui istorie zbuciumat\u0103 r\u0103zb\u0103tea prin to\u0163i porii lui spre sufletul vizitatorului, las\u0103 \u00een urm\u0103 apoi Alcazarul, ca ,dup\u0103 19 ore de drum, s\u0103 ajung\u0103 \u00een gara madrilen\u0103. Madridul \u00eei rezerv\u0103 surprize pl\u0103cute, pentru c\u0103 aici cunoa\u015fte o comunitate rom\u00e2neasc\u0103 de elit\u0103, atipic\u0103, de care se va sim\u0163i ata\u015fat toat\u0103 via\u0163a.<\/strong>
\n Citea ori de c\u00e2te ori \u00eei c\u0103dea \u00een m\u00e2n\u0103, gazeta Carpa\u0163ii, al c\u0103rei redactor era Traian Popescu. Avea ocazia s\u0103-l \u00eent\u00e2lneasc\u0103 acum la Madrid \u015fi programeaz\u0103 o \u00eent\u00e2lnire cu Domnia Sa. \u00cent\u00e2lnirea s-a derulat sub auspiciile respectului \u015fi apropierii suflete\u015fti iar Genu a aflat multe lucruri interesante despre comunitatea rom\u00e2neasc\u0103 din Madrid. A stat c\u00e2teva ceasuri \u00een casa unei familii de care s-a desp\u0103r\u0163it ca \u015fi cum s-ar fi cunoscut de-o via\u0163\u0103.<\/strong>
\n \u00cempreun\u0103 cu Traian Popescu \u015fi Nicolae Croitoru, tulcean de origine, sosit de cur\u00e2nd din Brazilia unde lucrase vreo trei ani prin jungla Amazoanelor, Genu \u015etef\u0103nescu ajunge \u00eentr-un loc cu o puternic\u0103 rezonan\u0163\u0103 istoric\u0103, Majadahonda, la o distan\u0163\u0103 de circa 20 de kilometri de Madrid. Aici, doi dintre legionarii rom\u00e2ni care-au luptat al\u0103turi de Franco \u00eempotriva brig\u0103zilor comuniste au fost \u00eempu\u015fca\u0163i. Ion Mo\u0163a \u015fi Vasile Marin f\u0103ceau parte dintr-un grup de opt tineri, legionari de-ai lui Codreanu, care veniser\u0103 \u00een Spania fr\u0103m\u00e2nt\u0103rilor de-atunci s\u0103 lupte pentru dreptate \u015fi libertate. Cei doi comandan\u0163i veniser\u0103 s\u0103 sprijine voluntar trupele generalului Franco, aflate \u00een conflict cu brig\u0103zile comuniste. Presa timpului a descris oribilele execu\u0163ii ale preo\u0163ilor catolici \u015fi d\u0103r\u00e2marea bisericilor de c\u0103tre lupt\u0103torii comuni\u015fti, ceea ce a condus la formarea \u00een Rom\u00e2nia a unei echipe de opt frunta\u015fi legionari deci\u015fi s\u0103 lupte \u00een Spania pentru o Europ\u0103 unit\u0103 sub cre\u015ftinism. Restul de \u015fase membri supravie\u0163uitori ai echipei au fost rechema\u0163i \u00een \u0163ar\u0103 dup\u0103 moartea lui Mo\u0163a \u015fi Marin. Comandantul G\u0103rzii de Fier, Corneliu Zelea Codreanu, nu-\u015fi mai permitea s\u0103 ri\u015fte pierderea conduc\u0103torilor legiunii pe frontul spaniol.<\/strong>
\n A\u015f dori s\u0103 fac aici o parantez\u0103 \u015fi s\u0103 precizez c\u0103 peste c\u00e2\u0163iva ani, mai exact \u00een 1970, \u00een prezen\u0163a comandantului Mi\u015fc\u0103rii Legionare Horia Sima, a avut loc la Majadahonda comemorarea tragicelor evenimente din anul 1937. Cu aceast\u0103 ocazie s-a descoperit placa comemorativ\u0103 de pe monumentul ridicat \u00een cinstea martirilor Ion Mo\u0163a \u015fi Vasile Marin, construit pe baza unui proiect cofinan\u0163at de c\u0103tre Guvernul spaniol, \u00een colaborare cu legionarii afla\u0163i \u00een exil.<\/strong>
\n Tot la Majadahonda, Genu \u015etef\u0103nescu viziteaz\u0103 \u201eCapella Codreano\u201d, un loc de-nchin\u0103ciune, care poart\u0103 numele cunoscutului c\u0103pitan al legionarilor, unde oamenii locului spun c\u0103 \u00ee\u015fi f\u0103ceau rug\u0103ciunile tinerii rom\u00e2ni. Tot \u00een acea zon\u0103, \u00een noiembrie 1954 s-au pus bazele unui a\u015fez\u0103m\u00e2nt cultural care poart\u0103 numele de \u201eC\u0103minul Mo\u0163a-Marin\u201d, unde vor fi g\u0103zdui\u0163i tinerii rom\u00e2ni ce urmeaz\u0103 a studia \u00een Spania.<\/strong>
\n Duminica ce a urmat a fost pentru Eugen \u015etef\u0103nescu duminica surprizelor, pentru c\u0103 \u00een onoarea lui, fostul consul al Spaniei la Bucure\u015fti, Beneyto-Marty, c\u0103s\u0103torit cu o bucure\u015fteanc\u0103 d\u0103 o recep\u0163ie la el acas\u0103. Cunoa\u015fte aici al\u0163i rom\u00e2ni de marc\u0103 ai diasporei spaniole, printre care pe Georgel Demetrescu, pe so\u0163ia lui Pamfil \u015eeicaru, marele jurnalist \u015fi director al ziarului \u201eCurentul\u201d, un oponent \u00eenver\u015funat al comunismului, care a plecat din \u0163ar\u0103 \u00eenainte de 23 august 1944, cu acordul mare\u015falului Antonescu. A doua zi \u00eel viziteaz\u0103 pe ilustrul jurnalist, petrec\u00e2nd c\u00e2teva ore bune \u00een compania lui. Pamfil \u015eeicaru era imobilizat, ca urmare a unui grav accident de ma\u015fin\u0103\u2026<\/strong>
\n Cu dou\u0103 zile \u00eenainte de a p\u0103r\u0103si Madridul, are ocazia s\u0103 vad\u0103 o ferm\u0103-minune apar\u0163in\u00e2nd unui inginer agronom rom\u00e2n, ferma \u015eoriciu, care redase agriculturii hectare \u00eentregi de p\u0103m\u00e2nt arid, condus de noii s\u0103i prieteni de la Madrid.<\/strong>
\n Pe 8 august 1955, p\u0103r\u0103se\u015fte Madridul mai bogat suflete\u015fte \u015fi cu c\u00e2\u0163iva prieteni minuna\u0163i \u00een plus, \u015fi revine la Paris, de unde va pleca \u00een cur\u00e2nd spre America.<\/strong><\/p>\n
\nDup\u0103 patru luni de \u015federe \u00een Europa, Genu \u015etef\u0103nescu revine pe continentul nord-american. La New York \u00eel a\u015ftepta acela\u015fi prieten, Emil Onaca. St\u0103 c\u00e2teva zile \u00een marea metropol\u0103 american\u0103 \u015fi \u00eencearc\u0103 diverse variante pentru a ob\u0163ine o burs\u0103 la una din universit\u0103\u0163ile americane. Dezam\u0103git, obosit, f\u0103r\u0103 bani \u015fi f\u0103r\u0103 a se \u00eentrevedea vreo posibilitate de continuare a studiilor postuniversitare, se \u00eentoarce la Montreal, unde st\u0103 c\u00e2teva zile la prietenul \u015fi colegul s\u0103u Tiberiu Cunia. Apoi se \u00eentoarce la Vancouver unde este a\u015fteptat \u015fi g\u0103zduit de acela\u015fi bun prieten, Dumitru Sinu.<\/strong><\/p>\n
\n Dup\u0103 o internare de aproape o lun\u0103 de zile, Genu \u015etef\u0103nescu revine \u201eacas\u0103\u201d, pentru o perioad\u0103 de convalescen\u0163\u0103 \u015fi refacere. R\u0103m\u0103sese cu o treime din stomac \u015fi f\u0103r\u0103 o por\u0163iune din intestin. Studiaz\u0103 \u015fi scrie \u00een acest interval. Prime\u015fte o mul\u0163ime de scrisori \u015fi \u00eencuraj\u0103ri din partea prietenilor s\u0103i de peste tot. Spre sf\u00e2r\u015fitul lui octombrie 1955, \u00ee\u015fi reia activitatea la British Columbia Forest Service, cu o echip\u0103 de la Sechelt \u015fi via\u0163a sa pare s\u0103 revin\u0103 la normalitate. Cr\u0103ciunul acelui an \u00eel petrece al\u0103turi de familia Martin. Va continua s\u0103 munceasc\u0103 aici p\u00e2n\u0103 \u00een 1959, c\u00e2nd un vis mai vechi prinde contur: continuarea studiilor postuniversitare.<\/strong><\/p>\n
\n\u00centre 1959-1961, face masteratul \u00een \u015ftiin\u0163e forestiere, studiind \u015fi muncind \u00een acela\u015fi timp la Universitatea Berkley, California, SUA. Face parte din echipa de cercet\u0103tori \u00een domeniul silvic din cadrul California Station Berkley, \u015fi pred\u0103 cursuri de specialitate la \u015ecoala forestier\u0103.<\/strong>
\n Via\u0163a lui Eugen \u015etef\u0103nescu se \u00eendreapt\u0103 \u00eencet, \u00eencet spre \u00eemplinire: se c\u0103s\u0103torise, \u00een 1958 ap\u0103ruse primul copil, o feti\u0163\u0103 pe care o chema Mariana. \u00cen plan profesional, str\u0103duin\u0163a \u015fi munca sa intelectual\u0103 d\u0103 roade \u015fi dob\u00e2nde\u015fte titlurile universitare multr\u00e2vnite.<\/strong>
\n Munce\u015fte, persevereaz\u0103, crede \u00een for\u0163ele sale, \u00ee\u015fi ia \u015fi doctoratul, ajunge profesor universitar, devine reprezentant al Canadei la Organiza\u0163ia Na\u0163iunilor Unite \u015fi expert FAO, \u00een cadrul aceleia\u015fi organiza\u0163ii, \u00eensum\u00e2nd \u00een final 38 de ani de activitate profesional\u0103 pe diferite meridiane ale lumii.<\/strong>
\n \u00cen apogeul carierei sale, \u00een cadrul FAO, ocup\u0103 func\u0163ia de Director interna\u0163ional pentru proiecte de dezvoltare. Func\u0163ionar superior \u015fi Consilier tehnic principal. Odat\u0103 cu plecarea sa la Roma, unde era sediul central al FAO, cariera sa va fi \u00een permanent\u0103 ascensiune. Urma s\u0103 petreac\u0103 26 de ani \u00een Africa\u2026<\/strong><\/p>\n
\nSpectacolul continentului negru va fi fascinant pentru Eugen \u015etef\u0103nescu. Aici are parte de o via\u0163\u0103 pus\u0103 \u00een slujba binelui pentru cei din jur, o via\u0163\u0103 \u00een care reu\u015fe\u015fte s\u0103 dezlege tainele sufletului omului simplu, \u00een care-i \u00een\u0163elege zbaterile \u015fi lupt\u0103 pentru evolu\u0163ia \u015fi prosperitatea lui. Experien\u0163e de neuitat va avea \u00eentr-o lume diferit\u0103 de cea \u00een care tr\u0103ise \u015fi unde-\u015fi g\u0103se\u015fte acel cr\u00e2mpei de lini\u015fte dup\u0103 care sufletul s\u0103u t\u00e2njea de mult\u2026<\/strong>
\n Zece ani petrece \u00een Maroc, lucr\u00e2nd \u00een cadrul Institutului Na\u0163ional de Cercet\u0103ri Agronomice din Rabat, ca specialist \u00een domeniul fitoecologiei, \u00een care \u00ee\u015fi luase doctoratul. Pred\u0103 la diferite facult\u0103\u0163i de profil din Maroc \u015fi are o bogat\u0103 activitate de cercetare \u015ftiin\u0163ific\u0103.<\/strong>
\n Ca expert FAO \u00een cadrul Na\u0163iunilor Unite, va lucra \u00eenc\u0103 timp \u00eendelungat \u00een Africa. Cu toate inconvenientele \u015fi greut\u0103\u0163ile \u00eent\u00e2mpinate, ador\u0103 munca sa pe continentul african \u015fi r\u00e2m\u00e2ne aici timp de 26 de ani, cu mici pauze pentru concedii \u015fi deplas\u0103ri la Roma, la sediul FAO, unde se \u00eencheiau contractele, sau \u00een misiuni scurte, unde este trimis de institu\u0163ia pentru care lucra.<\/strong>
\n Dup\u0103 zece ani petrecu\u0163i \u00een Maroc, \u00eentre anii 1961 \u015fi 1971, Genu \u015etef\u0103nescu va fi trimis pentru urm\u0103torii doi ani \u00een Tanzania, unde conduce importante proiecte de dezvoltare \u00een domeniul agriculturii \u015fi domeniilor conexe. Nu va uita niciodat\u0103 perioada tanzanian\u0103, pentru c\u0103 aici are o experien\u0163\u0103 unic\u0103: ascensiunea pe Kilimanjaro. O neglijen\u0163\u0103 care-l putea costa pierderea vederii, din fericire nu are urm\u0103ri: nu \u015ftie s\u0103-\u015fi protejeze ochii cu ochelari speciali \u015fi, ajung\u00e2nd \u00een v\u00e2rf, din cauza luminii foarte puternice, la intrarea \u00een ad\u0103post nu mai vede nimic \u015fi are dureri \u00eengrozitoare timp de cinci zile. Norocul \u00eei sur\u00e2de \u00eens\u0103 \u015fi, treptat, \u00ee\u015fi recap\u0103t\u0103 vederea. Se pare c\u0103 Eugen \u015etef\u0103nescu a fost rom\u00e2nul care a escaladat pentru prima dat\u0103 masivul Kilimanjaro.<\/strong>
\n Anul 1973 \u00eel duce spre Nigeria, unde r\u0103m\u00e2ne doar un an, ca expert \u00een amenaj\u0103ri de drumuri \u015fi dezvoltarea de resurse pastorale \u015fi ape minerale.<\/strong>
\n \u00cel fascineaz\u0103 locurile \u015fi oamenii, cu specificitatea lor, absolut \u00een toate regiunile africane \u00een care a lucrat. \u00cen \u00eensemn\u0103rile sale despre Africa, el spune c\u0103 aici a g\u0103sit ceva din lini\u015ftea sufletului, \u00eentre oamenii ace\u015ftia obidi\u0163i, dar \u00eenc\u0103 r\u0103bd\u0103tori, cu grumazul \u00een juguri grele, \u00eemp\u0103ca\u0163i oarecum cu soarta\u2026<\/strong>
\n Revine \u00een Maroc \u00een perioada 1974-1976, unde parc\u0103 via\u0163a nu era aceea\u015fi pe care o l\u0103sase \u00een urm\u0103 cu trei ani, iar apoi continu\u0103 periplul african \u015fi merge \u00een Libia generalului Gaddafi, pentru urm\u0103torii doi ani. Aici are ocazia s\u0103-l cunoasc\u0103 pe pre\u015fedintele Gaddafi \u015fi, \u00een misiunea sa de expert ecologist de p\u0103\u015funi, ca dezvoltator al regiunilor neagricole, timp de dou\u0103 s\u0103pt\u0103m\u00e2ni, are ocazia s\u0103 stea \u00een compania pre\u015fedintelui Gaddafi \u015fi s\u0103 locuiasc\u0103 \u00een acela\u015fi cort. \u00centr-o sear\u0103, generalul l-a surprins cu o \u00eentrebare: \u015etef\u0103nescule, am \u00een\u0163eles din discu\u0163iile avute \u015fi din atitudinea ta c\u0103 e\u015fti din Rom\u00e2nia. Da? V\u0103d c\u0103 sus\u0163ii Rom\u00e2nia, dar nu e\u015fti reprezentantul ei aici, la noi. De ce? Nu cumva e\u015fti \u00een rela\u0163ii proaste cu prietenul meu, Ceau\u015fescu? Genu i-a explicat pe ocolite situa\u0163ia, f\u0103r\u0103 s\u0103-\u015fi decline orientarea anticomunist\u0103, dar punct\u00e2nd aspecte care generalului nu i-au sc\u0103pat: \u015etef\u0103nescule, v\u0103d c\u0103 e\u015fti \u00een tem\u0103 cu politica. Oare s\u0103 m\u0103 \u00een\u015fel \u00een leg\u0103tur\u0103 cu prietenul meu, Ceau\u015fescu? Vom vedea pe parcurs! Acum te rog s\u0103 te ocupi de p\u0103\u015funi, de arbu\u015fti, de ce \u015ftii tu, dar s\u0103-mi faci o gr\u0103din\u0103 din acest de\u015fert!<\/strong>
\n \u00cen Mozambic, lucreaz\u0103 \u00een perioada 1979-1982, ca \u015fef de grup \u015fi expert FAO, ecologist, dup\u0103 care, timp de cinci ani, este Director interna\u0163ional de proiecte, Conslier tehnic principal \u015fi Expert agro-silvo-pastoral \u00een Guineea. Recunoa\u015fterea activit\u0103\u0163ii sale deosebite \u00een aceast\u0103 \u0163ar\u0103 a venit sub forma unui Document de satisfac\u0163ie \u015fi mul\u0163umiri din partea guvernului acestei \u0163\u0103ri \u015fi prin decret preziden\u0163ial semnat de generalul Lussana Conte; o mare regiune re\u00eemp\u0103durit\u0103 prin proiectul condus de el prime\u015fte denumirea Domeniul EUGENE \u015eTEF\u0102NESCU.<\/strong>
\n A\u015fa s-a \u00eencheiat activitatea inginerului rom\u00e2n, ca expert FAO, pentru c\u0103 dup\u0103 misiunea mozambican\u0103 se va pensiona.<\/strong>
\n \u00cen perioada \u00een care st\u0103 departe de Canada \u015fi lucreaz\u0103 \u00een Africa, Genu cump\u0103r\u0103 o vil\u0103 \u00een Spania, care-i va fi loc de refugiu \u015fi oaz\u0103 de lini\u015fte, \u00een Andaluzia, la Marbella, pe malul Mediteranei. Aici \u00ee\u015fi adun\u0103, unul c\u00e2te unul, g\u00e2ndurile, \u00ee\u015fi or\u00e2nduie\u015fte \u015fi \u00ee\u015fi p\u0103streaz\u0103 cu sfin\u0163enie amintirile, privind adeseori cu nostalgie \u00eendep\u0103rtata zare, \u00een care se ascund tainele unei vie\u0163i petrecute pe un continent numit Africa\u2026<\/strong><\/p>\n
\nMajoritatea prietenilor rom\u00e2ni nec\u0103s\u0103tori\u0163i ai lui Dumitru Sinu \u00ee\u015fi luaser\u0103 neveste canadience, doar Titi Filip se orientase spre frumoasa lui grecoaic\u0103.<\/strong>
\n Eugen \u015etef\u0103nescu se c\u0103s\u0103torise cu o s\u00e2rboaic\u0103, originar\u0103 din Banatul S\u00e2rbesc, inteligent\u0103, ce studiase la o universitate din Rom\u00e2nia \u015fi care vorbea perfect franceza, engleza, germana, s\u00e2rba \u015fi rom\u00e2na. \u201eAvea o voce frumoas\u0103 \u015fi c\u00e2nta \u00een corul unei biserici din Montreal\u201d \u2013 \u00ee\u015fi aminte\u015fte nea Mitic\u0103.<\/strong>
\n Cu o atrac\u0163ie deosebit\u0103 spre str\u0103lucirea banului, Z\u00e2na \u2013 pentru c\u0103 a\u015fa se nume\u015fte doamna \u015etef\u0103nescu \u2013, dorea ca Eugen s\u0103 fac\u0103 mul\u0163i bani, se agita, se consuma \u015fi-l impulsiona mereu pentru a c\u00e2\u015ftiga c\u00e2t mai mult. Probabil c\u0103 a\u015fa a ajuns s\u0103 stea o perioad\u0103 destul de \u00eensemnat\u0103, 26 de ani, \u00een Africa. \u201eEugen era mult mai molcom, mai calm, mai relaxat\u201d \u2013 \u00eemi spune z\u00e2mbind nea Mitic\u0103.<\/strong>
\n Doi copii au avut Z\u00e2na \u015fi Eugen: o fat\u0103, pe nume Mariana \u015fi pe Paul, un copil deosebit \u015fi foarte ata\u015fat de tat\u0103l s\u0103u. Cu el mergea Genu la vila pe care o avea familia la Marbella, \u00een Spania. Mariana \u015fi mama ei nu erau \u00eenc\u00e2ntate de re\u015fedin\u0163a spaniol\u0103, fapt pentru care, dup\u0103 moartea so\u0163ului s\u0103u, Z\u00e2na o vinde.<\/strong>
\n Mariana, fiica lui Eugen, acum \u00een v\u00e2rst\u0103 de 53 de ani, a fost \u00eendrumat\u0103 de mama sa s\u0103 fac\u0103 medicina. A ascultat-o, urm\u00e2nd cursurile facult\u0103\u0163ii de profil \u00een Rom\u00e2nia, la Facultatea de Medicin\u0103 \u015fi Faramacie din Cluj, dar la \u00eentoarcere i-a spus mamei sale c\u0103, de\u015fi este licen\u0163iat\u0103\u2026, nu va profesa niciodat\u0103 meseria de medic.<\/strong>
\n Dar, cum de cele mai multe ori, necazurile nu se sfiesc s\u0103 apar\u0103, ca un blestem al sor\u0163ii, un eveniment cutremur\u0103tor afecteaz\u0103 pentru totdeauna lini\u015ftea \u015fi mul\u0163umirea familiei \u015etef\u0103nescu\u2026<\/strong>
\n Tragedia familiei \u015etef\u0103nescu \u2013 C\u00e2nd e\u015fti nevoit s\u0103-\u0163i \u00eengropi propriul copil\u2026<\/strong>
\n Din nefericire, \u00een a doua zi de Cr\u0103ciun a anului 1988, armonia \u015fi lini\u015ftea familiei \u015etef\u0103nescu se zguduie din temelii: un accident stupid produs pe p\u00e2rtia de schi din Saint Sauveur des Monts \u00eel smulge pe Paul, de numai 23 de ani, de l\u00e2ng\u0103 cei dragi\u2026 Doar cu c\u00e2teva ore \u00eenainte, Paul se desp\u0103r\u0163ise de ai s\u0103i \u00een casa familiei Bumbaru, unde petreceau al\u0103turi de prieteni Sfintele S\u0103rb\u0103tori ale Cr\u0103ciunului, \u00eentr-un mod pu\u0163in mai ciudat dec\u00e2t de alte d\u0103\u0163i, presim\u0163ind parc\u0103 faptul c\u0103 nu-i va mai vedea niciodat\u0103 pe cei dragi\u2026<\/strong>
\n Vestea nenorocirii a venit ca o lovitur\u0103 de tr\u0103snet asupra familiei \u015etef\u0103nescu. \u201eRadu Bumbaru l-a dus pe Genu de la Montreal la locul accidentului \u2013 m\u0103 l\u0103mure\u015fte nea Mitic\u0103 \u2013 a fost cel mai cumplit drum pe care l-a parcurs vreodat\u0103, pentru c\u0103 Genu era at\u00e2t de marcat de dispari\u0163ia prematur\u0103 a lui Paul, \u00eenc\u00e2t pl\u00e2ngea \u015fi-i vorbea copilului s\u0103u pe tot parcursul drumului spre p\u00e2rtia uciga\u015f\u0103\u2026\u201d<\/strong>
\n Orice \u00eencercare de salvare a t\u00e2n\u0103rului \u015etef\u0103nescu a fost zadarnic\u0103: \u00een timpul accidentului, creierul lui Paul fusese zdrobit complet. Doar aparatele l-au mai \u0163inut \u00een via\u0163\u0103 p\u00e2n\u0103 la sosirea p\u0103rintelui s\u0103u la spitalul din Saint Sauveur. A fost transportat de urgen\u0163\u0103 la spitalul din Montreal, conectat la aparatele care-l \u0163ineau \u00eenc\u0103 artificial \u00een via\u0163\u0103. Cu toate eforturile medicilor de-aici, inima lui Paul \u015etef\u0103nescu a \u00eencetat s\u0103 mai bat\u0103, plec\u00e2nd spre locurile lini\u015ftii ve\u015fnice \u015fi l\u0103s\u00e2nd \u00een urm\u0103 o mare de \u00eentristare \u015fi durere\u2026<\/strong>
\n Cea mai trist\u0103 \u00eenmorm\u00e2ntare din comunitatea rom\u00e2neasc\u0103 a acelor vremuri a fost cea a lui Paul \u015etef\u0103nescu. P\u0103rintele Popescu a oficiat o slujb\u0103 care a r\u0103mas mult timp dup\u0103 aceea \u00een memoria celor prezen\u0163i, al\u0103turi de imaginea \u00eendr\u0103gitului t\u00e2n\u0103r. Toat\u0103 suflarea rom\u00e2neasc\u0103 din Montreal era \u00een doliu, pe fe\u0163ele lor se citea durerea \u015fi compasiunea pentru o familie iubit\u0103 \u015fi respectat\u0103 de to\u0163i.<\/strong>
\n Nimic n-a mai fost la fel \u00een existen\u0163a lui Genu dup\u0103 tragica dispari\u0163ie a fiului s\u0103u. \u00cen sufletul celor dragi a r\u0103mas un gol imens pe care nimic \u015fi nimeni nu l-a putut umple vreodat\u0103. Dintre ei plecase un \u00eenger, un t\u00e2n\u0103r frumos \u015fi inteligent care peste pu\u0163in timp, la 15 aprilie 1989, urma s\u0103 intre \u00een posesia diplomei universitare\u2026<\/strong>
\n M-a impresionat \u00een mod deosebit o scrisoare pe care Dumitru Sinu o prime\u015fte de la Genu, la o lun\u0103 dup\u0103 pierderea lui Paul\u2026 Oric\u00e2t ai fi de tare, la citirea ei este imposibil s\u0103 nu-\u0163i curg\u0103 m\u0103car c\u00e2teva lacrimi:<\/strong>
\n Montreal, 29 ianuarie 1989<\/strong>
\n Dragii no\u015ftri,<\/strong>
\n Cu o profund\u0103 durere \u00een suflet v\u0103 anun\u0163\u0103m plecarea din s\u00e2nul familiei noastre a celui care a fost PAUL \u015eTEF\u0102NESCU, 23 de ani, scumpul \u015fi unicul nostru fiu. El ne-a p\u0103r\u0103sit pentru totdeauna, trec\u00e2nd pragul ve\u015fniciei \u00eentr-o lume mai bun\u0103 \u015fi mai dreapt\u0103, \u00abacolo unde nu e durere, nici \u00eentristare, nici suspin, ci via\u0163\u0103 f\u0103r\u0103 de sf\u00e2r\u015fit\u00bb\u2026<\/strong>
\n \u00cen seara zilei de 26 decembrie 1988 \u2013 a doua zi de Cr\u0103ciun \u2013, la ora \u015fapte, Paul \u015fi-a dat sufletul la Sta\u0163iunea Turistic\u0103 de schi,Saint Sauveur des Monts, la o distan\u0163\u0103 de 50 km de Montreal. \u00cen dup\u0103-amiaza acelei zile ne aflam cu to\u0163ii \u00een casa familiei prietenului nostru, Radu Bumbaru, care are trei copii cu care Paul era demult legat ca prieten, tr\u0103ind zilnic \u00een mijlocul lor. Era ora trei dup\u0103-amiaz\u0103 \u015fi copiii \u00ee\u015fi preg\u0103teau schiurile s\u0103 plece pe munte. Era s\u0103rb\u0103toarea Cr\u0103ciunului. Eu \u015fi cu Radu ne preg\u0103team s\u0103 mergem la Titi Filip, bun \u015fi vechi prieten din Vancouver, care ne invitase s\u0103 bem un p\u0103h\u0103rel de \u00abvinelo\u00bb preparat din strugurii lui din curte. Se apropia momentul plec\u0103rii, 15.30 \u015fi Paul, ca de obicei, cu bun sim\u0163, a venit s\u0103-\u015fi ia r\u0103mas bun \u015fi s\u0103-mi ureze \u201epetrecere frumoas\u0103\u201d. M-a str\u00e2ns puternic \u00een bra\u0163e, parc\u0103 mai mult ca alt\u0103dat\u0103, p\u00e2n\u0103 ce fluxul sentimentelor se \u00eencruci\u015far\u0103 cu afec\u0163iune reciproc\u0103. Voiam s\u0103 m\u0103 desfac din bra\u0163ele lui, dar Paul nu m\u0103 l\u0103sa. Str\u00e2ng\u00e2ndu-m\u0103 parc\u0103 mai tare, \u015fi-a pus obrazul l\u00e2ng\u0103 al meu \u015fi mi-a spus simplu: \u00abAu revoir, Papa!\u00bb Emo\u0163ionat, l-am \u00eentrebat: Paulic\u0103, spune, c\u00e2nd te \u00eentorci acas\u0103? Veni\u0163i \u00een aceast\u0103 sear\u0103? S-a uitat oarecum \u00eencurcat, apoi c\u0103tre colegii lui care \u00eel a\u015fteptau, \u015fi mi-a spus: \u00abTat\u0103, nu \u015ftiu c\u00e2nd. Nu depinde de mine!\u2026.\u00bb Bine, bine, dac\u0103 nu veni\u0163i \u00een noaptea asta \u00eenseamn\u0103 c\u0103 veni\u0163i diminea\u0163a, nu? Mi-a r\u0103spuns \u00eens\u0103 Doru: \u00abS-ar putea s\u0103 petrecem \u00een aceast\u0103 noapte la Alain, ca \u015fi noaptea trecut\u0103, el are o caban\u0103 la 15 minute de Saint Sauveur. E posibil s\u0103 venim chiar \u00een aceast\u0103 sear\u0103!\u00bb<\/strong>
\n Paul din nou s-a uitat ciudat spre mine, m-a str\u00e2ns \u00een bra\u0163e, avertiz\u00e2ndu-m\u0103 parc\u0103 pentru nedumerirea mea, spun\u00e2nd: \u00abBye, bye, mon Papa!\u00bb I-am f\u0103cut semn de adio cu m\u00e2na, privind \u00een ochii lui ce m\u0103 urm\u0103reau. Atunci am sim\u0163it o triste\u0163e profund\u0103 uit\u00e2ndu-m\u0103 la to\u0163i trei, la tinere\u0163ea lor. Nu \u015ftiu de ce m-am g\u00e2ndit la tinere\u0163ea lor!<\/strong>
\n Seara, pe la opt, m-am \u00eentors acas\u0103, m-am dezbr\u0103cat de hainele iernii \u015fi am intrat \u00een buc\u0103t\u0103rie s\u0103 ciupesc ceva din bun\u0103t\u0103\u0163ile Cr\u0103ciunului, c\u00e2nd am auzit telefonul zb\u00e2rn\u00e2ind ca niciodat\u0103. De la cap\u0103tul firului am auzit: \u00abAici e Stanley de la Saint Jerome, Paul a avut un accident grav la Saint Sauver \u015fi acum este aici, \u00een spital, incon\u015ftient!\u00bb Am fost\u2026 parc\u0103 electrocutat \u015fi am \u0163ipat: Ce spui tu Stanley, Paul al meu, Paul al nostru e grav r\u0103nit ? dup\u0103 care am strigat spre Z\u00e2na care st\u0103tea \u00een pat: Mami, mami, Paul al nostru a avut accident grav \u015fi este \u00een Spitalul Saint Jerome! Z\u00e2na \u0163ip\u0103 \u00eengrozit\u0103: \u00abCe spui tu de Paul\u2026 grav, spital? Las\u0103, Dumnezeu e cu noi! Du-te \u00eendat\u0103 la Radu \u015fi pleca\u0163i cu ma\u015fina la spital!\u00bb<\/strong>
\n Am plecat valv\u00e2rtej, ca un nebun, \u00eembr\u0103cat sumar pe un ger \u015fi v\u00e2nt siberian, cumplit, la Radu, cu care am pornit pe un traseu de 50 km, dificil din cauza z\u0103pezii \u015fi a v\u00e2ntului puternic. M\u0103 oboseau luminile ma\u015finilor ce veneau din fa\u0163\u0103 \u015fi m\u0103 ap\u0103sau g\u00e2ndurile funeste\u2026 Am \u00eenceput s\u0103-l chem pl\u00e2ng\u00e2nd pe copilul meu: Paulic\u0103 scump \u015fi drag, nu ne p\u0103r\u0103si! Vino acas\u0103, nu ne l\u0103sa singuri! Oh, Dumnezeule, nu ne lovi, nu-l lua pe Paulic\u0103! Presim\u0163eam sf\u00e2r\u015fitul, iar Radu \u00eencerca s\u0103 m\u0103 calmeze: \u00abGenule, nu te alarma, poate e r\u0103nit \u015fi orice r\u0103nit se poate reface, se vindec\u0103. Paul este t\u00e2n\u0103r, s\u0103n\u0103tos \u015fi puternic, rezistent.\u00bb<\/strong>
\n C\u00e2nd am ajuns la spital, Paul era \u00eentins pe un pat mobil de opera\u0163ie cu aparatele de \u00eentre\u0163inere artificial\u0103. L\u00e2ng\u0103 el, doctorii \u015fi Stanley, prietenul lui \u015fi martor la accident, care pl\u00e2ngea, pl\u00e2ngea necontenit, \u00eembr\u0103\u0163i\u015f\u00e2ndu-m\u0103. \u00abPaul ne p\u0103r\u0103se\u015fte, Paul va\u2026.\u00bb M-am apropiat cu team\u0103 de corpul lui acoperit de un giulgiu alb p\u00e2n\u0103 la piept. Dormea frumos \u015fi dulce\u2026 Respira\u2026 gra\u0163ie aparatelor, iar inima b\u0103tea la fel. I-am s\u0103rutat ochii \u00eenchi\u015fi \u015fi fruntea lui tot a\u015fa de frumoas\u0103, senin\u0103 \u015fi cald\u0103 \u015fi am \u00eenceput, printre hohote potolite s\u0103 \u00eeng\u00e2n, a\u015fa disperat cum eram: Scumpul nostru Paulic\u0103, nu ne l\u0103sa, nu ne p\u0103r\u0103si, vino la tine acas\u0103, te vom \u00eens\u0103n\u0103to\u015fi! I-am luat m\u00e2na dreapt\u0103, \u00eenc\u0103 fierbinte, degetele unul c\u00e2te unul, s\u0103rut\u00e2ndu-le st\u00e2nd \u00een genunchi. M-am ridicat \u015fi am pus urechea \u00een dreptul inimii, i-am s\u0103rutat p\u0103rul c\u00e2rlion\u0163at. Dar i-am remarcat capul lui frumos, frumos, u\u015for tumefiat, \u015fi cicatricele din partea dreapt\u0103, l\u00e2ng\u0103 ochi \u015fi pe obraz, \u00eenchise de doctori. Pl\u00e2ngeam, pentru c\u0103 nu-mi venea s\u0103 cred ochilor. M\u0103 sim\u0163eam un spectator \u00een fa\u0163a unui ecran str\u0103in\u2026 Doamne, ce spectacol!!!<\/strong>
\n Au venit docorii \u015fi mi-au spus c\u0103 trebuie transportat de urgen\u0163\u0103 la Spitalul din Montreal, sec\u0163ia neurologie, deoarce cazul este foarte grav \u015fi este nevoie de speciali\u015fti. A fost a\u015fezat \u00eentr-o ambulan\u0163\u0103 \u00een urma c\u0103reia ne-am \u00eencolonat \u015fi noi. Din sala de a\u015fteptare a Spitalului General din ora\u015ful nostru i-am telefonat Z\u00e2nei s\u0103 se roage p\u00e2n\u0103 ni se va da sentin\u0163a medical\u0103. Fusesem avertiza\u0163i de medic c\u0103 sunt \u015fanse minime de supravie\u0163uire, creierul fiind zdrobit, dar \u00abs\u0103 mai a\u015ftept\u0103m \u015fi concluzia medicilor operatori, poate vor g\u0103si o parte intact\u0103, capabil\u0103 s\u0103 mai r\u0103spund\u0103\u00bb, a \u00eencheiat interlocutorul nostru. Dup\u0103 c\u00e2teva momente, doctorul m-a luat de bra\u0163 de l\u00e2ng\u0103 Radu \u015fi am intrat \u00eentr-o sal\u0103 unde urma s\u0103-mi comunice starea de fapt \u00een care era Paul\u2026 Pl\u00e2ngeam \u00een hohote \u015fi \u00eel chemam pe Paulic\u0103 s\u0103-mi r\u0103spund\u0103. Nu puteam s\u0103 stau jos, cum m\u0103 ruga medicul\u2026 Ie\u015feam afar\u0103, umblam ca un bezmetic prin saloanele pline de lumea care \u00ee\u015fi a\u015ftepta alte verdicte \u015fi reveneam la locul ce mi se p\u0103rea sufocant\u2026<\/strong>
\n A\u015fteptarea a fost lung\u0103 \u015fi chinuitoare, p\u00e2n\u0103 c\u00e2nd, \u00een jurul orei 11 din noapte, a venit medicul specialist, un t\u00e2n\u0103r de 40-45 de ani, care s-a a\u015fezat pe sofa l\u00e2ng\u0103 mine \u015fi mi-a spus: \u00ab,\u00cemi pare nespus de r\u0103u s\u0103 v\u0103 anun\u0163 c\u0103 nu mai este nicio speran\u0163\u0103. Am \u00eencercat imposibilul, absolut tot ce se putea face, dar creierul nu mai r\u0103spunde. Paul este mort\u00bb.<\/strong>
\n C\u00e2nd am auzit aceste cuvinte, mi s-a t\u0103iat respira\u0163ia. Am crezut c\u0103 se pr\u0103bu\u015fe\u015fte cerul peste mine \u015fi am ridicat instinctiv ochii spre nev\u0103zutul cer \u015fi am \u00eenceput: Doamne, cum este posibil? Paul nu poate muri \u015fi nu este mort! Nu pot s\u0103 cred c\u0103 Paul\u2026 N-am putut s\u0103 mai pronun\u0163 cuv\u00e2ntul\u2026 Apoi, disperat, mi-am aruncat privirea spre medic: Doctore, trebuie s\u0103 \u00eencerca\u0163i s\u0103-l salva\u0163i. V\u0103 rog, v\u0103 implor s\u0103 face\u0163i tot posibilul, s\u0103 chema\u0163i cei mai mari speciali\u015fti, c\u0103ci am posibilit\u0103\u0163i! V\u0103 implor, \u00eencerca\u0163i, doctore! Dar am primit un r\u0103spuns crud: \u00abNu se poate face nimic! Creierul este distrus complet. PAUL ESTE MORT!\u00bb Cu hohote, \u00een disperare, am mai \u00eencercat: Doctore drag\u0103, \u015ftiin\u0163a de azi este de partea omului, mai \u00eencerca\u0163i! \u015ei din nou doctorul: \u00ab\u00cen asemenea cazuri \u015ftiin\u0163a nu este capabil\u0103 \u015fi nu poate face nimic, este limitat\u0103 \u00een cazul de fa\u0163\u0103. Nu poate fi niciun miracol. Paul este definitiv mort \u00een acest moment!\u00bb Iar eu am \u00eencremenit. N-am mai spus nimic. Mi-am pus c\u0103ciula pe care o cump\u0103rasem din Constan\u0163a vara trecut\u0103 cu Strahi \u015fi am ie\u015fit cl\u0103tin\u00e2ndu-m\u0103 afar\u0103 pe coridor, unde m\u0103 a\u015fteptau Radu \u015fi Stanley. Au \u00een\u0163eles totul! Ne-am \u00eembr\u0103\u0163i\u015fat to\u0163i trei pl\u00e2ng\u00e2nd \u00een hohote \u015fi l-am rugat pe Radu s\u0103-mi g\u0103seasc\u0103 un telefon prin s\u0103lile spitalului s-o anun\u0163 pe Z\u00e2na. La cap\u0103tul firului am auzit vocea \u00een\u0103bu\u015fit\u0103 a Z\u00e2nei: \u00abPapa! Deci PAUL ESTE MORT? Ce putem face! A\u015fa a vrut Dumnezeu! S\u0103rmanul Paulic\u0103 cel scump\u2026 cum ne-a p\u0103r\u0103sit ! Venim,venim!\u00bb<\/strong>
\n \u2026\u2026\u2026\u2026\u2026\u2026\u2026\u2026\u2026\u2026\u2026\u2026\u2026\u2026\u2026\u2026\u2026\u2026\u2026\u2026\u2026\u2026\u2026\u2026\u2026\u2026\u2026\u2026\u2026\u2026\u2026\u2026\u2026<\/strong>
\n \u00cen seara zilei de 27 decembrie, corpul lui Paul a fost trimis de Spital la o cas\u0103 funerar\u0103, pentru a fi preg\u0103tit de \u00eenhumare, opera\u0163ie efectuat\u0103 \u00een ziua urm\u0103toare. Iar dup\u0103 amiaza acelea\u015fi zile sicriul deschis \u015fi \u00eempodobit cu flori a fost depus la \u201eChapelle ardante\u201d a casei de pompe funebre, unde lumea putea s\u0103 treac\u0103 \u015fi s\u0103-\u015fi lase floarea \u015fi lacrima la desp\u0103r\u0163irea de cel ce le-a fost drag. Erau a\u015fezate atunci patru sicrie \u2013 Pietro Pellegrino, Paul \u015etef\u0103nescu, Michel Hanna \u015fi Albert Convey.<\/strong>
\n Z\u00e2na a stat permanent \u00een genunchi la capul lui, citind din c\u0103r\u0163ile de rug\u0103ciuni. La rug\u0103mintea ei \u015fi a unor prieteni, sicriul a fost \u00eenchis, fiindc\u0103 Paul nu mai sem\u0103na cu el \u015fi trebuia p\u0103strat\u0103 imaginea celui ce a fost. Salonul mortuar se umpluse de tineri \u015fi tinere care se rugau \u015fi pl\u00e2ngeau f\u0103r\u0103 \u00eencetare. Flori \u015fi coroane nesf\u00e2r\u015fite. Au r\u0103mas mul\u0163i peste noapte l\u00e2ng\u0103 sicriul celui ce era gata s\u0103 treac\u0103 frontiera dintre cele dou\u0103 lumi a doua zi, Paul, cel c\u0103ruia cei ce l-au iubit nespus de mult i-au trimis scrisori, flori sau au depus bani \u00een numele lui la diferite institute sociale de cercet\u0103ri medicale, la institute de s\u0103dire a arborilor care s\u0103-i poarte numele lui \u00een \u0162ara Sf\u00e2nt\u0103. Unii au compus poeme care au fost prinse de coroanele cu flori din diferite zone, al\u0103turi de telegrame, de multele scrisori sosite din Europa, Africa, America, pe unde umblase el \u015fi \u00ee\u015fi f\u0103cuse numero\u015fi prieteni, prietene\u2026<\/strong>
\n Joi, 29 decembrie, diminea\u0163a, la ora 10.00, ne-am prezentat la Pompe Funebre, de unde am pornit cu dubi\u0163a neagr\u0103 urmat\u0103 de zeci de ma\u015fini spre Biserica rom\u00e2neasc\u0103 \u201eBuna Vestire\u201d, pentru slujb\u0103. L\u0103ca\u015ful era arhiplin de lume, care a ascultat pl\u00e2ng\u00e2nd slujba superb\u0103 a p\u0103rintelui Popescu, ce abia putea s\u0103 c\u00e2nte din cauza pl\u00e2nsului, iar predica d\u00e2nsului a fost iar\u0103\u015fi prilej de valuri de pl\u00e2nsete \u00een l\u0103ca\u015ful inundat de lumini \u015fi lum\u00e2n\u0103ri aprinse \u00een toate ungherele. Dup\u0103 ce p\u0103rintele \u015fi-a \u00eencheiat cuv\u00e2ntul de desp\u0103r\u0163ire, colegii \u015fi prietenii lui Paul au ridicat \u00een pl\u00e2nsete sicriul \u015fi l-au a\u015fezat \u00een carul mortuar.<\/strong>
\n Am pornit spre cimitir. Mergeam al\u0103turi de Z\u00e2na \u015fi Andreea, de Anca \u015fi Louise, zdrobi\u0163i de durere. Scene teribile, cutremur\u0103toare, pe un frig de \u201313 grade ce coborau vertiginos cu c\u00e2t ne apropiam de locul de veci aproape de v\u00e2rful muntelui. Sicriul, pe buza gropii cu p\u0103m\u00e2nt negru \u00eenghe\u0163at, a fost cobor\u00e2t dup\u0103 ultima slujb\u0103 a preotului \u00een spa\u0163iul ad\u00e2nc \u015fi \u00eentunecos, a\u015fa cum a dorit Z\u00e2na, s\u0103 aib\u0103 \u015fi ea spa\u0163iu deasupra lui m\u00e2ine-poim\u00e2ine, a\u015fa cum \u00eei este r\u00e2nduit. Scenele de adio, de desp\u0103r\u0163irea p\u0103m\u00e2nteasc\u0103 nu se pot descrie. Este imposibil de relatat momentele de dramatism colectiv. \u015ei nu pot dec\u00e2t s\u0103 fac loc memoriei, s\u0103 pot re\u0163ine imagini, ca apoi s\u0103 \u00eencerc s\u0103 povestesc dup\u0103 timp ce s-a \u00eent\u00e2mplat \u015fi cum a fost atunci. Pentru moment nu puteam s\u0103 \u00een\u0163eleg ce se \u00eent\u00e2mpla, nu \u00een\u0163elegeam de ce s\u0103 plece el acum \u015fi nu dup\u0103 plecarea mea\u2026.! S-au perindat to\u0163i prin fa\u0163a gropii \u00een timp ce p\u0103rintele cu c\u0103delni\u0163a ne \u00eendemna s\u0103 fim tari, s\u0103 suport\u0103m calvarul\u2026 Dar cum s\u0103 fim tari!?<\/strong>
\n Ast\u0103zi, 27 ianuarie 1989, la o lun\u0103 dup\u0103 ce l-am a\u015fezat \u00een noua lui cas\u0103 pe Paulic\u0103 la Cimitirul Mont Royal, \u00een sec\u0163ia Mountain View, cum a dorit Z\u00e2na, ca el s\u0103 priveasc\u0103 de sus casa p\u0103rinteasc\u0103, liceul Stanislas unde studiase, am fost cu Radu la cimitir s\u0103 depunem flori, s\u0103 aprindem lum\u00e2n\u0103rile de veghe. Am g\u0103sit crucea de lemn scris\u0103 de mine \u015fi sculptat\u0103 de Radu smuls\u0103 din loc, luat\u0103 de v\u00e2nt. Am luat-o cu mine acas\u0103 pe un ger cumplit, s\u0103 dorm l\u00e2ng\u0103 el p\u00e2n\u0103 se va face timp prielnic. \u015ei Paul, dup\u0103 o lun\u0103 petrecut\u0103 \u00een p\u0103m\u00e2ntul \u00eenghe\u0163at, se \u00eentoarce acas\u0103, la c\u0103ldur\u0103! Doamne\u2026..!<\/strong>
\n De la moartea lui, nu ne g\u0103sim lini\u015ftea \u015fi nici locul \u00een societate. Nu ne mai intereseaz\u0103 nimic! Valorile omene\u015fti, apreciate c\u00e2ndva, \u015fi-au pierdut esen\u0163a. \u00cen casa noastr\u0103 mereu vesel\u0103 \u015fi cald\u0103 c\u00e2ndva, c\u00e2nd exista el, troneaz\u0103 peste tot triste\u0163ea \u015fi frigul adus de pe muntele lui, unde se odihne\u015fte. Iar la subsol, \u00een micul \u015fi elegantul apartament unde \u00ee\u015fi petrecea timpul cu studiile, o candel\u0103 bleu-ciel lumineaz\u0103 \u00een deplin\u0103 t\u0103cere florile aduse de prieteni \u015fi de mama sa. Nu am schimbat nimic \u015fi nimic nu se va schimba p\u00e2n\u0103 c\u00e2nd\u2026 Nici m\u0103car patul, a\u015fa cum l-a l\u0103sat, \u00een dezordine, c\u00e2nd a plecat nu l-am schimbat. M\u0103 duc adesea la pupitrul lui de student, m\u0103 retrag pentru reculegere cu capul \u00eentre m\u00e2ini \u015fi pl\u00e2ng cum n-am pl\u00e2ns niciodat\u0103, \u00eencerc\u00e2nd s\u0103 \u00een\u0163eleg legile acestei vie\u0163i \u015fi semnifica\u0163ia lor \u00een timp \u015fi spa\u0163iu. \u00cel simt pe Paul l\u00e2ng\u0103 mine \u015fi orice zgomot, c\u00e2t de u\u015for, m\u0103 face s\u0103 tresar! \u201eA venit!\u201d Apoi reiau pl\u00e2nsul \u015fi adorm pe biroul lui peste care las s\u0103-mi cad\u0103 lacrimile p\u00e2n\u0103 c\u00e2nd vine cineva \u015fi m\u0103 cheam\u0103\u2026<\/strong>
\n Azi am primit scrisori din Guineea\u2026 \u00abNous sommes les fr\u00e9r\u00e8s de Paul, les enfants de Guinee, pleurons pour lui et prions Dieu de nous aider notre tour de revoir Paul et vivre avec lui toujours\u2026\u00bb<\/strong>
\n Dragii no\u015ftri, cople\u015fi\u0163i de durere f\u0103r\u0103 limite, v\u0103 \u00eencheiem aceste r\u00e2nduri: Paul b\u0103iatul nostru, care a\u015ftepta Diploma Universitar\u0103 pe data de 15 aprilie 1989, ziua \u00een care urma s\u0103 \u00eemplineasc\u0103 cele 24 de prim\u0103veri, a plecat f\u0103r\u0103 niciun mesaj, dintre noi. Cu el a plecat lumina str\u0103lucitoare, bucuria, n\u0103dejdea \u015fi lini\u015ftea casei noastre. Speran\u0163ele noastre s-au pr\u0103bu\u015fit, dar ne rug\u0103m pentru sufletul lui, pentru iertarea p\u0103catelor de adolescent, cu sau f\u0103r\u0103 voie, pe acest p\u0103m\u00e2nt, \u00een marea lui dragoste de oameni!\u2026<\/strong>
\n LA REVEDERE, PAULIC\u0102 CEL SCUMP \u015eI DRAG! TE VOM IUBI PE MAI DEPARTE, P\u00c2N\u0102 LA \u00ceNT\u00c2LNIREA DE DINCOLO, M\u00c2INE, POIM\u00c2INE, C\u00c2NDVA! ADIO, COPIL BUN \u015eI DRAG! ADIO, ADIO!<\/strong>
\n V\u0103 rug\u0103m \u015fi pe voi, dragii no\u015ftri care ve\u0163i citi aceste r\u00e2nduri, s\u0103 v\u0103 ruga\u0163i pentru odihna sufletului celui ce a fost Paul \u015etef\u0103nescu, n\u0103scut la 15 aprilie 1965 la Rabat, \u00een Maroc, \u015fi plecat f\u0103r\u0103 aviz la 26 decembrie 1988, la Montreal. Fie-i \u0163\u0103r\u00e2na u\u015foar\u0103!<\/strong>
\n Mama, tata \u015fi surioara LUI<\/strong>
\n P.S. \u00a0Adaug \u00een acest plic 10 fotografii f\u0103cute la ceremonia plec\u0103rii definitive a lui Paul \u015fi una din Africa. De asemenea, prima pagin\u0103 din ziarul local, cu aceea\u015fi tem\u0103 ce m\u0103 va urm\u0103ri toat\u0103 via\u0163a, care practic mi s-a terminat o dat\u0103 cu plecarea LUI..<\/strong>
\n Genu<\/strong>
\n Anii ce au urmat s-au scurs sub impactul acestui eveniment nefericit. Genu \u015fi Z\u00e2na \u015etef\u0103nescu nu \u015fi-au mai g\u0103sit niciodat\u0103 lini\u015ftea.<\/strong>
\n Eugen \u00ee\u015fi \u00eemp\u0103r\u0163ea timpul \u00eentre Canada \u015fi Marbella. \u00cen calitate de consultant tehnic, lucreaz\u0103 \u015fi dup\u0103 pensionare, sporadic, tot \u00een Africa: \u00een 1994, \u015fapte luni \u00een Mozambic \u015fi apoi \u00een 1994-1997 \u00een Zair \u2013 Congo.<\/strong>
\n Tot \u00een intervalul care a urmat, c\u0103l\u0103tore\u015fte mult, ajunge de c\u00e2teva ori \u00een Rom\u00e2nia, la \u00eent\u00e2lnirile colegiale ce marcau terminarea liceului, \u00eel viziteaz\u0103 pe Sandu Ionescu, \u00een Elve\u0163ia. \u00cen anul 2001, particip\u0103 la festivitatea de la Nancy organizat\u0103 cu prilejul \u00eemplinirii a 50 de ani de la terminarea facult\u0103\u0163ii, unde \u00eel \u00eenso\u0163esc Sandu Ionescu \u015fi George Cu\u015fa, fostul s\u0103u coleg de liceu. Tiberiu Cunia \u015fi Tibreric\u0103 Ionescu au fost absen\u0163i. George Cu\u015fa, \u00een schimb, a vorbit despre colegul lor, Tiberiu Cunia.<\/strong>
\n Ultimul drum \u00een \u0163ar\u0103 \u00eel face la celebrarea a 60 de ani de la terminarea liceului, \u00een 2004, pentru ca \u00een anul 2005 s\u0103 se \u00eemboln\u0103veasc\u0103 subit, secerat de un puternic accident vascular cerebral, care se produce la Marbella. Din Spania, va fi transportat de c\u0103tre familie \u00een 2006, \u00een Canada, iar la 29 decembrie 2009 se stinge din via\u0163\u0103 plec\u00e2nd spre ve\u015fnicii s\u0103-\u015fi \u00eent\u00e2lneasc\u0103 fiul\u2026<\/strong>
\n \u00cen discu\u0163ia cu Dumitru Sinu am surprins doar fr\u00e2nturi din via\u0163a celui pe care l-a cunoscut \u015fi l-a apreciat at\u00e2t de mult, dar c\u00e2te altele nu s-au \u00eent\u00e2mplat pe parcursul a peste 62 de ani de pribegie pe trei continente\u2026 \u00cen singur\u0103t\u0103\u0163ile sale, numai Genu \u015etef\u0103nescu \u015fi h\u00e2rtia de scris au \u015ftiut c\u00e2te tr\u0103iri, c\u00e2te g\u00e2nduri \u015fi c\u00e2te sentimente au pus st\u0103p\u00e2nire pe sufletul lui\u2026<\/strong><\/p>\n