{"id":45956,"date":"2019-11-04T08:37:43","date_gmt":"2019-11-04T08:37:43","guid":{"rendered":"http:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/?p=45956"},"modified":"2019-11-04T08:42:46","modified_gmt":"2019-11-04T08:42:46","slug":"al-florin-tene-eugen-ionescu-parintele-teatrului-absurdului-110-ani-de-la-nastere","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/2019\/11\/04\/al-florin-tene-eugen-ionescu-parintele-teatrului-absurdului-110-ani-de-la-nastere\/","title":{"rendered":"Al. Florin \u0162ENE: Eugen Ionescu p\u0103rintele teatrului absurdului – 110 ani de la na\u0219tere"},"content":{"rendered":"

\"\"<\/a><\/p>\n

F\u0103c\u00e2nd o statistic\u0103 sumar\u0103 am constatat c\u0103 persoanele n\u0103scute \u00een lunile octombrie, noiembrie \u0219i decembrie au \u00eenclina\u021bii spre literatur\u0103, art\u0103 \u0219i domeniul frumosului, printre ace\u0219tia sunt, \u00een literatura rom\u00e2n\u0103: Eugen Ionescu, Mihai Sadoveanu, Vasile Voiculescu, Labi\u0219, iar la ru\u0219i Dostoievski. Sunt doar c\u00e2teva exemple.S-ar putea ca anotimpul toamnei, frisonul nostalgiei, culorile anotimpului, temperatura zilelor s\u0103 influen\u021beze asupra psihicului \u0219i temperamentul noului n\u0103scut.
\nEugen Ionescu s-a n\u0103scut pe 26 noiembrie 1909 la Slatina, jude\u0163ul Olt. Mama lui, Marie-Th\u00e9r\u00e8se, n\u0103scut\u0103 Ipcar, era fiica unui inginer francez care lucra \u00een Rom\u00e2nia. Tat\u0103l, tot Eugen Ionescu, era avocat de meserie, \u00eens\u0103 a avut de-a lungul vie\u0163ii nenum\u0103rate func\u0163ii publice, fiind \u00een 1909, pentru c\u00e2teva luni, subprefect al jude\u0163ului Olt. \u00cen anul 1911, c\u00e2nd viitorul scriitor avea mai pu\u0163in de 2 ani, familia se mut\u0103 la Paris, unde tat\u0103l \u015fi-a continuat studiile la Facultatea de Drept. \u00centre timp, familia Ionescu avea s\u0103 se m\u0103reasc\u0103: au venit pe lume \u00eenc\u0103 doi copii, Marilina \u015fi Mircea, acesta din urm\u0103 fiind r\u0103pus de meningit\u0103 la numai 18 luni.<\/p>\n

Perioada petrecut\u0103 \u00een Rom\u00e2nia a fost un adev\u0103rat exil pentru scriitorul al c\u0103rui nume a devenit mai degrab\u0103 Eug\u00e8ne Ionesco, inventatorul teatrului absurd, dec\u00e2t simplu Eugen Ionescu. Nevoit s\u0103 tr\u0103iasc\u0103 \u00eentr-o \u0163ar\u0103 \u00een care nu se reg\u0103sea, t\u00e2n\u0103rul Eugen Ionescu a fost dominat, \u00een permanen\u0163\u0103, de dorin\u0163a de a fugi c\u00e2t mai departe de Rom\u00e2nia<\/p>\n

\u00cen 1922, anul \u00een care a fost nevoit s\u0103 se \u00eentoarc\u0103 \u00een Rom\u00e2nia la tat\u0103l s\u0103u, Eugen Ionescu avea 13 ani. \u015eocul ruperii de Fran\u0163a \u015fi de \u201eparadisul \u00een care a copil\u0103rit\u201c, a\u015fa cum a descris perioada petrecut\u0103 al\u0103turi de familia mamei sale \u00een localitatea La Chapelle-Anthenaise, un sat mic din nord-vestul Fran\u0163ei, avea s\u0103-l marcheze pentru totdeauna \u015fi s\u0103-i influen\u0163eze opera. Dup\u0103 zeci de ani, \u00eentr-o discu\u0163ie cu fiica lui, Marie-France, avea s\u0103 dezv\u0103luie sentimentele care l-au dominat odat\u0103 ajuns la Bucure\u015fti: \u201eAcolo m-am sim\u0163it \u00een exil. Mi-am promis s\u0103 nu tr\u0103iesc \u00een acel ora\u015f sau \u00een acea \u0163ar\u0103. Din p\u0103cate, mi-a luat 14 ani pentru a reu\u015fi s\u0103 scap din Rom\u00e2nia\u201c. Au fost de fapt 16 ani. \u00cen 1938 pleca din nou \u00een Fran\u0163a, la Paris, ca bursier al statului rom\u00e2n. Dup\u0103 o scurt\u0103 revenire \u00een \u0163ar\u0103, perioad\u0103 \u00een care lucreaz\u0103 ca profesor de francez\u0103 la Liceul \u201eSf\u00e2ntul Sava\u201c din Bucure\u015fti, se va stabili definitiv, din 1942, \u00een Fran\u0163a, \u0163ara pe care a iubit-o \u015fi \u00een care s-a sim\u0163it pe deplin \u00eemplinit.<\/p>\n

1916, anul \u00een care Rom\u00e2nia intr\u0103 \u00een Primul R\u0103zboi Mondial, al\u0103turi de Antant\u0103 (Fran\u0163a, Anglia \u015fi Rusia), \u00eempotriva Puterilor Centrale (Germania \u015fi Austro-Ungaria), tat\u0103l se re\u00eentoarce la Bucure\u015fti \u015fi se \u00eenroleaz\u0103 \u00een armat\u0103, l\u0103s\u00e2ndu-i pe Marie-Th\u00e9r\u00e8se \u015fi pe micu\u0163ii Eugen \u015fi Marilina s\u0103 se descurce singuri la Paris. Astfel, rela\u0163iile dintre copilul Eugen \u015fi mama lui deveneau foarte str\u00e2nse, cre\u00e2ndu-se o dependen\u0163\u0103 care va face desp\u0103r\u0163irea din 1922 \u015fi mai greu de suportat. \u00centr-un text scris cu c\u00e2teva luni \u00eenainte de a muri, considerat testamentul spiritual al scriitorului, ce avea s\u0103 fie publicat post-mortem \u00een s\u0103pt\u0103m\u00e2nalul francez \u201eLe Figaro Litt\u00e9raire\u201c, acesta \u00eei mul\u0163ume\u015fte mamei sale pentru tot ce a f\u0103cut pentru el: \u201eMama, care m-a crescut, era de-o incredibil\u0103 tandre\u0163e \u015fi plin\u0103 de umor, \u00een ciuda faptului c\u0103 unul dintre copii \u00eei murise la o v\u00e2rst\u0103 fraged\u0103 \u015fi c\u0103 fusese abandonat\u0103 \u2013 dup\u0103 cum am povestit adesea \u2013 de so\u0163ul ei ce a l\u0103sat-o singur\u0103 \u00een marele Paris\u201c.
\nConstr\u00e2ns\u0103 de greut\u0103\u0163i, Fran\u0163a fiind de doi ani \u00een r\u0103zboi, mama viitorului dramaturg le cere sprijinul p\u0103rin\u0163ilor ei \u015fi \u00ee\u015fi trimite copiii s\u0103 locuiasc\u0103 la rude \u00een Mayenne, un departament din nord-vestul Fran\u0163ei. Au fost doi ani, din 1917 p\u00e2n\u0103 \u00een 1919, pe care Eugen Ionescu \u00eei va considera \u201eparadisul copil\u0103riei sale\u201c. Marie-France Ionesco, fiica scriitorului, confirm\u0103: \u201ePentru tat\u0103l meu, cei doi ani petrecu\u0163i \u00een La Chapelle-Anthenaise. au fost cei mai frumo\u015fi din copil\u0103ria sa. La un moment dat, mi-a povestit ce sim\u0163ea c\u00e2nd st\u0103tea singur \u015fi privea lumea din jurul lui: \u00ab\u00cen Chapelle-Anthenaise timpul nu exista! Tr\u0103iam doar prezentul. Tr\u0103iam cu har, cu bucurie\u00bb\u201c. Dup\u0103 sf\u00e2r\u015fitul r\u0103zboiului, Eugen \u015fi sora lui revin la Paris \u015fi vor locui al\u0103turi de mama lor, \u00een apartamentul bunicilor. \u00cen aceea\u015fi perioad\u0103, tat\u0103l, pe care l-au considerat mort \u00een r\u0103zboi, avea s\u0103 revin\u0103 \u00een via\u0163a familiei, schimb\u00e2ndu-i dramatic cursul. Beneficiind de rela\u0163ii sus-puse, avocatul reu\u015fe\u015fte s\u0103 divor\u0163eze \u015fi s\u0103 c\u00e2\u015ftige \u00een justi\u0163ie custodia celor doi copii.
\nConstr\u00e2ns\u0103 de greut\u0103\u0163i, Fran\u0163a fiind de doi ani \u00een r\u0103zboi, mama viitorului dramaturg le cere sprijinul p\u0103rin\u0163ilor ei \u015fi \u00ee\u015fi trimite copiii s\u0103 locuiasc\u0103 la rude \u00een Mayenne, un departament din nord-vestul Fran\u0163ei. Au fost doi ani, din 1917 p\u00e2n\u0103 \u00een 1919, pe care Eugen Ionescu \u00eei va considera \u201eparadisul copil\u0103riei sale\u201c. Marie-France Ionesco, fiica scriitorului, confirm\u0103: \u201ePentru tat\u0103l meu, cei doi ani petrecu\u0163i \u00een La Chapelle-Anthenaise. au fost cei mai frumo\u015fi din copil\u0103ria sa. La un moment dat, mi-a povestit ce sim\u0163ea c\u00e2nd st\u0103tea singur \u015fi privea lumea din jurul lui: \u00ab\u00cen Chapelle-Anthenaise timpul nu exista! Tr\u0103iam doar prezentul. Tr\u0103iam cu har, cu bucurie\u00bb\u201c. Dup\u0103 sf\u00e2r\u015fitul r\u0103zboiului, Eugen \u015fi sora lui revin la Paris \u015fi vor locui al\u0103turi de mama lor, \u00een apartamentul bunicilor. \u00cen aceea\u015fi perioad\u0103, tat\u0103l, pe care l-au considerat mort \u00een r\u0103zboi, avea s\u0103 revin\u0103 \u00een via\u0163a familiei, schimb\u00e2ndu-i dramatic cursul. Beneficiind de rela\u0163ii sus-puse, avocatul reu\u015fe\u015fte s\u0103 divor\u0163eze \u015fi s\u0103 c\u00e2\u015ftige \u00een justi\u0163ie custodia celor doi copii.<\/p>\n

 <\/p>\n

\"\"<\/a><\/p>\n

\u00cen aceste condi\u0163ii, Eugen \u015fi Marilina sunt nevoi\u0163i s\u0103 se \u00eentoarc\u0103 la Bucure\u015fti, unde vor locui cu tat\u0103l lor \u015fi cu cea de-adoua so\u0163ie a acestuia, Lola, care avea, conform scriitorului, s\u0103 le fac\u0103 via\u0163a un co\u015fmar. Este nevoit s\u0103 \u00eenve\u0163e limba rom\u00e2n\u0103, pe care nu o vorbea deloc, \u015fi este \u00eenscris la Liceul \u201eSf\u00e2ntul Sava\u201c din Bucure\u015fti, unde se adapteaz\u0103 destul de greu, dac\u0103 e s\u0103 lu\u0103m \u00een considerare notele ob\u0163inute. Reu\u015fe\u015fte s\u0103 promoveze clasa a V-a, anul \u015fcolar 1925-1926 cu nota 6,63. Esen\u0163ial\u0103 pentru a cunoa\u015fte starea emo\u0163ional\u0103 a adolescentului este media ob\u0163inut\u0103 la purtare, 6, ceea ce dovede\u015fte c\u0103 t\u00e2n\u0103rul Eugen Ionescu era un elev dificil, greu de strunit.<\/p>\n

\u00cen revista \u201eCaiete critice\u201c, care a editat \u00een 2009 trei numere speciale dedicate lui Eugen Ionescu cu ocazia \u00eemplinirii a 100 de ani de la na\u015fterea scriitorului, Eugen Vidra\u015fcu, unul dintre colegii de clas\u0103 ai acestuia, public\u0103 un text \u00een care rememoreaz\u0103 c\u00e2teva \u00eent\u00e2mpl\u0103ri ce \u00eel au \u00een centrul aten\u0163iei pe viitorul dramaturg: \u201e\u00centr-una din dimine\u0163ile anului 1927, profesorul de fizic\u0103-chimie Ion Botea scoase la lec\u0163ie pe Eugen Ionescu, persifl\u00e2ndu-i \u00eenf\u0103\u0163i\u015farea cam r\u0103v\u0103\u015fit\u0103 dup\u0103 o noapte de v\u0103dit nesomn, cu cuvintele: \u00abCrezi c\u0103 azi \u015ftii lec\u0163ia, pentru c\u0103 v\u0103d c\u0103 ai studiat toat\u0103 noaptea\u00bb. Cum, \u00eens\u0103, necunoa\u015fterea lec\u0163iei se dovedi total\u0103, examinatorul angaj\u0103, ironic, urm\u0103torul dialog cu elevul s\u0103u: \u00abSe pare, totu\u015fi, c\u0103 n-ai studiat ast\u0103-noapte!\u00bb \u00abBa da\u00bb fu r\u0103spunsul. \u00abCe anume?\u00bb, \u00eentreb\u0103 din nou profesorul, a c\u0103rui curiozitate fu satisf\u0103cut\u0103 din plin de urm\u0103torul am\u0103nunt: \u00abBalzac a studiat sufletul uman normal, Dostoievski \u015fi Proust \u2013 sufletul uman patologic, iar eu studiez sufletul uman degradat, parcurg\u00e2nd lupanarele (n.r. \u2013 bordelurile) \u015fi lu\u00e2nd interviuri femeilor depravate!\u00bb. Ofensat \u015fi furios, profesorul \u00eei interzise s\u0103 mai participe la orele sale\u201c.
\nPerioada liceului este una extrem de tumultuoas\u0103 \u00een via\u0163a scriitorului. Sora lui, Marilina, p\u0103r\u0103se\u015fte casa tat\u0103lui, gonit\u0103 de mama vitreg\u0103. Fata va locui cu mama natural\u0103, Marie-Th\u00e9r\u00e8se, nevoit\u0103, pentru a fi \u00een preajma copiilor ei, s\u0103 p\u0103r\u0103seasc\u0103 Fran\u0163a \u015fi s\u0103 se stabileasc\u0103 la Bucure\u015fti, unde se angajeaz\u0103 ca func\u0163ionar la o banc\u0103. Cele dou\u0103 tr\u0103iesc \u00een s\u0103r\u0103cie, de\u015fi tat\u0103l scriitorului are o situa\u0163ie material\u0103 foarte bun\u0103. \u00cen cele din urm\u0103, inevitabilul se produce, iar \u00een 1926, dup\u0103 o ceart\u0103 violent\u0103 cu Eugen Ionescu \u2013 tat\u0103l, fiul pleac\u0103 de acas\u0103 \u015fi se duce \u015fi el s\u0103 locuiasc\u0103 cu mama lui. Conflictele de la \u015fcoal\u0103 cu profesorii se agraveaz\u0103, iar \u00een prim\u0103vara anului 1928 este retras de la \u201eSf\u00e2ntul Sava\u201c \u015fi va fi nevoit s\u0103 sus\u0163in\u0103, un an mai t\u00e2rziu, examenul de Bacalaureat la Craiova. Pesimismul \u015fi nesiguran\u0163a zilei de m\u00e2ine \u00eel apas\u0103 tot mai mult. \u201eTimpul trecea implacabil, diminea\u0163a \u00eenainta. M\u0103 sculai ca un condamnat la moarte care trebuia s\u0103 se g\u0103teasc\u0103 pentru sp\u00e2nzur\u0103toare. Purtam pe umeri o povar\u0103 a c\u0103rei greutate o sim\u0163eam, material, ap\u0103s\u00e2ndu-m\u0103. Cum voi avea puterea s\u0103 tr\u0103iesc \u00een lumea asta \u00een care vedeam at\u00e2t de clar mizeria, lumea asta care era, pentru mine, ca o moarte?\u201c, se \u00eentreba retoric Ionescu, \u00eentr-un jurnal recuperat \u015fi publicat \u00een revista \u201eCaiete critice\u201c \u00een 2009.<\/p>\n

\u00cen testamentul spiritual, publicat \u00een \u201eLe Figaro Litt\u00e9raire\u201c, scriitorul avea s\u0103 consemneze episoadele vie\u0163ii sale din perioada liceului, \u00eentr-un stil demn de inventatorul teatrului absurdului, mul\u0163umindu-le celor care i-au f\u0103cut r\u0103u: \u201e\u015ei mi-a f\u0103cut bine, dorind s\u0103 m\u0103 distrug\u0103, cea de-a doua so\u0163ie a tat\u0103lui meu, Lola, care m-a dat afar\u0103 din cas\u0103, provoc\u00e2ndu-m\u0103 \u00een acest fel s\u0103 m\u0103 descurc \u015fi s\u0103 reu\u015fesc. Mi-au f\u0103cut bine profesorii de la Liceul \u00abSf\u00e2ntul Sava\u00bb care m-au gonit din liceu, ceea ce m-a determinat s\u0103-mi iau Bacalaureatul \u00eentr-un liceu de provincie, ocrotit de sora so\u0163iei mele, Angela, care \u0163inea o pensiune pentru liceeni. Vagabond\u00e2nd de la unul la altul, de la unii la al\u0163ii, eu, cel f\u0103r\u0103 ad\u0103post, am acum unul din frumoasele apartamente din Montparnasse\u201c. ;<\/p>\n

Rela\u0163ia cu tat\u0103l s\u0103u, despre care nu face niciun fel de men\u0163iune \u00een testamentul spiritual, a fost una extrem de tensionat\u0103, Eugen Ionescu senior fiind un consecvent sus\u0163in\u0103tor al puterii politice, indiferent de orient\u0103rile ideologice ale acesteia. Un personaj care duce cu g\u00e2ndul la \u201eRinocerii\u201c, pies\u0103 ce avea s\u0103 fie scris\u0103 dup\u0103 dou\u0103 decenii de la evenimentele nefericite din via\u0163a dramaturgului. Orice conversa\u0163ie purtat\u0103 cu tat\u0103l s\u0103u se termina cu ceart\u0103.<\/p>\n

\u00cen volumul s\u0103u \u201ePrezent trecut, trecut prezent\u201c (editura Humanitas, 1993), Ionescu avea s\u0103-\u015fi aminteasc\u0103 de ultima discu\u0163ie cu tat\u0103l s\u0103u, ce a avut loc \u00een 1937: \u201eTat\u0103l meu n-a fost un oportunist con\u015ftient, el credea \u00een autoritate. Respecta statul. Credea \u00een stat, oricare ar fi fost el. Pentru el, de \u00eendat\u0103 ce un partid lua puterea, avea dreptate. Astfel c\u0103 a fost legionar, democrat, francmason, na\u0163ionalist, stalinist. Pentru el, orice opozi\u0163ie se \u00een\u015fela. Pentru mine, opozi\u0163ia avea dreptate. (Ast\u0103zi, 1967, nu-mi mai place nici opozi\u0163ia, pentru c\u0103 \u015ftiu c\u0103 ea este statul \u00een germene, adic\u0103 tirania). Pe scurt, la sf\u00e2r\u015fitul mesei, ne-am certat: alt\u0103dat\u0103 m\u0103 f\u0103cuse bol\u015fevic; apoi m\u0103 f\u0103cuse jidovit. Jidovit m\u0103 f\u0103cuse \u015fi la sf\u00e2r\u015fitul acelui pr\u00e2nz. \u00cemi amintesc de ultima fraz\u0103 pe care i-am spus-o: \u00abE mai bine s\u0103 fii jidovit dec\u00e2t t\u00e2mpit. Domnule, am onoarea s\u0103 v\u0103 salut!\u00bb. M-a privit cu un sur\u00e2s \u00eendurerat \u015fi mi-a spus: \u00abBine, bine\u00bb, \u015fi nu l-am mai v\u0103zut niciodat\u0103\u201c. Tat\u0103l avea s\u0103 moar\u0103 \u00een 1948. Academicianul Eugen Simion afirm\u0103, \u00eentr-un articol publicat \u00een decembrie 2009, \u00een revista \u201eCultura\u201c, c\u0103 t\u00e2n\u0103rul Eugen Ionescu era dominat de dou\u0103 complexe: \u201eIonescu nu se simte bine nic\u0103ieri \u015fi el g\u00e2nde\u015fte c\u0103, de ar fi francez, ar fi genial. Un complex care \u00eel urm\u0103re\u015fte \u015fi pe care, \u00een opera ulterioar\u0103, \u00eel leag\u0103 de alt complex (oedipian): rela\u0163iile cu tat\u0103l s\u0103u, avocatul Eugen N. Ionescu, simbolul autorit\u0103\u0163ii represive, simbolul, \u00een cele din urm\u0103, al statului\u2026\u201c. Ionescu nu avea niciodat\u0103 prea multe cuvinte de laud\u0103 despre rom\u00e2ni. \u201eRom\u00e2nul este, de altfel, lene\u015f \u00een via\u0163a de toate zilele, liric \u00een poezie \u015fi tembel \u00een politic\u0103\u201c, scria el \u00eentr-un text publicat \u00een 1934 \u00een ziarul \u201eVremea\u201c.<\/p>\n

Anul 1928 va consemna \u015fi debutul literar al lui Eugen Ionescu, prin publicarea unor poezii \u00een revista \u201eBilete de papagal\u201c a lui Tudor Arghezi, \u00een care semneaz\u0103 constant p\u00e2n\u0103 \u00een 1931. Dup\u0103 sus\u0163inerea Bacalaureatului, se \u00eenscrie la Litere, sec\u0163ia Francez\u0103, a Universit\u0103\u0163ii din Bucure\u015fti, unde \u00een 1933 \u00ee\u015fi ia licen\u0163a. \u00cen 1934 public\u0103 celebrul volum de eseuri critice \u201eNu!\u201c,premiat de un juriu prezidat de Tudor Vianu pentru \u201escriitori tineri needita\u0163i\u201c.\u00a0 \u00cen 1936 se c\u0103s\u0103tore\u015fte cu Rodica Burileanu, o t\u00e2n\u0103r\u0103 absolvent\u0103 a Facult\u0103\u0163ii de Filosofie, pe care o cunoscuse \u00een urm\u0103 cu cinci ani. Rodica avea s\u0103 fie, pe parcursul celor 58 de ani de convie\u0163uire, un sprijin pentru scriitor. Marie-France Ionescu poveste\u015fte, \u00eentr-un interviu acordat Eugeniei Vod\u0103, realizatoarea emisiunii \u201eProfesioni\u015ftii\u201c: \u201eMama l-a sus\u0163inut pe tata \u00een tot ceea ce a f\u0103cut. A crezut permanent \u00een opera lui. Dup\u0103 ce piesa lui \u00abC\u00e2nt\u0103rea\u0163a cheal\u0103\u00bb a fost f\u0103cut\u0103 praf de criticii francezi, mama a insistat s\u0103 scrie mai departe, s\u0103 nu renun\u0163e\u201c. \u00cen jurnalul \u0163inut pe durata doctoratului de la Paris, Eugen Ionescu face o remarcabil\u0103 descriere a rela\u0163iei sale cu femeia care i-a fost so\u0163ie timp de 58 de ani: \u201eC\u00e2nd m\u0103 g\u00e2ndesc c\u0103 \u015fi Rodica \u00eemb\u0103tr\u00e2ne\u015fte, odat\u0103 cu mine, c\u0103 timpul fuge \u015fi pentru ea, triste\u0163ea mea se \u00eensute\u015fte. Sunt grav r\u0103spunz\u0103tor de timpul, de via\u0163a pe care o pierde \u015fi ea, al\u0103turi de mine. \u00ce\u015fi d\u0103 toat\u0103 via\u0163a pentru a m\u0103 ap\u0103ra, pentru a m\u0103 organiza, pe mine cel ce cade, pe mine care sunt haos\u201c.<\/p>\n

Lucreaz\u0103 pentru o vreme ca profesor de francez\u0103 la Cernavod\u0103 \u015fi Curtea de Arge\u015f, iar apoi se angajeaz\u0103 \u00een Ministerul Educa\u0163iei, la departamentul de rela\u0163ii interna\u0163ionale. \u00cen 1938 ob\u0163ine o burs\u0103 la Paris \u015fi pleac\u0103 \u00een capitala Fran\u0163ei cu inten\u0163ia de a-\u015fi definitiva teza de doctorat, intitulat\u0103 \u201eTema mor\u0163ii \u015fi a p\u0103catului \u00een poezia francez\u0103,\u201c pe care, \u00eens\u0103, nu o va sus\u0163ine niciodat\u0103. De la Paris public\u0103 \u00een revista \u201eVia\u0163a Rom\u00e2neasc\u0103\u201c un jurnal. Obsesia b\u0103tr\u00e2ne\u0163ii \u015fi a mor\u0163ii devine din ce \u00een ce mai ap\u0103s\u0103toare, la aceste nelini\u015fti se adaug\u0103 \u015fi situa\u0163ia politic\u0103 european\u0103, pacea fiind pus\u0103 sub amenin\u0163are de Germania hitlerist\u0103: \u201e\u00centors de la \u0163ar\u0103, revin \u00eentr-un Paris plin de a\u015fteptare \u015fi febr\u0103. Presentimentul r\u0103zboiului. Agonia Europei? Elitele presimt moartea. M\u0103-ntorc \u00een Bucure\u015fti, cur\u00e2nd. Va fi, cred, nevoie s\u0103 fiu acolo. Problemele mele personale \u00eemi par a fi, deodat\u0103, de-o intolerabil\u0103 meschin\u0103rie. \u015etiam, \u015ftiam \u00eentotdeauna c\u0103 realitatea esen\u0163ial\u0103 este aceea a ultimului prezent, aceea a sf\u00e2r\u015fitului. O \u015ftiam f\u0103r\u0103 s\u0103 o \u015ftiu. Acum tr\u0103iesc lucrul acesta. \u00cen vasul acesta al lumii care se scufund\u0103 tr\u0103iesc, multiplicat\u0103, groaza mea individual\u0103 \u015fi groaza celorlal\u0163i. Nu \u015ftiu dac\u0103 s\u0103 pl\u00e2ng pentru mine mai \u00eent\u00e2i sau pentru lume? Se sf\u00e2r\u015fe\u015fte, poate, tot: cultur\u0103, civiliza\u0163ie, umanism\u201c. Cum devine Ionescu definitiv Ionesco<\/p>\n

 <\/p>\n

\"\"<\/a><\/p>\n

Pe fondul declan\u015f\u0103rii celui de-Al Doilea R\u0103zboi Mondial, Eugen Ionescu este nevoit, a\u015fa cum a prev\u0103zut, s\u0103 se \u00eentoarc\u0103 la Bucure\u015fti, unde va lucra ca profesor la Liceul \u201eSf\u00e2ntul Sava\u201c. Bucure\u015ftiul \u00eel deprim\u0103, dorul de Fran\u0163a fiind greu de suportat, a\u015fa cum scrie \u00een 1939 \u00een \u201eVia\u0163a Rom\u00e2neasc\u0103\u201c: \u201eO nevoie nest\u0103p\u00e2nit\u0103 de a fugi m-a chinuit de c\u00e2nd m\u0103 cunosc; ora\u015ful \u00een care stau, de care sunt \u00eenl\u0103n\u0163uit, mi s-a p\u0103rut cel mai ur\u00e2t, cel mai searb\u0103d din toate\u2026\u201c.<\/p>\n

\u00cen 1942 reu\u015fe\u015fte s\u0103 plece definitiv din Rom\u00e2nia \u00een Fran\u0163a, fiind ajutat de un prieten, angajat \u00een Ministerul de Externe, s\u0103 fie numit \u00eentr-un post diplomatic. Mai precis, este numit ata\u015fat cultural al Guvernului Rom\u00e2niei pe l\u00e2ng\u0103 regimul de la Vichy, o autoritate marionet\u0103 a Berlinului, care administra partea de sud a Fran\u0163ei. Numirea sa \u00een postul de ata\u015fat cultural la lega\u0163ia Rom\u00e2niei se datoreaz\u0103 politicii pe care Mihai Antonescu, ministrul de Externe, o promova \u00een privin\u0163a intelectualilor rom\u00e2ni pe care dorea s\u0103-i apropie, oferindu-le \u015fansa s\u0103 lucreze \u00een diploma\u0163ie \u00een \u0163\u0103rile de care erau lega\u0163i suflete\u015fte, pe germanofili \u00een Germania sau pe francofili \u00een Fran\u0163a.<\/p>\n

Activitatea politic\u0103 \u00een func\u0163ia de ata\u015fat cultural la Vichy era minimal\u0103, Ionescu rezum\u00e2ndu-se s\u0103 traduc\u0103 sau s\u0103 faciliteze traducerea unor autori rom\u00e2ni contemporani sau s\u0103 aranjeze publicarea lor \u00een revistele literare franceze. \u00cen 1944, dup\u0103 eliberarea Parisului de sub st\u0103p\u00e2nirea hitlerist\u0103, \u00ee\u015fi pierde postul. Este rechemat \u00een \u0163ar\u0103, \u00eens\u0103 refuz\u0103 \u015fi se stabile\u015fte definitiv la Paris, unde va tr\u0103i p\u00e2n\u0103 la moartea sa, la 28 martie 1994, la 85 de ani. Primii ani de dup\u0103 r\u0103zboi au fost foarte grei pentru Eugen \u015fi Rodica Ionescu, scriitorul fiind nevoit s\u0103 lucreze inclusiv ca salahor la o fabric\u0103 de vopseluri, iar so\u0163ia sa s\u0103 v\u00e2nd\u0103 unele din bijuteriile familiei. Nu renun\u0163\u0103 la scris, dar de acum o face doar \u00een francez\u0103, limba \u00een care va cunoa\u015fte consacrarea mondial\u0103. \u00cen 1950, piesa \u201eC\u00e2nt\u0103rea\u0163a cheal\u0103\u201c scris\u0103 de Ionescu \u015fi jucat\u0103 la Paris va reprezenta \u00eenceputul unei cariere prodigioase, piesele sale \u201eLec\u0163ia\u201c, \u201eRinocerii\u201c, \u201eRegele moare\u201c, \u201eScaunele\u201c sau \u201eUciga\u015f f\u0103r\u0103 simbrie\u201c fiind montate pe marile scene ale lumii.Practic, dup\u0103 ruperea definitiv\u0103 de Rom\u00e2nia, \u00eencepe marea oper\u0103 universal\u0103 a scriitorului \u015fi transformarea definitiv\u0103 a lui Eugen Ionescu \u00een Eug\u00e8ne Ionesco.
\nFinalul rela\u0163iei dintre Eugen Ionescu \u015fi Rom\u00e2nia avea s\u0103 fie unul demn de viitoarele piese ale dramaturgului. Ionescu va fi condamnat \u00een 1946 la ani grei de deten\u0163ie pentru un text publicat \u00een revista \u201eVia\u0163a Rom\u00e2neasc\u0103\u201c, \u00een care critica, \u00eentr-un stil pamfletar, institu\u0163iile statului rom\u00e2n. Ironia const\u0103 \u00een faptul c\u0103 relele scoase \u00een eviden\u0163\u0103 de Ionescu erau cele ale perioadei interbelice, lucru eviden\u0163iat de scriitoarea Marta Petreu, autoarea c\u0103r\u0163ii \u201eIonescu \u00een \u0163ara tat\u0103lui\u201c:\u00a0 \u201eTextul este pamfletar pentru c\u0103 Ionescu d\u0103 drumul resentimentelor sale fa\u0163\u0103 de Rom\u00e2nia interbelic\u0103, na\u0163ionalist\u0103 \u015fi xenofob-antisemit\u0103. O aten\u0163ie aparte este acordat\u0103 \u00abofi\u0163erimii burgheze\u00bb, considerat\u0103 de scriitor drept\u00a0 \u00abprodusul cel mai josnic al spiritului mitocan \u015fi burghez rom\u00e2nesc\u00bb\u201c. Astfel, \u00een mod absurd, Ionescu este implicat \u00eentr-un scandal \u00eentre Armat\u0103 \u015fi ziarul \u201eDreptatea\u201c, care public\u0103, \u00een num\u0103rul din 16 martie 1946, o caricatur\u0103 cu un soldat rom\u00e2n membru al Diviziei \u201eHorea, Clo\u015fca \u015fi Cri\u015fan\u201c, corp de armat\u0103 format din prizonieri rom\u00e2ni de pe frontul sovietic, recruta\u0163i de Armata Bol\u015fevic\u0103 \u015fi transforma\u0163i \u00eentr-o adev\u0103rat\u0103 for\u0163\u0103 de propagand\u0103 comunist\u0103 \u00een Rom\u00e2nia. \u201eUn oarecare Eugen Ionescu\u2026\u201c
\nConduc\u0103torii Diviziei \u201eHoria, Clo\u015fca \u015fi Cri\u015fan\u201c s-au sesizat \u015fi au dat \u00een judecat\u0103 ziarul \u201eDreptatea\u201c, un organ de pres\u0103 al Partidului Na\u0163ional \u0162\u0103r\u0103nesc, pentru jigniri aduse Armatei Rom\u00e2ne. Pentru a se ap\u0103ra, conducerea cotidianului trimite Ministerului de R\u0103zboi textul publicat de Eugen Ionescu \u00een \u201eVia\u0163a Rom\u00e2neasc\u0103\u201c sub pretextul c\u0103 al\u0163ii au comis-o mai r\u0103u \u015fi n-au fost sanc\u0163iona\u0163i. Din acel moment lucrurile se precipit\u0103, iar \u015fefii Armatei decid \u00een luna aprilie s\u0103-l dea \u00een judecat\u0103 \u015fi pe Ionescu pentru ofens\u0103 adus\u0103 armatei \u015fi na\u0163iunii. Sentin\u0163a avea s\u0103 fie dat\u0103 o lun\u0103 mai t\u00e2rziu. Iat\u0103 cum anun\u0163a oficiosul Ministerului de R\u0103zboi, \u201eGlasul Armatei\u201c condamnarea: \u201eUn oarecare Eugen Ionescu, poet ratat \u015fi dezechilibrat, este condamnat \u00een contum\u0103cie de Curtea Mar\u0163ial\u0103 la 5 ani \u00eenchisoare corec\u0163ional\u0103 pentru ofensa armatei, 6 ani de \u00eenchisoare corec\u0163ional\u0103 pentru ofensa na\u0163iunii, 5 ani \u00eenterdic\u0163ie corec\u0163ional\u0103\u201c.
\n\u00cen 1963, autorit\u0103\u0163ile comuniste reiau procesul, sub forma unui recurs ini\u0163iat de c\u0103tre stat, prin care se constat\u0103 c\u0103 Eugen Ionescu nu a s\u0103v\u00e2r\u015fit faptele imputate, iar decizia Cur\u0163ii Mar\u0163iale din 1946 este considerat\u0103 ilegal\u0103, cazul fiind casat. Reluarea procesului a fost decis\u0103 din considerente politice, regimul comunist de la Bucure\u015fti \u00eencep\u00e2nd o campanie de recuperare a intelectualit\u0103\u0163ii rom\u00e2ne\u015fti din exil, \u00een ideea de a stabili rela\u0163ii mai bune cu statele din Occident. ;<\/p>\n

\u00cen memoriile lor, doi dintre prietenii de-o via\u0163\u0103 ai dramaturgului, Emil Cioran \u015fi Ar\u015favir Acterian, fac o serie de dezv\u0103luiri legate de via\u0163a acestuia, prezent\u00e2ndu-l pe dramaturg cu bune \u015fi cu rele. \u00cen volumul de memorialistic\u0103 intitulat \u201eCaiete\u201c, Cioran dezv\u0103luie un Ionescu depresiv, dependent de alcool, care se afl\u0103 moral la marginea pr\u0103pastiei: \u201eEugen telefoneaz\u0103 taman la miezul nop\u0163ii de la Z\u00fcrich. Pl\u00e2nge, suspin\u0103, miorl\u0103ie aproape, \u00eemi spune c-a b\u0103ut \u00een cursul serii o sticl\u0103 de whisky, c\u0103 e \u00een pragul sinuciderii, c\u0103-i e fric\u0103 [\u2026]. \u00cel implor s\u0103 nu mai bea, s\u0103 plece din Elve\u0163ia \u015fi s\u0103 se interneze \u00eentr-o clinic\u0103 la Paris, ca s\u0103 poat\u0103 fi vizitat. [\u2026] I-am spus c\u0103 trebuie neap\u0103rat s\u0103 se ab\u0163in\u0103 de la alcool; \u00eemi spune c\u0103 nu poate; c-a \u00eencercat \u015fi \u015ftie c\u0103-i e cu neputin\u0163\u0103. [\u2026]\u201c. \u00cent\u00e2mplarea, dac\u0103 e s\u0103-i d\u0103m crezare lui Cioran, ar fi avut loc \u00een prim\u0103vara anului 1967, \u00een perioada \u00een care Ionescu se afla \u00een Elve\u0163ia, unde urma un tratament. \u00centr-o scrisoare trimis\u0103 \u00een 1979 lui Ar\u015favir Acterian, Cioran avea s\u0103 creeze un profil psihologic al prietenului lor comun: \u201e\u00cen fond, e foarte nefericit, ve\u015fnic p\u00e2ndit de crize depresive, de accese insuportabile de apatie\u201c.<\/p>\n

La r\u00e2ndul s\u0103u, \u00een volumul \u201eJurnal\u201c, Ar\u015favir Acterian poveste\u015fte o \u00eent\u00e2mplare, relatat\u0103 de acela\u015fi Cioran, despre Ionescu atunci c\u00e2nd cei doi au vizitat Malaysia \u00een cadrul unei delega\u0163ii de scriitori francezi: \u201eLa Kuala Lumpur, la un banchet, amfitrioana toarn\u0103 whisky \u00een pahare \u015fi, \u00een timp ce to\u0163i ceilal\u0163i degustau cu \u00eencetinitorul licoarea, E.I. gole\u015fte paharul imediat. I se pune atunci o sticl\u0103 \u00eentreag\u0103 la \u00eendem\u00e2n\u0103 \u015fi E. \u2013 fericit c\u0103 e singur \u015fi f\u0103r\u0103 nevasta care-l opre\u015fte de la atari volupt\u0103\u0163i \u2013 se serve\u015fte din ce \u00een ce mai excitat, mai binedispus, \u00eenveselindu-i pe to\u0163i cu o verv\u0103 \u00eendr\u0103cit\u0103. Are \u2013 nu ca al\u0163ii \u2013 o be\u0163ie care-l dispune, d\u0103t\u0103toare de bucurii l\u0103untrice, dar \u015fi de manifest\u0103ri rejuisante pentru ambian\u0163\u0103\u201c. ;
\nMarie-France Ionesco (foto), fiica dramaturgului, este cea mai autorizat\u0103 surs\u0103 pentru a putea \u00een\u0163elege atitudinea fa\u0163\u0103 de Rom\u00e2nia a lui Eugen Ionescu, devenit Ionesco odat\u0103 cu stabilirea definitiv\u0103 \u00een Fran\u0163a. Dup\u0103 o prea scurt\u0103 discu\u0163ie telefonic\u0103, \u00een timpul vizitei \u00een Rom\u00e2nia a lui Marie-France Ionesco, cu ocazia Festivalului Na\u0163ional de Teatru (la sf\u00e2r\u015fitul lunii octombrie), concluzia a fost c\u0103 marele dramaturg, inventatorul teatrului absurdului, nu s-a considerat niciodat\u0103 rom\u00e2n. Perioada pe care a tr\u0103it-o \u00een \u0163ara noastr\u0103 a fost perceput\u0103 ca un exil, un purgatoriu la care a fost supus f\u0103r\u0103 voin\u0163a lui. A fost, practic, victima ambi\u0163iei unui tat\u0103 care l-a rupt din mediul s\u0103u natural, cel francez.<\/p>\n

Testamentul spiritual al lui Eug\u00e8ne Ionesco La 28 martie 1994, Eug\u00e8ne Ionesco moare dup\u0103 o \u00eendelung\u0103 suferin\u0163\u0103. A doua zi, \u00een publica\u0163ia \u201eLe Figaro Litt\u00e9raire\u201c apare un ultim text, dictat de marele dramaturg, considerat a fi testamentul s\u0103u spiritual. Scriitorul a r\u0103mas p\u00e2n\u0103 \u00een ultima clip\u0103 a vie\u0163ii un suflet zbuciumat, c\u0103ut\u00e2nd mereu r\u0103spunsuri : \u201eMesajele nu au niciun efect asupra mea. \u00cen acest moment mi-e totu\u015fi at\u00e2t de r\u0103u \u00eenc\u00e2t \u00eemi este greu s\u0103 scriu. Nici ideile nu-mi vin c\u00e2nd durerea este at\u00e2t de violent\u0103. Este aproape ora 5, va veni noaptea, noaptea pe care o detest, dar care \u00eemi aduce totu\u015fi, c\u00e2teodat\u0103, un somn at\u00e2t de pl\u0103cut. Mi se joac\u0103 piesele cam peste tot \u00een lume \u015fi cred c\u0103 aceia care se duc s\u0103 le vad\u0103 r\u00e2d sau pl\u00e2ng, f\u0103r\u0103 a sim\u0163i dureri prea violente. \u015etiu c\u0103 se va sf\u00e2r\u015fi cur\u00e2nd, dar, cum am spus-o recent, fiecare zi este un c\u00e2\u015ftig (\u2026). \u00cen ciuda eforturilor mele, \u00een ciuda preo\u0163ilor, n-am reu\u015fit niciodat\u0103 s\u0103 m\u0103 las \u00een voie \u00een bra\u0163ele Domnului. N-am reu\u015fit s\u0103 cred destul. Eu sunt, din p\u0103cate, ca omul acela despre care se spune c\u0103 f\u0103cea \u00een fiecare diminea\u0163\u0103 aceast\u0103 rug\u0103ciune: \u00abDoamne, f\u0103-m\u0103 s\u0103 cred \u00een Tine\u00bb. Ca toat\u0103 lumea, nici eu nu \u015ftiu dac\u0103 de cealalt\u0103 parte exist\u0103 ceva sau nu este nimic. Sunt tentat s\u0103 cred, ca \u015fi Papa Ioan Paul al II-lea, c\u0103 se desf\u0103\u015foar\u0103 o lupt\u0103 cosmic\u0103 enorm\u0103 \u00eentre for\u0163ele tenebrelor \u015fi cele ale binelui. Spre victoria final\u0103 a for\u0163elor binelui, cu siguran\u0163\u0103, dar cum se va produce aceasta? Suntem oare f\u0103r\u00e2me dintr-un tot sau suntem fiin\u0163e care vor rena\u015fte? Lucrul care m\u0103 \u00eentristeaz\u0103 poate cel mai mult este desp\u0103r\u0163irea de so\u0163ia \u015fi fiica mea. \u015ei de mine \u00eensumi! Sper \u00een continuitatea identit\u0103\u0163ii cu mine \u00eensumi, temporal\u0103 \u015fi supratemporal\u0103, travers\u00e2nd timpul \u015fi \u00een afara timpului. (\u2026) \u00cenainte, scul\u00e2ndu-m\u0103 \u00een fiecare diminea\u0163\u0103, spuneam: slav\u0103 lui Dumnezeu care mi-a mai d\u0103ruit \u00eenc\u0103 o zi. Acum spun: \u00eenc\u0103 o zi pe care mi-a luat-o. Ce-a f\u0103cut Dumnezeu din to\u0163i copiii \u015fi vitele pe care i le-a luat lui Iov? \u00cen acela\u015fi timp, \u00een ciuda a orice, cred \u00een Dumnezeu, pentru c\u0103 eu cred \u00een r\u0103u. Dac\u0103 r\u0103ul exist\u0103, atunci exist\u0103 \u015fi Dumnezeu\u201c.<\/em><\/p>\n

Piesa \u201cScaunele \u201cam v\u0103zut-o la Teatru Bulandra pe 7 aprilie 2004, \u00een regia lui Felix Alexa \u0219i scenografia lui Diana Ruxandra Ion.Despre pis\u0103 regzorul spunea: “Scaunele” – poate cea mai metafizic\u0103 dintre piesele lui Ionesco, continu\u0103 sa ne r\u0103scoleasc\u0103 existen\u0163a, pe care o credem, sau vrem cu disperare s\u0103 o credem, plin\u0103 de sens \u015fi de evenimente importante. Ionesco ne arat\u0103, f\u0103r\u0103 menajamente, golul \u00een care ne zbatem, o imagine a omenirii \u00een c\u0103utarea propriei identit\u0103\u0163i \u015fi a unui scop care s\u0103 ne justifice via\u0163a. C\u0103utare iluzorie. Suntem resturile omenirii, dar cu asemenea resturi se mai poate face \u00eenc\u0103 o ciorb\u0103 pe cinste, spune b\u0103tr\u00e2nul din pies\u0103. Cinism salvator.”\u00a0<\/em>.<\/strong><\/p>\n

\u00cen tren la \u00eentoarcere spre Cluj am scris poezia de mai jos inspirit\u0103 de spectacol.<\/strong><\/p>\n

\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0 Arm\u0103sari cu scaun la cap<\/strong><\/p>\n

\u00a0<\/strong><\/p>\n

Arm\u0103sarii g\u00e2ndului tr\u0103geau sania zilei<\/p>\n

\u00cen urma lor r\u0103m\u00e2neau urme de potcoave<\/p>\n

De cai mor\u0163i aduna\u0163i \u00een cutia milei,<\/p>\n

\u00cei m\u00e2nam cu biciul v\u00e2ntului de miaz\u0103zi<\/p>\n

Mai repede, mai repede, bidivii mei<\/p>\n

S\u0103 nu ne-ajung\u0103 orele t\u00e2rzi<\/p>\n

C\u00e2nd oamenii se mai cred zei.<\/p>\n

 <\/p>\n

Sania aluneca pe t\u0103p\u015fanul zilei<\/p>\n

Sc\u0103p\u0103r\u00e2nd z\u0103pad\u0103 \u00een urma ei<\/p>\n

De se aprindeau becurile \u00een case<\/p>\n

\u015ei durerea b\u0103tr\u00e2nilor adormea \u00een oase.<\/p>\n

 <\/p>\n

Hai, bidivi cu potcoave de lumin\u0103<\/p>\n

Zbura\u0163i spre castelul sufletului<\/p>\n

Numai acolo pierdem orice vin\u0103<\/p>\n

\u015ei moara g\u00e2ndurilor macin\u0103 idei<\/p>\n

Iar caii devin oameni cu scaun la cap<\/p>\n

Pe drum bun<\/p>\n

Cale b\u0103t\u0103torit\u0103 de cei care mai scap<\/p>\n

Ne at\u00e2rna\u0163i \u00een pia\u0163\u0103 de un alun.<\/p>\n

\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0 <\/strong><\/p>\n

\u00a0<\/em><\/strong><\/p>\n

\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0 <\/em>Al.Florin\u021aene<\/strong><\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

F\u0103c\u00e2nd o statistic\u0103 sumar\u0103 am constatat c\u0103 persoanele n\u0103scute \u00een lunile octombrie, noiembrie \u0219i decembrie au \u00eenclina\u021bii spre literatur\u0103, art\u0103 [&hellip<\/p>\n","protected":false},"author":1,"featured_media":0,"comment_status":"closed","ping_status":"closed","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"footnotes":""},"categories":[3],"tags":[],"class_list":["post-45956","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-articole"],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/45956","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/users\/1"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=45956"}],"version-history":[{"count":5,"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/45956\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":45962,"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/45956\/revisions\/45962"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=45956"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=45956"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=45956"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}