{"id":46225,"date":"2019-11-28T12:31:49","date_gmt":"2019-11-28T12:31:49","guid":{"rendered":"http:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/?p=46225"},"modified":"2019-11-28T12:39:06","modified_gmt":"2019-11-28T12:39:06","slug":"constanta-abalasei-donosa-reintalnire-de-suflet","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/2019\/11\/28\/constanta-abalasei-donosa-reintalnire-de-suflet\/","title":{"rendered":"Constan\u021ba AB\u0102LA\u0218EI-DONOS\u0102: Re\u00eent\u00e2lnire de suflet"},"content":{"rendered":"

\"\"<\/a><\/p>\n

\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0 <\/strong>\u00cen diminea\u021ba zilei de 10 mai 1994, eu, m\u0103tu\u0219a \u0219i un unchi, frate cu tat\u0103l meu, plecam de la gazda noastr\u0103 primitoare, o familie de profesori, unde fusesem invita\u021bi. Printre pietrele m\u0103runte \u0219i gropile drumului de munte pe care plouase toat\u0103 noaptea, mergeam atent\u0103 cu ochii mai mult \u00een p\u0103m\u00e2nt, s\u0103 nu calc \u00een b\u0103ltoacele de ap\u0103 care se ar\u0103tau din bel\u0219ug pe tot drumul. Merg\u00e2nd, \u00eemi aduceam aminte cu mare drag ce-mi zicea b\u0103dia Mihai, un alt frate al tat\u0103lui meu c\u00e2nd i-am g\u0103sit dormind la ora 8 diminea\u021ba, pe c\u00e2nd eu, abia sosisem de la drum lung f\u0103cut toat\u0103 noaptea cu trenul.
\nC\u0103 ei se scoal\u0103, \u00eemi tot repeta parc\u0103 nu \u00een\u021belegeam, tocmai c\u00e2nd r\u0103sare soarele! Iar\u0103\u0219i la ei, de dincolo de Vatra-Dornei, soarele r\u0103sare dup\u0103 ce urc\u0103 v\u00e2rful dealului \u0219i al muntelui din fa\u021ba casei; adic\u0103 \u00een jurul orei 8. Z\u00e2mbind de ce \u00eemi aduceam aminte, \u00eemi zisei; asta da via\u021b\u0103!
\nC\u00e2nd atent\u0103 la drumul pe care-l aveam de str\u0103b\u0103tut, c\u00e2nd cu ochii s\u0103 admir \u00eentreaga frumuse\u021be a mun\u021bilor acoperi\u021bi cu immense p\u0103duri \u00een tonuri de verde. P\u0103r\u00e2ndumi-se c\u0103 ar fi fost desc\u0103rca\u021bi peste ace\u0219tia, tone de albastru prusac \u00een care s-au ad\u0103ugat tu\u0219e de carmin \u0219i ro\u0219u vene\u021bian, ocru amestecat cu verde crom, \u00eemi spuneam c\u0103 Dumnezeu, este maistrul inegalabil \u00een pictur\u0103! Dintr-o dat\u0103 privirile mele uimite s-au oprit la brazi, mestecenii argintii \u0219i ar\u021bari, ca \u0219i cum ar fi fost cu to\u021bii farda\u021bi de culorile flamande ale lui Rubens, d\u0103ruind \u00eentregului peisaj de sub ochi, o imagine, rar \u00eent\u00e2lnit\u0103! Priveam la aceste imagini, stranii pentru mine, poate \u0219i din pricina cerului moh\u0103r\u00e2t prin care abia se z\u0103reau razele de soare. Nici nu parcursesem o distan\u021b\u0103 prea mare, c\u0103 pantofii mei de drum lung pentru munte, adic\u0103 teni\u0219i, se bucurau pe din\u0103untrul lor de r\u0103coarea apei adunat\u0103, tocmai c\u00e2nd eu nu reu\u0219eam s\u0103 calc numai\u00a0 pe pietri\u0219. M\u0103 opresc. Arunc o privire plin\u0103 de recuno\u0219tin\u021b\u0103 spre casa primitoare care ne-a g\u0103zduit dou\u0103 zile. Uimit\u0103, remarc c\u0103 \u0219i ea a r\u0103mas cu mult \u00een urm\u0103\u2026abia distig\u00e2nd-o din acel peisaj, de casele pres\u0103rate peste deal. A\u0219a am realizat \u00een mintea mea c\u0103 suntem lipsi\u021bi – pentru moment – de ceea ce a realizat civiliza\u021bia \u00een domeniul mijloacelor de transport care, prin felul lor de a circula pe drumurile anevoiaoase de munte, te nevrozeaz\u0103 peste m\u0103sur\u0103. \u00cencep s\u0103-i m\u0103rturisesc unchiului meu toate g\u00e2ndurile, iar\u0103\u0219i el, pe un ton hazliu \u00eemi r\u0103spunde:<\/p>\n

\"\"<\/a> – Acestei lumi stresante, i-am \u00eenchis de mult por\u021bile! Aici, suntem pe alt t\u0103r\u00e2m, unde ne baz\u0103m pe propiile noastre for\u021be de deplasare: mersul pe jos, care face mult bine s\u0103n\u0103t\u0103\u021bii! \u0218i dup\u0103 cum vezi, ne regl\u0103m viteza de mers dup\u0103 pofta inimii! \u00cendat\u0103 vom ajunge. Singuri pe acel drum de munte: mo\u0219 Toader, eu \u0219i m\u0103tu\u0219a Maria, sor\u0103 de a tat\u0103lui meu, urcam p\u0103\u0219ind parc\u0103 \u00eentr-o lume ce c\u00e2ndva demult, aceasta a fost a dacilor liberi ce credeau \u00een nemurirea sufletului, iar poluarea naturii \u0219i a spiritului uman, \u00een special, nu a atins aceast\u0103 parte str\u0103mo\u0219easc\u0103 de meleaguri. Priveam cu mare \u00eenc\u00e2ntare la tot ce vedeam \u00een jurul meu; la frumuse\u021bea aspr\u0103 a st\u00e2ncilor de piatr\u0103 de un gri cenu\u0219iu, la p\u0103durile policrome de un verde crud de luna mai, la ad\u00e2ncimea cerului care avea o nuan\u021b\u0103, asem\u0103n\u0103toare Dun\u0103rii \u00eenainte de ploaie. Urcam drumul anevoios pentru mine, care mi se p\u0103rea c\u0103 acesta nu este tocmai pentru oameni, nefiind \u00eenv\u0103\u021bat\u0103 cu asemenea urcu\u0219uri \u0219i cobor\u00e2\u0219uri. Mergeam mai bine de dou\u0103 ore \u0219i nu \u00eent\u00e2lnisem picior de om. Spun unche\u0219ului meu c\u0103 stomacul meu trebuie alimentat c\u0103 astfel nu mai pot merge. \u00cencepu s\u0103 r\u00e2d\u0103… Z\u0103rind un bolovan de piatr\u0103 la margine de drum, m\u0103tu\u0219a Maria a zis s\u0103 ne a\u0219ez\u0103m pentru c\u00e2teva momente c\u0103 n-a fi foc!<\/p>\n

\u00cen geanta noastr\u0103 pe care o c\u0103ra \u00een spate mo\u0219 Toader, nu se g\u0103sea dec\u00e2t un colac c\u00e2t roata carului, un borcan cu coliv\u0103, o sticl\u0103 cu vin \u0219i o alta cu ap\u0103 pentru noi, \u00een caz de ni se f\u0103cea sete de mult drum pe jos. Toate aveau o menire cu totul special\u0103; \u00eens\u0103 neav\u00e2nd altceva de m\u00e2ncat, ne-am \u00eenfruptat din ele! \u00cen timp ce ne preg\u0103team de plecare dup\u0103 micul nostru popas, z\u0103rim un om cobor\u00e2nd drumul. Mo\u0219 Toader, unche\u0219ul, \u00eel \u00eentreab\u0103 pu\u021bin obosit; dac\u0103 drumul are numai urcu\u0219 \u0219i dac\u0103 mai este mult de mers p\u00e2n\u0103 \u00een sat. Atunci, acesta \u00eei r\u0103spunde uimit: mai sunt vreo trei kilometri de mers. Drumul, c\u00e2nd urc\u0103, c\u00e2nd este \u0219i oblu! Dup\u0103 plecarea lui, i-am spus r\u00e2z\u00e2nd unche\u0219ului c\u0103 acesta l- a l\u0103murit bu\u0219tean! Dup\u0103 micul nostru popas, am plecat la drum mai plini de n\u0103dejde. Treceam pe l\u00e2ng\u0103 case, \u00eens\u0103 constatam cu uimire c\u0103 \u00eentre acestea este o mare distan\u021b\u0103. Pu\u021binii oameni pe care i-am \u00eent\u00e2lnit \u00een calea noastr\u0103, se uitau la noi ca la ni\u0219te extratere\u0219tri; semn c\u0103 prin acele locuri, veneau pu\u021bini vizitatori. Ceasul ar\u0103ta trecut de ora 9 ale dimine\u021bii! Cu bucurie \u00een suflet i-am spus lui Mo\u0219 Toader c\u0103 poate am ajuns, deoarece se vede biserica sus pe deal. Oprindu-se \u00een loc, acesta \u00eemi spune: poate c\u0103 ai dreptate copil\u0103, tu! Privind cu veseleie spre aceast\u0103 bisericu\u021b\u0103, \u00eemi l\u0103sa impresia c\u0103 ea, spintec\u0103 cerul cu turla ei de\u0219i este construit\u0103 din lemn. Ca s\u0103 ajungem la ea, trebuia s\u0103 urc\u0103m \u00een serpentine. A\u0219a am \u0219i f\u0103cut la \u00eendemnul lui mo\u0219 Toader. Eram prea departe c\u00e2nd am z\u0103rit un preot ce urca piepti\u0219 panta abrupt\u0103 a muntelui. Era at\u00e2t de gr\u0103bit s\u0103 ajung\u0103 c\u00e2t mai repede la biseric\u0103. Ne-am oprit s\u0103 \u00eentreb\u0103m. Cineva ne-a zis c\u0103 este P\u0103rintele Rafail, este nou venit aici, \u0219i se gr\u0103be\u0219te s\u0103 fie la slujba care \u00eencepe la ora 10 fix.<\/p>\n

\"\"<\/a>Uimi\u021bi de cele auzite, m\u0103 \u00eentrebam mirat\u0103, oare ce for\u021b\u0103 a aranjat totul \u00eenc\u00e2t acest anevoios drum pe care noi l-am str\u0103b\u0103tut cu at\u00e2ta r\u00e2vn\u0103 \u0219i vrednicie, s\u0103 fie tocmai la intrarea \u00een biseric\u0103, \u00een care slujea omul pe care-l c\u0103uta unche\u0219ul meu? Greu de \u00een\u021beles \u0219i de explicat pentru mine! Mi-am zis: poate c\u0103 numai Cel de Sus, v\u0103z\u00e2nd prin c\u00e2te am trecut cu pantofii plini de ap\u0103, \u00eenseta\u021bi de oboseala drumului anevoios, s-a \u00eendurat de noi: de mine \u00een special, ne\u00eenv\u0103\u021bat\u0103 cu asemenea drumuri de munte, \u00eendeplinindu-ne dorin\u021ba. A\u0219a am constatat c\u0103 eforul meu depus de-a ajunge aici, cum \u00eemi m\u0103rturisea unche\u0219ul meu, \u00eenainte de a pleca de la cei din Cisn\u0103die cu c\u00e2teva zile \u00een urm\u0103, nu a \u00eensemnat nimic, \u00een raport cu cele auzite, la ce p\u0103rinte venim! Pentru mine, bucuria devenise parc\u0103 mai grea de a fi t\u0103lm\u0103cit\u0103 \u00een cuvinte. Am \u00eenceput s\u0103-i m\u0103rturisesc despre ziua de 10 iunie din 1993, c\u00e2nd acest p\u0103rinte Rafail a venit \u00een ora\u0219ul Br\u0103ila \u00eenso\u021bit de \u00ce. P. S P\u0103rinte Dr. Casian Cr\u0103ciun ( pe atunci vicar la Episcopia Dun\u0103rii de Jos ), onor\u00e2nd prin prezen\u021ba Sfin\u021biilor Lor, pe artistul plastic Vespasian Lungu, cel care mi-a fost profesor \u0219i mentor, la expozi\u021bia de at\u0103 a Domniei Sale, numit\u0103 \u201d \u0218oapta acuarelei \u201d , deschis\u0103 la Galeriile de Art\u0103 din Br\u0103ila. Parc\u0103-l \u0219i revedeam pe P\u0103rintele Rafail, cu c\u00e2t\u0103 sfial\u0103 \u0219i bucurie admira portretele tat\u0103lui s\u0103u Constantin Noica, realizate de Vespasian Lungu! Niciodat\u0103 nu m-am g\u00e2ndit c\u0103 mi se poate oferi aceast\u0103 \u0219ans\u0103, s\u0103-l re\u00eent\u00e2lnesc…<\/p>\n

Am intrat \u00een biseric\u0103. Totul era preg\u0103tit de \u00eenceperea Sfintei Liturghii! Icoanele pe sticl\u0103, nu prea multe la num\u0103r, maramele \u0219i \u0219tergarele specifice locului, confereai interiorului din biseric\u0103, sobrietatea impun\u0103toare a unui schit m\u0103n\u0103stiresc. Slujba s\u0103v\u00e2r\u0219it\u0103 de P\u0103rintele Rafail ajutat de c\u00e2\u021biva c\u0103lug\u0103ri, a durat aproape dou\u0103 ore. Dup\u0103 cele dou\u0103 ore de rug\u0103ciune care-mi persist\u0103 \u0219i acum \u00een minte c\u00e2nd m\u0103 g\u00e2ndesc, de\u0219i sunt mul\u021bi ani de atunci, aud vocea P\u0103rintelui Rafail, \u00eentr-o curat\u0103 limb\u0103 rom\u00e2nesc\u0103 vorbind…Dup\u0103 terminarea slujbei, \u00een fa\u021ba Sf\u00e2ntului Altar, P\u0103rintele Rafail Noica, \u00a0cu o voce plin\u0103 de emo\u021bie a spus; ziua de ast\u0103zi 10 mai, are o semnifica\u021bie special\u0103 pentru mine. S-a \u00eemplinit un an de c\u00e2nd eu am revenit \u00een \u021bar\u0103. Am fost primit cu mult\u0103 c\u0103ldur\u0103 \u0219i mult\u0103 dragoste de c\u0103tre cei care i-am \u00eent\u00e2lnit aici! \u00cen acest areal, m\u0103 simt ca acas\u0103! Fiind singurii musafiri de departe printre credincio\u0219ii din \u00eemprejurimi, p\u0103rintele, ne-a invitat la mas\u0103; la trapeza unde servesc d\u00e2n\u0219ii masa \u0219i unde fac diferite pomeniri. Unche\u0219ul meu, mo\u0219 Toader cum \u00eemi place s\u0103-i spun, om cu carte \u0219i evlavie religioas\u0103, l-a cunoscut pe tat\u0103l p\u0103rintelui Rafail, filozoful Constantin Noica, cu mul\u021bi ani \u00een urm\u0103 \u00een sta\u021biunea Sl\u0103nic-Moldova cu care s-a \u00eemprietenit. Au r\u0103mas prieteni, p\u00e2n\u0103 c\u00e2nd acesta a plecat dintre noi la ceruri. Ofranda, adus\u0103 de mo\u0219 Toader p\u0103rintelui Rafail, era colacul din care ne \u00eenfruptasem pu\u021bin, atunci c\u00e2nd ni se f\u0103cuse foame. Borcanul cu coliv\u0103 \u0219i sticla cu vin erau aduse de la parastasul tat\u0103lui s\u0103u, care avusese loc la P\u0103ltini\u0219 unde participase \u0219i d\u00e2nsul. Colacul, coliva \u0219i sticla cu vin, i-au produs o mare bucurie. A \u00eemp\u0103r\u021bit fr\u0103\u021be\u0219te mesenimlor, nu prea mul\u021bi la nuum\u0103r, c\u00e2t \u0219i unor credincio\u0219i prezen\u021bi la sf\u00e2nta slujb\u0103 din colac \u0219i din coliv\u0103. Ne-a m\u0103rturisit cu triste\u021be c\u0103 nu a fost la parastasul tat\u0103lui s\u0103u, fiindc\u0103 nu particip\u0103 la parastase oficiale. Atmosfera s\u0103rb\u0103toreasc\u0103 datorit\u0103 p\u0103rintelui Rafail c\u00e2t \u0219i masa \u00eembel\u0219ugat\u0103 cu preparate din ciuperci \u0219i pe\u0219te, au determinat pe mul\u021bi dintre cei prezen\u021bi aici s\u0103 pun\u0103 unele \u00eentreb\u0103ri. R\u0103spunsurile P\u0103rintelui Rafail, curgeau limpede prin vocea sa. Ascult\u00e2ndu-l to\u021bi cu mare aten\u021bie, au aflat ca \u0219i noi, lucruri nicicum \u0219tiute de careva. A\u0219a mi-am dat seama c\u0103 pentru Sfin\u021biia Sa, cultura \u0219i credin\u021ba \u00een Dumnezeu, formeaz\u0103 un totunitar. Cei prezen\u021bi aici, ca \u0219i noi, l-am fi ascultat la nesf\u00e2r\u0219it de\u0219i oboseala i se putea citi limpede pe al s\u0103u chip. \"\"<\/a>Numai z\u00e2mbetul din priviri \u00eei r\u0103mase ager, cum l-am v\u0103zut prima oar\u0103. Dup\u0103 ce am servit masa, profit\u00e2nd de faptul \u00a0c\u0103 to\u021bi c\u0103lug\u0103rii au plecat la ascult\u0103rile lor, am ie\u0219it \u00een gr\u0103dina din jurul bisericii \u0219i, cu g\u00e2ndul la cele discutate cu unche\u0219ul meu, mo\u0219 Toader, la ata\u0219amentul s\u0103u fa\u021b\u0103 de p\u0103rintele Rafail. Acum, priveam cum cei doi f\u0103ceau o plimbare discut\u00e2nd \u0219i str\u0103b\u0103t\u00e2nd \u00een pa\u0219i domoli, o paji\u0219te plin\u0103 de flori galbene. Au f\u0103cut acest lucru de dute-vino, de c\u00e2teva ori…
\nSeara t\u00e2rziu c\u00e2nd ne-am adunat cu to\u021bii la cin\u0103, unde buna dispozi\u021bie parc\u0103 se citea pe chipurile tuturora, a\u0219tept\u00e2nd fiecare s\u0103 mai afle nout\u0103\u021bi de la p\u0103rintele Rafail, acesta a \u00eenceput a ne spune o rug\u0103ciune \u00eenainte de mas\u0103. Dup\u0103 cin\u0103, dup\u0103 ce am mai discutat aproape jum\u0103tate de or\u0103, p\u0103rintele a spus c\u0103 se va retrage deoarece are de scris toat\u0103 noaptea, pentru a putea trimite a doua zi de diminea\u021b\u0103, coresponden\u021ba c\u0103tre M\u0103n\u0103stirea din Anglia unde slujise, prin cineva din Bucure\u0219ti. \u00cen chilia ce ne-a fost oferit\u0103 spre odihn\u0103, o c\u0103m\u0103ru\u021b\u0103 cu dou\u0103 paturi, o m\u0103su\u021b\u0103 \u0219i un scaun, iar\u0103\u0219i pe perete erau at\u00e2rnate \u0219tergare maramure\u0219ene, rememoram \u00een mintea mea, toate evenimentele petrecute de diminea\u021b\u0103 \u0219i cele din timpul zilei. L-am \u00eentrebat pe unche\u0219ul meu ce a discutat cu p\u0103rintele Rafail \u00een tot timpul mersului pe paji\u0219te?
\n– Este imposibil s\u0103-mi amintesc, \u00eemi r\u0103spunde mo\u0219 Toader! Au fost at\u00e2tea de spus, c\u0103 nu-mi mai aduc aminte…M-a rugat p\u0103rintele Rafail, ad\u0103ug\u0103 dintr-o dat\u0103 mo\u0219 Toader, s\u0103-i povestesc despre tat\u0103l s\u0103u pe care nu prea l-a cunoscut: geografic, fiind departe unul fa\u021b\u0103 de altul.
\nI-am povestit cu bucurie \u0219i cu mare pl\u0103cere despre \u00eent\u00e2lnirile mele cu tat\u0103l s\u0103u \u0219i cum \u00eentr-o toamn\u0103 l-am convins s\u0103 mergem \u00eempreun\u0103 la Sl\u0103nic-Moldova pentru tratament \u0219i odihn\u0103.
\nEu, tot strecuram \u00eentreb\u0103ri lui mo\u0219 Toader s\u0103 mai aflu c\u00e2te ceva despre p\u0103rintele Rafail. S\u0103 m\u0103 lini\u0219teasc\u0103 mi-a spuus ap\u0103sat pe cuvinte: \u201d Mi-a spus p\u0103rintele c\u0103 s-a retras \u00een aceste locuri greu accesibile, pentru a continua s\u0103 scrie \u00een lini\u0219te. Are o carte, bun\u0103 pentru tipar; continu\u00e2nd s\u0103 scrie la altele deja \u00eencepute. Alte c\u0103r\u021bi, a\u0219teapt\u0103 s\u0103 fie traduse. Traducerea fiind o problem\u0103! Printre alte discu\u021bii au fost \u0219i acelea ale coresponden\u021bei sporadice dintre d\u00e2nsul \u0219i tat\u0103l s\u0103u. \u00cemi spunea c\u0103 de multe ori intervalul dintre misive dep\u0103\u0219ea cu mult de un an. Nimeni nu se sup\u0103ra; nici tata, nici eu! \u00a0Mi-am amintit c\u0103 \u00eentr-o sear\u0103, af\u00e2ndu-m\u0103 la P\u0103ltini\u0219 la tat\u0103l s\u0103u, zise unche\u0219ul meu ce ia m\u0103rturisit p\u0103rintelui Rafail; Constantin Noica, i-a spus c\u0103 nu-l deranjeaz\u0103 pu\u021bin\u0103tatea scrisorilor primite de la Rafail…\u201d Ce-\u0219i poate dori un tat\u0103, c\u00e2nd \u0219tie c\u0103 fiul s\u0103u drag, are tot ce-i trebuie \u0219i este fericit! \u201d<\/p>\n

\u2014\u2014\u2014\u2014\u2014\u2014\u2014\u2014\u2014\u2014\u2014\u2014\u2014\u2013<\/strong><\/p>\n

Constan\u021ba AB\u0102LA\u0218EI-DONOS\u0102<\/strong><\/p>\n

Br\u0103ila, 27 noiembrie 2019<\/strong><\/p>\n

Grafica: Constan\u021ba AB\u0102LA\u0218EI-DONOS\u0102<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0 \u00cen diminea\u021ba zilei de 10 mai 1994, eu, m\u0103tu\u0219a \u0219i un unchi, frate cu tat\u0103l meu, plecam de la [&hellip<\/p>\n","protected":false},"author":1,"featured_media":0,"comment_status":"closed","ping_status":"closed","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"footnotes":""},"categories":[3],"tags":[],"class_list":["post-46225","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-articole"],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/46225","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/users\/1"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=46225"}],"version-history":[{"count":3,"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/46225\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":46231,"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/46225\/revisions\/46231"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=46225"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=46225"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=46225"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}