{"id":46384,"date":"2020-04-01T08:54:59","date_gmt":"2020-04-01T08:54:59","guid":{"rendered":"http:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/?p=46384"},"modified":"2020-04-01T08:54:59","modified_gmt":"2020-04-01T08:54:59","slug":"miron-scorobete-miorita-citata-de-homer-miorita-in-iliada","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/2020\/04\/01\/miron-scorobete-miorita-citata-de-homer-miorita-in-iliada\/","title":{"rendered":"Miron SCOROBETE: Miori\u021ba citat\u0103 de Homer? Miori\u021ba \u00een Iliada?"},"content":{"rendered":"

\"\"<\/a>\u00cen 1861, Al. Odobescu public\u0103 studiul s\u0103u C\u00e2ntecele poporane ale Europei r\u0103s\u0103ritene, mai cu seam\u0103 \u00een raport cu \u0163ara, istoria \u015fi datinele rom\u00e2nilor.<\/p>\n

Este actul de na\u015ftere al folcloristicii \u015ftiin\u0163ifice rom\u00e2ne\u015fti. De la entuziasmul pa\u015foptist, de la emo\u0163ia generalizat\u0103 st\u00e2rnit\u0103 de culegerea de poezii populare a lui Alecsandri, \u015fi mai ales de Miori\u0163a, se trecea la studierea cu metodele \u015ftiin\u0163ei a crea\u0163iei folclorice \u015fi, fapt cu totul remarcabil pentru acea epoc\u0103 incipient\u0103 \u00een domeniu, se adopta o viziune comparatist\u0103 a fenomenului. Prin aceasta, Odobescu se dovedea mai apropiat de Mircea Eliade, de care-l desp\u0103r\u0163ea totu\u015fi un secol, dec\u00e2t de propriii s\u0103i contemporani. Valoarea de excep\u0163ie a studiului ne spore\u015fte regretul c\u0103 el nu a fost definitivat, r\u0103m\u00e2n\u00e2nd doar la introducere \u015fi la un prim capitol: R\u0103sunete ale Pindului \u00een Carpa\u0163i. Cu sagacitatea sa \u015fi cu imensul orizont cultural pe care-l st\u0103p\u00e2nea, de la cultura clasic\u0103 greac\u0103 \u015fi latin\u0103 la ultimele cercet\u0103ri europene, de care se folosea fertil, Odobescu ar fi pus folcloristicii noastre o temelie solid\u0103, r\u0103mas\u0103 din p\u0103cate, incomplet\u0103.<\/p>\n

Vom reveni imediat la studiul lui Odobescu. Dar cum \u00een el e vorba de un c\u00e2ntec ce r\u0103sun\u0103 la cules de vii, nu-i vom putea recepta \u015fi gusta modula\u0163iile acestuia dec\u00e2t \u00een atmosfera de podgorie \u015fi cram\u0103. Iat\u0103 un cules de vii la cump\u0103na dintre secolele XIX \u015fi XX:<\/p>\n

\u201eDe la Radna \u00eenainte, spre apus, se\u2019ntinde podgoria cea vestit\u0103 a Aradului, un lung \u015fir de dealuri acoperite cu vii. Cale de o zi bun\u0103, p\u00e2n\u0103 la M\u0103derat, la poalele dealurilor, sat se\u2019n\u015fir\u0103 de sat, iar printre vii sunt risipite cramele, pe care nimeni n\u2019a\u2019ncercat s\u0103 le numere.<\/p>\n

Ce-i aici la\u2019nceputul culesului, pe la \u00eenceputul lui octomvrie, aceasta nu poate s\u2019o \u015ftie dec\u00e2t cel ce-a v\u0103zut cu ochii lui\u2026<\/p>\n

S\u0103pt\u0103m\u00e2ni de zile de-a r\u00e2ndul vin mereu \u015fi de la deal, \u015fi de pe \u015fes, unii ca s\u0103 lucreze, al\u0163ii ca s\u0103 petreac\u0103 c\u00e2teva zile bune, to\u0163i veseli, gata de a se bucura de via\u0163\u0103.<\/p>\n

O dat\u0103 numai pe an e culesul viilor, \u015fi p\u0103cat ar fi s\u0103 petreci \u015fi ast\u0103 singur\u0103 dat\u0103 dormind nop\u0163ile c\u00e2nd ele sunt at\u00e2t de lini\u015ftite \u015fi de r\u0103coroase, iar luna niciodat\u0103 \u015fi nic\u0103ieri nu-\u015fi revars\u0103 lumina a\u015fa din plin ca acum \u015fi aici, unde razele ei se resfr\u00e2ng oarecum din coastele dealurilor spre \u015fesul \u00eentins ca o mare.<\/p>\n

Ici fluier, colo cimpoi, mai departe o chitar\u0103, o vioar\u0103, o harmonic\u0103 \u015fi iar un taraf de l\u0103utari, pretutindenea c\u00e2te o desc\u0103rc\u0103tur\u0103 de pu\u015fc\u0103, o rachet\u0103 ori cel pu\u0163in c\u00e2te un chiot de fiecare vadr\u0103 turnat\u0103 \u00een butoi, \u015fi to\u0163i stau la pove\u015fti, c\u00e2nt\u0103, joac\u0103, petrec \u00een zburdalnic\u0103\u2019nv\u0103lm\u0103\u015feal\u0103\u2026\u201d<\/p>\n

\u015ei tot culesul de vii, \u00eentr\u2019o alt\u0103 descriere:<\/p>\n

\u2026o m\u00e2ndre\u0163e de vie\u2019nc\u0103rcat\u0103 de struguri,<\/p>\n

Vi\u0163a, butucii-s de aur, ciorchinele toate sunt negre<\/p>\n

\u015ei haraci de argint ce sprijin\u0103 vi\u0163a prin vie.<\/p>\n

\u2026Numai una-i c\u0103rarea ce duce spre vie,<\/p>\n

Drumul b\u0103tut la cules de to\u0163i purt\u0103torii de struguri,<\/p>\n

Fetele-acolo, fl\u0103c\u0103ii fac haz \u015fi tot zburd\u0103 \u015fi car\u0103<\/p>\n

Poama m\u0103\u015fcat\u0103 \u015fi dulce\u2019n panere\u2019mpletite.<\/p>\n

St\u0103 pe la mijlocul lor \u015fi din sun\u0103toare-al\u0103ut\u0103<\/p>\n

Farmec\u0103 un b\u0103ietan, cu viers ml\u0103dietic, sub\u0163ire<\/p>\n

Zice c\u00e2ntarea lui Linos. \u015ei ei \u00eel ascult\u0103\u2019nso\u0163indu-l,<\/p>\n

Chiuie, c\u00e2nt\u0103 \u015fi \u0163op\u0103ie to\u0163i \u015fi fr\u0103m\u00e2nt\u0103 p\u0103m\u00e2ntul\u2026<\/p>\n

Acela\u015fi tablou, ne vine a zice, numai c\u0103 un autor \u00eel \u00eenf\u0103\u0163i\u015feaz\u0103 \u00een proz\u0103, iar cel\u0103lalt \u00een versuri. Dar cititorul a \u015fi observat c\u0103 \u00een primul caz l-am citat pe Slavici,\u00a0 iar \u00een al doilea pe Homer,\u00a0 \u00eentre cei doi intercal\u00e2ndu-se dou\u0103zeci \u015fi \u015fapte de secole, aproape 3.000 de ani!<\/p>\n

Un sentiment stenic te cuprinde constat\u00e2nd c\u0103 \u00eentr\u2019o lume at\u00e2t de schimb\u0103toare, iat\u0103, exist\u0103 ni\u015fte insule de statornicie, ca \u00een Tinere\u0163e f\u0103r\u0103 b\u0103tr\u00e2ne\u0163e, unde vremea parc\u0103 nu ar vremui. Vom fi \u00eens\u0103 de-a dreptul uimi\u0163i s\u0103 afl\u0103m, nu numai c\u0103 \u00een zilele noastre, pe valea Mure\u015fului, culesul viilor este exact acela\u015fi ca \u00een cea mai \u00eendep\u0103rtat\u0103 antichitate, ci c\u0103 fl\u0103c\u0103ii din \u00eemprejurimile Radnei c\u00e2nt\u0103 acela\u015fi c\u00e2ntec pe care-l zicea b\u0103ietanul cu viers ml\u0103dietic \u00een timpurile homerice.<\/p>\n

De unde \u015ftim aceasta? E tocmai ceea ce demonstreaz\u0103 cu totul conving\u0103tor, documentat, \u00een studiul s\u0103u Odobescu, \u201emult\u00eenv\u0103\u0163atul, preumblat prin toate literaturile \u015fi arheologia lumii\u201d, cum \u00eel caracterizeaz\u0103 Tudor Vianu, care mai spune: \u201eCu excep\u0163ia lui Hasdeu, nimeni dintre contemporanii lui Odobescu nu ar\u0103tase un orizont mai larg al culturii\u2026\u201d<\/p>\n

Pornind s\u0103 explice acel Linos, c\u00e2ntecul despre care vorbe\u015fte Iliada, el aminte\u015fte mai \u00eent\u00e2i obiceiul \u0163\u0103ranului rom\u00e2n de a scuipa de trei ori \u00een s\u00e2n pentru a nu se deochea \u015fi citeaz\u0103, \u00een paralel, pe Teocrit la care un ciclop spune: \u201eAtunci, ca s\u0103 nu m\u0103 diochi, de trei ori mi-am scuipat \u00een s\u00e2n.\u201d<\/p>\n

\u015ei comenteaz\u0103: \u201eAstfel, multe credin\u0163e poporane se perpetu\u0103 pe nesim\u0163ite din secol \u00een secol, din \u0163ar\u0103 \u00een \u0163ar\u0103; un fir misterios leag\u0103 unele na\u0163iuni \u015fi unele epoce \u00eentre d\u00e2nsele. \u00centradev\u0103r, e greu lucru, e chiar peste putin\u0163\u0103, a urm\u0103ri acel lan\u0163 \u00een toat\u0103 \u00eentinderea sa, c\u0103ci, pe unele locuri, vremile \u00eel \u00eentunec\u0103, urma-i se face nesim\u0163it\u0103, dar apoi el apare adesea \u00eenvederat mai departe \u015fi astfel, \u00een deosebite timpuri sub deosebite preschimb\u0103ri, multe idei, multe credin\u0163e, multe crea\u0163iuni ale imagina\u0163iunii vechimii se reg\u0103sesc \u00een s\u00e2nul na\u0163iunilor moderne, ca un depozit str\u0103mo\u015fesc.\u201d<\/p>\n

\u201eLa eleni, spune el mai departe, Linos era c\u00e2ntecul poporan cel mai \u00eensemnat\u2026\u201d \u015ei, referindu-se chiar la pasajul din Iliada reprodus adineauri: \u201eOmer ne arat\u0103 cum, la culesul viilor, un t\u00e2n\u0103r b\u0103iat sta \u00een mijlocul lucr\u0103torilor \u015fi, pe o lir\u0103 melodioas\u0103, c\u00e2nta cu glas dulce un Linos frumos. \u00centradev\u0103r, Linos a fost de la \u00eenceput un c\u00e2ntic al \u0163\u0103ranilor \u015fi al lucr\u0103torilor de p\u0103m\u00e2nt.\u201d<\/p>\n

Linos, personajul dup\u0103 care c\u00e2ntecul ce-l evoca \u015fi-a luat numele, a fost, potrivit legendei, un \u201ejune p\u0103stor, c\u00e2nt\u0103re\u0163 vestit\u201d, cum \u00eel prezint\u0103 Vergiliu, dar care, tocmai pentru talentul s\u0103u extraordinar, cade victim\u0103 invidiei lui Apolo, ajuns astfel, dup\u0103 Hesiod, s\u0103 fie jelit de to\u0163i c\u00e2nt\u0103re\u0163ii. El \u201edevine un semizeu sau un erou al \u015ftiin\u0163ei,\u00a0 pe care elenii \u00eel cinstesc printre vechii poe\u0163i sau aezi legendari ai Traciei, ce au introdus cultul lui Apolo \u015fi al muzelor pe poalele muntelui Olimp. \u00cempreun\u0103 cu Orfeu,\u00a0 cu Museu, cu Eumolp, Linos ajunge \u015fi el a fi unul dintre acei creatori \u00eenchipui\u0163i ai poeziei, cari pe t\u0103r\u00e2mul vechii Pierii tesalice, pe coasta septentrional\u0103 a Olimpului,\u00a0 a\u015fezar\u0103 leag\u0103nul culturii grece\u015fti. \u00centr\u2019acele p\u0103r\u0163i pune \u00eentr\u2019adev\u0103r \u015fi Esiod locul de na\u015ftere al muzelor.\u201d<\/p>\n

Dar nu numai vechii greci \u00eel considerau pe Linos personaj real. Clement din Alexandria, scriitor cre\u015ftin dar de o vast\u0103 cultur\u0103 clasic\u0103, temeinicit\u0103 \u00een cea mai faimoas\u0103 bibliotec\u0103 a lumii, cea din marea metropol\u0103 a Egiptului elenistic, afirm\u0103: \u201eau rostit oracole \u00een versuri Orfeu, Museu \u015fi Lin, dasc\u0103lul lui Heracle.\u201d\u00a0 Tot el, \u00een alt loc, \u00eel enumer\u0103 printre autorii cu existen\u0163\u0103 cert\u0103: \u201cDar \u015fi poe\u0163ii [\u2026] au filosofat multe cu semnifica\u0163ii simbolice, de pild\u0103: Orfeu, Lin, Museu, Homer, Hesiod \u015fi al\u0163i \u00een\u0163elep\u0163i ca ace\u015ftia.\u201d<\/p>\n

\u015ei tot a\u015fa cum la poalele Olimpului se ar\u0103ta morm\u00e2ntul lui Orfeu, Pausanias indic\u0103 locul unde fusese \u00eenmorm\u00e2ntat Linos, legend\u0103 adus\u0103, opineaz\u0103 Odobescu, de bun\u0103 seam\u0103 de \u201ecoloniile tracice.\u201d<\/p>\n

\u201eMai vrednic\u0103 \u00eenc\u0103 de \u00eensemnat, spune Odobescu coment\u00e2nd un pasaj din Pausanias, este serbarea numit\u0103 Arnis (a mieilor) ce se f\u0103cea \u00een toate verile, \u00een ora\u015ful Argos, \u015fi \u00een care, prin v\u0103iet\u0103ri \u015fi pl\u00e2nsuri, muierile \u015fi fetele jeleau pe junele p\u0103stor Linos, fiul lui Apolon \u015fi al nimfei Psamate, sf\u00e2\u015fiat de c\u00e2ini.\u201d\u00a0 C\u00e2ntecul lui Linos era at\u00e2t de \u00eenr\u0103d\u0103cinat \u00een tradi\u0163ia elen\u0103 \u00eenc\u00e2t numele lui \u00eensu\u015fi devenise interjec\u0163ie, Linos, Etolinos fiind expresia celei mai sf\u00e2\u015fietoare dureri. Corul din Agamemnon al lui Eschil se vaiet\u0103: \u201evai line! vai line!\u201d, iar la Sofocle, mama lui Aiax \u201e\u00eel va jeli, strig\u00e2nd: vai line, vai line, \u015fi izbindu-se tare cu m\u00e2nele de piept, \u00ee\u015fi va smulge pletele cele albe!\u201d<\/p>\n

C\u00e2ntecul lui Linos, sub denumiri diferite dup\u0103 regiuni \u015fi popoare, era r\u0103sp\u00e2ndit pe o arie vast\u0103. Pausanias, lu\u00e2ndu-se dup\u0103 o indica\u0163ie din poeziile lui Sapho, identifica pe Linos cu Adonis, tot \u201eun frumos \u015fi t\u00e2n\u0103r p\u0103stor\u201d, (\u201em\u00e2ndru ciob\u0103nel\u201d, s\u2019ar transpune \u00een registrul nostru liric), cu acela\u015fi nefericit destin. Mariandinii traci din Bitinia \u00eel pl\u00e2ngeau pe al lor Bormos cu at\u00e2ta jale \u00eenc\u00e2t, \u00een Per\u015fii lui Eschil, Xerxes \u00eenvins este \u00eent\u00e2mpinat astfel: \u201eCu glas cobitor, cu gemete duioase, cu pl\u00e2ngerile l\u0103crim\u0103toare ale c\u00e2ntecului de jale mariandin, voi serba a ta \u00eenturnare!\u201d<\/p>\n

R\u0103sp\u00e2ndirea aceasta l-a nedumerit \u015fi pe Herodot, care, vorbind despre Egipt, se \u00eentreba: \u201eEste (acolo) \u015fi un c\u00e2ntec, un Linos, precum \u015fi \u00een Fenicia, \u00een Cipru \u015fi \u00een alte locuri, \u00eens\u0103 de pe popoare are \u015fi c\u00e2ntecul numirea sa, dar to\u0163i se \u00eenvoiesc a zice c\u0103 este chiar jelirea pe care elenii o c\u00e2nt\u0103 sub numele de Linos. Iar printre multe lucruri de care m\u0103 minunez la egipteni este de unde au luat ei Linul, se vede \u00eens\u0103 c\u0103 \u00eentotdeauna l-au c\u00e2ntat. Linul, pe limba egiptean\u0103, se nume\u015fte Maneros. Egiptenii zic c\u0103 el ar fi fost un copil singur-n\u0103scut al celui dint\u00e2i rege al Egiptului, \u015fi murind el f\u0103r\u0103 vreme, l-ar fi s\u0103rbat egiptenii prin asemenea v\u0103iet\u0103ri, \u015fi astfel aceast\u0103 c\u00e2ntare ar fi fost cea dint\u00e2i \u015fi singur\u0103 a lor.\u201d<\/p>\n

Nou\u0103 pl\u00e2ngerea mor\u0163ii unui t\u00e2n\u0103r \u015fi frumos p\u0103stor ne aminte\u015fte \u00eens\u0103 de o tr\u0103s\u0103tur\u0103 definitorie a chiar alc\u0103tuirii noastre, de o gen\u0103 a fiin\u0163ei noastre l\u0103untrice. Este chiar ceea ce i-a atras aten\u0163ia lui Odobescu. Pentru c\u0103 toat\u0103 peregrinarea lui prin fascinantul univers al poeziei antice el o face pentru crearea cadrului adecvat \u00een care s\u0103 comenteze Miori\u0163a.<\/p>\n

Este uria\u015ful merit al lui Alexandru Odobescu. Prin str\u0103lucita sa demonstra\u0163ie, mai \u00eent\u00e2i Miori\u0163a e a\u015fezat\u0103 exact acolo unde \u00eei este locul, \u00eentre crea\u0163iile artistice esen\u0163iale ale umanit\u0103\u0163ii. Apoi, stabilindu-i \u00eenrudirea cu str\u0103vechea poezie elen\u0103, asiatic\u0103 \u015fi egiptean\u0103, implicit el dovede\u015fte vechimea incomensurabil\u0103 a sublimei poeme.<\/p>\n

Ceea ce \u00eentreprinde \u00eens\u0103 Odobescu mai departe e cu totul eronat. F\u0103c\u00e2nd munc\u0103 de pionierat, la abia un deceniu de la publicarea poemei el nedispun\u00e2nd de datele necesare, crede a fi descoperit originea sud-dun\u0103rean\u0103 a Miori\u0163ei. Ra\u0163ionamentul s\u0103u e urm\u0103torul: fiind vizibil \u00eenrudit\u0103 cu Linos-ul grecesc, Miori\u0163a nu putea apare dec\u00e2t acolo unde contactul rom\u00e2nilor cu arta greceasc\u0103 se \u00eent\u00e2mpla, \u00een cea mai sudic\u0103 ramur\u0103 a lor, arom\u00e2nii aduc\u00e2nd apoi poezia \u00een nordul Dun\u0103rii (cel mai t\u00e2rziu \u00een secolul XV, sus\u0163ine Odobescu).<\/p>\n

Noi beneficiem azi de o cu totul alt\u0103 perspectiv\u0103. Mia de variante publicate, catalogate, clasificate dup\u0103 nuclee tematice, dispuse \u00een teritoriu pe h\u0103r\u0163i am\u0103nun\u0163ite, ne faciliteaz\u0103 o judecat\u0103 limpede. Privind harta cu localit\u0103\u0163ile de unde Miori\u0163a a fost culeas\u0103, noi avem \u00een fa\u0163a ochilor o extrem de exact\u0103 oglind\u0103 a r\u0103sp\u00e2ndirii neamului rom\u00e2nesc, din vestul Peninsulei Balcanice p\u00e2n\u0103 c\u0103tre Bug \u015fi din Carpa\u0163ii Nordici p\u00e2n\u0103 \u00een Olimp. Centrul acestei uria\u015fe galaxii se g\u0103se\u015fte, evident, \u00een teritoriul daco-rom\u00e2n. Analiza din cele mai diferite unghiuri a tuturor variantelor, l-a condus pe Adrian Fochi, \u00een substan\u0163ialul studiu ce \u00eenso\u0163e\u015fte corpus-ul mioritic \u00eentocmit de el, ca \u015fi pe al\u0163i cercet\u0103tori, la concluzia c\u0103 Miori\u0163a a luat na\u015ftere \u00een Transilvania.<\/p>\n

Dac\u0103 am considera c\u0103 r\u0103sp\u00e2ndirea Miori\u0163ei s\u2019a f\u0103cut prin difuziune, liniile ce ar indica \u00eempr\u0103\u015ftierea ei ar trebui s\u0103 arate ca ni\u015fte raze pornind din Transilvania (sau, \u00een orice caz, din spa\u0163iul daco-rom\u00e2n, unde se constat\u0103 cea mai mare densitate a variantelor) spre punctele cele mai \u00eendep\u0103rtate. Convingerea noastr\u0103 \u00eens\u0103, \u00een consonan\u0163\u0103 cu toate dovezile prezentate \u00een aceast\u0103 carte, e c\u0103 r\u0103sp\u00e2ndirea Miori\u0163ei nu trebuie explicat\u0103 prin difuziune, prin existen\u0163a sa la un moment dat \u00eentr\u2019un anume loc, de unde, auzind-o \u015fi al\u0163ii \u015fi pl\u0103c\u00e2ndu-le, au tot preluat-o unii de la al\u0163ii, orizontal, ci pe vertical\u0103, prin mo\u015ftenire. Rom\u00e2nii au primit-o de la \u00eenainta\u015fii lor ca un dat genetic \u015fi au purtat-o \u00een cea mai intim\u0103 fibr\u0103 a fiin\u0163ei lor pretutindeni pe unde le-a fost dat s\u0103 tr\u0103iasc\u0103. E ca \u015fi un arbore. Crengile sale poart\u0103 acelea\u015fi frunze \u015fi acelea\u015fi fructe, dar aceasta nu din cauz\u0103 c\u0103 ramurile \u015fi le-ar fi preluat unele de la altele, ci pentru c\u0103 toate primesc aceea\u015fi sev\u0103, cu acelea\u015fi gene, de la aceea\u015fi r\u0103d\u0103cin\u0103. Sau, recurg\u00e2nd la o alt\u0103 compara\u0163ie, totul seam\u0103n\u0103 perfect cu tabloul descris de teoreticienii big-bang-ului: dintr-un punct originar iau na\u015ftere o infinitate de corpuri cere\u015fti care apoi se \u00eendep\u0103rteaz\u0103 unele de altele, produc\u00e2nd-se \u201edilatarea\u201d universului.<\/p>\n

E concluzia la care, firesc, ar fi trebuit s\u0103 ajung\u0103 \u015fi Odobescu, premisele lui fiind cele corecte. Mai \u00eent\u00e2i, Linos trac fiind, a\u015fa cum grecii au recunoscut-o unanim, e de la sine \u00een\u0163eles c\u0103 \u015fi c\u00e2ntecul s\u0103u a fost preluat de greci de la traci \u015fi nu invers, iar urma\u015fii tracilor era mai normal s\u0103 \u00ee\u015fi cultive ei \u00een\u015fi\u015fi ne\u00eentrerupt c\u00e2ntecul lor emblematic dec\u00e2t s\u0103-l abandoneze grecilor, de la care s\u0103 \u015fi-l recupereze apoi. Totodat\u0103, prin demonstra\u0163ia sa, Odobescu, stabilind \u00eenrudirea Miori\u0163ei cu c\u00e2ntecele esen\u0163iale grece\u015fti, egiptene, asiatice, cele prime, arhetipale, el fixa v\u00e2rsta Miori\u0163ei la nivelul v\u00e2rstei acelora. A\u015fa st\u00e2nd lucrurile, reg\u0103sirea Miori\u0163ei la rom\u00e2ni n\u2019are cum fi explicat\u0103 ca un \u00eemprumut, \u015fi \u00eenc\u0103 unul destul de recent, \u00eentr\u2019un secol foarte apropiat de noi, ci ca o provenien\u0163\u0103 din acel izvor comun extrem de ad\u00e2nc. At\u00e2t de ad\u00e2nc \u00eenc\u00e2t noi \u00eel consider\u0103m a fi situat la \u00eenceputul omenirii \u00eense\u015fi.<\/p>\n

Este ceea ce Odobescu, \u00een acea parte a studiului s\u0103u unde el se posta pe un teren luminat, f\u0103r\u0103 ce\u0163uri, observ\u0103 cu total\u0103 \u00eendrept\u0103\u0163ire: \u201eNu vom putea t\u0103g\u0103dui c\u0103 Mioara este izvor\u00e2t\u0103 \u015fi d\u00e2nsa din acea pornire de spirit ca toate c\u00e2ntecele antice ce jeleau pe un t\u00e2n\u0103r p\u0103stor ucis f\u0103r\u0103 vreme, \u00een floarea june\u0163ei [\u2026] sim\u0163\u0103m\u00e2ntul \u015fi ideea sunt acelea\u015fi \u00een duiosul c\u00e2nt al Linului antic \u015fi \u00een pastorala \u00eentrist\u0103toare a rom\u00e2nilor.\u201d<\/p>\n

\u00cen leg\u0103tur\u0103 direct\u0103 cu Linos, s\u0103 amintim c\u0103 un refren de colind\u0103 rom\u00e2neasc\u0103, cel mai rezistent element al speciei, a\u015fa cum ar\u0103t\u0103m am\u0103nun\u0163it \u00een alt\u0103 parte, conserv\u0103 numele legendarului c\u00e2nt\u0103re\u0163 trac:<\/p>\n

Linu-i Lin \u015fi iar\u0103\u015fi Lin.<\/p>\n

Bate v\u00e2ntul frunza lin,<\/p>\n

Lin \u015fi iar\u0103\u015fi Lin.<\/p>\n

E evident c\u0103, spre deosebire de versul din mijloc, \u00een care cuv\u00e2ntul \u201elin\u201d este adverbul obi\u015fnuit, \u00een primul \u015fi ultimul termenul e tratat ca nume, e articulat, iar \u00een propozi\u0163ie are rol de subiect \u015fi nume predicativ.<\/p>\n

Ca la lumina sc\u0103p\u0103rat\u0103 a unui fulger, la un moment dat Odobescu are intui\u0163ia izvorului adev\u0103rat din care Miori\u0163a a r\u0103s\u0103rit. Nu se opre\u015fte \u00eens\u0103 asupra lui, de parc\u0103 nici nu l-ar fi z\u0103rit. Dar iat\u0103-l:<\/p>\n

\u201eMoartea silnic\u0103 \u015fi f\u0103r\u0103 veste, mai ales \u00een v\u00e2rsta juniei, a \u00eenfloririi, este o idee trist\u0103 care \u00een totdauna p\u0103trunde inima omului de o m\u00e2hnire ad\u00e2nc\u0103. Acest sim\u0163\u0103m\u00e2nt e vechi c\u00e2t lumea, tot neamul omenesc poart\u0103, de secoli \u00eentregi, jalea t\u00e2n\u0103rului p\u0103stor Abel, ucis cu m\u00e2nie de crudul s\u0103u frate Cain; lacrima picat\u0103 din ochiul p\u0103rintelui omenirii, vaietul ie\u015fit din pieptul mumei noastre ob\u015fte\u015fti, toate genera\u0163iunile pe r\u00e2nd le-au v\u0103rsat \u015fi \u00een veci inima omului, c\u00e2t de multe m\u00e2ng\u00e2ieri i-ar putea aduce religiunea, filosofia \u015fi \u015ftiin\u0163a, ea tot va pl\u00e2nge pe cel r\u0103pit vie\u0163ii cu cruzime, \u00een floarea anilor s\u0103i.<\/p>\n

Un sim\u0163\u0103m\u00e2nt at\u00e2t de firesc, at\u00e2t de general, at\u00e2t de ad\u00e2nc, a trebuit negre\u015fit s\u0103 se manifeste, chiar \u00een timpii primitivi, prin glasul melodios al poeziei. Toate popoarele au pl\u00e2ns cu pl\u00e2ngeri modulate pe junele ucis la floarea v\u00e2rstei\u2026\u201d<\/p>\n

C\u00e2nd formula aceste fraze, Alexandru Odobescu trecea, spre marele nostru regret mult prea fugar, prin fa\u0163a \u201egurii de rai\u201d.<\/p>\n

(Capitol din cartea Dacia Edenic\u0103)<\/em><\/p>\n

\u2014\u2014\u2014\u2014\u2014\u2014\u2014\u2014\u2014\u2014\u2014-<\/p>\n

Miron SCOROBETE<\/strong><\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

\u00cen 1861, Al. Odobescu public\u0103 studiul s\u0103u C\u00e2ntecele poporane ale Europei r\u0103s\u0103ritene, mai cu seam\u0103 \u00een raport cu \u0163ara, istoria [&hellip<\/p>\n","protected":false},"author":1,"featured_media":0,"comment_status":"closed","ping_status":"closed","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"footnotes":""},"categories":[3],"tags":[],"class_list":["post-46384","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-articole"],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/46384","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/users\/1"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=46384"}],"version-history":[{"count":1,"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/46384\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":46386,"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/46384\/revisions\/46386"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=46384"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=46384"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=46384"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}