{"id":46394,"date":"2020-04-03T15:44:09","date_gmt":"2020-04-03T15:44:09","guid":{"rendered":"http:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/?p=46394"},"modified":"2020-04-03T15:44:09","modified_gmt":"2020-04-03T15:44:09","slug":"isabela-vasiliu-scraba-lautarismul-lui-plesu-pasionat-de-cioran","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/2020\/04\/03\/isabela-vasiliu-scraba-lautarismul-lui-plesu-pasionat-de-cioran\/","title":{"rendered":"Isabela VASILIU-SCRABA: L\u0103ut\u0103rismul lui Ple\u015fu pasionat de Cioran"},"content":{"rendered":"

\"\"<\/a>Motto: \u201eTragedia \u0219i martiriul nu pot fi \u0219terse de nimeni de pe fa\u021ba istoriei neamului nostru\u201d (Vintil\u0103 Horia). On parle de mon \u201estyle\u201d. Mais mon style ne m\u2019int\u00e9resse pas du tout\u2026 Seule importe la pens\u00e9e. Le reste est pour les litterateurs\u201d(Cioran, 1972).<\/p>\n

1. \u201eSecuritatea este \u201est\u0103p\u00e2n\u0103 pe trecut, prezent \u0219i viitor\u201d (Horia Stamatu, 20 iulie 1974)<\/strong><\/p>\n

Dup\u0103 instalarea lui Iliescu la c\u00e2rma \u0163\u0103rii, a lui Andrei Ple\u015fu la c\u00e2rma culturii si a lui Virgil M\u0103gureanu la conducerea Securit\u0103\u021bii, cum fusese planificat din 1987, scrierile lui Emil Cioran (p\u00e2n\u0103 atunci interzise) au putut fi cump\u0103rate din marile si micile libr\u0103rii, \u00eembog\u0103\u0163ind avuta editur\u0103 (1) <\/strong>Politic\u0103, sub noul ei nume de Humanitas (<\/strong>https:\/\/www.cotidianul.ro\/gabriel-liiceanu-a-pierdut-procesul-cu-victor-roncea-si-evz\/<\/a>)<\/strong>. E drept c\u0103 numele ales de fostul comunist G. Liiceanu aminte\u015fte de ziarul comunist l\u2019Humanite<\/em> care a \u00eencercat f\u0103r\u0103 succes s\u0103-l deposedeze \u00een 1960 pe Vintil\u0103 Horia de cel mai prestigios premiu al literelor franceze, acuz\u00e2ndu-l f\u0103r\u0103 baz\u0103 \u015fi pic de jen\u0103 c\u0103 \u201car fi sus\u0163inut \u00eenfiin\u0163area lag\u0103relor de exterminare \u00een Germania nazist\u0103\u201d (vezi Theodor Cazaban, Captiv \u00een lumea liber\u0103<\/em>, Cluj-Napoca, Echinox, 2002, p. 125).<\/p>\n

Din inexplicabila alergie a editorului G. Liiceanu la scrisul lui Vintil\u0103 Horia, romancier de faim\u0103 interna\u0163ional\u0103 (vezi Isabela Vasiliu-Scraba, Mircea Eliade, Vintil\u0103 Horia \u0219i un istoric r\u0103pit prin Berlinul de est<\/em>, https:\/\/isabelavs2.wordpress.com\/mircea-eliade\/isabelavs-auredecei\/<\/a>), s-a v\u0103zut c\u00e2t\u0103 dreptate a avut Vintil\u0103 Horia c\u00e2nd \u015fi-a tot am\u00e2nat \u00eentoarcerea \u00een Rom\u00e2nia trio-ului de tovar\u0103\u0219i care au s\u0103rb\u0103torit \u00eempreun\u0103 la Tescani ziua de 23 august 1989 (cei trei \u2013 Iliescu, M\u0103gureanu \u0219i Ple\u0219u -, s-au \u00eent\u00e2lnit la Tescani pe 23 august 1989 dup\u0103 cum a povestit martorul ocular Tudor Octavian,\u00a0 la emisiunea \u201eRealitatea zilei\u201d, difuzat\u0103 de postul \u201eRealitatea TV\u201d pe 23 august 2007; vezi \u0219i Radu Portocal\u0103, Autopsie du coup d\u2019Etat roumain : Au pays du mensonge triomphant<\/em>, 1994 ; precum \u0219i Ion Varlam, Pseudo-Rom\u00e2nia<\/em>. Conspirarea deconspir\u0103rii<\/em>, Ed. Vog, Bucure\u0219ti, 2004).<\/p>\n

N-a venit \u00een Rom\u00e2nia romancierul premiat de francezi, au venit \u00een Spania\u2026\u201eanumi\u021bi rom\u00e2ni\u201d\u2026Dup\u0103 zicala, nu s-a dus Mahomed la munte, a venit muntele la Mahomed. Aceasta se poate presupune din uzualele comenzi politice \u201esa i se fac\u0103 Radu\u201d (adic\u0103 s\u0103 fie iradiat) folosite de totalitarismul comunist pentru a scr\u0103pa de indezirabili. A\u0219a s-a \u00eent\u00e2mplat cu anti-comunistul poet Vasile Posteuc\u0103, decedat \u00een urma unui cancer galopant, boal\u0103 care l-a scos rapid din via\u021b\u0103 \u0219i pe Vintil\u0103 Horia. Imprudentul scriitor tocmai vorbise \u00een 1990 de cotropita provincie rom\u00e2neasc\u0103 unde simplul adev\u0103r al identit\u0103\u021bii dintre moldoveneasc\u0103 si rom\u00e2neasc\u0103 a echivalat cu ani de zile de temni\u021b\u0103 politic\u0103 pentru Ilie Ila\u0219cu si altii ca el. Abia dup\u0103 decenii de la c\u0103derea Cortinei de fier s-a recunoscut oficial \u0219i \u00een Basarabia c\u0103 limba rom\u00e2neasc\u0103 este aceia\u0219i limb\u0103 cu limba moldoveneasc\u0103. Decedat la 56 de ani dup\u0103 ce a fost demis din func\u021bia de decan al Facult\u0103\u021bii de medicin\u0103, exclus din \u00eenv\u0103\u021b\u0103m\u00e2ntul superior \u0219i din Academie, dr. Gr. T. Popa a descris prezentul (viitorul si cei doi ani trecu\u021bi de la ocuparea Rom\u00e2niei de c\u0103tre armata lui Stalin) observ\u00e2nd \u00een Aula Academiei (la ultima sa apari\u021bie public\u0103 din 1947) cum \u201ecomuni\u0219tii v\u00e2neaz\u0103 cu poli\u021bia ideile care nu le sunt pe plac\u2026la fel cu nazi\u0219tii\u201d (vezi Isabela Vasiliu-Scraba, La Centenarul Marii Uniri, o privire filozofic\u0103 asupra istoriei Rom\u00e2niei<\/em>: https:\/\/isabelavs2.wordpress.com\/articole\/romania1918-2018\/<\/a> ).<\/p>\n

\u00centr-una din scrisorile trimise din Spania \u00een primele luni de \u201cdemocra\u0163ie prin rotirea cadrelor\u201d (M. Cantuniari, B\u0103rbatul cu cele trei mor\u0163i ale sale<\/em>, Ed. Humanitas, 2007) Vintil\u0103 Horia consemna urm\u0103toarele: \u201cA\u0163i aflat c\u0103 Adev\u0103rul<\/em> \u015fi Tineretul liber<\/em> au publicat \u015ftirea dup\u0103 care a\u015f fi acordat un interview nu \u015ftiu c\u0103rei reviste \u00een limba rom\u00e2n\u0103 din Israel \u015fi New York, care a fost reprodus\u0103 de ziarul Independent<\/em> din Londra, interview \u00een care m\u0103 autoprezentam ca frunta\u015f al G\u0103rzii de fier \u015fi insultam pe Petre Roman. Am desmin\u0163it totul printr-un interview telefonic cu BBC \u015fi i-am scris pe aceea\u015fi tem\u0103 lui Mircea Dinescu. Este \u00eengrozitor. N\u2019am f\u0103cut parte din nici un partid, deci nici din Garda de Fier, care m-a scos din postul de ata\u015fat de pres\u0103 la Roma\u201d (Vintil\u0103 Horia, 27 febr. 1990 \u00een op. cit., p.334).<\/p>\n

Scrisorile lui Vintil\u0103 Horia c\u0103tre traduc\u0103torii s\u0103i Mihai si Ileana Cantuniari (prima pe 2 martie 1989, ultima din 19 nov. 1991), s-au putut citi abia dup\u0103 16 ani. Ele fac s\u0103 transpar\u0103 cadrul cripto-securist al regimurilor post-comuniste. In plus, continuitatea \u00een politica editorial\u0103 dinainte de 1989 este \u0219i ea evident\u0103: dac\u0103 Editura Politic\u0103 nu l-a publicat pe Vintil\u0103 Horia (2)<\/strong>, nici Humanitas nu o va face. Exilul nu s-a \u00eencheiat cu \u00eempu\u015fcarea Ceau\u015fe\u015ftilor, nici pentru Cioran, nici pentru Vintil\u0103 Horia, autor al volumului Les clefs du crepuscule <\/em>(1990), -scriitor tradus \u00een peste 20 de \u0163\u0103ri f\u0103r\u0103 dirijismul folosit pentru \u00eempr\u0103\u015ftierea operelor \u015fi omagiilor so\u0163ilor Ceau\u015fescu, iar dup\u0103 1990 pentru difuzarea articolelor \u0219i omagiilor lui Andrei Ple\u0219u \u201eaclamate \u00een c\u00e2teva limbi\u201d, cum scria Mihail Neam\u021bu, unul din cei doi salaria\u021bi ai s\u0103i care din primul an de slujb\u0103 i-au scos dou\u0103 volume de omagiere.<\/p>\n

In Fran\u021ba secolului XXI a ap\u0103rut o carte de mare succes intitulat\u0103 \u201eFabrica de impostori\u201d, unde, din p\u0103cate, nu a fost tratat\u0103 problema promov\u0103rii imposturii \u00een dictaturile comuniste men\u021binute la putere prin teroarea poli\u021bieneasc\u0103 ad\u0103ugat\u0103 terorismului ideologic, adev\u0103r pe care \u201eturn\u0103torul\u201d Ioan Petru Culianu (3)<\/strong> l-a cenzurat dintre spusele savantului Mircea Eliade (vezi Isabela Vasiliu-Scraba, \u201eA fost Culianu turn\u0103tor al savantului Mircea Eliade?\u201d, https:\/\/isabelavs2.wordpress.com\/mircea-eliade\/secuculieliade\/<\/a>). Filozoful tr\u0103irist Noica, la zece ani de la ie\u0219irea din temni\u021ba comunist\u0103, semnala \u00eentr-un articol din \u201eVia\u021ba rom\u00e2neasc\u0103\u201d promovarea \u201eculturii l\u0103ut\u0103re\u0219ti\u201d, a scrisului \u201edup\u0103 ureche\u201d a celor care se pricep la toate \u0219i la nimic. Inregistrat cu ocazia Colocviului \u201eCioran\u201d (19-22 oct. 1991, Bucure\u0219ti-Sinaia, organizat la Palatul Elisabeta din Bucure\u0219ti \u0219i la Peli\u0219or), cronicarul plastic Andrei Ple\u0219u (\u00eentors de la Tescani ca profesor<\/em> la Academia de Arte Frumoase unde fusese lector<\/em> p\u00e2n\u0103 \u00een 1982) spusese c\u0103 maestrul s\u0103u Noica \u201elucreaz\u0103 post-mortem mai intens, mai ap\u0103sat dec\u00e2t lucra \u00een timpul vie\u021bii\u201d\u2026si \u201ecu alte justific\u0103ri\u201d. Tot atunci declarase ca a face cronic\u0103 plastic\u0103 este o \u201emeserie inutil\u0103\u201d (vezi Mihaela Cristea, Experien\u021ba ini\u021biatic\u0103 a exilului<\/em>, Ed. Roza V\u00e2nturilor, 1994, p.146).<\/p>\n

2<\/strong>. <\/strong>Un \u201ededicat partidului comunist\u201d l\u0103udat de Frunzetti \u00eentr-o efemeriNd\u0103 din 1974 care n-a fost s\u0103 fie efemer\u0103<\/strong><\/p>\n

\u00centreb\u00e2ndu-l odat\u0103 pe Ion Frunzetti la ce mai lucreaz\u0103, acesta i-a r\u0103spus lui Noica (filozoful tr\u0103irist) c\u0103 scrie \u201eefeMERINDE\u201d (i.e. scrie texte care-i permit s\u0103-\u0219i\u00a0 \u00eenlesneasc\u0103 traiul). In 1975 Ion Frunzetti a devenit \u0219eful catedrei de istoria \u0219i teoria artei. Dintr-unul din volumele de omagiere a lui Andrei Ple\u0219u se poate citi o astfel de \u201eefemeriNd\u0103\u201d din 1974 care n-a fost s\u0103 fie efemer\u0103, cum credea Frunzetti, pentru c\u0103 si ea \u2026\u201ea lucrat post-mortem\u2026cu alte justific\u0103ri\u201d.\u00a0 Datorit\u0103 semn\u0103turii, efemeriNda lui Ion Frunzetti \u00a0a r\u0103mas trei decenii \u0219i jum\u0103tate singurul text scris \u201el\u0103ut\u0103re\u0219te\u201d despre Andrei Ple\u0219u asiduu promovat \u00een cultura \u201el\u0103ut\u0103reasc\u0103\u201d a vremii comuniste.<\/p>\n

Ion Frunzetti \u0219tia bine c\u0103 efemeriNda trebuie s\u0103 plac\u0103. El scrie sfor\u0103itor de un \u201eproviden\u021bial hazard\u00a0 al genelor\u201d din care a rezultat Andrei Ple\u0219u, \u201enoul dar f\u0103cut culturii rom\u00e2ne\u201d. In plus, nu uit\u0103 s\u0103 \u00een\u0219ire toate formele de mediatizare a t\u00e2n\u0103rului \u201ededicat partidului comunist\u201d \u0219i de aceea plasat \u00eentre cadrele didactice ale institutului superior absolvit. La 26 de ani Andrei Ple\u0219u (vizitator al familiei lui Leonte R\u0103utu, \u0219eful catedrei de socialism \u0219tiin\u021bific la universitatea bucure\u0219tean\u0103) era mediatizat prin televiziunea comunist\u0103, periodicele de cultur\u0103, \u00een pres\u0103 ori \u00een publica\u021biile de specialitate sau prin conferin\u021be publice de la Universitatea Popular\u0103. Citatul din Frunzetti a fost copiat de Mihail Neam\u021bu, salariat al Institutului de Istoria Religiilor \u00eenfiin\u021bat \u00een 2008 \u0219i coordonator al volumului \u201eIn honorem Andrei Ple\u0219u\u201d<\/em> (Ed. Humanitas, 2009, p.26).<\/p>\n

Despre Andrei Ple\u0219u, Noica prev\u0103zuse c\u0103 va r\u0103m\u00e2ne \u00een mijlocul drumului (\u201e\u00een interval\u201d) indiferent de direc\u021bia \u00een care a pornit. P\u00e2n\u0103 la moartea lui Noica, muzeograful de la Tescani abandonase pe r\u00e2nd istoria artei, sanscrita, studiile orientalistice si filozofia (vezi Isabela Vasiliu-Scraba, \u201eContextualiz\u0103ri. Elemente pentru o topologie a prezentului\u201d, Slobozia, 2002, ISBN 973-8134242, pp.33-48). Cei doi salaria\u021bi ai lui Ple\u0219u (pentru 10 ani \u201edirector interimar al Institutului de istoria religiilor, 2008-2018) \u00a0neput\u00e2nd desigur intitula volumul omagial \u201efilozofia dup\u0103 ureche\u201d sau \u201el\u0103ut\u0103rismul \u00een istoria artei\u201d ori l\u0103ut\u0103rismul \u00een orientalistic\u0103 sau \u00een religie, au optat pentru titlul \u201eFilozofia intervalului\u201d, l\u0103s\u00e2nd la latitudinea oricui s\u0103 \u00een\u021beleag\u0103 ce dore\u0219te.<\/p>\n

Dup\u0103 c\u0103derea comunismului, Vintil\u0103 Horia (care l-a sus\u0163inut pe Constantin Noica \u00een \u00eencercarea sa de a-l face cunoscut peste hotare pe filozoful Lucian Blaga) a putut constata \u00eenmorm\u00e2ntarea ultimului proiect noician nefinalizat de nici unul dintre cei doi care ani de zile au tot invocat numele filozofului de la P\u0103ltini\u0219: Nici de directorul Editurii Humanitas, nici de Ple\u0219u ajuns ministrul culturii \u00a0la vremea c\u00e2nd au fost distruse at\u00e2t fresca de pe tavanul Castelului Ha\u015fdeu de la C\u00e2mpina (vezi Isabela Vasiliu-Scraba, \u201cReligion, architecture and occultism in the Mystic Castle of the \u2018Two Iulias\u2019 (2 VII)\u201d<\/em>, https:\/\/isabelavs2.wordpress.com\/hasdeu-two-iulias\/<\/a>), c\u00e2t \u015fi frescele Olg\u0103i Greceanu din Biserica de la B\u0103lteni (jude\u0163ul D\u00e2mbovi\u0163a) pictat\u0103 gratis \u00een 1946 \u015fi repictat\u0103 de Olga Greceanu \u00een 1972 (vezi Adina Nanu, \u201cBiserica din B\u0103lteni\u201d, \u00een vol. Olga Greceanu<\/em>, Bucure\u015fti, Ed. Centrul de cultur\u0103 Palatele Br\u00e2ncovene\u015fti, 2004, p. 49-50; a se vedea \u0219i Isabela Vasiliu-Scraba, \u201eOlga Greceanu \u0219i P\u0103rintele Arsenie Boca\u201d, https:\/\/isabelavs2.wordpress.com\/parintele-arsenie-boca\/isabelavs-arsenie7olgagreceanu\/<\/a>).<\/p>\n

La primul Colocviul \u201eCioran\u201d (Bucure\u0219ti-Sinaia), Liiceanu \u00eei spunea \u00een octombrie 1991 Mihaelei Cristea c\u0103 deja a publicat \u0219ase c\u0103r\u021bi de Cioran, \u00eentreg ciclul operei rom\u00e2ne<\/em>. \u201eDirijat\u0103 de interese pe care majoritatea cititorilor le ignor\u0103\u201d (Horia Stamatu, Punta Europea<\/em>, enero 1956, <\/em>nr.1, pp. 9-21), difuzarea post-comunist\u0103 a scrierilor lui Emil Cioran a fost \u00eenso\u0163it\u0103 de masiva r\u0103sp\u00e2ndire de citate alese pentru inocularea unor anumite atitudini si dispozi\u0163ii mintale. Efectul \u015fi \u0163inta manipul\u0103rii de dou\u0103 decenii au ap\u0103rut \u00een toat\u0103 nuditatea lor pe 8 mai 2010, c\u00e2nd un t\u00e2n\u0103r (pl\u0103tit\/nepl\u0103tit ca s\u0103 posteze) a consemnat drept comentariu la un interviu luat lui Andrei Ple\u015fu de Daniela Oancea c\u0103 lui \u00eei este \u201eru\u015fine c\u0103 s-a n\u0103scut rom\u00e2n, c\u0103 el nu mai vrea s\u0103 fie rom\u00e2n\u201d.<\/p>\n

In 1932 Emil Cioran scrisese c\u0103 \u201epoliticul apar\u0163ine domeniului exteriorit\u0103\u0163ii. Din acest motiv, valorile politice s\u00eent la periferia valorilor spirituale\u201d. Nu acela\u0219i lucru \u00eel putea sus\u021bine cineva \u201e\u00een\u0219urubat\u201d de t\u00e2n\u0103r \u00een politic\u0103. \u201eIntervalistul\u201d Andrei Ple\u0219u, fost \u0219ef al tineretului comunist din Institutul de istoria artei, a scris despre Cioran doar de la \u201eperiferia valorilor spirituale\u201d; \u201e\u00cenvinuiesc na\u021biunea rom\u00e2n\u0103 \u2013scria necoptul Cioran citat de Ple\u0219u -, de a nu fi putut s\u0103 dep\u0103\u0219easc\u0103 un scepticism vulgar (vezi culegerea de articole \u201eLimba p\u0103s\u0103rilor\u201d din 1994, pp.162-194). Mircea Eliade propunea o abordare a g\u00e2ndirii lui Cioran pornind de la Ecleziast<\/em>. Pe\u00a0 Facebook o pagin\u0103 este intitulat\u0103 \u201eEmil CIORAN antiprofetul\u201d. Convins c\u0103 totul e de\u0219ert\u0103ciune (\u201eNichts zaehlt!\u201d, spunea Cioran) \u0219i cu stilul\u00a0 s\u0103u aforistic, Cioran nu poate fi numit \u201eprofet\u201d dec\u00e2t de incul\u021bi. Fiindc\u0103 \u201eprofe\u021bie\u201d \u00eenseamn\u0103\u201erevela\u021bie\u201d. Iar un sinonim al \u201erevela\u021biei\u201d este \u201eapocalipsa\u201d. Titlul filmule\u021bului proletcultist intitulat APOCALIPSA DUP\u0102 CIORAN denot\u0103 prostie cu preten\u021bii si, mai ales, incultur\u0103. Bine f\u0103cut\u0103 si bine intitulat\u0103 este \u00een schimb emisiunea radiofonic\u0103 german\u0103 de 28 de minute, https:\/\/www.youtube.com\/watch?v=NLP4-Bs-Rn4<\/a> .\u00a0 In emisiunea \u201eNichts zaehlt!\u201d s-au strecurat doar dou\u0103 erori. Odat\u0103 ajuns \u00een Fran\u021ba, scriitorul afirmat \u00een \u021bara sa nu s-ar mai fi \u00eentors \u00een Rom\u00e2nia, unde \u00een fapt el a revenit (dup\u0103 ocuparea Parisului) pentru c\u00e2teva luni din toamna lui 1940, p\u00e2n\u0103 la \u00eenceputul lui februarie 1941. A doua gre\u0219al\u0103 const\u0103 \u00een afirma\u021bia c\u0103, ajuns la Paris \u00een 1937, ar fi abandonat rom\u00e2na ca limb\u0103 de redactare a c\u0103r\u021bilor sale. Or, \u201eIndreptar p\u0103tima\u0219\u201d (Bucure\u0219ti, 1991) a fost redactat \u00een rom\u00e2ne\u0219te la Paris \u00een timpul ocupa\u021biei germane. De\u0219i publicat la circa jum\u0103tate de secol de la scriere, el a urmat volumului \u201eAmurgul g\u00e2ndurilor\u201d ap\u0103rut \u00een Romania \u00een 1940. Ultimul volum rom\u00e2nesc a fost \u201eRazne\u201d (Bucure\u0219ti, 2012), scris \u00eentre 1945 si vara lui 1947, c\u00e2nd a \u00eenceput s\u0103 scrie \u00een francez\u0103, vezi, https:\/\/isabelavs2.wordpress.com\/emil-cioran\/isabelavs-demarscolocv2015doc\/<\/a><\/p>\n

3<\/strong>. <\/strong>Doi scriitori \u201eagonici\u201d (Mihai Ilovici \u0219i Ilariu Dobridor) \u00een temni\u021ba comunist\u0103 (ca \u0219i fratele \u0219i sora lui Cioran) \u0219i ceilal\u021bi doi \u201eagonici\u201d onora\u021bi de Academia Francez\u0103: Cioran \u0219i Eugen Ionescu<\/strong><\/p>\n

Cioran \u00eei apare lui Ple\u0219u ca av\u00e2nd \u201eobsesia vinov\u0103\u021biei\u201d : \u201eA fi rom\u00e2n cu adev\u0103rat \u00eenseamn\u0103 a nu mai voi s\u0103 fii rom\u00e2n \u00een sensul de p\u00e2n\u0103 acum\u201d (\u00een \u201eVremea\u201d, 1933, citat de Ple\u0219u la p. 166). Mai frust, fostul \u0219ef al cenzurii comuniste, Ion Iano\u0219i (\/Steinberger p\u00e2n\u0103 \u00een anul arest\u0103rii lui Noica, vezi Isabela Vasiliu-Scraba, Pelerinaj \u00een P\u0103ltini\u0219ul lui Noica<\/em>, https:\/\/isabelavs2.wordpress.com\/constantin-noica\/pelerinaj-noica\/<\/a>) a pescuit din Cioran exprim\u0103ri blasfemice precum: \u201e\u00een cre\u0219tinism nu pot respira\u201d sau totul \u201emiroase a \u00eemb\u00e2cseal\u0103\u201d \u00een aceast\u0103 \u201esinistr\u0103 r\u0103t\u0103cire de dou\u0103 mii de ani\u201d. Nici cronicarul plastic Andrei Ple\u0219u n-a ratat ocazia s\u0103 citeze din \u201ecreierul arz\u0103tor\u201d al lui Cioran \u201eAcela (i.e. Iisus Hristos) care a zis c\u0103 moare pentru noi, n-a murit, ci a fost omor\u00e2t\u201d (p. 173).<\/p>\n

Inc\u0103 din 1938 se putea afla (chiar \u0219i peste grani\u021be\u021be Rom\u00e2niei) c\u0103 la mai pu\u021bin de treizeci de ani, \u201eCioran arunc\u0103 asupra lumii o privire dezam\u0103git\u0103 \u0219i contempl\u0103, nu f\u0103r\u0103 deliciile tainice ale orgoliului, pr\u0103bu\u0219irea tuturor lucrurilor \u0219i tuturor adev\u0103rurilor\u2026De la \u00een\u0103l\u021bimea asta totul pare decolorat \u0219i ofilit. A disp\u0103rut istoria, morala, logica. Nimic nu mai are importan\u021b\u0103<\/em>\u201d (Bazil Munteanu, Panorama literaturii rom\u00e2ne<\/em>. Edi\u021bie \u00eengrijit\u0103 de Eugen Lozovan, 1996, p. 148).<\/p>\n

\u00cen Rom\u00e2nia interbelic\u0103, \u00een perioada c\u00e2nd Bazil Munteanu concepea \u201ecea mai bun\u0103 lucrare despre literatura rom\u00e2neasc\u0103\u201d (cf. Lucian Blaga), filozoful t\u0103irist Mircea Vulc\u0103nescu (martir al temni\u021belor comuniste) considera c\u0103 spiritualitatea lui Cioran ar fi \u201ede tip cultural, dar cu v\u0103dite predilec\u021bii interioare\u201d. Simultan opus ortodoxiei \u0219i na\u021bionalismului, tr\u0103irismul cioranian se afl\u0103\u00a0 \u201e\u00een plin\u0103 criz\u0103 interioar\u0103 \u0219i de revizuire de valori\u201d (Mircea Vulc\u0103nescu, Spiritualitate ; <\/em>a se vedea \u0219i Isabela Vasiliu-Scraba, \u201eIdeile, un decor variabil \u00een opera lui Cioran\u201d, https:\/\/isabelavs2.wordpress.com\/emil-cioran\/variable-background\/<\/a>). Cu toate deosebirile de am\u0103nunt, Emil Cioran s-ar situa \u00eentre scriitorii \u201eagonici\u201d, al\u0103turi de Eugen Ionescu, Ilariu Dobridor, Petru Manoliu \u0219i Mihai Ilovici, cu to\u021bii \u201esuferind c\u0103 nu pot fi naivi \u0219i f\u0103c\u00e2nd din asta literatur\u0103\u201d (M.Vulc\u0103nescu). Desigur p\u00e2n\u0103 la ocuparea \u021b\u0103rii \u0219i \u00eentemni\u021barea scriitorilor care n-au ajuns s\u0103 ia drumul exilului, precum Cioran \u0219i Eugen Ionescu.<\/p>\n

Mircea Vulc\u0103nescu precizeaz\u0103 c\u0103 termenul \u201etr\u0103irism\u201d e derivat din \u201etr\u0103ire\u201d cu \u00een\u021beles de \u201evia\u021b\u0103 integral\u0103\u201d, ca izvor de cunoa\u0219tere. Nae Ionescu ar fi vorbit la cursul din 1928-1929 despre a\u0219a ceva, botez\u00e2nd o atare cunoa\u0219tere cu numele de \u201etr\u0103ire\u201d (vezi Isabela Vasiliu-Scraba, \u201eMircea Vulc\u0103nescu despre spiritualitatea rom\u00e2neasc\u0103 interbelic\u0103\u201d, \u00een rev. \u201eOrigini\/Romanian Roots\u201d, Norcross, Georgia, SUA, vol.VII, No. 7-8\/73-74, July-August 2003, \u00een Supliment \u201eMircea Vulc\u0103nescu\u201d, p. I.).<\/p>\n

Lispit de spirit filozofic, George C\u0103linescu \u00een\u0219ir\u0103 inep\u021bii c\u00e2nd \u00eel prezint\u0103 pe Nae Ionescu. Efortul criticului literar a fost minim, el limit\u00e2ndu-se a \u00eentoarce pe dos cele scrise de Mircea Eliade \u00een postfa\u021ba volumului \u201eRoza V\u00e2nturilor\u201d(vezi G. C\u0103liescu, \u201eIstoria literaturii de la origini p\u00e2n\u0103 \u00een prezent\u201d, 1941, edi\u021bia a doua, 1988; a se vedea \u0219i Isabela Vasiliu-Scraba, Radu Gyr despre falsificarea istoriei literare la \u201eacrobatul\u201d George C\u0103linescu<\/em>, https:\/\/isabelavs2.wordpress.com\/articole\/isabelavs-crainicgandirea\/<\/a>). Pentru criticul literar, \u201etr\u0103irea\u201d ar fi \u201eac\u021biune\u201d cu programul r\u0103mas \u201dmereu \u00een alb\u201d (vezi Isabela Vasiliu-Scraba, \u201eOrice mare inteligen\u021b\u0103 basculeaz\u0103 \u00eentre filozofie \u0219i religie\u201d, sau, \u201eNae Ionescu \u0219i Petre \u021au\u021bea\u201d, pe h\u00e2rtie \u00een rev. \u201eTribuna\u201d, Cluj-Napoca, nr. 296\/2015, \u0219i nr. 304\/2015 ; https:\/\/isabelavs2.wordpress.com\/nae-ionescu\/isabelavs-tuteanae\/<\/a> )..<\/p>\n

In Itinerariu spiritual<\/em> publicat de Mircea Eliade, \u201etr\u0103irea\u201d ca izvor imediat de cunoa\u0219tere apare ca \u201evia\u021b\u0103 integral\u0103\u201d \u0219i \u201eexperien\u021bialism\u201d, incluz\u00e2nd \u00een experien\u021bele de via\u021b\u0103 \u0219i lecturarea celor mai importan\u021bi scriitori ai culturii europene. Mircea Vulc\u0103nescu observ\u0103 c\u0103 toat\u0103 genera\u021bia t\u00e2n\u0103r\u0103 \u201ea pornit pe aceast\u0103 cale\u201d, nu numai Mircea Eliade, Cioran sau Manoliu (vezi Mircea Vulc\u0103nescu, Spiritualitate<\/em>). Demn\u0103 de men\u021bionat ar fi interdic\u021bia de semn\u0103tur\u0103 \u00een comunism a \u201eagonicilor\u201d Ilariu Dobridor (https:\/\/bucovinaprofunda.com\/2011\/10\/11\/un-interbelic-uitat-ilariu-dobridor\/<\/a> ) si Mihai Ilovici, sc\u0103pa\u021bi cu via\u021b\u0103 din temni\u021ba politic\u0103 de care Cioran a sc\u0103pat doar pentru c\u0103 nu s-a \u00eentors \u00een \u021bara aflat\u0103 \u201esub ocupa\u021bie comunist\u0103\u201d, cum scria filozoful Vasile B\u0103ncil\u0103. \u00cen schimb, fratele si sora lui Cioran au f\u0103cut temni\u021b\u0103 politic\u0103, Aurel zece ani, iar Virginia timp de patru ani, murind la 58 de ani, din pricina regimului de exterminare din \u00eenchisorile comuniste.<\/p>\n

4. O \u00eentrebare f\u0103r\u0103 r\u0103spuns: ce considera Cioran \u201ep\u0103r\u021bi negative\u201d?<\/strong><\/p>\n

\u00cen abordarea lui Cioran, Andrei Ple\u0219u porne\u0219te de la \u201cportretul robot\u201d al rom\u00e2nismului. Nu spre a-l singulariza, o dat\u0103 \u00een plus, pe cel premiat \u00een 1934 la insisten\u0163ele \u015fi argumentarea lui Mircea Vulc\u0103nescu (vezi Isabela Vasiliu-Scraba, \u201cIdeas, a variable background in Cioran\u2019s writings\u201d, \u00een volumul bilingv: Isabela Vasiliu.-Scraba, \u00cen labirintul r\u0103sfr\u00e2ngerilor. Nae Ionescu prin discipolii s\u0103i: Petre \u0162u\u0163ea, Emil Cioran, C. Noica, Mircea Eliade, Mircea Vulc\u0103nescu \u015fi Vasile B\u0103ncil\u0103<\/em>, Ed. Star Tipp, 2000, p.181-194; p.37-56, ISBN 978-973-8134-05-6). Nici spre a eviden\u0163ia falsit\u0103\u0163ile \u015fi exager\u0103rile t\u00e2n\u0103rului profesor de filozofie de la Liceul ortodox \u201eA. \u0218aguna\u201d din Bra\u0219ov care, postul\u00e2nd primatul \u201cinstinctului teluric\u201d (legii junglei), credea c\u0103 \u201cnem\u0163ii nu s-au sim\u0163it niciodat\u0103 prea bine \u00een cre\u015ftinism\u201d (Schimbarea la fa\u0163\u0103 a Rom\u00e2niei<\/em>, 1936, p.17). Poate doar \u00een tentativa de a alc\u0103tui din citate trunchiate imaginea negativ\u0103, sau \u201cg\u0103lbeaza Miori\u0163ei<\/em>\u201d, de care Emil Cioran amintise c\u00e2nd a primit Dimensiunea rom\u00e2neasc\u0103 a existen\u0163ei <\/em>(martie, 1944) de la Mircea Vulc\u0103nescu<\/span>. Istoricul literar Marian Popa observase cu juste\u021be c\u0103 sub pretextul \u00eendep\u0103rt\u0103rii c\u00e2torva pasaje \u201epreten\u021biose \u0219i stupide\u201d, ac\u021biune de cenzurare minor\u0103 cu care Cioran ar fi fost oarecum de acord, fosta editur\u0103 Politic\u0103 a f\u0103cut disp\u0103rut un sfert din Schimbarea la fa\u0163\u0103 a Rom\u00e2niei<\/em>, cenzurare major\u0103 cu care foarte probabil autorul nu s-ar fi declarat de acord (vezi Marian Popa, Istoria literaturii rom\u00e2ne de azi pe m\u00e2ine<\/em>, vol. I, Funda\u021bia Luceaf\u0103rul, Bucure\u0219ti, 2001, p.1224).<\/p>\n

Ocolind \u201epaginile preten\u021bioase \u0219i stupide\u201d (4) <\/strong>\u00eendep\u0103rtate de Humanitas \u00een 1990 (5)<\/strong>, de pild\u0103 abera\u021bia cioranian\u0103 \u201eDe ce nu exist\u0103 nici un om pe p\u0103m\u00e2nt are s\u0103 iubeasc\u0103 pe evrei \u00een mod naiv, spontan, f\u0103r\u0103 s\u0103 \u0219tie? \u201d (1936, p.129), Andrei Ple\u0219u \u021bine s\u0103 vad\u0103 \u00een Cioran prototipul \u00a0rom\u00e2nului lipsit de m\u0103sur\u0103, cumin\u0163enie, omenie, \u201crezistent la orice spirit de conciliere \u015fi toleran\u0163\u0103\u201d (A.P.). O exemplificare mai conving\u0103toare a celor scrise de fostul conduc\u0103tor al tinerilor comuni\u0219ti o g\u0103sim \u00een capitolul epurat (\u201eColectivism na\u021bional\u201d, pp 127-148): \u201eEvreul nu este semenul, deaproapele nostru\u2026Omene\u0219te nu ne putem apropia de el, fiindc\u0103 evreul este \u00eent\u00e2i evreu \u0219i apoi om. Fenomenul se petrece at\u00e2t \u00een con\u0219tiin\u021ba lor, c\u00e2t \u0219i a noastr\u0103\u2026Este ca \u0219i c\u00e2nd ei ar descinde dintr-o alt\u0103 specie de maimu\u021be\u201d (Cioran, 1936). Dup\u0103 dilematicul cronicar plastic conduc\u00e2nd la acea vreme doctorate \u00een filozofie \u0219i \u00een orientalistic\u0103, t\u00e2n\u0103rul \u00a0Cioran \u00eentors de la Berlin \u00een 1933 ar reprezenta \u201eanti-rom\u00e2nismul\u201d.<\/p>\n

In scrisoarea unde anun\u021ba apari\u021bia volumului Sf\u00e2rtecare<\/em>, Cioran noteaz\u0103 c\u0103 i se pare inacceptabil\u0103 \u201eviziunea din Schimbarea la fa\u021b\u0103 a Rom\u00e2niei<\/em>\u2026 cu excep\u021bia totu\u0219i a p\u0103r\u021bilor negative\u201d (c\u0103tre Relu Cioran, 30 august 1979). Care vor fi fost p\u0103r\u021bile negative acceptate inainte de Alzheimer, r\u0103m\u00e2ne o \u00eentrebare f\u0103r\u0103 r\u0103spuns, Pentru c\u0103 \u00een 1990 deja \u00eencepuse a-\u0219i pierde memoria (vezi Radu Portocal\u0103, Sf\u00e2r\u0219itul furat<\/em>, https:\/\/isabelavs2.wordpress.com\/radu-portocala-cioran-sfarsitul-furat\/<\/a>). \u201eDin tot ce-am publicat \u00een rom\u00e2ne\u0219te \u0219i \u00een fran\u021buze\u0219te, textul Schimb\u0103rii la fa\u021b\u0103<\/em> este poate cel mai pasionant \u0219i \u00een acela\u0219i timp \u00eemi este cel mai str\u0103in\u201d (Cioran, 22 febr. 1990). \u201eOn me reproche certaines pages de Schimbarea la fa\u021b\u0103<\/em> , livre \u00e9crit il y a trente-cinq ans! J\u2019avais vingt-trois ans, et j\u2019\u00e9tais plus fou que tout le monde. J\u2019ai feuillet\u00e9 hier ce livre; il m a sembl\u00e9 que je l\u2019avais \u00e9crit dans une existence ant\u00e9rieure<\/strong>, en tout cas mon moi<\/strong> actuel ne s\u2019en reconnait pas l\u2019auteur. On voit a quel point le probleme de la responsabilit\u00e9 est inextricable. Combien de choses j\u2019ai pu croire dans ma jeunesse\u201d (Cahiers, 28 f\u00e9vrier 1969, p.694). Din pasajul citat se vede doar distan\u021barea de ideile \u201enebune\u201d de la 23 de ani. De nic\u0103ieri nu reiese inten\u021bia de a renun\u021ba la un capitol \u00eentreg din carte, \u0219i nici dorin\u021ba de epurare a tuturor \u201einsolen\u021belor preistorice\u201d din volumul scris \u00een june\u021be, \u00a0spre a-l \u201eactualiza\u201d, a-l aduce pe calapodul g\u00e2ndirii sale de maturitate.<\/p>\n

Despre criticarea sa \u00een baza celor scrise \u00een Schimbarea la fa\u021b\u0103 <\/em>\u00a0el consemneaz\u0103 c\u0103 \u201eatacurile \u00een chestiune au nepre\u021buitul merit de a-mi \u00eendep\u0103rta vizitatorii. Sunt excedat<\/strong>\u201d (30 aug. 1979, c\u0103tre Aurel Cioran). C\u00e2nd deja suferea de Alzheimer, valurile de vizitatori (\/ atacatori) s-au intensificat (vezi Dan C. Mih\u0103ilescu, La Paris cu silogismele am\u0103r\u0103ciunii<\/em>, \u00een \u201eRom\u00e2nia literar\u0103\u201d, nr. 49, 6 dec. 1990). La acea vizit\u0103 din octombrie 1990, b\u0103tr\u00e2nul Cioran c\u0103zuse \u00een genunchi \u00een fa\u021ba t\u00e2n\u0103rului comunist care-i adusese s\u0103 citeasc\u0103 \u201eatacul\u201d plasat \u00een prefa\u021ba c\u0103r\u021bii-pretext de vizit\u0103, despre care aflase deja). Dac\u0103 n-ar fi fost b\u0103tr\u00e2n si bolnav, i-ar fi \u00eenchis \u201eatacatorului\u201d u\u0219a \u00een nas. Fostul comunist Dan C. Mih\u0103ilescu ar fi re\u021binut cu acea ocazie opinia lui Cioran dup\u0103 care \u201enimeni nu are dreptul s\u0103 se foloseasc\u0103 de afirma\u021biile lui mai vechi\u201d ca s\u0103-l atace \u00een prezent, la vremea c\u00e2nd g\u00e2nde\u0219te altfel. Numai c\u0103 to\u021bi fo\u0219tii comuni\u0219ti, nefiind \u00eempiedica\u021bi de nici un scrupul moral (\u0219i de nimeni) exact aceasta au f\u0103cut: n-au ostenit decenii de-a r\u00e2nd s\u0103-l tot atace, folosind cu r\u00e2vn\u0103 afirma\u021biile lui Cioran din scrierile de tinere\u021be. Atacurile turn\u0103torului Zigu Ornea l-au determinat pe scriitorul Doru Cosma (autor al volumelor \u201eSocrate, Bruno Galilei\u2026\u201d ; \u201eDe la Dante la Zola\u201d \u0219i \u201eScriitori \u00een fa\u021ba justi\u021biei\u201d) s\u0103 publice textul \u201eDreptul la c\u0103in\u021b\u0103 a autorului\u201d, \u00een \u201eRom\u00e2nia literar\u0103\u201d din 11 aprilie 1991.<\/p>\n

\u00cen vizit\u0103 la Cioran a venit \u0219i Alexandru Mirodan din Israel, c\u00e2ndva autor al textului \u201eAnti-Cioran\u201d\u00a0 din Gazeta literar\u0103\u201d scoas\u0103 la vremea proletcultismului. \u00a0Ca s\u0103-l scrie \u00een 1958, citise \u201ec\u0103r\u021bi interzise\u201d,\u00a0 f\u0103r\u0103 \u00eens\u0103 a risca temni\u021ba politic\u0103. In 1958 Mirodan se ar\u0103tase mare patriot, scandalizat de \u201e\u00eenjur\u0103turile de cear\u0103 la adresa \u021b\u0103rii\u201d (A.M). Filozofului Noica, arestat \u00een 1958 \u00eempreun\u0103 cu o mul\u021bime de intelectuali cuprin\u0219i de securitate \u00een \u201elotul Noica\u201d i se pusese \u00een c\u00e2rc\u0103 \u0219i vinov\u0103\u021bia de a fi citit scrierea cioranian\u0103 interzis\u0103<\/strong>: La tentation d\u2019exister<\/em> (1956). Autorul \u201eDic\u021bionarului neconven\u021bional al scriitorilor evrei de limb\u0103 rom\u00e2n\u0103\u201d a sosit \u00een 1995 la Paris s\u0103-l vad\u0103 \u00een ascuns pe b\u0103tr\u00e2nul Cioran, c\u0103ci vizitele erau permise doar familiei. Pe patul de moarte, Cioran i-a spus fostului comunist Alexandru Mirodan c\u0103 el nu este anti-semit\u00a0 (vezi Alexandru Mirodan, \u201eBolnavul\u201d, \u00een volumul CIORAN \u00een con\u0219tiin\u021ba contemporanilor s\u0103i din exil<\/em>, Criterion Publishing, 2007, antologie de Gabriel Stanescu, pp. 210-212).<\/p>\n

Pe cititorii prietenului s\u0103u, Noica \u00eei desemnase la o anchet\u0103 de Securitate drept \u201eclien\u021bii lui Cioran\u201d. In Cahiers. 1957-1972<\/em> (Gallimard, 1997) \u00a0g\u0103sim \u0219i confirmarea faptului c\u0103 filozoful nu fusese cu totul nedrept. Fiindc\u0103 Cioran scrie \u00eentr-un caiet c\u0103 a primit \u0219i epistole care ar fi trebuit s\u0103 fie adresate unui psihiatru. Noica mai sesizase reluarea \u00een francez\u0103 a acelora\u0219i teme din cele \u0219apte c\u0103r\u021bi scrise \u00een rom\u00e2ne\u0219te p\u00e2n\u0103 \u00een 1947. Filozoful de la P\u0103ltini\u0219 f\u0103cuse remarca inteligent-r\u0103ut\u0103cioas\u0103 \u201ecite\u0219ti o carte, le-ai citit pe toate\u201d (6)<\/strong>. \u00a0In paginile scrise l\u0103ut\u0103re\u0219te despre Cioran prin 1991 \u0219i cuprinse de Ple\u0219u \u00een culegerea de articole Limba p\u0103s\u0103rilor<\/em> (Ed. Humanitas, 1994) abunden\u0163a de citate lunge\u0219te articolul f\u0103r\u0103 justificarea vreunei idei personale, oric\u00e2t de superficial\u0103 ar fi fost ea. Din pricina greut\u0103\u021bii cu care scrie, Andrei Ple\u0219u mai reintroduce acelea\u0219i texte \u00eentre diferite coper\u021bi. De pild\u0103, jum\u0103tate din articolul din Limba p\u0103s\u0103rilor<\/em> (1994) figureaz\u0103, f\u0103r\u0103 nici o modificare, \u00een culegerea de texte \u201eFa\u021b\u0103 c\u0103tre fa\u021b\u0103. \u00cent\u00e2lniri \u0219i portrete\u201d (pp.209-222) publicat\u0103 de Humanitas chiar \u00een anul centenarului na\u0219terii lui Cioran (https:\/\/isabelavs2.wordpress.com\/emil-cioran\/isabelavs-demarscolocv2015doc\/<\/a>).<\/p>\n

5. Mimetismul intelectual al dilematicilor<\/strong><\/p>\n

Abordarea \u201edup\u0103 ureche\u201d a scrierilor publicate \u00een Rom\u00e2nia de Cioran are (ca s\u0103 spunem a\u0219a) \u201enepre\u021buitul merit\u201d de a reaminti acel model de succes, cu recitarea televizat\u0103 de poezie, interpretat\u0103 de Andrei Ple\u0219u r\u0103stit sau flegmatic. Materialul (\u201epoetic\u201d), de prelucrat \u00een form\u0103 r\u0103stit\u0103 sau blazat\u0103, Andrei Ple\u0219u \u00eel pescuie\u0219te prin 1991 (data probabil\u0103 a textului pentru Colocviul \u201eCioran\u201d, Bucure\u0219ti-Sinaia) din ecourile \u00een presa interbelic\u0103 a volumului Pe culmile disper\u0103rii<\/em> (1934), premiat de Societatea Scriitorilor Rom\u00e2ni \u0219i editat de Funda\u0163iile Culturale Regale (7).<\/strong> O recenzie din interbelic ar ilustra \u201csuficien\u0163a rom\u00e2neasc\u0103\u201d \u015fi \u201csobrietatea static\u0103\u201d, \u00a0alta \u201cluciditatea niciodat\u0103 contrariat\u0103\u201d (1994, p.178). Recenzia din noiembrie 1934 ar scoate la iveal\u0103 un \u201cdelir al echilibrului\u201d, de care s-ar fi f\u0103cut vinovat t\u00e2n\u0103rul Constantin Noica \u00een \u00eencercarea unei replici la adresa celui care-l v\u0103zuse pe Cioran drept \u201ccabotin al disper\u0103rii\u201d (cf. Serban Cioculescu). Materialul cu grij\u0103 ales este interpretat de fostul muzeograf de la Tescani dup\u0103 tipicul aduc\u0103tor de succes \u00eenainte de 1990, spre a eviden\u0163ia pe r\u00e2nd: \u00eenfumurarea, mimarea sobriet\u0103\u0163ii, luciditatea sigur\u0103 pe sine \u015fi delirul.<\/p>\n

La clientela lui Andrei Ple\u0219u (\u00een calitatea sa de \u201edilematic\u201d sau de distribuitor de burse, prin intermediul Colegiului Noua Europ\u0103 fondat \u00eempreun\u0103 cu fata lui Leonte R\u0103utu) se remarc\u0103 imitarea re\u021betei de succes cu recitarea lui Eminescu<\/strong> r\u0103stit\u0103 sau blazat\u0103. Apreciat de Ple\u0219u pentru \u201eg\u00e2ndirea viguroas\u0103 si scrisul excelent\u201d (A.P.), \u00a0dilematicul Valentin St\u00e2ng\u0103 \u00eemparte forumi\u0219tii \u00een (\u201eDilema veche\u201d) pe categorii. Recitatorul patriot al lui Ple\u0219u devine (\u00een \u201escrisul utilitar\u201d) al lui Vali St\u00e2ng\u0103 \u201eforumistul patriot\u201d care este \u201epaseist\u201d, \u201eargumenteaz\u0103 cu Eminescu\u201d, e \u201eprotocronist\u201d, \u00eei \u201eador\u0103 pe daci\u201d \u0219i pe \u201evoievozii feroce\u201d. St\u00e2ng\u0103 combate \u0219i \u201eparanoia\u201d forumi\u0219tilor \u201einsomniaci\u201d care deconspir\u0103 imaginare conspira\u021bii. Dilematicul mai d\u0103 \u00een vileag \u201elucr\u0103tura\u201d forumi\u0219tilor \u201emercenari\u201d, \u201edemolatori de vedete\u201d pe care \u00eei crede \u201etocmi\u021bi\u201d (f\u0103r\u0103 a spune de cine) s\u0103 \u201espurce statuile, in\u0219ii cu oper\u0103<\/em>, figurile de panteon\u201d. Oare la ce statui de panteon s-o fi referind? La Vintil\u0103 Horia, Lucian Blaga, Cioran, Noica, Nae Ionescu sau Mircea Eliade este exclus s\u0103 fi ajuns g\u00e2ndirea sa \u201eviguroas\u0103\u201d. Fiindc\u0103 Vali St\u00e2ng\u0103 ur\u0103\u0219te paseismul si notorietatea interna\u021bional\u0103 a exila\u021bior rom\u00e2ni.<\/p>\n

Theodor Cazaban ghicise \u201ev\u00e2rful cozii diavolului\u201d sau efectul \u00eendoctrin\u0103rii comuniste la cei care discut\u0103 trivial despre Eminescu, dup\u0103 exemplul \u201edilematicilor\u201d. Prin 1997 \u0219i-a amintit de o plimbare cu Cioran, c\u00e2nd, recit\u00e2ndu-i din Eminescu, l-a v\u0103zut \u201escuturat de un frison\u201d. Poetul \u00eel curemura \u0219i pe Eliade, \u201epentru c\u0103 Eminescu este Orfeu\u201d. Cu el ne afl\u0103m \u201e\u00een fa\u021ba marelui mister al cuv\u00e2ntului poetic\u201d. Dar asta \u201enu intr\u0103 \u00een categoria discu\u021biilor penibile din Dilema<\/em>\u201d, a mai ad\u0103ugat Theodor Cazaban (Captiv \u00een lumea liber\u0103<\/em>, Cluj-Napoca, Echinox, 2002). Prev\u0103z\u00e2nd parc\u0103 infla\u021bia de carte de dup\u0103 1990, cu pia\u021ba gem\u00e2nd de tr\u0103nc\u0103neli comuniste \u00eenregistrate \u0219i plasate \u00eentre coper\u021bi (8)<\/strong>, filozoful Constantin Noica spusese c\u0103 a avea \u201eoper\u0103\u201d nu echivaleaz\u0103 cu mul\u021bimea volumelor publicate (vezi Isabela Vasiliu-Scraba, Misterul ne-edit\u0103rii operelor complete ale lui Noica<\/em>, https:\/\/isabelavs2.wordpress.com\/constantin-noica\/himera1scoalapaltinis9\/<\/a> ). La s\u00e2mburele acesta de adev\u0103r n-o s\u0103 ajung\u0103 \u00eens\u0103 niciodat\u0103 vreun dilematic invidios pe valoarea \u0219i cantitatea operei academicianului Mircea Eliade (vezi Isabela Vasiliu-Scraba, Cum l-a minimalizat Ple\u0219u, un fals filozof al religiilor, pe Mircea Eliade<\/em>, https:\/\/isabelavs2.wordpress.com\/mircea-eliade\/isabelavs-plesueliade10\/<\/a> ).<\/p>\n

In cazul salariatului Mihail Neam\u021bu interesat de istoria religiilor, recitatorii patrio\u021bi ai lui Andrei Ple\u0219u (diaboliza\u021bi de St\u00e2ng\u0103 prin categoria \u201eforumi\u0219tilor patrio\u021bi\u201d) devin \u201enoii rinoceri ai ortodoxismului\u201d, \u201etalibanii post\u0103rilor online\u201d din \u201egherila mediatic\u0103\u201d, adep\u021bii \u201erom\u00e2nismului demofil\u201d, prin\u0219ii \u00een \u201ecapcana trecutului\u201d. \u00censu\u0219i directorul s\u0103u Ple\u0219u \u00eel diabolizase pe \u201eortodoxul rudimentar, apologetic p\u00e2n\u0103 la furie, patriotard\u201d. Din Cioran, dilematicul Ple\u0219u n-a re\u021binut ideea dup\u0103 care cre\u015ftinismul ar fi o \u201cavalan\u015f\u0103 de indiscre\u0163ii metafizice\u201d. Pentru c\u0103 \u00een via\u0163a de zi cu zi, \u00een politic\u0103 \u015fi \u00een afaceri, \u2013 scrie fostul student al ini\u021biatorului Scolii tr\u0103iriste<\/em> (vezi Isabela Vasiliu-Scraba, \u201eChintesen\u021ba\u201d tr\u0103irismului, pe h\u00e2rtie<\/em>, \u00een rev. \u201eAcolada\u201d, Satu Mare, anul XIV, nr. 2\/ 147, febr. 2020, p.12) -, cre\u0219tinismul \u201ca introdus moartea, suferin\u0163a, pe Iisus \u015fi pe Dumnezeu \/\u2026\/ \u00cen zadar ne-am des\u0163eleni din el, c\u0103ci nu vom reu\u015fi s\u0103-i uit\u0103m decorul, adic\u0103 pe sfin\u0163i\u201d (vezi Isabela Vasiliu-Scraba, Peregrin\u0103rile lui Cioran prin textele asceto-mistice ale Filocaliei<\/em>, https:\/\/isabelavs2.wordpress.com\/emil-cioran\/2018cioranperegrinare\/<\/a> ).<\/p>\n

Miz\u00e2nd \u00een exclusivitate pe \u201eanti-rom\u00e2nism\u201d, minorele idei re\u0163inute de Andrei Ple\u015fu mai au neajunsul c\u0103 v\u0103duvesc de esen\u0163a sa procedeul \u201ccomplementarit\u0103\u0163ii\u201d, at\u00e2t de caracteristic scrisului cioranian (vezi Isabela Vasiliu-Scraba, \u201cEmil Cioran despre Mircea Vulc\u0103nescu \u00eentr-un text cenzurat \u00een post-comunism\u201d, https:\/\/isabelavs2.wordpress.com\/mircea-vulcanescu\/isabelavs-cioran-vulcanescu-cenzurat\/<\/a>). Cu limbajul instrumentalizat politic abuz\u00e2nd dup\u0103 1990 de sintagma \u201enoi rom\u00e2nii\u201d, Medenagan \u2013 admirator al inexistentei Scoli de la P\u0103ltini\u0219, negat\u0103 de C-tin Noica pentru c\u0103 \u00een domeniul filozofiei vizitatorii s\u0103i n-au dat nimic de valoare, vezi Isabela Vasiliu-Scraba, Himericul discipolat de la P\u0103ltini\u0219, prilej de fin\u0103 ironie din partea lui Noica<\/em>, https:\/\/isabelavs2.wordpress.com\/constantin-noica\/isabelavs-himera2scoalapaltinis10\/<\/a>) -, tr\u00e2mbi\u021ba \u00een culisele wikipediei \u201eneantul\u201d cultural valah. \u201eA spune c\u0103 faci parte din grupul de la P\u0103ltini\u0219 -mai scria acolo Medenagan<\/strong> \u2013 pe motiv c\u0103 l-ai v\u0103zut de c\u00e2teva ori la fa\u021b\u0103 pe Noica este de un caragialesc enorm, de desen animat\u201d (wikipedia accesat\u0103 pe 5 mai 2014).<\/p>\n

Antonio Di Gennaro invoca \u00eentr-un interviu \u201eneantul valah\u201d. C\u00e2nd este citat Cioran cu \u201eneantul valah\u201d, eu cred se extirp\u0103 \u00een\u021belesul chiar numai l\u0103s\u00e2nd de-o parte ideea\u00a0 \u2013 cupris\u0103 de Emil Cioran \u0219i \u00een Manifestul\u2026 <\/em>\u00a0scris \u00een casa lui Cr\u0103ciunel vara anului 1935 cu Petre \u021au\u021bea, Sorin Pavel \u0219i Nicolae Tatu, Manifest <\/em>pe care Cioran nu l-a semnat ca s\u0103 nu-\u0219i treac\u0103 numele \u201eal\u0103turi de un\u00a0 Cr\u0103ciunel\u201d, vezi Manifestul revolu\u021biei na\u021bionale<\/em> ( Sighi\u0219oara, 1935, edi\u021bia a doua, Ed. Crater, Bucure\u0219ti, 1998, p.103) -, \u00a0dup\u0103 care rom\u00e2nii \u0219i-ar abandona \u201eneantul\u201d dac\u0103 ar lupta \u00eempotriva minoritarilor .<\/p>\n

In cripto-securismul brucanian de dup\u0103 1990, fo\u0219tii comuni\u0219ti (plasa\u021bi mai la vedere) au dovedit o predilec\u021bie pentru prezentarea trunchiat\u0103 a acestui citat, \u0219tiind bine c\u0103 fosta Editur\u0103 Politic\u0103 a Partidului Comunist a cenzurat \u00eentregul capitol despre \u201eColectivismul na\u021bional\u201d din Schimbarea la fat\u0103 a Romaniei<\/em> (1936, pp.127-150). Dup\u0103 t\u00e2n\u0103rul de 25 de ani, \u201eun organism na\u021bional s\u0103n\u0103tos se verific\u0103 totdeauna \u00een lupta \u00eempotriva evreilor,\u00a0 mai cu seama atunci c\u00e2nd acestia prin numar si prin obraznicie invadeaza un popor\u201d (Schimbarea la fa\u021b\u0103<\/em>, 1936, p.129). Pe aceea\u0219i pagin\u0103 se mai poate citi o prostie: \u201eDe ce nu exist\u0103 nici un om pe p\u0103m\u00e2nt\u00a0 care s\u0103 iubeasc\u0103 pe evrei in mod naiv, spontan, f\u0103r\u0103 s\u0103 \u0219tie?\u201d (p.129).\u00a0 In cuprinsul capitolului cenzurat de Editura Humanitas, \u00eent\u00e2i Cioran \u00a0pare luat de valul anti-semitist la mod\u0103 \u00een Germania, apoi inteligentul student al lui Nae Ionescu realizeaz\u0103 absurdul unei reac\u021bii na\u021bionale ca revolt\u0103 \u00eempotriva minoritarilor. Cioran va scrie limpede c\u0103 un astfel de na\u021bionalism este \u201eperiferic\u201d \u0219i \u201eminor\u201d, dup\u0103 cum minor\u0103 \u00eei apare \u00een 1936 \u00eens\u0103\u0219i reac\u021biunea fa\u021b\u0103 de minoritari. In final Cioran se arat\u0103 convins c\u0103 \u201eproblema iudaismului este tot at\u00e2t de complicat\u0103 ca aceea a existen\u021bei lui Dumnezeu\u201d (p.130).<\/p>\n

Cu un mimetism intelectual bine exersat pe ideile lui Noica (9)<\/strong>, Andrei Ple\u0219u repet\u0103 spre finalul \u00eenseil\u0103rilor sale m\u0103rturisirea lui Cioran despre entuziasmul s\u0103u mereu refulat spre a face loc disper\u0103rii: \u201c\u2026suntem \u00eendemna\u0163i s\u0103 spunem, la r\u00e2ndul nostru: Nu e nimic, dle Cioran, dumneavoastr\u0103 v\u0103 iubi\u0163i disperarea. Dar pute\u0163i s-o iubi\u0163i oric\u00e2t. Noi credem \u00een rezervele dumneavoastr\u0103, neexplorate, de entuziasm\u201d (A. Ple\u015fu,\u201e\u2026Un creier care arde\u2026\u201d , \u00een Limba p\u0103s\u0103rilor<\/em>, 1994, p.179, posibil\u0103 comunicare la primul Colocviul \u201eCioran\u201d, Bucure\u0219ti-Sinaia, oct.1991). Dilema descoperit\u0103 este explorat\u0103 mai apoi din perspectiva unei \u00eensemn\u0103ri \u00een care b\u0103tr\u00e2nul Cioran \u00eei m\u0103rturisise lui Noica la Paris c\u0103 \u201c\u00eei place via\u0163a\u201d, rug\u00e2ndu-l \u201cs\u0103 nu spun\u0103 la nimeni\u201d marele secret (pagini din jurnalul lui Noica, \u00een op. cit., p180).<\/p>\n

6. Inocularea ru\u0219inii de a fi rom\u00e2n<\/strong><\/p>\n

Preocupat de drama propriului \u201cblocaj\u201d (10)<\/strong> \u2013 \u00een interval, cum spunea Noica (https:\/\/isabelavs2.files.wordpress.com\/2020\/03\/isabelavs-plesu-contextualizari-2.pdf<\/a> ) -, Andrei Ple\u015fu remarc\u0103 la Cioran \u201cvaria\u0163ia iscusit\u0103 a aceluia\u015fi exces\u201d \u015fi \u201csuveranitatea stilului\u201d. \u00cen citat ofer\u0103 chiar \u015fi un aforism sintetiz\u00e2nd \u00eentreaga nepl\u0103cere a fapului de a tr\u0103i<\/em>: \u201cCeea ce \u015ftiu la \u015faizeci de ani \u015ftiam \u015fi la dou\u0103zeci. Patruzeci de ani ai unui lung \u015fi superfluu efort de verificare\u201d (Cioran). Probabil c\u0103 afirma\u0163ia convinge doar pe cei care trec cu vederea umorul pesimistului (apud. Horia Stamatu) care se amuz\u0103 pe seama celor care-i iau \u00een serios orice m\u0103rturisire. Cu at\u00e2t mai mult cu c\u00e2t e de imaginat c\u0103 la \u015faizeci de ani Emil Cioran n-ar fi fost la fel de entuziasmat de regimurile dictatoriale cum s-a ar\u0103tat \u00een tinere\u0163e, c\u00e2nd, din vremurile \u201ceroice\u201d ale hitlerismului a re\u0163inut cu predilec\u0163ie na\u0163ionalismul, \u201caspect accesoriu al rasismului anti-semit\u201d (apud. Ion Varlam, Necesitatea definirii totalitarismului<\/em>, \u00een rev. Asymetria, nov. 2006).<\/p>\n

La 22 de ani, Cioran fusese martor la entuziasmul germanilor din anii venirii la putere a lui Hitler. Acest aspect care nuan\u0163eaz\u0103 \u015fi face inteligibile multe dintre teribilismele din scrierile interbelice ale lui Cioran este practic neglijat de Andrei Ple\u015fu care \u00eemp\u0103rt\u0103\u015fe\u015fte cu st\u00e2nga comunist\u0103 tendin\u0163a de a pune pe seama na\u0163ionalismului toate ororile prin care regimul hitlerist nu s-a deosebit de regimul comunist: \u201cprigoana politic\u0103, teroarea ideologic\u0103, generalizarea torturii si exterminarea \u00een mas\u0103\u201d (vezi Ion Varlam, Necesitatea definirii totalitarismului<\/em>\u00a0 \u0219i vol.: Pseudo-Rom\u00e2nia. Conspirarea deconspir\u0103rii<\/em>, Bucure\u0219ti, 2004). Ins\u0103si temni\u021ba comunist\u0103 f\u0103cut\u0103 de \u00a0Noica dup\u0103 ce a dat manuscrisul despre Hegel turn\u0103torului Zigu Ornea care l-a dat pe ascus Securit\u0103\u021bii \u00a0(vezi vol. prof. univ. Tudor P\u0103curaru, Jurnalul unui terorist. Non-fic\u021biune cu factografii<\/em>, Bucure\u0219ti, Ed. Curtea veche, 2018), \u00a0i-a ap\u0103rut lui Ple\u0219u drept o pedeaps\u0103 bine meritat\u0103 (vezi Isabela Vasiliu-Scraba, \u201eIndicii de manipulare \u00een eseistica unui fost discipol al lui Noica\u201d, https:\/\/isabelavs2.wordpress.com\/ion_papuc\/<\/a>).<\/p>\n

Ne\u0163in\u00e2nd seama nici de tehnica prin care marele stilist pondereaz\u0103 multe din afirma\u0163iile sale mai ie\u015fite din comun (vezi Isabela Vasiliu-Scraba, \u201cCioran despre Mircea Vulc\u0103nescu \u00eentr-un text cenzurat \u00een post-comunism\u201d, https:\/\/isabelavs2.wordpress.com\/mircea-vulcanescu\/isabelavs-cioran-vulcanescu-cenzurat\/<\/a>) nici de contextul istoric european pe fundalul c\u0103ruia s-au ivit teribilismele \u201eagonicului\u201d Cioran, dilematicul moralist re\u0163ine c\u0103 Rom\u00e2nia regimului burghezo-mo\u015fieresc ar fi fost \u201c\u0163ara oamenilor atenua\u0163i\u201d, cu o atmosfer\u0103 placid\u0103, f\u0103r\u0103 resurse de eroism, \u015fi cu multe alte defecte pe care nu pridide\u015fte s\u0103 le \u00een\u015fire, ba \u00eeng\u00e2n\u00e2ndu-l la maturitate pe necoptul Emil Cioran, ba spicuind din recenziile la cartea de debut a acestuia.<\/p>\n

Cu un alt citat din \u201c\u0162ara oamenilor atenua\u0163i\u201d \u00een care elogiat fiind \u201cexcesul, marea nebunie \u015fi gestul absurd\u201d (E. Cioran) era dispre\u0163uit\u0103 via\u0163a echilibrat\u0103 a rom\u00e2nului, articol unde t\u00e2n\u0103rul de 22 de ani consemnase c\u0103 a avut momente c\u00e2nd i-a fost ru\u015fine c\u0103 este rom\u00e2n, Andrei Ple\u015fu inoculeaz\u0103 indirect \u201cru\u015finea de a fi rom\u00e2n\u201d. Aceasta \u00een culegerea Limba p\u0103s\u0103rilor<\/em>, din 1994. \u00cen prim\u0103vara anului 2010 men\u0163ioneaz\u0103 \u201cru\u015finea de a fi rom\u00e2n\u201d \u00een interviul luat de Daniela Oancea.<\/p>\n

Premiza lui \u00a0Cioran fusese \u00een 1933 c\u0103 s-a ru\u015finat de \u0163ara \u00een care \u201ca vorbi de moarte, de suferin\u0163\u0103, de neant si de renun\u0163are \u00eenseamn\u0103 a fi excroc ordinar\u201d (Emil Cioran, Singur\u0103tate si destin; <\/em>din publicistica anilor 1931-1943, Ed. Humanitas, 1991, p.230). Pe de alt\u0103 parte, \u00a0scriitorul\u00a0 \u201cagonic\u201d Cioran ( https:\/\/isabelavs2.wordpress.com\/radu-portocala-cioran-sfarsitul-furat\/<\/a>) nu uit\u0103 a consemna regretul s\u0103u pentru aceste clipe de ru\u015fine. Iat\u0103 pasajul: \u201cLa noi a vorbi de moarte \u2026\u00eenseamn\u0103 a fi excroc ordinar\u2026De aceea, am avut momente c\u00e2nd mi-a fost ru\u015fine c\u0103 sunt rom\u00e2n. Dar dac\u0103 regret ceva, s\u00eent aceste momente\u201d (Cioran, op.cit.).<\/p>\n

Dezinteresat de adev\u0103rurile istorice, promov\u00e2nd el \u00eensu\u015fi neadev\u0103ruri \u00een materie de istoria comunismului, Andrei Ple\u0219u, fost vizitator al \u201egroparului culturii rom\u00e2ne\u201d (Leonte R\u0103utu\/ Oigenstein\/ Oi\u0219teanu) a criticat si \u00eenainte si dup\u0103 1990 patriotismul sub forma combaterii paseismului. Marea surpriz\u0103 a lui Noica (vag \u0219tiutor doar al regimului de excep\u021bie de care se bucura Ple\u0219u din partea Ministerului de Interne) a fost s\u0103 citeasc\u0103 acel text \u00een care istoria rom\u00e2nilor ar fi fost doar paseism \u00a0 \u201credus la o mo\u015ftenire legendar\u0103 confortabil\u0103 care este numai vanitate\u201d (vezi A. Ple\u0219u, \u201cRigorile ideii na\u0163ionale \u015fi legitimitatea universalului\u201d, \u00een rev. Secolul XX, nr. 1-2\/240-242, 1981). Probabil tot pe linia combaterii vanit\u0103\u0163ii pe care ar trezi-o rom\u00e2nilor istoria lor legendar\u0103 (apud. Petre \u021au\u021bea), \u201edilematicii\u201d fo\u0219ti bursieri ai lui Ple\u0219u combat \u0219i ei \u201epaseismul\u201d.<\/p>\n

De-a lungul vremii, ideile cronicarului plastic despre istoria rom\u00e2nilor au r\u0103mas a\u015fa cum le-a expus \u00eenc\u0103 din vremea comunismului. R\u0103mase pe loc, s-au fosilizat ca prejudec\u0103\u0163i, schimb\u00e2ndu-\u015fi doar forma lipsit\u0103 mereu de fond. Abia dup\u0103 dou\u0103 decenii de cripto-securism, \u00een interviul luat pe 15 aprilie 2010, Andrei Ple\u015fu a schimbat rutina g\u00e2ndului avut din anii optzeci. Alternativei \u201ctrecutului glorios\u201d s-a g\u00e2ndit s\u0103 i-o adauge pe cea a \u201ctrecutului falsificat\u201d.<\/p>\n

S\u0103-l fi determinat la o astfel de \u00eennoire experien\u0163a cumulat\u0103 la C.N.S.A.S.? Faptul c\u0103 vreme de patru ani (p\u00e2n\u0103 \u00een 2004, anul m\u0103rturisirii vinov\u0103\u0163iei personale) \u0163elul C.N.S.A.S. \u2013ului a fost s\u0103 deconspire oameni afla\u0163i la periferia totalitarismului comunist<\/strong>,<\/strong> \u00a0ocolindu-i cu aten\u021bie pe cei din zonele de decizie<\/strong>. \u00cen orice caz, strategia de lucru a C.N.S.A.S. l-a f\u0103cut pe fostul ministru de externe s\u0103 spun\u0103 Rodic\u0103i Palade c\u0103 \u201cne-am l\u0103sat du\u015fi de furor\u2026 am luat hot\u0103r\u00e2ri pe ce am avut. Este o inexactitate procedural\u0103 pe care eu personal mi-o asum ca pe o culp\u0103\u201d (11)<\/strong>.<\/p>\n

Note si considera\u0163ii marginale<\/em><\/strong><\/p>\n

    \n
  1. Liviu V\u0103lena\u0219: \u201eExist\u0103 o caset\u0103 video (p\u00e2n\u0103 \u00een 1995 a fost la radio Europa Liber\u0103 \u201eapoi mi-a fost f\u0103cut\u0103 cadou\u201d) care arat\u0103 c\u0103 \u00een 1987<\/strong> erau deja stabili\u021bi\u2026Iliescu, Virgil M\u0103gureanu, etc. \u2026Dezl\u0103n\u021buindu-se revolu\u021bia\u2026Iliescu a dat imeniat ordin cuiva s\u0103 plece cu un automobil la Tescani ca s\u0103-l ia de acolo pe Ple\u0219u\u201d (Ion Varlam, Pseudo-Rom\u00e2nia<\/em>. Conspirarea deconspir\u0103rii<\/em>, Ed. Vog, Bucure\u0219ti, 2004, p.85). \u00a0Intr-o perfect\u0103 continuitate a strategiei comuniste de \u201crecuperare\u201d \u00een condi\u0163ii mizerabile a scriitorilor interzi\u015fi decenii de-a r\u00e2ndul de satrapii cu putere de decizie, Editura Humanitas a scos romanul de sertar Luntrea lui Caron<\/em> (1990) de Lucian Blaga \u015fi Singur\u0103tate \u015fi destin<\/em> (1991), o selec\u0163ie de articole publicate de Emil Cioran din ultimul an de facultate p\u00e2n\u0103 \u00een 1943, folosind o h\u00e2rtie at\u00e2t de proast\u0103 \u00eenc\u00e2t scrisul \u201crecupera\u0163ilor\u201d devine pe ea aproape ilizibil. Pe o h\u00e2rtie de calitate \u015fi mai slab\u0103, fosta editur\u0103 Politic\u0103 i-a mai publicat lui Cioran \u00een 1991 Lacrimi \u015fi sfin\u0163i<\/em> (1937; Des larmes et des Saints<\/em>, prefa\u0163\u0103 si trad. Sanda Slolojan, L\u2019Herne, Paris, 1986, cu multil\u0103ri ale primei edi\u021bii pe care Cioran a regretat c\u0103 le-a acceptat). Despre volumul din 1991 alc\u0103tuit din publicistica de tinere\u0163e a lui Cioran ar mai fi de semnalat un qui pro quo<\/em>: La indicarea surselor bibliografice ale primelor cinci articole, \u00eengrijitorul volumului trece ziarul Mi\u015fcarea<\/em>. Cine vede aceast\u0103 surs\u0103, e tentat s\u0103 cread\u0103 c\u0103 la mijloc ar fi o publica\u0163ie a Mi\u015fc\u0103rii Legionare. Nic\u0103ieri \u00een volum nu i se l\u0103mure\u015fte cititorului c\u0103 Mi\u015fcarea<\/em> era un ziar al frac\u0163iunii liberalilor condu\u015fi de Gh. I. Br\u0103tianu, academician \u015fi istoric de anvergur\u0103 european\u0103 arestat de \u201eregimul comunist al Anei Pauker\u201d (Virgil Ierunca, \u00een Resemnarea Cavalerilor<\/em>, Ed. Jurnalul literar, Bucure\u0219ti, 2002, p. 73) f\u0103r\u0103 nici o vin\u0103 \u00een lotul istoricilor \u00eenchi\u015fi la Sighet \u015fi mai apoi asasinat \u00een deten\u0163ie de c\u0103tre oamenii Ministerului de interne condus de Teohari Georgescu (\/Bur\u0103h Tescovici).<\/li>\n
  2. Din vasta oper\u0103 a lui Vintil\u0103 Horia (1915-1992) respins\u0103 cu \u00eencr\u00e2ncenare de fo\u015ftii ideologi comuni\u015fti recicla\u0163i dup\u0103 1990 \u00een ideologi ai calomniei \u015fi ai dela\u0163iunii (via C.N.S.A.S.) men\u0163ion\u0103m urm\u0103toarele scrieri: Acolo sus \u015fi stelele ard<\/em> (Bucure\u015fti, 1942); Presencia del mito<\/em> (Madrid, 1956); Panorama de la filosofia contemporanea<\/em> (Madrid, 1959); Dumnezeu s-a n\u0103scut \u00een exil<\/em> (Paris, 1960, Premiul Goncourt, trad. \u00een rom\u00e2ne\u015fte Al. Castaing, Madrid, Ed. Carpatii,1980, republ. Craiova, 1991; trad. de Ileana Cantuniari, Bucure\u015fti, 2008); Cavalerul resemn\u0103rii<\/em> (fr.1961, trad. Ileana Cantuniari, Craiova, 1991); Les impossibles<\/em> (1962); Giovanni Papini<\/em> (1963); La septieme lettre<\/em> (1964); Le journal d\u2019un campesino du Danube<\/em> (Paris, 1966, Barcelona 1967, Milano, 1967); El despertar de la sombra<\/em> (1967); Nuvele<\/em> (Madrid, 1967, include o nuvel\u0103 despre deten\u0163ia acad. Nichifor Crainic); O femeie pentru Apocalips<\/em> (1967, trad. Mihaela Pasat, Bucure\u015fti, 2007); Viaje en los centros de la tierra<\/em> (Barcelona, 1970); El viaje a San Marco<\/em> (1972, Paris, 1988); Encuestra detras de lo visible<\/em> (1975); Introduccion a la literatura del siglo XX<\/em> (Madrid, 1976); Concideraciones sobre un mundo peor<\/em> (Barcelona, 1978); Marta ou la seconde guerre <\/em>(1980, sp. Barcelona, 1987); Los derechos humanos y la novela del siglo XX <\/em>(Madrid, 1981); Perseguid a Boecio! <\/em>(Barcelona, 1983); Un morm\u00e2nt \u00een cer<\/em> (sp.Barcelona, 1987, trad. Mihai Cantuniari \u015fi Tudora Sandru Olteanu, Bucure\u015fti, 1994); Les clefs du crepuscule<\/em> (1990); Reconquista del descubrimiento <\/em>(1991). Pe l\u00e2ng\u0103 cele dou\u0103-trei romane ap\u0103rute \u00een traducere la Craiova dup\u0103 \u201crotirea de cadre\u201d din 1990, post-mortem, lui Vintil\u0103 Horia i s-au mai publicat c\u00e2teva volume: Mai sus de miaz\u0103noapte<\/em> (C.R., Bucure\u015fti, 1992), roman istoric r\u0103ut\u0103cios recenzat de un critic comunist pentru care orice referire la istoria rom\u00e2nilor echivaleaz\u0103 cu un atentat la interna\u0163ionalismul s\u0103u de dou\u0103 parale \u00een lipsa accesului la alte culturi prin citirea \u00een original. Respingerea ultimului roman, scris de Vintil\u0103 Horia \u00een rom\u00e2ne\u015fte, a dus la o pauz\u0103 de ani de zile c\u00e2nd nu s-au mai dat bani de la bugetul Rom\u00e2niei traducerea faimosului scriitor, at\u00e2t de pre\u0163uit pe continentul sud-american, \u00een Fran\u0163a, Italia \u015fi \u00een Spania, locurile sale de exil. Apoi a ap\u0103rut antologia scrierilor rom\u00e2ne\u015fti alc\u0103tuit\u0103 de Mircea Popa sub titlul Moartea mor\u0163ii mele<\/em> (Dacia, Cluj-Napoca, 1999). Dup\u0103 cinci ani s-a tip\u0103rit culegerea de scrieri memorialistice si de portrete (redactate \u00een limba rom\u00e2n\u0103): Vintil\u0103 Horia, Suflete cu umbra pe p\u0103m\u00e2nt<\/em> (Ed. Jurnalul literar, Bucure\u015fti, 2004). Pe 20 noiembrie 2010, volumul alc\u0103tuit de Gabriel St\u0103nescu (1950-21nov.2010) intitulat: V. Horia, Contra naturam- publicistica exilului<\/em> (Criterion Publishing, Bucure\u015fti 2010), s-a lansat la T\u00e2rgul de carte \u201cGaudeamus\u201d 2010 din Bucure\u015fti. Cei interesa\u021bi au putut vedea \u00eenregistrarea din Sala Cupola a T\u00e2rgului Gaudeamus pe adresa http:\/\/www.youtube.com\/watch?v=-fK9Q9HL5lI<\/a>. Iar ace\u0219tia nu au fost pu\u021bini, spre disperarea \u00a0clientelei celor care dau burse spre a fi apoi numi\u021bi \u201eautori de opere\u2026 aclamate \u00een c\u00e2teva limbi\u201d (Mihail Neam\u021bu).<\/li>\n
  3. \u00cen 21 iulie 1977 Ioan Petru Culianu \u00eel informa \u00eentr-un post scriptum pe academicianul Eliade c\u0103 i-a cenzurat interviul luat la Chicago \u00een mai 1975 unde ajunsese cu sprijinul (inclusiv financiar) al faimosului profesor Mircea Eliade. T\u00e2n\u0103rul de 27 de ani\u00a0 modificase urm\u0103toarea afirma\u021bie a savantului Eliade: \u201ecomunismul este o lume dominat\u0103 nu at\u00e2t de marxism c\u00e2t de poli\u021bia secret\u0103\u201d. Ce nu-i pl\u0103cuse? Desigur, \u00eentregul con\u021binut: At\u00e2t constatarea terorii ideologice: \u201eam eliminat cu totul marxismul\u201d \u00eei scria I.P. Culianu, fost membru PCR \u00eencadrat \u00een \u201edomeniul ideologic\u201d prin postul de la revista Secolul XX primit \u00eenainte de plecarea \u00een Italia, c\u00e2t \u0219i eviden\u021bierea ponderii Securit\u0103\u021bii (a poli\u021biei secrete), a c\u0103rei\u00a0 teroare dep\u0103\u0219ea \u00een comunism teroarea ideologiei unice.<\/li>\n
  4. Intre pasajele \u201epreten\u021biose \u0219i stupide\u201d disp\u0103rute la editarea Schimb\u0103rii la fa\u021b\u0103 a Rom\u00e2niei<\/em> din 1990 (apoi 1993) se g\u0103sesc unele care puteau edifica mai corect portretul rom\u00e2nismului interbelic schi\u021bat de cronicarul plastic Andrei Ple\u0219u: \u201eInvazia iudaic\u0103 \u00een ultimele decenii\u00a0 ale devenirii rom\u00e2ne\u0219ti a f\u0103cut din antisemitism tr\u0103s\u0103tura esen\u021bial\u0103 a na\u021bionalismului nostru\u2026acest popor este du\u0219manul mortal al oric\u0103rui na\u021bionalism\u2026evreii sunt atra\u0219i de ideea comunist\u0103<\/strong> \u00een primul r\u00e2nd pentru interna\u021bionalism\u2026comunismul<\/strong> asigur\u0103 evreilor un ad\u0103post de persecu\u021bii \u0219i chiar un primat politic\u2026 Este at\u00e2t de minor\u0103 viziunea antropologic\u0103 \u00een comunism<\/strong>, \u00eenc\u00e2t te \u00eentrebi dac\u0103 a meritat omul religia, singura care i-a exagerat rolul lui \u00een univers\u201d. Prin procedeul \u201ecomplementarit\u0103\u021bii\u201d, autorul de 24-25 de ani \u00ee\u0219i anuleaz\u0103 singur multe dintre inep\u021biile \u0219i teribilismele formulate sub vraja hitlerismului anti-semit. Cioran noteaz\u0103, de pild\u0103, c\u0103 o \u201eproblem\u0103 periferic\u0103 devine surs\u0103 de mi\u0219care \u0219i de viziune\u2026.Ce conteaz\u0103 reac\u021biunea minor\u0103 fa\u021b\u0103 de o minoritate? Din moment ce nu exist\u0103 o solu\u021bie universal\u0103 a problemei evreie\u0219ti, antisemitismul nu este o cale de intrare \u00een istorie\u2026\u201d (Cioran, Schimbarea la fa\u021b\u0103 a Rom\u00e2niei<\/em>, Ed. Vremea, Bucure\u0219ti, 1936, pp.128-136).<\/li>\n
  5. Ca s\u0103 demonstreze c\u0103 s-au produs oarece schimb\u0103ri, \u0218trempel, directorul Bibliotecii Academiei dinainte \u0219i de dup\u0103 1990, a trecut la liber fi\u0219ierele Fondului Secret. Cu editarea la Humanitas \u00een 1990 a Schimb\u0103rii la fa\u021b\u0103<\/em> \u00a0f\u0103r\u0103 \u00eentregul capitol \u201eColectivismul na\u021bional\u201d si f\u0103r\u0103 alte pasaje din capitolele r\u0103mase<\/strong>, cartea lui Cioran din 1936 a \u201ereintrat\u201d (ca s\u0103 zicem a\u0219a)\u00a0 la Fondul Secret, unde fusese ascuns\u0103 de cititorii care nu aveau acces la acest Fond. Mie accesul \u00een sala III, a Fondului Special, \u00a0mi-a fost permis dup\u0103 patru ani de repetate cereri. Argumentarea (reprodus\u0103 si de fostul \u0219ef al cenzurii, plagiatorul Ion Iano\u0219i) dup\u0103 care \u00eentreaga mutilare a mai mult de un sfert din volum ar fi fost \u00eeng\u0103duit\u0103 de autorul bolnav de Alzheimer este cu totul neconving\u0103toare (vezi Radu Portocal\u0103, Emil Cioran \u2013 sf\u00e2r\u0219itul furat<\/em>, \u00een \u201eJurnalul literar\u201d, Bucure\u0219ti, nov. 2001, p. 1 \u0219i 21, https:\/\/isabelavs2.wordpress.com\/radu-portocala-cioran-sfarsitul-furat\/<\/a>).<\/li>\n
  6. Fa\u021b\u0103 de filozoful Noica (1909-1987) care v\u0103zuse la Cioran (1911-1995) reluarea \u00een francez\u0103 a acelora\u0219i teme din cele \u0219apte c\u0103r\u021bi scrise \u00een rom\u00e2ne\u0219te p\u00e2n\u0103 \u00een 1947, Aurlien Demars (n. 1981) a f\u0103cut grava eroare de a constata (la un interviu) un a\u0219a-zis \u201ehiatus\u201d \u00eentre scrierile rom\u00e2ne\u0219ti \u0219i cele fran\u021buze\u0219ti. Simone Bou\u00e9 spusese \u0219i ea c\u0103 \u201eCioran n-a jamais \u00e9crit que des variations sur le m\u00eame th\u00e8me\u201d. Dar \u00eensu\u0219i Cioran zisese c\u0103 un cititor al operei sale poate \u00eencepe de oriunde. Pentru c\u0103 \u00een prima carte se g\u0103seau virtual toate temele tratate ulterior, \u00een celelalte c\u0103r\u021bi. Prin tehnica digital\u0103 de azi, A. Demars \u0219i-a \u201eargumentat\u201d gogom\u0103nia \u201ev\u0103rs\u00e2nd\u201d scrierile fran\u021buze\u0219ti\u00a0 \u00eentr-un volum separat \u00eengrijit \u00een colaborare cu N. Cavailles (Cioran, \u201eOeuvre\u201d, Gallimard, 2011).<\/li>\n
  7. Emil Cioran, Pe culmile disper\u0103rii<\/em>, 1934; Sur les cimes du desespoir<\/em>, publicat\u0103 la Paris \u00een 1988 de C-tin T\u00e2cu.<\/li>\n
  8. vezi de ex. vol. Cioran, \u021aara mea<\/em>, Humanitas, 1996, cu vreo nou\u0103 pagini nepublicate de Cioran \u0219i peste dou\u0103sute de pagini de umplutur\u0103 chiar \u0219i cu \u00eenregistr\u0103ri de comuni\u0219ti tr\u0103nc\u0103nind despre tinere\u021bea lui Cioran, \u00een loc s\u0103 vorbeasc\u0103, dup\u0103 c\u0103derea cortinei de fier, de crimele comuniste si re\u021beaua de lag\u0103re de exterminare si de \u00eenchisori politice cu care a fost \u00eemp\u00e2nzit\u0103 Rom\u00e2nia \u201esub ocupa\u021bie comunist\u0103\u201d (apud. Vasile B\u0103ncil\u0103).<\/li>\n
  9. Vizit\u00e2ndu-l pe Noica f\u0103r\u0103 a fi deranjat de Securitate, cum erau deranja\u021bi vizitatorii lui \u021au\u021bea (vezi Gabriel Gheorghe, Petre \u021au\u021bea \u00eentre adev\u0103r \u0219i legend\u0103<\/em>), Ple\u0219u s-a crezut \u00eendrept\u0103\u021bit s\u0103 \u00eemprumute din ideile lui Noica, f\u0103r\u0103 a face trimiterea cuvenit\u0103 la filozoful marginalizat. Ne referim la \u201cblocajul \u00een dihotomii\u201d (A. Ple\u015fu, Limba p\u0103s\u0103rilor<\/em>, 1994, p.249), care este o reluare f\u0103r\u0103 trimitere la Constantin Noica (1909-1987) a ideilor acestuia despre \u201clogica lui Ares\u201d din Scrisori despre logica lui Hermes<\/em>, 1986 (vezi Isabela Vasiliu-Scraba, \u201eDe ce nu a f\u0103cut Ple\u0219u Filozofie?\u201d, \u00een vol.: Contextualiz\u0103ri. Elemente pentru o topologie a prezentului<\/em>, ISBN 978-973-814-24-2, p.46). Din textul lui Radu Portocala, Prieteniile p\u0103guboase ale ICR<\/em>, scris pe 10 dec. 2007, afl\u0103m cum s-a pus la cale (prin Horia Roman Patapievici, cu bani din bugetul Rom\u00e2niei) \u201eaclamarea \u00een francez\u0103\u201d (Mihail Neam\u021bu) a tezei de doctorat \u00een istoria artei din 1980, scris\u0103 de comunistul Ple\u0219u (premiat \u00een comunism cu dou\u0103 premii, al Uniunii arti\u0219tilor plastici si al Uniunii Scriitorilor), tez\u0103 intitulat\u0103 \u201ePitoresc \u0219i melancolie\u201d pe care \u00een Fran\u021ba n-a \u201eaclamat-o\u201d spontan nici un editor mai cunoscut ( http:\/\/portocala.wordpress.com\/category\/icerisme\/page\/2\/<\/a> precum \u015fi demisia sa din postul de director I.C.R.-Paris, dec. 2006, relatat\u0103 \u00een \u201eCronica rom\u00e2n\u0103\u201d: http:\/\/www.cronicaromana.ro\/index.php?editie=1226&art=62352<\/a> .<\/li>\n
  10. Pe 8 noiembrie 1991 Andrei Ple\u0219u spunea la TVR c\u0103 \u201escrisul este un lucru care \u00eei iese foarte greu\u201d (vezi M. Cristea, Experien\u021ba ini\u021biatic\u0103 a exilului<\/em>, Bucure\u0219ti, 1994, p.150).<\/li>\n
  11. vezi interviul luat lui Andrei Ple\u015fu de Rodica Palade \u00een rev. \u201c22\u201d, nr.763 din 19-25 oct. 2004.<\/li>\n<\/ol>\n

    REPERE BIBLIOGRAFICE<\/p>\n