{"id":46484,"date":"2020-05-15T17:29:38","date_gmt":"2020-05-15T17:29:38","guid":{"rendered":"http:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/?p=46484"},"modified":"2020-05-15T17:29:38","modified_gmt":"2020-05-15T17:29:38","slug":"isabela-vasiliu-scraba-misterul-creaturii-in-hieroglifa-vulcanesciana","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/2020\/05\/15\/isabela-vasiliu-scraba-misterul-creaturii-in-hieroglifa-vulcanesciana\/","title":{"rendered":"Isabela VASILIU-SCRABA: Misterul creaturii \u00een hieroglif\u0103 vulc\u0103nescian\u0103"},"content":{"rendered":"

\"\"<\/a>Motto:<\/p>\n

\u201cO umanitate f\u0103r\u0103 personalit\u0103\u021bile puternice ale na\u021biunilor care-i compun unitatea ar fi anemic\u0103, s\u0103rac\u0103 \u0219i sec\u0103tuit\u0103, c\u0103ci i-ar lipsi tocmai multiplicitatea izvoarelor care-i dau via\u021b\u0103 \u0219i vigoare<\/em>\u201d (Dimitrie Gusti)<\/p>\n

\n

Constantin Am\u0103riu\u021bei \u00eei vorbise lui Heidegger despre ideea filozofic\u0103 a lui Mircea Vulc\u0103nescu ivit\u0103 \u00een marginea unei noi etimologii propus\u0103 pentru \u201eaievea\u201d, \u00een care sensul de \u201ereal\u201d ia semnifica\u021bia \u201eexisten\u021bei de totdeauna, din veac\u201d. \u00a0De la tip\u0103rirea \u00een 1870 a lucr\u0103rii lui Chihac (Dictionnaire d\u2019etymologie doco-romane<\/em>, ed.II-a, 1879) derivarea lui \u201eaievea\u201d din indo-europeanul \u201ea vedea\u201d n-a suferit nici o modificare esen\u021bial\u0103. Lingvistica comunist\u0103 l-a considerat pe \u201ea\u201d ca protetic, \u00een vreme ce Ha\u0219deu \u00eel considera pe \u201ea\u201d prepozi\u021bional din latinescul \u201ead\u201d care cere acuzativul (Etymologicum Magnum Romaniae<\/em>, 1886, ed.II-a, 1972, pp.413-414). Prima exemplificare a lui \u00a0Bogdan Petruceicu Ha\u0219deu pentru \u201ela ar\u0103tare\u201d (\u201eaievea\u201d cu sensul de \u201eevident\u201d) este luat\u0103 din Omiliarul de la Govora<\/em> (1642).<\/p>\n

Filozoful Mircea Vulc\u0103nescu, \u00een construc\u021bia etimologic\u0103 a termenului \u201eaievea\u201d \u00eel vede pe \u201ea\u201d prepozi\u021bional, dar nu ca Ha\u0219deu, ci provenit din \u201eab\u201d care cere ablativul. Pentru \u201eaievea\u201d \u00een sens de \u201ereal\u201d, filozoful accentueaz\u0103 asupra \u00een\u021belesului de \u201eceea ce dureaz\u0103 la modul continuu, etern\u201d. \u00cen opinia sa, \u201eaievea\u201d ar proveni din latinescul \u201eaevum\u201d. El consider\u0103 r\u0103d\u0103cina rom\u00e2nescului \u201eaievea\u201d de la \u201eab aevo\u201d, ablativul lui \u201eaevum\u201d, \u00eensemn\u00e2nd \u201edin eternitare\u201d.<\/p>\n

In \u201ehieroglif\u0103\u201d vulc\u0103nescian\u0103, \u00eens\u0103\u0219i eternitatea este un Tot cupinz\u0103tor \u00eentr-Unul, este lumea de dincolo (lipsit\u0103 de spa\u021biu) \u00eempreun\u0103 cu lumea de aici, este \u201etotul-de-a-una\u201d (\/ tot-de-a-una). Cre\u0219tinilor, lumea li se \u00eenf\u0103\u021bi\u0219eaz\u0103 ca totalitate a celor care sunt pe diferitele trepte de des\u0103v\u00e2r\u0219ire ale fiin\u021bei, \u00eempreun\u0103 cu cei care au fost c\u00e2ndva \u0219i undeva, oric\u00e2nd \u0219i oriunde.<\/p>\n

Intr-un amplu eseu de clarificare a \u00een\u021belesurilor termenului \u201espirit\u201d din care deriv\u0103 \u201espiritualitate, lucrare inedit\u0103 pe care am publicat-o \u00een \u201eAcolada\u201d (Satu Mare), filozoful notase c\u0103 \u201e\u00een toat\u0103 filosofia cre\u015ftin\u0103 spirit \u00eenseamn\u0103 simultan trei lucruri. \u00centr-o prim\u0103 accep\u0163ie: Dumnezeu, una din fe\u0163ele Sfintei Treimi nef\u0103cut\u0103. \u00centr-o a doua accep\u0163ie: fiin\u0163\u0103 nev\u0103zut\u0103, putere Dumnezeiasc\u0103, creat\u0103 (f\u0103cut\u0103), fire a fiin\u0163elor nev\u0103zute (\u00eengeri, f\u0103pturi imanente, f\u0103cute de Dumnezeu, care nu-\u015fi au \u00eensu\u015firile lor \u201ca se\u201d ca\u00a0 Dumnezeu, ci de la fiin\u0163a transcendent\u0103 a c\u0103ror voie o \u00eemplinesc)\u201d. \u00centr-o a treia accep\u0163ie, cea psihologic\u0103, spirit ar \u00eenseamna dispozi\u0163ie sufleteasc\u0103 (duhul bl\u00e2nde\u0163ii, al \u00een\u0163elepciunii, al r\u0103zvr\u0103tirii, etc.). Pentru c\u0103 sufletul omenesc este \u015fi el de natur\u0103 spiritual\u0103, st\u0103rile lui fiind st\u0103ri \u00een spirit. (vezi Mircea Vulc\u0103nescu, In\u021belesurile cuv\u00e2ntului \u201espirit\u201d<\/em>\u2026). Apoi arat\u0103 c\u0103 imaginea asupra ingerilor s-a modificat (de-corporaliz\u00e2ndu-se) de-a lungul timpului, fiind considera\u021bi doar duhuri odat\u0103 cu \u00een\u021belegerea transcenden\u021bei lui Dumnezeu ca des\u0103v\u00e2r\u0219it\u0103, c\u00e2nd, \u00a0\u201e\u00een plin veac al VIII-lea cre\u015ftinismul a \u00eenceput s\u0103 prefere formul\u0103rile aristotelice celor platonice\u2026 si c\u00e2nd opozi\u0163ia creator-f\u0103ptur\u0103 a dob\u00e2ndit o deplin\u0103 claritate filosofic\u0103\u201d. Discipolul lui Nae Ionescu mai precizeaz\u0103 c\u0103 P\u0103rin\u0163ii r\u0103s\u0103riteni ai bisericii au continuat s\u0103 admit\u0103 \u201epe l\u00e2ng\u0103 natura nematerial\u0103 a sufletului \u015fi existen\u0163a unei rela\u0163ii tainice de asem\u0103nare \u00eentre Duhul Sf\u00e2nt \u015fi sufletul omului. De aici \u015fi folosirea cuv\u00e2ntului duh pentru stare sufleteasc\u0103\u201d (vezi In\u021belesurile cuv\u00e2ntului \u201espirit\u201d<\/em>, \u00een \u201eAcolada\u201d, 7-8\/2011, p.13).<\/p>\n

Etimologia cuv\u00e2ntului \u201eaievea\u201d propus\u0103 de Mircea Vulc\u0103nescu \u00eei st\u00e2rnise un v\u0103dit interes lui Heidegger (care a notat-o, dup\u0103 cum povestea Constantin Am\u0103riu\u021bei) pentru c\u0103 \u00eensu\u0219i filozoful din Freiburg era preocupat de timp, de problema vie\u021buirii \u00een timp a fiin\u021bei omene\u0219ti desprins\u0103 de tradi\u021bia religioas\u0103 (Sein und Zeit<\/em>, 1927). Dincolo de analizele heideggeriene asupra semnifica\u021biilor existen\u021bei umane pe care \u00een 1933 Mircea Vulc\u0103nescu le g\u0103sea \u201cfastidioase\u201d, solu\u021bia lui Martin Heidegger nu s-a deosebit \u00een esen\u021ba ei) de ceea ce Vulc\u0103nescu numise \u201em\u00e2ntuirea prin cultur\u0103\u201d, altfel spus, considerarea omului \u00een postura sa de creator de cultur\u0103. In climatul osmotic al spiritualit\u0103\u021bii europene interbelice, la fel a fost v\u0103zut omul \u0219i de Lucian Blaga. Mai mult chiar, \u00eentr-un mod paradoxal, \u00een opera sa filozofic\u0103, poetul Lucian Blaga a fost mai limpede \u00een exprimarea g\u00e2ndirii sale dec\u00e2t Heidegger care s-a vrut poet \u00een toate scrierile sale filozofice, nu doar atunci c\u00e2nd s-a apropiat cu o \u201creligioas\u0103 \u00eenfiorare\u201d (apud. L. Blaga) de poezia lui Hoelderling.<\/p>\n

Invitat \u00een aprilie 1940 s\u0103 vorbeasc\u0103 \u00eentr-o societate cre\u0219tin\u0103 despre \u201cce \u00eenseamn\u0103 a fi cre\u0219tin\u201d, Mircea Vulc\u0103nescu se opre\u0219te la un moment dat la problema valorilor etice \u00een epoca nihilismului spiritual ce a urmat lui Nietzsche, ini\u021biatorul sloganului \u201cmor\u021bii lui Dumnezeu\u201d. Filozoful tr\u0103irist compar\u0103 lumea golit\u0103 de sensul ei religios cu un \u201cimens pustiu de sare \u0219i de cenu\u0219\u0103\u201d \u00een care oamenii tr\u0103iesc fragmentar \u00eencerc\u00e2nd \u00een van s\u0103 realizeze o fericire terestr\u0103. Cel mai adesea \u00eens\u0103 ei mor l\u0103untric sau dezn\u0103d\u0103jduiesc tocmai pentru c\u0103 au pierdut sentimentul transcenden\u021bei odat\u0103 cu pierderea sensului \u00eentrup\u0103rii \u0219i a \u00een\u021belegerii sensului real al suferin\u021bei.\u00a0 Doar pentru cre\u0219tin unitatea vie\u021bii \u00eei r\u0103m\u00eene nealterat\u0103, \u00eentruc\u00e2t cre\u0219tinul p\u0103streaz\u0103 sentimentul c\u0103 face parte, cum spune Mircea Vuc\u0103nescu, dintr-o lume \u201cdominat\u0103 de rela\u021biile inten\u021bionale ale leg\u0103turii lui cu Dumnezeu\u201d.<\/p>\n

\u00cemediat dup\u0103 R\u0103zboiul pentru \u00eentregirea neamului \u00een urma c\u0103ruia Rom\u00e2nia a ajuns \u00een grani\u021bele ei fire\u0219ti, eforturile g\u00eenditorilor rom\u00e2ni de talia lui Vasile P\u00e2rvan, Nae Ionescu, Lucian Blaga, etc., se \u00eendreptaser\u0103 spre eviden\u021bierea acelor tr\u0103s\u0103turi prin care spiritualitatea rom\u00e2neasc\u0103 se afirma prin timbrul ei distinct \u00een contextul cuprinz\u0103toarei culturi europeane. Pe atunci Rom\u00e2nia (la o suprafa\u021b\u0103 mai mare cu peste 26,3% dec\u00e2t ast\u0103zi) avea 80% popula\u021bie rural\u0103. Acela\u0219i procent l-a avut \u0219i Fran\u021ba p\u00e2n\u0103 la al doilea r\u0103zboi mondial. La noi, cov\u00e2r\u0219itoarea pondere a vie\u021bii tradi\u021bionale s\u0103te\u0219ti justific\u0103 apari\u021bia Scolii monografice gustiene, tradi\u021bionalismul istoricului Nicolae Iorga, pe urmele c\u0103ruia s-a aflat filozoful Nae Ionescu, precum \u0219i \u201cElogiul satului rom\u00e2nesc\u201d adus de filozoful Lucian Blaga pe 5 iunie 1937 \u00een Aula Academiei Rom\u00e2ne.<\/p>\n

Filozoful Mircea Vulc\u0103nescu, devenit faimos prin conferin\u0163ele Asocia\u0163iei \u201eCriterion\u201d care puneau \u00een umbr\u0103 conferintele organizate de R\u0103dulescu-Motru la Societatea Rom\u00e2n\u0103 de Filozofie, f\u0103cea parte (\u00eempreun\u0103 cu Dan Botta \u0219i Horia Stamatu) din comitetul de redac\u0163ie al Enciclopediei, pentru care a redactat istoria R\u0103zboiului pentru \u00eentregirea neamului. Excep\u021bionala sa lucrare de sintez\u0103 a devenit un capitol din Enciclopedia Rom\u00e2niei<\/em> \u00een cinci volume (1938-1944) dintre care patru volume au fost ascunse pe toat\u0103 perioada comunist\u0103 \u00een \u00abFondul Special\/Secret\u00bb al Bibliotecii Academiei, iar al cincilea, dedicat culturii rom\u00e2ne\u015fti, a fost dat la topit de slugile ocupantului sovietic (vezi Dan Botta, Limite \u015fi alte eseuri<\/em>, Bucure\u0219ti, Ed. Crater, 1996, p.359). Alte \u00eensemnate contribu\u0163ii ale lui Mircea Vulc\u0103nescu au fost prezentarea jude\u0163ului Alba \u015fi a jude\u0163ului Mehedin\u0163i. \u00cen prima filozoful a scris c\u0103 la Alba Iulia bate \u201cinima nev\u0103zut\u0103 a Rom\u00e2niei\u201d, pentru c\u0103 aici s-a \u201c\u00eencoronat la 1599 Mihai-Vod\u0103, Domnul rom\u00e2n al Ardealului, dup\u0103 izb\u00e2nda de la \u015eelimb\u0103r\u201d \u015fi tot aici s-a hot\u0103r\u00e2t \u201cunirea de veci a Ardealului cu Rom\u00e2nia\u201d (vezi Enciclopedia Rom\u00e2niei<\/em>, vol..II, 1938, p. 21-22). \u00cen\u00a0 prezentarea jude\u0163ului Mehedin\u0163i, \u201czon\u0103 de contact permanent cu popula\u0163ia de peste Dun\u0103re, \u00een bun\u0103 parte rom\u00e2neasc\u0103, pe valea Timocului\u201d (ibid., p.278-279), Mircea Vulc\u0103nescu a amintit de R\u0103zboiul pentru \u00eentregirea neamului \u00een care s-au distins prin vitejie osta\u015fii proveni\u0163i din valea Cernei. Dup\u0103 1945, volumele r\u0103mase din Enciclopedia Rom\u00e2niei au fost trecute pe nesf\u00e2r\u015fitele liste de scrieri interzise, \u00eensum\u00e2nd peste 8000 de titluri (cf. Paul Caravia, G\u00e2ndirea interzis\u0103. Scrieri cenzurate. <\/em>1945-1989, Bucure\u0219ti, Ed. Enciclopedic\u0103, 2000).<\/p>\n

La o privire superficial\u0103, cititorul operei filozofice a lui Mircea Vulc\u0103nescu (abia dup\u0103 1990 reintrat\u0103 \u00een circuitul valorilor culturale rom\u00e2ne\u0219ti, \u0219i \u00eenc\u0103 nu \u00een toat\u0103 \u00eentinderea ei, din lips\u0103 de cititori preg\u0103ti\u021bi s-o \u00een\u021beleag\u0103) poate crede c\u0103 \u0219i acest filozof nu a f\u0103cut altceva dec\u00e2t s\u0103 aduc\u0103 un elogiu \u201c\u021b\u0103ranului rom\u00e2n\u201d, cum mai f\u0103cuse \u0219i L. Blaga sau Vasile B\u0103ncil\u0103 (care a scris cu at\u00eeta m\u0103iestrie despre \u201cDuhul s\u0103rb\u0103torii\u201d). La \u00eenceputul Dimensiunii rom\u00e2ne\u0219ti a existen\u021bei (martie, 1944), Mircea Vulc\u0103nescu \u00eel men\u021bioneaz\u0103 \u0219i pe Ion Petrovici (1882-1971) cu ni\u0219te medita\u021bii despre \u201cEtnic \u00een filozofie\u201d. Din Vasile P\u00e2rvan citeaz\u0103 acea splendid\u0103 cercetare intitulat\u0103 \u201d G\u00eenduri despre lume \u0219i via\u021b\u0103 la greco-romanii din Pontul St\u00eeng\u201d (1920). Pe Ovid Densu\u0219eanu \u00eel aminte\u0219te cu \u201cVia\u021ba p\u0103storeasc\u0103 \u00een poezia noastr\u0103 popular\u0103\u201d (1922-23; ed. a II-a, 1943) \u0219i pe Ovidiu Papadima cu a sa lucrare premiat\u0103 de Academia Rom\u00e2n\u0103: \u201cO viziune rom\u00e2neasc\u0103 a lumii\u201d (1942, edi\u021bia a II-a, revizuit\u0103, 1995). Din enumerarea lui Mircea Vulc\u0103nescu nu lipse\u0219te academicianul Lucian Blaga, autor al acelei capodopere intitulate \u201cSpa\u021biul mioritic\u201d. Nu este uitat nici Ernest Bernea cu cele scrise \u201cDespre Calendar\u201d \u0219i nici Dan Botta\u00a0 cu volumul s\u0103u \u201cUnduire \u0219i moarte\u201d, mai ales c\u0103 prin 1943 traduceau \u00eempreun\u0103 din poezia mistic\u0103 a lui Rilke.<\/p>\n

Opinia dup\u0103 care Dimensiunea rom\u00e2neasc\u0103 a existen\u021bei ar fi putea fi cantonat\u0103 \u00een acea \u201eRom\u00e2nie s\u0103teasc\u0103\u201d pe care Vulc\u0103neascu a opus-o \u201eRom\u00e2niei moderne\u201d este gre\u0219it\u0103 \u00een m\u0103sura \u00een care\u00a0 filozoful \u00ee\u0219i construie\u0219te discursul pe tipare oarecum kantiene, ax\u00eendu-\u0219i considera\u021biile pe metafizica implicat\u0103 de limba rom\u00e2neasc\u0103 vorbit\u0103 de \u201eambele\u201d Rom\u00e2nii. Din start pozi\u021bia sa este modern european\u0103, put\u00e2nd fi lesne \u00eencadrat\u0103 \u00een ultimul curent filozofic la mod\u0103, acela heideggerian, care-i va stimula g\u00e2ndirea si lui Noica, decis s\u0103 scoat\u0103 la lumin\u0103 nestematele g\u00e2ndirii vulc\u0103nesciene interzis\u0103 decenii de-a r\u00e2ndul de tagma groparilor culturii rom\u00e2ne\u0219ti, i.e. ideologii comuni\u0219ti cu putere de decizie. Medit\u00e2nd asupra valen\u021belor filozofice ale limbii \u0219i culturii populare rom\u00e2ne\u0219ti, Mircea Vulc\u0103nescu dep\u0103\u0219e\u0219te cadrul eticii \u021b\u0103ranului rom\u00e2n de la care porne\u0219te, ajung\u00eend la ni\u0219te concluzii menite s\u0103 \u00eembog\u0103\u021beasc\u0103 spriritual orice cititor, de indiferent ce na\u021bionalitate.<\/p>\n

Un singur lucru ar mai fi de observat. Fa\u021b\u0103 de felul \u00een care se practic\u0103 (azi printr-un limbaj \u201cde beton\u201d) \u00eengem\u0103narea eticului cu politicul, printr-o \u201ecorectitudine politic\u0103\u201d, vezi Doamne, de\u021bin\u0103toare \u00een exclusitate a drept\u0103\u021bii, preten\u021bie avut\u0103 si de acel limbaj \u201cde lemn\u201d menit s\u0103 camufleze imperialismul sovietic, discursul lui Mircea Vulc\u0103nescu nu va atinge nici un moment sfera politicului. Fostul de\u021binut politic I.D. S\u00eerbu \u2013 ales s\u0103-i fie lui Blaga \u00een ultimul deceniu de via\u021b\u0103 unic discipol \u0219i apropiat -, remarcase existen\u021ba unei limbi interna\u021bionale \u201eca struc\u021bur\u0103 logic\u0103 \u0219i ca semnifica\u021bie\u201d, av\u00eend drept scop escamotarea \u201etactic\u0103 \u0219i strategic\u0103\u201d a adev\u0103rului printr-o \u201econven\u021bional\u0103 \u00een\u0219iruire de locuri commune\u201d. Debitat\u0103 cu \u201edezinvoltur\u0103 protocolar-licheleasc\u0103\u201d aceast\u0103 limb\u0103 interna\u021bional\u0103 \u00eei p\u0103rea c\u0103 r\u0103sun\u0103 \u00een gura unor intelectuali \u201etr\u0103nc\u0103nitori din oficiu\u201d ca o poezie \u00eenv\u0103\u021bat\u0103 \u0219i repetat\u0103 de mii de ori (Jurnalul unui jurnalist f\u0103r\u0103 jurnal<\/em>, Ed. Scrisul rom\u00e2nesc, Craiova, 1991, p. 82.).<\/p>\n

Ca filozof de Scoal\u0103 tr\u0103irist\u0103, Mircea Vulc\u0103nescu \u0219tia c\u0103 lumea de aici nu este lumea cea adev\u0103rat\u0103, c\u0103 lumea aceasta pentru orice cre\u0219tin e resim\u021bit\u0103 ca \u201cvreme de \u00eencercare\u201d (Cre\u0219tinul \u00een lumea modern\u0103<\/em>, \u00een vol.: Logos \u0219i Eros<\/em>, Ed. Paideia, Bucure\u0219ti, 1991, p. 53). Este prin aceasta rom\u00e2nul prezentat de Mircea Vulc\u0103nescu un ins singuratic, izolat \u00een existen\u021ba sa de cei din preajm\u0103, sau de restul lumii? A fost el vreodat\u0103, sau este el cuprins \u00een vreo \u201ccriz\u0103 a respectului fa\u021b\u0103 de cel\u0103lalt\u201d? Este oare un intolerant? Desigur c\u0103 nu. Problema toleran\u021bei rom\u00e2nilor, tr\u0103s\u0103tur\u0103 fundamental\u0103 a caracterului acestui popor, fusese c\u00e2t se poate de conving\u0103tor argumentat\u0103 pe baza datelor istorice de Bogdan Petriceicu Ha\u0219deu, cu acea autoritate a unui temeinic cunosc\u0103tor al celor trecute, dar nicic\u00e2nd ie\u0219ite din practica de zi cu zi a convie\u021buirii rom\u00e2nilor cu alte neamuri (Istoria toleran\u021bei religioase \u00een Rom\u00e2nia<\/em>, Bucure\u0219ti, 1868, ed. II-a, Bucure\u0219ti, 1992).<\/p>\n

Rom\u00e2nul nu este un ins singuratic, de\u0219i \u201cinsul\u201d, termen provenit \u00een limba rom\u00e2n\u0103 de la latinescul ens, \u201ca dat o no\u021biune apropiat\u0103 de aceea a fiin\u021bei existente \u0219i subsistente in se \u0219i per se, dotat\u0103 adic\u0103 cu putere proprie de fiin\u021bare individual\u0103\u201d ( Existen\u021ba concret\u0103 \u00een metafizica rom\u00e2neasc\u0103<\/em>). Provenien\u021ba latineasc\u0103 sugereaz\u0103 aspectul stabil al fiin\u021bei, \u00een contrast cu aspectul ei schimb\u0103tor. Din punct de vedere logic, existen\u021ba insului ca ins poate semnifica izolarea de restul existen\u021bei. Dar aceast\u0103 izolare ar fi asemenea unui \u201cv\u0103l al Mayei\u201d, pentru c\u0103 referin\u021ba insului la ceea ce nu este el are un caracter organic, face parte din existen\u021ba insului, a c\u0103rui mai \u00eendeaproape determinare este aceea de \u201cfiin\u021b\u0103 cu care te po\u021bi \u00een\u021belege\u201d (Ibid.). Firea rom\u00e2nului tinde a se realiza \u00een planul rostului, al logosului d\u0103t\u0103tor de sens vie\u021bii sale, semnaliz\u00eendu-\u0219i \u00eenainte de toate \u201cfelul de a fi\u201d pe o urzeal\u0103 \u00eenchipuit\u0103 \u00een mod asem\u0103n\u0103tor cu urzeala platonic\u0103 a particip\u0103rii. Pentru c\u0103 \u201efire\u201d \u00eenrudit ca sens cu latinescul \u201enatura\u201d, nu are doar semnifica\u021bia restr\u00e2ns\u0103 de esen\u021b\u0103, de proprietate inerent\u0103 ci \u0219i semnifica\u021bia de natur\u0103 ca totalitate umpl\u00e2nd spa\u021biul \u0219i timpul. In ultima accep\u021biune, asupra \u201efirii\u201d ar fi de g\u00e2ndit sub aspectele \u201evremii\u201d \u0219i \u201elocului\u201d.<\/p>\n

Participarea trimite c\u0103tre acea metafizic\u0103 \u201cesen\u021bial\u0103\u201d pe care Mircea Vulc\u0103nescu o punea \u00een opozi\u021bie cu\u00a0 metafizica \u201cexisten\u021bial\u0103\u201d. Cea din urm\u0103 este construit\u0103 \u00een jurul prezen\u021bei, a \u201cfaptului de a fi\u201d. Ea ar fi dominat\u0103 de \u00eent\u00eeietatea faptei, de \u201csetea de concret, de posesia maxim\u0103, sensibil\u0103 a existen\u021bei\u201d (Cre\u0219tinul \u00een lumea modern\u0103<\/em>, p. 65.).<\/p>\n

\u00cen contrast cu metafizica existen\u021bial\u0103 astfel conturat\u0103, ideea rom\u00e2neasc\u0103 a existen\u021bei ar \u00eenclina pentru o disociere \u00eentre fiin\u021ba aparent\u0103, trec\u0103toare \u0219i substratul ei neschimb\u0103tor. De aici ar urma deosebirea dintre \u201cfire\u201d \u0219i \u201c\u00eensu\u0219ire\u201d, f\u0103r\u0103 a ajunge la deplina lor opunere. \u201cFiresc\u201d ar fi ceea ce este \u201cnatural, ceea ce se \u00eent\u00eempl\u0103 de la sine\u201d, indic\u00e2nd o stabilitate mai relativ\u0103 dec\u00e2t aceea conferit\u0103 prin conota\u021bia de \u201cesen\u021bial\u201d, de ceva f\u0103r\u0103 de care un lucru nu poate fi. \u201cFirea\u201d, noteaz\u0103 filozoful, nu numai c\u0103 nu epuizeaz\u0103 insul, dar ea indic\u0103 \u201cleg\u0103tura dintre fiin\u021ba unui ins \u0219i propriile lui modalit\u0103\u021bi de existen\u021b\u0103\u201d, ceea ce implic\u0103 \u0219i o leg\u0103tur\u0103 a insului cu ceva ce nu este el.<\/p>\n

Acest ceva, pentru rom\u00e2n, nu este \u00eens\u0103 colectivitatea ca \u201cfor\u021b\u0103 real\u0103\u201d ce \u00eemprumut\u0103 atributele Divinit\u0103\u021bii \u00een m\u0103sura \u00een care ar reprezenta cadrul \u201cm\u00e2ntuirii pe p\u0103m\u00eent\u201d, prin fapt\u0103. Este mai degrab\u0103 planul \u00een care fiin\u021ba individual\u0103 a rom\u00e2nului se proiecteaz\u0103 \u00een perspectiva fiin\u021bei totale, pe firul \u00eent\u00eempl\u0103rilor vie\u021bii desf\u0103\u0219urate \u00een vreme.<\/p>\n

\u00cen plin\u0103tatea ei, observ\u0103 Mircea Vulc\u0103nescu, fiin\u021ba individual\u0103 a rom\u00e2nului pare legat\u0103 de al\u021bii prin posibilitatea de \u201ca-\u0219i afla un rost \u0219i o soart\u0103 printre al\u021bii\u201d, \u00een condi\u021biile \u00een care \u201cplasma de zidire \u00een care sunt pu\u0219i\u201d este ceva \u201cce pare mai real dec\u00e2t ei \u00een\u0219i\u0219i\u201d. Departe a fi o putere impersonal\u0103, Dumnezeu ar fi pentru rom\u00e2n un \u201cins\u201d, o fiin\u021b\u0103 real\u0103 \u0219i particular\u0103, o fiin\u021b\u0103 trans-existen\u021bial\u0103 care ia chip existen\u021bial. \u00cen lumea de el f\u0103cut\u0103, uneori \u201cuitat\u0103 de El\u201d, Dumnezeu \u201cumbl\u0103\u201d \u0219i f\u0103ptuie\u0219te.<\/p>\n

Rug\u0103ciunea \u00eel\u00a0 face \u201cmai presus de fiin\u021ba lumii pe care tot el o \u021bine\u201d, eviden\u021biindu-i \u201cfa\u021ba Sa lucr\u0103toare\u201d.\u00a0 Treimea, constat\u0103 Mircea Vulc\u0103nescu, este \u00een\u021beleas\u0103 de rom\u00e2n ca \u201ctrei in\u0219i lucr\u0103tori care sunt una\u201d, sunt o \u201cfiin\u021b\u0103\u201d.<\/p>\n

Prin asemenea considerente filozoful perpetueaz\u0103 linia g\u00e2ndirii ortodoxe a Sf\u00eentului Grigorie Palama(1296-1360), dup\u0103 care, comuniunea de existen\u021b\u0103 \u00eentre Dumnezeu \u0219i lume are loc prin mijlocirea particip\u0103rii creaturilor lui Dumnezeu la actele Sale necreate \u0219i nu la fiin\u021ba Sa divin\u0103, cu care n-ar avea nici o putin\u021b\u0103 de a se \u00eent\u00eelni. Ideea esen\u021bial\u0103 care pentru rom\u00e2n ar ilustra cel mai bine fiin\u021ba dumnezeiasc\u0103 ar fi prin urmare \u201cideea de fiin\u021b\u0103 lucr\u0103toare, f\u0103c\u0103toare \u00een \u00een\u021belesul deplin \u0219i tare al cuv\u00eentului, adic\u0103 de fiin\u021b\u0103 n\u0103sc\u0103toare \u0219i f\u0103c\u0103toare a toate \u0219i care poate face \u0219i desface toate\u201d (p.83).<\/p>\n

Papa Francisc l-a citat \u00een ziua \u00eensc\u0103un\u0103rii sale pe L\u00e9on Bloy cu spusa; \u201ecine nu se \u00eenchin\u0103 lui Dumnezeu se \u00eenchin\u0103 la diavol*\u201d . In lumea contemporan\u0103, schimb\u0103rile petrecute la nivelul \u201comului l\u0103untric\u201d nu pot fi puse pe seama progresului \u0219tiin\u021bei \u0219i tehnicii. Dup\u0103 Mircea Vulc\u0103nescu, \u201comul de azi, ca \u0219i omul de la \u00eenceputul timpurilor moderne, ca \u0219i Adam, e amenin\u021bat \u00een primul r\u00eend de propriul lui succes\u201d, germen al tuturor r\u0103t\u0103cirilor \u201ccare fac pe om neom \u00een m\u0103sura \u00een care-l \u00eemping s\u0103 se \u00eendumnezeiasc\u0103\u201d. Progresul tehnico-\u0219tiin\u021bific ar fi egal \u00eemp\u0103r\u021bit \u00eentru conservarea \u0219i \u00eentru distrugerea vie\u021bii de pe p\u0103m\u00eent: \u201cacelea\u0219i laboratoare care cultiv\u0103 vaccinuri binef\u0103c\u0103toare destinate s\u0103 cru\u021be mii de vie\u021bi sunt puse \u00een slujba puterilor dr\u0103ce\u0219ti ale distrugerii \u00een c\u0103utarea armelor de r\u0103zboi microbian. Mintea care se apropie de posibilit\u0103\u021bile de transmuta\u021bie e preocupat\u0103 de aflarea razei ucig\u0103toare, a gazelor care ard \u0219i de prezen\u021ba c\u0103rora s\u0103 nu-\u021bi dai seama dec\u00e2t c\u00e2nd nu mai e nimic de f\u0103cut, de mijloace de a arunca c\u00e2t mai mult fier ucig\u0103tor, c\u00e2t mai departe, mijloace de a folosi\u00a0 apa, aerul, lumina, v\u00eenturile, focul \u0219i chiar trupurile omene\u0219ti sacrificate, pentru a distruge om pe om\u201d (Mircea Vulc\u0103nescu).<\/p>\n

Fragmentarea \u0219i nesiguran\u021ba vie\u021bii omului modern, \u0219i, nu \u00een ultimul r\u00eend, spiritul s\u0103u de aventur\u0103, au putut fi extrem de sugestiv \u00eenf\u0103\u021bi\u0219ate prin imaginea kafkian\u0103 a celui aflat deasupra unei ape pe o b\u00e2rn\u0103 ce se constituie \u0219i ea odat\u0103 cu \u00eenaintarea, pas cu pas, a omului.<\/p>\n

In opinia lui Mircea Vulc\u0103nescu, \u201cfiecare popor are, l\u0103sat\u0103 de la Dumnezeu, o fa\u021b\u0103 proprie, un chip al lui de a vedea lumea \u0219i de a o r\u0103sfr\u00eenge pentru al\u021bii\u201d. \u201cPortretului moral al na\u021biunilor\u201d ar fi\u00a0 felul \u00een care fiecare na\u021biune r\u0103sfr\u00eenge \u201cchipul lui Dumnezeu\u201d. Trei conferin\u021be a \u021binut Mircea Vulc\u0103nescu despre felul rom\u00e2nului de a vedea lumea: Omul rom\u00e2nesc<\/em> (1937), Componenta dacic\u0103 a sufletului rom\u00e2nesc<\/em> (sau \u201eIspita dacic\u0103\u201d, 31 mai 1941), \u0219i\u00a0 Dimensiunea rom\u00e2neasc\u0103 a existen\u021bei<\/em> (10 ian 1943), dezvoltat\u0103 mai apoi \u00een forma studiului publicat \u00een al doilea volum de \u201eIzvoare de filozofie\u201d (1944). In toate trei filozoful \u0219i-a luat distan\u021ba cuvenit\u0103 fa\u021b\u0103 de ideologia celor dou\u0103 etici colectiviste (una de dreapta, ce s-a dovedit efemer\u0103, si alta de st\u00e2nga, \u00eentr-o agonie ce nu mai sf\u00e2r\u0219e\u0219te) pe atunci \u00eens\u0103 ambele la mod\u0103, precum \u0219i fa\u021b\u0103 de exacerbarea individualismului caracteristic\u0103 regimurilor liberale. O interesant\u0103 paralel\u0103 \u00eentre cele dou\u0103 \u201cetici colectiviste\u201d, cea de sorginte nazist\u0103 \u0219i cea comunist\u0103 va intreprinde filozoful P.P. Negulescu \u00een Destinul Omenirii<\/em> (vol. I, 1938). Negulescu pune \u00een eviden\u021b\u0103, cu abundente citate din Mein Kampf<\/em>, similitudini at\u00e2t de conving\u0103toare, \u00eenc\u00e2t primele patru volume (publicate de P. P. Negulescu p\u00een\u0103 \u00een 1944) ale Destinului Omenirii vor fi ascunse patruzeci\u0219icinci de ani la \u201cFondul secret\u201d al Bibliotecii Academiei.<\/p>\n

C\u00e2nd a conferen\u021biat (la invita\u021bia Institutului francez de \u00eenalte studii din Rom\u00e2nia) despre L\u00e9on Bloy, lui Mircea Vulc\u0103nescu i-au re\u021binut aten\u021bia t\u0103ria credin\u021bei scriitorului francez \u0219i incapacitatea acestuia de a face \u201ccompromisuri cu puterile banului\u201d(p.18). El men\u021biona c\u0103 Bloy, \u201c\u00eensinguratul polemist\u201d, a refuzat s\u0103 se \u00eenjoseasc\u0103 \u00een fa\u021ba \u00eenving\u0103torilor zilei \u0219i a considerat banul un lucru pre\u021bios, \u00een sensul c\u0103 de ban \u201cse leag\u0103 pre\u021b de suflet\u201d. Mircea Vulc\u0103nescu reg\u0103se\u0219te \u00een scrierile acestui \u201canarhist convertit\u201d preocuparea pentru o revizuire spiritual\u0103. \u00cel impresioneaz\u0103 c\u0103 opera i-a fost crescut\u0103 dintr-o ne\u00eencetat\u0103 suferin\u021b\u0103, \u0219i, foarte probabil \u00eentr-o direct\u0103 asociere de idei cu soarta str\u0103lucitului profesor Nae Ionescu, constat\u0103 c\u0103 \u00eempotriva lui L\u00e9on Bloy a fost dezl\u0103n\u021buit \u201ctot arsenalul urii, calomniei, izol\u0103rii, ca s\u0103-i acopere glasul\u201d (p.20).<\/p>\n

Despre ini\u021biatorul Scolii tr\u0103iriste, un fost student consemnase cu juste\u021be c\u0103 esen\u0163ialul viziunii filozofice a lui Nae Ionescu \u201ca fost adev\u0103rul cre\u015ftin considerat ca un absolut\u201d (Ar\u015favir Acterian). La fel a fost v\u0103zut adev\u0103rul credin\u021bei \u0219i de Mircea Vulc\u0103nescu, sau de al\u021bi discipoli ai lui Nae Ionescu. In impresionanta \u0219i vasta sa oper\u0103, Mircea Eliade \u00ee\u0219i axeaz\u0103 cercet\u0103rile asupra unui \u201ehomo religiosus\u201d. Lui Cioran (care abia \u00een anii t\u00e2rzii a devenit celebru, \u201eprin interviuri sinistre\u201d, cum \u00eei scria lui Kraus) cre\u015ftinismul \u00eei apare ca o \u201cavalan\u015f\u0103 de indiscre\u0163ii metafizice\u201d. Pentru c\u0103 \u00een via\u0163a de zi cu zi, \u00een politic\u0103 \u015fi \u00een afaceri cre\u0219tinismul \u201ca introdus moartea, suferin\u0163a, pe Iisus \u015fi pe Dumnezeu \/\u2026\/ \u00cen zadar ne-am des\u0163eleni din el, c\u0103ci nu vom reu\u015fi s\u0103-i uit\u0103m decorul, adic\u0103 pe sfin\u0163i\u201d (https:\/\/isabelavs2.wordpress.com\/emil-cioran\/2018cioranperegrinare\/<\/a> ). Discipolul lui Nae Ionescu stabilit la Paris, probabil chiar cu g\u00e2ndul la impresionantele prelegeri nae-ionesciene, n-a \u00eencetat s\u0103 fac\u0103 elogiul adev\u0103ratei filozofii: \u201cLa haine de la philosophie est toujours suspecte: on dirait qu\u2019on ne se pardonne pas de n\u2019avoir pas \u00e9t\u00e9 philosophe, et, pour masquer ce regret, ou cette incapacit\u00e9, on malm\u00e8ne ceux qui, moin scrupuleux ou plus dou\u00e9s, eurent la chance d\u2019edifier ce petit univers invraisemblable qu\u2019est une doctrine philosophique bien articul\u00e9e.\u201d (Cioran, Oeuvres<\/em>, 1995, pp.1567-1588). Aventura ultim\u0103 a omului, \u00een opinia tr\u0103iristului Noica**, ar fi ridicarea vie\u021bii profane, a istoriei, a vie\u021bii \u201ela sacralitatea sensului \u0219i la con\u0219tiin\u021ba lui de sine. S\u0103 vezi totul ca \u00eentruparea unui Logos pe care s\u0103-l de\u021bii\u201d(vezi Dan C\u00e2mpean, Patrimoniul Constantin Noica<\/em>, Deva, 1992, p.49). Premiat cu \u201eRivarol\u201d, \u00eenstr\u0103inatul Cioran aten\u021bionase pe cei care-i ascultau interviul \u00eenregistrat \u00een 1950 c\u0103 \u201emeteci vor fi to\u021bi occidentalii rup\u021bi de Dumnezeu\u201d (https:\/\/www.youtube.com\/watch?v=4aBDCSsX0jg&t=614s<\/a> ).<\/p>\n

\n

Note si considera\u021bii marginale<\/em>:<\/p>\n

\n

*C\u00e2nd autoarei de poeme neru\u0219inate \u00eei ie\u0219ise cartea \u201eTeze neterminate\u201d pentru care a primit titlul de doctor \u00een filozofie de la plagiatorul Ion Iano\u0219i (plagiator dup\u0103 Kant-ul Rodic\u0103i Croitoru), autoarea i-a oferit un exemplar lui Nicolae Breban. Venit din Franta, romancierul \u00eentai m-a invitat la o mas\u0103 rotund\u0103\u00a0(la Radio) despre Lucian Blaga, apoi m-a publicat \u00een revista pe care o conducea (\u201eContemporanul. Ideea european\u0103). Ca\u00a0s-o recenzez pe Marta Petreu cu TEZELE NETERMINATE mi-a dat cartea primit\u0103 de la autoare. A\u0219a am citit dedica\u021bia \u00een care, vr\u00e2nd s\u0103-l flateze pe Nicolae Breban, fosta profesoar\u0103 de socialism l-a numit \u201eSt\u0103p\u00e2nul acestei lumi\u201d. Ea n-a b\u0103nuit nici o clip\u0103 c\u0103 folose\u0219te cu perfect\u0103 inocen\u021b\u0103 chiar supra-numele lui Satan. A fost singura comand\u0103 de recenzie, c\u00e2nd (dup\u0103 \u0219apte ani) fusesem \u00een\u00a0fine publicat\u0103\u00a0cu textele pe care le scrisesem (din 1984) despre filozofia lui Noica, texte care\u00a0z\u0103ceau \u00een\u00a0portofoliul \u201eVietii\u00a0Romanesti\u201d (bine pazit\u00a0de Baltag).<\/p>\n

\n

**A.I.Brumaru a publicat prima oar\u0103 \u00een volum eseul lui Noica intitulat \u201eModelul Cantemir \u00een cultura noastr\u0103, sau, Memoriu c\u0103tre Cel de Sus asupra situa\u021biei \u00een cele Trei \u021a\u0103ri Rom\u00e2ne\u0219ti<\/em>\u201d (Bucure\u0219ti, Ed, Atena, 1995) dup\u0103 o dactilogram\u0103 circul\u00e2nd \u00een samizdat de prin 1973 de c\u00e2nd a fost scris \u00een stil, s\u0103-i spunem, \u201ecioraniano-vulc\u0103nescian\u201d. De la ultimul a luat cadrul posibil\/ real iar de la primul a \u00eemprumutat ideea \u201eg\u0103lbezii\u201d Miori\u021bei transpus\u0103 \u00een prejudecata unei ve\u0219nici r\u0103m\u00e2neri a rom\u00e2nilor \u00een aria posibilului. Cu precizarea c\u0103 Noica era perfect con\u0219tient de miracolele \u00eent\u00e2mplate \u00een istoria spiritualit\u0103\u021bii rom\u00e2ne\u0219ti odat\u0103 cu apari\u021bia creatorilor excep\u021bionali ivi\u021bi (crede Noica pe urmele lui Cioran) din magma eternului posibil cu neispr\u0103virile \u0219i ne\u00eemplilirile lui. Nici ini\u021biatorul \u0218colii tr\u0103iriste nu fusese uitat de discipolul Constantin Noica, pentru c\u0103 \u00een opinia filozofului Nae Ionescu un rom\u00e2n n-ar fi scris niciodat\u0103 partea a doua din Faustul goethean, lipsindu-i \u00eenclina\u021bia spre \u201efaptele cezarice\u201d, pus\u0103 de \u00eensu\u0219i Goethe pe seama Dracului. Cu omul rom\u00e2nesc mereu sub vremi, Noica scrie c\u0103 la rom\u00e2ni interesul s-ar fi axat pe m\u00e2ntuirea sufletului, Acest interes i-a lipsit lui Faust (dup\u0103 opinia lui Nae Ionescu) din pricina panteismului goethean. Eseul lui Noica mai con\u021bine dojana c\u0103 rom\u00e2nul ar tot \u00eencepe \u0219i n-ar duce nimic la bun sf\u00e2r\u0219it, cam ce constatase la l\u0103ut\u0103ristul Andrei Ple\u0219u r\u0103mas \u00een mijlocul drumului, indiferent de calea pe care a apucat-o. Noica nu a vrut s\u0103 treac\u0103 nesemnalat l\u0103ut\u0103rismul impostorilor din mediul universitar al Rom\u00e2niei de dup\u0103 ocupa\u021bia sovietic\u0103. Poate de aici i s-a tras cenzurarea eseului s\u0103u nepublicat ani de zile. Fatalitatea r\u0103m\u00e2nerii impostorilor \u00een ne\u00eemplinirile posibilului nu era \u00eens\u0103 de trecut \u00een Memoriul c\u0103tre Cel de Sus. Dar era real\u0103. Si Noica voia \u00een final s\u0103 arate c\u0103 posibilul e mult mai vast dec\u00e2t realul. El invoc\u0103 exemplul acelui posibil rom\u00e2nesc al rug\u0103ciunilor (pentru fratele Alexandru) dintr-o m\u00e2n\u0103stire moldoveneasc\u0103, posibil cu mai mult\u0103 cuprindere dec\u00e2t realitatea prezen\u021bei armatei staliniste. C\u00e2nd s-au v\u0103zut ultima dat\u0103 \u00een 1985, necunoscutul autor al Memoriului c\u0103tre Cel de Sus (i.e Noica venit din cu\u0219ca de dup\u0103 Cortina de fier) \u00eel \u00eendemna \u0219i pe Cioran (la 74 de ani aflat \u00een plin\u0103 glorie) s\u0103 se apuce s\u0103 scrie lucruri serioase. (vezi Isabela Vasiliu-Scraba, Cioran, un mistic \u00een lumea filozofiei<\/em>, https:\/\/isabelavs2.wordpress.com\/emil-cioran\/isabelavs-cioranmistic15\/<\/a> ). Dar \u00eendemnul la scris \u00eei fusese mai caracteristic savantului Eliade care \u0219i-a amintit (pentru rom\u00e2nii liberi cu care \u00eemp\u0103r\u021bea exilul) de spusele lui Nicolae\u00a0 Iorga: \u201eS\u0103 \u0219ti\u021bi c\u0103 eu nici \u00een morm\u00e2nt n-am s\u0103 m\u0103 odihnesc! Am s\u0103 fiu cu ochii pe voi, am s\u0103 v\u0103 \u00eemboldesc\u00a0 \u0219i am s\u0103 v\u0103 mustru ca s\u0103 nu v\u0103 l\u0103sa\u021bi pe t\u00e2njal\u0103, s\u0103 nu uita\u021bi ce ave\u021bi de f\u0103cut, s\u0103 nu v\u0103 uita\u021bi datoria fa\u021b\u0103 de cei care au fost \u0219i, mai ales, cei care vor veni!\u201d (cf. Mircea Eliade, Nicolae Iorga<\/em>, \u00een rev. \u201eUniunea Rom\u00e2n\u0103\u201d, dec. 1948).<\/p>\n

\n

\n

Repere bibliografice<\/strong>:<\/p>\n