{"id":46576,"date":"2020-07-14T18:05:35","date_gmt":"2020-07-14T18:05:35","guid":{"rendered":"http:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/?p=46576"},"modified":"2020-07-14T18:05:35","modified_gmt":"2020-07-14T18:05:35","slug":"isabela-vasiliu-scraba-diagrame-spirituale","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/2020\/07\/14\/isabela-vasiliu-scraba-diagrame-spirituale\/","title":{"rendered":"Isabela VASILIU-SCRABA: Diagrame spirituale"},"content":{"rendered":"

\"\"<\/a>Motto:<\/p>\n

\u201eMomente de lini\u0219te relativ\u0103 nu avem dec\u00e2t c\u00e2nd izbutim \u00een adev\u0103r s\u0103 dep\u0103\u0219im istoria \u0219i s\u0103 realiz\u0103m \u00eemp\u0103c\u0103rile metafizice, \u00een special cea religioas\u0103<\/em>\u201d (Vasile B\u0103ncil\u0103 c\u0103tre Lucian Blaga, 28 martie 1945).<\/p>\n

\n

La trei ani dup\u0103 ie\u0219irea filozofului Constantin Noica din \u00eenchisoarea politic\u0103 \u00een care intrase dup\u0103 ce turn\u0103torul Zigu Ornea (\u00een 1957 redactor la ESPLA) a dat pe ascuns Securit\u0103\u021bii manuscrisul Povestirilor dup\u0103 Hegel<\/em>, informatorul Pavel Apostol (\/Paul Erdoes) raporta pe 5 oct. 1967 \u00eentr-o not\u0103 c\u0103 Noica \u00eei consider\u0103 \u201cmae\u015ftrii\u201d ai Scolii tr\u0103iriste<\/em>\u00a0 pe N. Iorga, V. P\u00e2rvan, Alice Voinescu \u015fi Nae Ionescu (vezi sursa \u201eSerban\u201d \u00een vol.; Noica \u015fi Securitatea<\/em>, Ed. MNLR, Bucure\u015fti, 2009, p.28; a se vedea \u0219i Tudor P\u0103curaru, Jurnalul unui terorist. Non-fic\u021biune cu factografii<\/em>, Bucure\u0219ti,\u00a0 Editura Curtea veche, 2018). Ini\u021biatorul unicei noastre \u0218coli de filozofie este trecut pe ultimul loc, ca nu cumva analfabe\u021bii mercenari ai ocupantului sovietic s\u0103 b\u0103nuiasc\u0103 \u00eent\u00e2ietatea maestrului spiritual Nae Ionescu. Petre Pandrea consemna pe 23 octombrie 1954 cum lui Vasile (Laszlo) Luca (unealt\u0103 moscovit\u0103 coco\u021bat\u0103 pe criterii etnice \u00een postul de ministru al finan\u021belor) \u00eei trecuse prin cap prin 1948-1949 s\u0103 omoare vreo treizecidemii de de\u021binu\u021bi politici. Se pare c\u0103 \u201curma\u0219ul lui Arpad\u201d (cf. Petre Pandrea, Crugul mandarinului<\/em>. Jurnal intim, 1952-1958, Bucure\u0219ti, Ed. Vremea, 2002, edi\u021bie \u00eengrijit\u0103 de Nadia Marcu-Pandrea) nu s-a sfiit s\u0103 avanseze aceast\u0103 idee \u00een Consiliul de Mini\u0219tri, de la \u00een\u0103l\u021bimea postului s\u0103u de vicepre\u0219edinte al Consiliului. Dup\u0103 cum mai relateaz\u0103 Pandrea \u00een jurnalul pe care l-a \u021binut \u00eentre prima ie\u0219ire din \u00eenchisoare p\u00e2n\u0103 la a doua sa \u00eencarcerare (tot f\u0103r\u0103 condamnare judec\u0103toreasc\u0103), pre\u0219edintele Petru Groza, spre a-l deturna de la criminalele sale inten\u021bii, l-ar fi dus pe Laszlo-Baci (dup\u0103 o be\u021bie \u00eendelung prelungit\u0103 \u00een noapte) s\u0103 contemple la Observatorul Astronomic din Bucure\u0219ti rotirea armonioas\u0103 a stelelor pe cer. A fost ca \u0219i cum dr. Petru Groza ar fi vrut s\u0103 experimenteze cu acel analfabet ministru de finan\u021be provenit dintr-un \u201ccazangiu lene\u0219 \u0219i depravat\u201d (ibid.) poten\u021bialul terapeutic al spusei kantiene pun\u00e2nd \u00een rela\u021bie legea moral\u0103 din om cu bolta \u00eenstelat\u0103. Dac\u0103 cei 30000 de de\u021binu\u021bii politici (probabil num\u0103rul celor aresta\u021bi \u00een mai 1948) p\u00e2n\u0103 la urm\u0103 n-au fost lichida\u021bi, \u00een schimb mul\u021bi dintre ei nu au mai apucat s\u0103 se vad\u0103 sc\u0103pa\u021bi din regimul de exterminare la care erau supu\u0219i dup\u0103 gratii.<\/p>\n

Despre \u201cgnoseologia\u201d filozofului Lucian Blaga \u2013 evacuat \u00een 1948 din Universitate \u015fi din Academie, nu numai din cultura rom\u00e2neasc\u0103 prin suprimarea dreptului de semn\u0103tur\u0103 si prin interzicerea operei filozofice \u00eenl\u0103turat\u0103 din bibliotecile publice -, iat\u0103 ce scria Pavel Apostol\u00a0 \u00een calitatea sa de profitor al dictaturii comuniste care-i asigurase dup\u0103 1945 postul de asistent al profesorului Lucian Blaga: \u201cIn\u0103untrul idealismului, milit\u00e2nd pentru misticism, L. Blaga a ocupat o pozi\u0163ie de extrem\u0103 dreapta. De aceea este firesc ca\u2026scrierile lui s\u0103 se integreze \u00een patrimoniul ideologic al fascismului\u201d (Pavel Apostol, Gnoseologia mistic\u0103 a lui Lucian Blaga<\/em>, \u00een rev. \u201cCercet\u0103ri filozofice, 5\/1957, p.120).<\/p>\n

In anul difuz\u0103rii masive a Faust<\/em>-ului tradus de Ion Iordan (\/Im. Weissglas, poet \u201earghezian\u201d), articolul turn\u0103torului Pavel Apostol a fost inclus \u00eentr-o publica\u021bie de domeniul filozofiei chiar la vremea c\u00e2nd Radio Londra difuzase \u015ftirea c\u0103 Lucian Blaga figura pe lista candida\u0163ilor la Premiul Nobel pentru literatur\u0103 (vezi Isabela Vasiliu-Scraba, Mircea Eliade \u0219i bra\u021bul lung al inchizi\u021biei comuniste<\/em>). Dup\u0103 tip\u0103rirea (la ESPLA \u00een 1955) excep\u021bionalei t\u0103lm\u0103ciri a Faust<\/em>-ului goethean realizat\u0103 de Lucian Blaga, oficialit\u0103\u021bile comuniste au hot\u00e2r\u00e2t publicarea de c\u0103tre aceia\u0219i editur\u0103 (dar \u00eentr-un tiraj mult superior, prin colec\u021bia \u201eBiblioteca pentru to\u021bi\u201d) a dou\u0103 mici volume traduse de Ion Iordan, salariat al \u201eRom\u00e2niei libere\u201d din 1948 (vezi Goethe, Faust,<\/em> vol. I-II, ESPLA, Bucure\u0219ti, 1957 \u0219i 1958, trad. Ion Iordan).<\/p>\n

Termenii folositi de informatorul Pavel Apostol ca s\u0103 descrie contribu\u021bia lui Blaga la filozofia european\u0103 erau \u201eomologa\u021bi\u201d de sistemul de represiune \u0219i propagand\u0103 ideologic\u0103 teleghid\u00e2nd omul cel nou, \u201ecumin\u021bit\u201d prin teroarea represaliilor care \u201emetamorfozase\u201d creatorii de geniu \u00een marginaliza\u021bii noii societ\u0103\u021bi comuniste, in oameni sco\u0219i \u00een afara legii, \u00een \u201elocuitori ai p\u0103durii\u201d. \u201eUra \u00eempotriva intelectualilor \u0219i a culturii [rom\u00e2ne\u0219ti] a fost mai ad\u00e2nc\u0103 \u0219i mai durabil\u0103 dec\u00e2t ura fa\u021b\u0103 de clasele \u201eexploatatoare\u201d, observase Marin Ni\u021bescu \u00een volumul s\u0103u publicat post-mortem (Sub zodia proletcultismului<\/em>, Bucure\u0219ti, 1995, p.375). Gilles Deleuze vorbea de diferen\u021ba dintre societatea care disciplineaz\u0103<\/em> indivizii si cea care a ajuns la performan\u021ba tehnic\u0103 s\u0103-i poat\u0103 controla<\/em> pe to\u021bi. Iar molima Covid-19 exact aceasta a scos mai la vedere: puterea de a urm\u0103ri \u0219i controla masse imense de oameni.<\/p>\n

Refugiul litera\u021bilor \u00een codru, observa Ernest Junger \u00een Der Waldgand<\/em> (\u201eDrumul codrului\u201d, 1951) ar fi o\u00a0 \u201eultim\u0103 inven\u021bie a secolului\u201d, codru fiind pretutindeni unde scriitorul este \u00eempins \u00een afara legii, indiferent \u00een ce mare ora\u0219 ar continua s\u0103-\u0219i scrie opera (apud. Octavian Vuia, Muncitorul \u0219i nihilismul contemporan \u00een viziunea lui Ernst Junger<\/em>, vezi \u0219i Isabela Vasiliu-Scraba, Scriitori invizibili<\/em>, https:\/\/isabelavs2.wordpress.com\/articole\/isabelavs-scriitori-invizibili\/<\/a>). Instrument de lupt\u0103 politic\u0103, materialismul istoric \u201edivinizeaz\u0103 istoria \u00een paguba adev\u0103rului\u201d,\u00a0 notase Cioran prin caietele lui (a se vedea Isabela Vasiliu-Scraba, Academicianul Mircea Eliade \u0219i neo-iob\u0103gia ideologic\u0103 post-decembrist\u0103<\/em>,\u00a0 https:\/\/isabelavs2.wordpress.com\/mircea-eliade\/isabelavs-acadmieliade\/<\/a> ).<\/p>\n

Mircea Eliade avusese pe la 27-28 de ani presim\u021birea \u201eterorii istoriei\u201d, a sf\u00e2r\u0219itului apocaliptic al Raiului spiritual interbelic. In timpul celui de-al doilea r\u0103zboi mondial, formul\u0103rile sale devin (\u00een Jurnalul portughez<\/em>) din ce \u00een ce mai limpezi cu privire la catastrofa (nu numai) cultural\u0103 pe care avea s-o aduc\u0103 cu sine cotropirea sovietic\u0103 a Rom\u00e2niei (vezi Isabela Vasiliu-Scraba, La Centenarul Marii Uniri, o privire filozofic\u0103 asupra istoriei<\/em>, https:\/\/isabelavs2.wordpress.com\/articole\/romania1918-2018\/<\/a>).<\/p>\n

Presim\u021birea ini\u021bial\u0103 viza sf\u00e2r\u0219itul Europei culturale, al artei, culturii \u0219i filozofiei europene. \u201eEuropa crap\u0103 \u2013 de prostie, de lichelism, de confuzie\u201d, nota Mircea Eliade \u00een 1935 \u00eentr-o epistol\u0103 c\u0103tre Emil Cioran. Suplinitorul lui Nae Ionescu la catedra de metafizic\u0103 \u00eei mai scrisese bursierului Cioran c\u0103 de\u0219i are o \u201econvingere surd\u0103 c\u0103 totul se va sf\u00e2r\u0219i foarte repede, poate chiar \u00een 30-40 de ani\u201d el continu\u0103 s\u0103 fac\u0103 literatur\u0103 si cultur\u0103. Peste ani, Cioran va scrie admirativ: \u201eUne heure\u00a0 de tension, apr\u00e8s laquelle, v\u00e9ritable miracle, Mircea Eliade ne paressait pas \u00e9puis\u00e9 et peut-\u00eatre ne l\u2019\u00e9tait-il pas en effet. C\u2019est comme il poss\u00e9dait l\u2019art de retarder ind\u00e9finiment la fatigue.\u201d (Cioran).<\/p>\n

Cititor al romanelor eliade\u0219ti, t\u00e2n\u0103rul Cioran remarcase atitudinea anti-istoric\u0103 a lui Eliade pentru care teoria tr\u0103irii \u0219i experien\u021bei<\/em> ar avea ca \u201esingur\u0103 presupozi\u021bie lipsa de substan\u021bialitate a vie\u021bii\u201d (Cioran). Intr-adev\u0103r, chiar \u00een epistola \u00een care-i scrisese lui Cioran c\u0103 \u201eEuropa e \u00een com\u0103\u201d alternativei de a face cultur\u0103 \u00eei corespundea \u201efuga \u00een Asia\u201d, acolo unde realitatea imediat\u0103 ia chipul \u201eirealit\u0103\u021bii imediate\u201d (Mircea Eliade, 1935). Si lui Vintil\u0103 Horia \u00eencercase Eliade a-i l\u0103muri \u00eentr-o scrisoare simpatia sa pentru democra\u021bie, invoc\u00e2nd anti-istoricitatea unui asemenea regim politic. Personajul \u0218tefan Viziru din Noaptea de S\u00e2nziene<\/em> \u201enu se putea l\u0103sa antrenat \u00eentr-o mi\u0219care virulent istoric\u0103. El visez\u0103 s\u0103 fie l\u0103sat \u00een pace. Idealul lui: o Elve\u021bie oarecare f\u0103r\u0103 tensiuni \u0219i f\u0103r\u0103 evenimente\u201d (Mircea Eliade, 1952, a se vedea si Isabela Vasiliu-Scraba, P\u0103rintele Arsenie Boca (\/Anisie) si filozoful Mircea Vulc\u0103nescu (\/Petre Biri\u0219) ca pesonaje ale romanului \u201eNoaptea de S\u00e2nziene\u201d<\/em>, https:\/\/isabelavs2.wordpress.com\/parintele-arsenie-boca\/personajroman\/<\/a> ).<\/p>\n

Una dintre virtu\u021bile dialecticii propus\u0103 de Hegel ar aminti oarecum de armonia necesar\u0103 \u00eentre aspectul negator \u0219i existen\u021ba ce se afirm\u0103 cu o l\u0103untric\u0103 ra\u021bionalitate. Acest aspect i-a sugerat lui Mircea Eliade o posibil\u0103 asem\u0103nare \u00eentre dialectica hegelian\u0103 \u0219i perechea pe care o formeaz\u0103 Mefistofel (spiritul negator \u0219i ispititor totodat\u0103) cu Faust, omul deschis tuturor experien\u021belor.<\/p>\n

Profesorul s\u0103u Nae Ionescu, la cursul despre Problema m\u00e2ntuirii la Faust<\/em>, se g\u00e2ndise la o dialectic\u0103 sui generis, smuls\u0103 din hegelianul \u0219i exclusivul ei contact cu puterile cotropitoare ale ra\u021biunii. Faimosul filozof a preferat \u00een 1926 s\u0103 \u00ee\u0219i ancoreze discursul hermeneutic \u00een sfera p\u0103timirilor contrare care se opun una alteia \u0219i se poten\u021beaz\u0103 reciproc. Nae Ionescu vorbe\u0219te studen\u021bilor s\u0103i de un fel de curaj din temere, o temere preschimbat\u0103 \u00een opusul ei tocmai \u00een momentul \u00een care Faust risca s\u0103 se pr\u0103v\u0103leasc\u0103 pe panta disper\u0103rii (Curs litogr., p.129, a se vedea si Isabela Vasiliu-Scraba, Din discipolii necunoscu\u021bi ai lui Heidegger: Constantin Opri\u0219an<\/em>, postfa\u021ba la vol.: C-tin Opri\u0219an, C\u0103r\u021bile spiritului<\/em>, Ed. Christiana, Bucure\u0219ti, 2009; https:\/\/isabelavs2.wordpress.com\/articole\/ivs-oprisandiscipheidegger\/<\/a>).<\/p>\n

Poate chiar lectura primului volum (Pe culmile disper\u0103rii<\/em>, 1934) publicat de Cioran l-a f\u0103cut pe filozoful Vasile B\u0103ncil\u0103 s\u0103 remarce c\u0103 ideea de eternitate a existen\u021bei pe c\u00e2t este de magnific\u0103, pe at\u00e2t de cutremur\u0103toare: \u201eDe vreme ce \u021bi-a fost dat s\u0103 exi\u0219ti, ei bine, vei exista, oric\u00e2t te-ai \u00eengriji s\u0103 dispari complet din lumea asta\u2026Ai vrea s\u0103 mori, dar moartea adev\u0103rat\u0103 nu e cu putin\u021b\u0103\u2026Existen\u021ba e o fatalitate, nu exist\u0103 mijloc de a ie\u0219i din ea. Sinuciga\u0219ii sunt r\u0103i metafizicieni\u201d (V. B\u0103ncil\u0103, 24 octombrie 1938, vezi si Isabela Vasiliu-Scraba, There is no perfection in this transitory world<\/em>, https:\/\/isabelavs2.wordpress.com\/there-is-no-perfection\/<\/a>).<\/p>\n

Dup\u0103 moartea lui Nae Ionescu, \u00een Jocul cu m\u0103rgele de sticl\u0103<\/em>, Hemann Hesse (c\u0103s\u0103torit cu o cern\u0103u\u021beanc\u0103) f\u0103cea o observa\u021bie oarecum asem\u0103n\u0103toare cu cea a lui Nae Ionescu despre temerea preschimbat\u0103 \u00een opusul ei: \u201cDumnezeu nu ne trimite disperarea ca s\u0103 ne piard\u0103. El ne-o d\u0103 ca s\u0103 ne trezeasc\u0103 la o nou\u0103 via\u021b\u0103\u201d (\u201eDie Verzweiflung schickt uns Gott nicht, um uns zu t\u00f6ten, er schickt sie uns, um neues Leben in uns zu wecken\u201d, Glasperlenspiel<\/em>, 1943). G\u00e2ndindu-se la o interpretare a lui Faust<\/em> axat\u0103 pe o scen\u0103 care s\u0103 fi fost perpetuat\u0103 ca atare \u00een to\u021bi anii de progresiv\u0103 redactare a poemului, Nae Ionescu se oprise la versul \u00een care Goethe semnaleaz\u0103 apari\u021bia \u00eengrijor\u0103rii (temerii, \u201cdie Sorge<\/em>\u201d)\u00a0 \u00een sufletul lui Faust (\u201cDie Sorge nistet gleich im tiefen Herzen,\/ Dort wirket sie geheime Schmerzen\u201d). In originala sa interpretare ini\u021biatorul Scolii tr\u0103iriste<\/em> constat\u0103 c\u0103 suferin\u021ba depresiei pricinuit\u0103 de temerea ascuns\u0103 \u00een \u201ccutele cele mai ad\u00e2nci ale sufletului\u201d s-ar fi transformat \u00eentr-o a doua instan\u021b\u0103 \u00eentr-un \u201celement de poten\u021bare a puterilor lui Faust\u201d.<\/p>\n

Despre interpretarea pe care Nae Ionescu a dat-o poemului goethean, Mircea Eliade nota \u00een Memoriile<\/em> sale c\u00e2t de impresioanat a fost (pe c\u00e2nd era student) de prelegerile despre Faust \u0219i problema salv\u0103rii<\/em> \u021binute \u00een Amfiteatrul \u201cTitu Maiorescu\u201d de la Universitatea din Bucure\u0219ti. De la Nae Ionescu studen\u021bii nu auzeau lucrurile care se vehiculau \u00een mediul \u0219col\u0103reasc despre epoca renascentist\u0103. Ei aflau cu surprindere c\u0103 \u00een Rena\u0219tere au c\u0103p\u0103tat o nou\u0103 via\u021b\u0103 \u0219tiintele oculte \u201ec\u0103zute \u00een uitare din pricina ra\u021bionalismului scolastic\u201d (Nae Ionescu). Faust-ul lui Goethe se \u00eencadra \u00een tipul renascentist de om interesat de foarte multe lucruri, inclusiv de \u0219tiin\u021bele oculte (vezi Isabela Vasiliu-Scraba, Despre Faust-ul lui Nae Ionescu<\/em>, https:\/\/isabelavs2.wordpress.com\/nae-ionescu\/isabelavs-bacau5fausnae\/<\/a>).<\/p>\n

Pornind de la premiza c\u0103 problema lui Faust nu este alta dec\u00e2t problema m\u00e2ntuirii omului \u00een general, Nae Ionescu vorbise studen\u021bilor despre cre\u0219tinismul care a pus problema p\u0103catului originar ca un fel de r\u0103spuns la filosofia neo-platonic\u0103\u00a0 poate prea \u00eembibat\u0103 de sentimentul naturii. Rena\u0219terea ar fi revalorizat sentimentul naturii,\u00a0 apogeul fiind atins cu scrierile unui Kant impresionat de pozi\u021bia fa\u021b\u0103 de natur\u0103 a lui J.J. Rousseau (vezi Problema salv\u0103rii la Faust<\/em>. Curs litografiat, p.10). Profesorul mai precizase c\u0103 omenirea se afl\u0103 acum \u00eentr-o perioad\u0103 de post-naturalism. \u00cen deschiderea acelui curs, Nae Ionescu a tratat despre nevoia general uman\u0103 de \u00eencheghare a unei viziuni de ansamblu asupra existen\u021bei care s\u0103-i asigure omului lini\u0219tea de care are nevoie, altfel spus, echilibrul spiritual. Ini\u021biatorul Scolii tr\u0103iriste<\/em> subliniase c\u0103 o asemenea echilibrare metafizic\u0103 nu mai putea fi satisf\u0103cut\u0103 de mentalitatea \u0219tiin\u021bific\u0103 (de monismul materialist al \u0219tiin\u021biei), cum se \u00eent\u00e2mplase \u00eenainte de primul r\u0103zboi mondial. V\u0103dit\u0103 \u00een interesul tot mai mare pentru problematica religioas\u0103 dar \u0219i \u00een cre\u0219terea\u00a0 ariei de r\u0103sp\u00e2ndire a modelor \u201cspiritualiste\u201d, preocuparea metafizic\u0103 \u00eei ap\u0103rea c\u0103 se \u00eendreapt\u0103 cu hot\u0103r\u00e2re \u00eentr-o alt\u0103 direc\u021bie dec\u00e2t cea a lumii sensibile sau a lumii a\u0219a cum apare ea prin mijlocirea \u0219tiin\u021bei. Numai c\u0103 omenirea ar fi \u00een general pu\u021bin con\u0219tient\u0103 de timpurile pe care le tr\u0103ie\u0219te. Poate de aceea oamenii caut\u0103 \u00eentr-un mod dezorganizat calea de rezolvare a necesit\u0103\u021bii metafizice pe care o resimt \u00een mod confuz (vezi Isabela Vasiliu-Scraba, O \u00eencercare soteriologic\u0103: solu\u021bia nae-ionescian\u0103<\/em>, https:\/\/isabelavs2.wordpress.com\/nae-ionescu\/nae-ionescu-excurs-existenta\/<\/a>).<\/p>\n

In viziunea lui Goethe, doar dup\u0103 ce a parcurs drumul cunoa\u0219terii, lui Faust i-a fost dat s\u0103 afle c\u0103 natura -prin firea ei- nu se las\u0103 despuiat\u0103 de taine. Lumea creat\u0103 de Dumnezeu pare a-\u0219i feri misterele (de lumina cunoa\u0219terii omene\u0219ti) prin v\u0103luri de ne\u00eenl\u0103turat: \u201cGeheimnisvoll am lichten Tag\/ L\u00e4sst sich Natur des Schleiers nicht berauben\u201d (\u201cTaina p\u0103str\u00e2ndu-\u0219i-o \u00een plin\u0103 zi,\/ Natura nu se las\u0103 despoiat\u0103\/ De v\u0103lul ei\u201d , vezi Goethe, Faust<\/em>, Bucure\u0219ti, ESPLA, 1955, p. 60, trad. Lucian Blaga.)<\/p>\n

Descurajarea \u00een fa\u021ba e\u0219ecurilor sale, vederea uneltelor prin care a vrut s\u0103 deschid\u0103 (pe calea cunoa\u0219terii magice) u\u0219a tainelor naturii f\u0103r\u0103 s\u0103 reu\u0219easc\u0103, \u00eel duce pe erou la concluzia c\u0103 nimic din ceea ce au f\u0103cut al\u021bii nu i-a fost de folos <\/strong>(subl.ns.). Iat\u0103 versurile goetheene care exprim\u0103 asemenea constatare: \u201cDas Pergament, ist das der heil\u2019ge Bronnen,\/ Woraus ein Trunk den Durst auf ewig stillt\u00a0?\/ Erquickung hast du nicht gewonnen,\/ Wenn sie dir nicht aus eigner Seele quillt. \u201d (\u00een traducerea lui Blaga; \u201cSoco\u021bi c\u0103 pergamentu-i sf\u00e2nta ap\u0103\/ Ce pururi setea \u021bi-o va st\u00e2mp\u0103ra\u00a0?\/ Zadarnic, omule, ea te adap\u0103\/ Doar c\u00e2nd izvoru-i chiar sim\u021birea ta. \u201c.<\/p>\n

Nae Ionescu ajunsese si el la acest adev\u0103r, formulat \u00een articolul Filosofie rom\u00e2neasc\u0103 <\/em>din 1921. : \u201cpentru un singur lucru sunt oamenii impenetrabili: pentru idee. E un domeniu \u00een care nu se cunoa\u0219te adop\u021biunea. Aici nu poate fi vorba dec\u00e2t de z\u0103milire. Proprie\u201d.<\/p>\n

Iosif N\u0103dejde, cel care a tradus \u00een proz\u0103 Partea \u00eent\u00e2i din Faust<\/em>, nu \u00een\u021belege pasajul, coment\u00e2nd \u00een notele de\u00a0 subsol lipsa de utilitate a mo\u0219tenirii p\u0103rinte\u0219ti (Goethe, Faust<\/em>, edi\u021bia a doua, 1938, p. 28). Sesiz\u00e2nd adev\u0103rul ascuns \u00een unele versuri goetheene ne\u00een\u021belese de unii traduc\u0103tori, profesorul de metafizic\u0103 de la Universitatea bucure\u0219tean\u0103 s-a oprit a\u0219adar la un mare adev\u0103r, transferat \u00een cadrul l\u0103rgit al unei situa\u021bii general valabile, anume c\u0103 orice bun pe care vrei s\u0103-l \u00eentrebuin\u021bezi, ca s\u0103-l po\u021bi \u00eentrebuin\u021ba, trebuie s\u0103-l c\u00e2\u0219tigi tu \u00eensu\u021bi.<\/p>\n

La Goethe, argumentarea faptului c\u0103 vremurile trecute (\u201cDie Zeiten der Vergangenheit\u201d) r\u0103m\u00e2n pentru noi \u201eo carte cu \u0219apte pece\u021bi\u201d urmeaz\u0103 unui prim moment ironic prin care Faust este pus s\u0103-l ia peste picior pe Wagner care, crez\u00e2nd \u00een progresul civiliza\u021biei \u0219i culturii omene\u0219ti, se crede la distan\u021be astrale de \u00een\u021belep\u021bii de odinioar\u0103. Aici se poate observa superioritatea traducerii lui Blaga, unde ideile s\u00eent urm\u0103rite \u00eendeaproape, a\u0219a cum apar ele \u00een originalul german.<\/p>\n

Poetul-filosof traduce corect, p\u0103str\u00e2nd ironia acolo unde o pune Goethe. \u00cen schimb, \u00a0Ion Iordan\u00a0 opereaz\u0103 dou\u0103 semnificative modific\u0103ri ale \u00een\u021belesului, prin men\u021binerea accentului ironic \u0219i \u00een versul urm\u0103tor, acolo unde Goethe nu-l mai pune: \u2018Dar \u0219tii c\u0103 vremurile r\u0103posate\/ Sunt pentru noi o carte cu pece\u021bi\u2019(\u201cDie Zeiten der Vergangenheit\/ Sind uns ein Buch mit sieben Siegeln\u201d).<\/p>\n

In dezacord cu p\u0103rerea exprimat\u0103 de Goethe, t\u0103lm\u0103cirea \u201earghezianului\u201d aduce un accent ironic suplimentar,\u00a0 viz\u00e2nd\u00a0 trecutul care ar fi fost, vezi Doamne, \u201cr\u0103posat\u201d.<\/p>\n

Menite a sugera c\u00e2t este de radical\u0103 inaccesibilitatea unei anume cunoa\u0219teri, cele \u0219apte sigilii, f\u0103c\u00e2nd figura\u021bie \u00eentr-un nou context, vireaz\u0103 \u00een\u021belesul propriu \u00eenspre sensul noului context imaginat de comunistul progresist Ion Iordan, de ca \u0219i cum rolul sigiliilor ar fi fost s\u0103 pecetluiasc\u0103 mai degrab\u0103 trecutul \u201cr\u0103posat\u201d dec\u00e2t misterul acelor adev\u0103ruri extrem de greu transmisibile.<\/p>\n

Aprofund\u00e2nd ideea inaccesibilit\u0103\u021bii, Goethe arat\u0103 (celor ce au ochi de v\u0103zut)\u00a0 c\u0103 transmiterea cunoa\u0219terii de-a lungul timpului devine mai mult dec\u00e2t problematic\u0103 \u0219i datorit\u0103 faptului c\u0103 \u00een general scrierile s\u00eent asemenea unor oglinzi. De aceea, dup\u0103 efortul de citire\u00a0 nu se ajunge -cum se crede \u00een mod naiv- la sensul inten\u021bionat de autor. Din oglinda c\u0103r\u021bii nu-i va ap\u0103rea cititorului nicic\u00e2nd str\u0103lucitorul spirit ascuns \u00eentre coper\u021bile tomului\u00a0 ce a str\u0103b\u0103tut veacurile, ci propriul chip, \u00eentruc\u00e2t fiecare cititor nu pricepe dintr-o carte dec\u00e2t at\u00e2t c\u00e2t poate el s\u0103 priceap\u0103. \u201cWas ihr den Geist der Zeiten heisst,\/ Das ist im Grund der Herren eigner Geist,\/ In dem die Zeiten sich bespiegeln\u201d.<\/p>\n

Iosif N\u0103dejde\u00a0traduce confuz; \u201cceea ce nume\u0219ti spiritul vremurilor nu e \u00een fond dec\u00e2t spiritul acelor domni \u00een cari se oglindesc vremurile\u201d. Doar \u00een t\u0103lm\u0103cirea lui Blaga\u00a0ideile se limpezesc: \u201cCe voi numi\u021bi al vremurilor duh\/ E numai duhul dumneavoastr\u0103\/ \u00cen care vremurile se-oglindesc\u201d. Goethe mai\u00a0 consemneaz\u0103\u00a0 c\u0103, atunci c\u00e2nd cititorul este incult, oglindirea este at\u00e2t jalnic\u0103, \u00eenc\u00e2t \u00ee\u021bi vine s-o iei la goan\u0103, dup\u0103 ce arunci o singur\u0103 privire (\u201cDa ist\u2019s denn wahrlich oft ein Jammer! \/ Man l\u00e4uft euch bei dem ersten Blick davon\u201d).<\/p>\n

Traducerea propus\u0103 de Ion Iordan (\/Weissglas) altereaz\u0103 ideea, perpetu\u00e2nd acel sens ironic pe care l-a mai folosit c\u00e2nd nu a fost cazul: \u201cCe duhul vremilor la voi se chiam\u0103,\/ E numai duhul unor n\u0103t\u0103fle\u021bi,\/ \u00cen care s-oglindesc, de bun\u0103 seam\u0103\u201d. \u00cen fapt, spre sf\u00e2r\u0219itul discu\u021biei cu Wagner, Faust afirmase c\u0103 pentru o singur\u0103 categorie de cititori \u0219tiin\u021ba vremurilor trecute s-ar reduce la un morman de vechituri din care politicienii ar putea folosi doar ceva maxime morale cu efect \u00een fa\u021ba publicului ocazional. Pentru ei, din tomuri vechi s-ar mai putea eventual extrage subiecte istorice pentru teatrele de marionete organizate prin b\u00e2lciuri.<\/p>\n

Pentru Goethe, atare categorie o reprezint\u0103 cititorii \u201cprogresi\u0219ti\u201d care se cred mai \u00eenainta\u021bi \u00een cunoa\u0219tere dec\u00e2t \u00een\u021belep\u021bii de odinioar\u0103. \u201cEin Kehrichfass und eine Rumpelkammer,\/ Und hoechstens eine Haupt- und Staatsaktion\/ Mit trefflichen pragmatischen Maximen,\/ Wie sie den Puppen wohl im Munde ziemen! \u201d (\u201co lad\u0103 cu gunoaie, o camer\u0103 cu vechituri,\/ Ici-colo cu vreo ac\u021biune\/ De stat, cu maxime pragmatice\/ Pentru prilejuri diferite -bune,\/ Menite a fi spuse de p\u0103pu\u0219i. \u201c, trad. Lucian Blaga).<\/p>\n

Din nefericire, Weissglas (\/Ion Iordan) se cam poticne\u0219te la urm\u0103rirea ideilor (vezi Goethe, Faust<\/em>, vol. I, ESPLA, Bucure\u0219ti, colec\u021bia \u201cBiblioteca pentru to\u021bi\u201d, 1957). \u00a0Dup\u0103 ce \u00eentunecase c\u00e2t a putut el de tare acel sens privitor la dificultatea de \u00een\u021belegere a scrierilor \u00eenainta\u0219ilor, sugerat prin intermediul ideii de oglidire a slu\u021beniei chipului cititorului, at\u00e2t de slut c\u0103-\u021bi vine s-o iei la goan\u0103, acest traduc\u0103tor comunist face s\u0103 fie regretat\u0103 chiar \u0219i pu\u021bina aten\u021bie ce a fost acordat\u0103 c\u0103r\u021bilor pr\u0103fuite de vreme. Pentru el, nu oglindirea ur\u00e2\u021beniei cititorului incult produce tendin\u021ba de a fugi din fa\u021ba imaginii reflectate de o pocitanie, ci chiar tomurile vechi, dispre\u021buite de (comuni\u0219tii) progresi\u0219ti.<\/p>\n

S\u0103 nu uit\u0103m c\u0103 at\u00e2t Lucian Blaga c\u00e2t \u0219i Weissglas (\/Ion Iordan) \u00eel traduseser\u0103 pe Faust la vremea c\u00e2nd erau arse de securisto-comuni\u0219ti biblioteci de mare valoare. La conacul de la Florica a fost ars\u0103 biblioteca \u0219i manuscrisele istoricului academician George Br\u0103tianu (1898 -1953), iar \u00een centrul Bucure\u0219tiului, \u00een Ci\u0219migiu a fost incendiat\u0103 faimoasa bibliotec\u0103 a avocatului Istrate Micescu (1881-1951, Aiud), ambii uci\u0219i \u00een temni\u021bele politice comuniste. De altfel, perioada cripto-comunist\u0103 de dup\u0103 1990 a debutat si ea cu incendierea Bibliotecii Centrale Universitare (fosta Bibliotec\u0103 a \u201eFiunda\u021biilor Regale\u201d).<\/p>\n

Simpatiile lui Ion Iordan (dar nu \u0219i ale lui Goethe !) se \u00eendreptau hot\u0103r\u00e2t spre tab\u0103ra celor care nu privesc cu ochi buni valorile spirituale mo\u0219tenite din vechime. De aceea versurile lui Im. Weissglas \u00een care este redat\u0103 p\u0103rerea sa personal\u0103 (contrast\u00e2nd cu a lui Goethe) pe c\u00e2t se \u00eendep\u0103rteaz\u0103 de sensul originalului, pe at\u00e2t devin mai vioaie: \u201cSi-atunci se-nt\u00e2mpl\u0103, deseori, ce jale\u00a0!\/ C\u0103-\u0219i iau mul\u021bi t\u0103lp\u0103\u0219i\u021ba, de-au privit\u00a0: Tot vechituri, mormane de mardale,\/ O pies\u0103 doar, cu izu-i pr\u0103fuit,\/\u00a0 Cu pilde r\u0103suflate, de-o m\u0103sur\u0103\/ C-un joc de p\u0103pu\u0219ari ce dau din gur\u0103\u201d.<\/p>\n

P\u0103rerea lui Goethe a fost redat\u0103 fidel doar de traduc\u0103torul filozof Lucian Blaga. Citind Faust \u00een original, Nae Ionescu a in\u021beles f\u0103r\u0103 dificultate unde bat versurile goetheene. Ini\u021biatorul Scolii tr\u0103iriste<\/em>, pe care to\u021bi impostorii din domeniul filosofiei l-au acuzat c\u0103 folose\u0219te idei luate de-a gata de la al\u021bii (vezi Isabela Vasiliu-Scraba, Metafizica lui Nae Ionescu<\/em>, Slobozia, Ed. Star Tipp, 2002) scrisese \u00eenc\u0103 din 1921 c\u0103 ideile \u201cluate de-a gata\u201d nu pot fi folosite. El a formulat atunci cu alte cuvinte exact opinia lui Goethe dup\u0103 care mo\u0219tenirea spiritual\u0103 a omenirii r\u0103m\u00e2ne o carte cu \u0219apte pece\u021bi (vezi Isabela Vasiliu-Scraba, Mircea Eliade \u0219i detractorii lui<\/em>, sau, R\u0103fuiala omului de r\u00e2nd cu omul superior<\/em>, https:\/\/isabelavs2.wordpress.com\/mircea-eliade\/isabelavs-eliadedetractori4\/<\/a>).<\/p>\n

Dar s\u0103 revenim la \u201cgrija \u00eencuibat\u0103 \u00een fundul inimii\u201d (Goethe, Faust<\/em>, trad. Iosif N\u0103dejde) care te sile\u0219te \u201cs\u0103 te temi de ceea ce nu va lovi,\/ Si s\u0103 depl\u00e2ngi ce niciodat\u0103 n-ai pierdut\u201d (trad. L. Blaga; \u201cDu bebst vor allem, was nicht trifft,\/ Und was du nie verlierst, das musst du stets beweinen\u201d), la acea Sorge<\/em> decriptat\u0103 de Nae Ionescu drept team\u0103 \u0219i descurajare urmat\u0103 de exaltare. Grija apare dup\u0103 intermezzo oferit de convorbirea lui Faust cu Wagner \u2013 care, \u00een opinia filosofului Nae Ionescu, este omul obi\u0219nuit, \u201ccercet\u0103torul \u0219tiin\u021bific st\u0103p\u00e2n pe metoda de lucru, f\u0103r\u0103 a st\u0103p\u00e2ni spiritul \u00eensu\u0219i al lucrurilor\u201d (<\/strong>Nae Ionescu, Metafizic\u0103- Problema salv\u0103rii \u00een Faust al lui Goethe<\/em>. 1926-1927, curs litogr., Universitatea din Bucure\u0219ti. Facultatea de Litere \u0219i Filosofie, 1927, p.129, ed.II-a 1996, ed. III-a 2000)<\/strong>.<\/p>\n

Sosirea lui Wagner dup\u0103 \u00eentrevederea lui Faust cu Duhul p\u0103m\u00e2ntului ar marca abandonarea c\u0103ii contemplative de m\u00e2ntuire (Nae Ionescu), acea cale de care Duhul \u00eei zisese c\u0103 ar fi singura accesibil\u0103 pentru el,\u00a0 cu precizarea c\u0103 i-ar fi \u201caccesibil\u0103\u201d\u00a0 nu exact la nivelul sperat de Faust ci numai la nivelul \u00een\u021belegerii omene\u0219ti (\u201cDu gleichst dem Geist, den du begreifst,\/Nicht mir!\u201d ; Tu semeni duhului de-l \u00een\u021belegi,\/ Nu mie! -trad. Lucian Blaga, ESPLA, Bucure\u0219ti, 1955).<\/p>\n

Dup\u0103 cum \u00eel \u00eenchipuie Goethe, Faust ar fi omul mereu schimb\u0103tor, omul care \u0219i atunci c\u00e2nd \u0219tie (prin magie) tot, nu ajunge prin aceasta s\u0103 se lini\u0219teasc\u0103, pe de-o parte pentru c\u0103 pu\u021bina sa putere nu-i permite acest lucru, iar pe de alt\u0103 parte pentru c\u0103 el este nelini\u0219tit prin \u00eens\u0103\u0219i natura sa. F\u0103r\u0103 s\u0103-\u0219i poat\u0103 explica de unde-i vine dezn\u0103dejdea, \u0219i nici de unde provine boarea de lini\u0219te asemenea luminii rev\u0103rsat\u0103 noaptea de v\u0103paia lunii, ajuns pe punctul de a sorbi licoarea otr\u0103vit\u0103 \u0219i\u00a0 gata fiind s\u0103 str\u0103bat\u0103 eterul \u201cSpre-o \u021bint\u0103 nou\u0103 de activitate pur\u0103\u201d (trad. L. Blaga :\u00a0 \u201cAuf neuer Bahn den Aether zu durchdringen,\/ Zu neuen Sphaeren reiner Taetigkeit\u201d), Faust aude Corul \u00eengerilor din diminea\u021ba \u00cenvierii, apoi Corul femeilor urmat iar\u0103\u0219i de Corul \u00eengerilor, \u00ee\u0219i aminte\u0219te filmul vie\u021bii \u0219i revine pe p\u0103m\u00e2nt. Adic\u0103 renun\u021b\u0103 s\u0103 mai \u00eendr\u0103zneasc\u0103 a deschide por\u021bile \u201cpe l\u00e2ng\u0103 care \/ at\u00e2t de bucuros se furi\u0219eaz\u0103 fiecare!\u201d trad. Lucian Blaga;\u00a0 \u201cVermesse dich, die Pforten aufzureissen,\/ Von denen jeder gern vorueberschleicht.\u201d).<\/p>\n

C\u00e2nd Faust inten\u021bionase s\u0103 renun\u021be la materialitatea sa \u00eentorc\u00e2nd spatele Soarelui, ca fiu al p\u0103m\u00e2ntului (\u201cErdensonne\u201d), el a fost cuprins \u00een cele mai ad\u00e2nci cute ale sufletului s\u0103u de acea Sorge<\/em> care s-a dovedit a fi de o prim\u0103 \u0219i de o a doua instan\u021b\u0103. \u00cen mod paradoxal, chiar desn\u0103dejdea de prim\u0103 instan\u021b\u0103 ar fi (dup\u0103 Nae Ionescu) acea care \u00eei poten\u021beaz\u0103 mai apoi\u00a0 for\u021bele p\u00e2n\u0103 a-l face s\u0103 vorbeasc\u0103 de demnitatea omeneasc\u0103.<\/p>\n

\u00cen monologul s\u0103u de dup\u0103 \u00eendep\u0103rtarea lui Wagner, Faust spune c\u0103 dup\u0103 ce va fi \u00eentors spatele soarelui p\u0103m\u00e2ntesc, adic\u0103 timpului care m\u0103soar\u0103 trecerea vie\u021bii pe P\u0103m\u00e2nt, va veni clipa s\u0103 probeze c\u0103 demnitatea omului care f\u0103ptuie\u0219te nu este mai prejos de m\u0103re\u021bia Zeilor (\u201cE timpul, \u00een sf\u0103r\u0219it, s\u0103 dovede\u0219ti cu fapte\/ C\u0103 b\u0103rb\u0103teasca demnitate\/ Nu-i mai prejos de m\u0103re\u021bia cea zeiasc\u0103\u201d, trad. Lucian Blaga; \u201cHier ist der Zeit, durch Taten zu beweisen,\/ Dass anneswuerde nicht Goetterhoehe weicht\u201d).<\/p>\n

Eroul poemului este, \u00een esen\u021ba sa, a\u0219a cum a fost descris de la bun \u00eenceput: omul care vrea s\u0103 ia p\u0103m\u00e2ntului cele mai \u00eenalte bucurii \u0219i de pe fimament cele mai frumoase stele. Fiind schimb\u0103tor prin \u00eens\u0103\u0219i natura sa, \u00eent\u00e2i Faust este descurajat, pentru ca apoi iar s\u0103 se ridice printr-o nou\u0103 poten\u021bare a av\u00e2ntului s\u0103u spiritual. Nae Ionescu subliniaz\u0103 faptul c\u0103 atunci c\u00e2nd Faust vrea s\u0103 ia fiola cu otrav\u0103 el nu se comport\u0103 ca un \u00eenfr\u00e2nt. Pentru c\u0103 tocmai \u00een acele clipe Faust vorbe\u0219te de demnitatea omului, consider\u00e2nd moartea ca o trecere \u00een alt plan de realitate la care ar ajunge dac\u0103 ar bea otrava. Si \u00eentruc\u00e2t nimic nu poate fi \u00eentrebuin\u021bat dac\u0103 nu este cunoscut, chiar \u0219i pentru a se folosi de moarte, Faust trebuie s\u0103 o cunoasc\u0103. S\u0103 \u0219tie c\u0103 nu este sf\u00e2r\u0219itul, c\u0103 este o alt\u0103 lume unde exist\u0103 posibilit\u0103\u021bi de activitate pur\u0103. \u201cMurire \u0219i nemurire s\u00eent destine legate \u00eempreun\u0103 \u2013 scria Octavian Vuia. Dar nemurirea nu se poate c\u00e2\u0219tiga, ci este un dar dumnezeiesc\u201d, mai observa el (vezi Octavian Vuia, \u00centoarcerea lui Zamolxe<\/em>, Ed. Jurnalul Literar, 2000, p. 84). Or, acesta este tocmai aspectul fundamental al problemei. Iar dac\u0103 Nae Ionescu nu l-a men\u021bionat, a fost pentru a nu deschide o nou\u0103 discu\u021bie, a nu p\u0103r\u0103si domeniul marcat de el prin polii cunoa\u0219terii \u0219i ac\u021biunii.<\/p>\n

Vorbind despre cunoa\u0219terea \u00eengereasc\u0103 spre a interpreta momentul \u00een care Faust se \u00eenal\u021b\u0103 pe sine spun\u00e2nd c\u0103 prin magie a putut privi \u00een oglind\u0103 adev\u0103rul absolut \u0219i c\u0103 a fost ajuns o clip\u0103 pe treapta cea mai de sus din ierarhia ce domne\u0219te \u00een stihiile cetelor \u00eengere\u0219ti, Nae Ionescu s-a oprit foarte pu\u021bin la descrierea desn\u0103dejdii care-l face pe Faust s\u0103 se g\u00e2ndeasc\u0103 \u00een treac\u0103t \u0219i la posibilitatea pe care ar fi avut-o s\u0103 risipeasc\u0103 bunurile p\u0103rinte\u0219ti \u00een loc s\u0103 asude \u00een laboratorul s\u0103u cu pu\u021binul mo\u0219tenit (\u201cWeit besser haett ich doch mein weniges verprasst,\/Als mit dem wenigen belastet hier zu schwitzen!\u201d; \u201cMai bine-agoniseala s-o fi risipit,\/ Dec\u00e2t cu ea \u00een c\u00e2rc\u0103 s\u0103 asud aci! -trad. Lucian Blaga).<\/p>\n

Preocupat de \u021belul cel mai \u00eenalt al unei vie\u021bi omene\u0219ti, de cea mai important\u0103 problem\u0103 a omului, aceea de a-\u0219i g\u0103si \u00een registru religios\u00a0 echilibrul personal, profesorul de metafizic\u0103 a preferat s\u0103 vorbeasc\u0103 la acel curs \u021binut \u00een toamna \u0219i iarna anului 1926 de neodihna at\u00e2t de caracteristic\u0103 omului \u00een general, de pendularea lui Faust \u00eentre ideal \u0219i material, \u00eentre dorin\u021ba lui de a cunoa\u0219te \u0219i simpla dorin\u021b\u0103 de a-\u0219i tr\u0103i via\u021ba ca un om lipsit de idealuri \u00eenalte. \u00cen treac\u0103t Nae Ionescu a amintit \u0219i de metafizica greac\u0103, f\u0103r\u0103 a-l invoca pe filosoful eleat care spunea c\u0103 \u201cacela\u0219i lucru este a g\u00e2ndi \u0219i a fi\u201d, dar accentu\u00e2nd asupra ideii filosofice grece\u0219ti dup\u0103 care Zeul cunoa\u0219te \u00een acela\u0219i moment \u00een care creaz\u0103, pentru a ajunge c\u0103tre finalul interpret\u0103rii sale la acea idee care leag\u0103 cunoa\u0219terea de tr\u0103ire prin trecerea dincolo de cunoa\u0219tere, \u00een domeniul cre\u0103rii.<\/p>\n

Virgil Ierunca scria prin anii \u015faizeci c\u0103 Emil Cioran \u00eei vorbise dou\u0103 ceasuri de profesorul de metafizic\u0103 ce f\u0103cuse faima universit\u0103\u0163ii bucure\u015ftene \u00een perioada interbelic\u0103. Poate nu numai filozofia lui Nae Ionescu, dar \u015fi cele aflate \u00een cursul acelei \u00eentrevederi l-a f\u0103cut apoi s\u0103 scrie c\u0103 \u201c\u00een istoria spiritualit\u0103\u0163ii neamului nostru, Nae Ionescu va figura ca una din realiz\u0103rile lui cele mai \u00eemplinite\u201d (Virgil Ierunca).<\/p>\n

\n

Autoare<\/strong>: Isabela Vasiliu-Scraba<\/em> (vezi fisa scriitoarei Isabela Vasiliu-Scraba din Wikipedia.ro \u00eenainte de vandalizarea fi\u0219ei de c\u0103tre administratorul MyComp care \u00eenl\u0103tur\u0103 din titlurile c\u0103r\u021bilor ei \u0219i informa\u021biile privitoare la studiile ei post-universitare de limbi str\u0103ine \u00een \u021bar\u0103 \u0219i de filozofie \u00een occident, https:\/\/isabelavs2.files.wordpress.com\/2014\/12\/fisa-din-wikipedia-ro.pdf<\/a> .<\/p>\n

\n

Key words<\/em><\/strong>: #istoria filozofiei #filozofie rom\u00e2neasc\u0103 #Lucian Blaga \u00a0# Nae Ionescu, ini\u021biatorul Scolii tr\u0103iriste # Mircea Eliade \u00a0#Emil Cioran \u00a0# Faust de Goethe #Heidegger #Noica #Hegel.<\/em><\/p>\n

\n

REPERE BIBLIOGRAFICE<\/p>\n