{"id":5248,"date":"2012-04-30T20:05:15","date_gmt":"2012-04-30T20:05:15","guid":{"rendered":"http:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/?p=5248"},"modified":"2012-04-30T20:06:49","modified_gmt":"2012-04-30T20:06:49","slug":"geniu-pustiu-dupa-eminescu","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/2012\/04\/30\/geniu-pustiu-dupa-eminescu\/","title":{"rendered":"Geniu pustiu Dup\u0103 Eminescu"},"content":{"rendered":"<p><span style=\"font-family: helvetica; font-size: x-large;\"><span style=\"font-family: arial; font-size: small;\"><br \/>\n<\/span><\/span><\/p>\n<p><span style=\"font-family: helvetica; font-size: x-large;\"><span style=\"font-family: arial; font-size: small;\"><img decoding=\"async\" src=\"http:\/\/www.alternativaonline.ca\/images\/VictoritaDutu1006.jpg\" alt=\"VICTORI\u0162A DU\u0162U\" width=\"250,\" height=\"282,\" align=\"left\" border=\"0\" \/> \u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0<strong>El plutea prin univers \u015fi g\u00e2ndea. <\/strong><\/span><\/span><\/p>\n<p><center><span style=\"font-family: helvetica; font-size: x-large;\"><span style=\"font-family: arial; font-size: small;\">***<\/span><\/span><\/center><\/p>\n<p style=\"text-align: justify;\"><span style=\"font-family: helvetica; font-size: x-large;\"><span style=\"font-family: arial; font-size: small;\">\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0Ea voia s\u0103 fie desupra lumii. S\u0103 g\u00e2ndeasc\u0103, s\u0103 \u00ee\u015fi pun\u0103 probleme \u015fi s\u0103 le rezolve. Voia s\u0103 vad\u0103. S\u0103-i \u00een\u0163eleag\u0103 pe oamenii care sunt tot mai departe de acel ceva esen\u0163ial pentru via\u0163a lor \u015fi pentru via\u0163a noastr\u0103 spiritual\u0103.Voia s\u0103 ajung\u0103 o vedet\u0103 cultural\u0103 \u015fi nu prea \u015ftia cum. Voia s\u0103 sparg\u0103 aceste p\u00e2rgii ale socialului \u015fi economicului. Pentru ea s\u0103 fii scriitor era ca \u015fi c\u00e2nd ai fi \u015feful unei companii. Trebuia s\u0103 fii un mare om de afaceri ca s\u0103 fii scriitor. Asta voia s\u0103 fac\u0103 permanent \u015fi la asta se g\u00e2ndea. Cum s\u0103 fac\u0103 s\u0103 devin\u0103 cunoscut\u0103 \u015fi \u00een felul acesta s\u0103 schimbe lumea. Pentru ca ea \u015ftia c\u0103 putea s\u0103 devin\u0103 cunoscut\u0103 \u015fi s\u0103 schimbe lumea. S\u0103 \u00eenc\u00e2nte oamenii cu ideile ei \u015fi cu p\u0103rerile ei \u015fi cu tot ceea ce ea voia s\u0103 fac\u0103. \u015etia c\u0103 ceea ce face este pentru devenirea ei spiritual\u0103. \u015etia c\u0103 poate s\u0103 devin\u0103 aceast\u0103 vedet\u0103, s\u0103 fie cunoscut\u0103 de oamenii din lume. Trebuia doar s\u0103 se foloseasc\u0103 de aceste p\u00e2rghii care sunt televiziunea, radioul, magazinele, pie\u0163ele. Trebuia s\u0103 \u015ftie \u015fi s\u0103 cunoasc\u0103, s\u0103 vad\u0103 ce nu merge \u015fi ce merge, s\u0103 g\u0103seasc\u0103 aceste solu\u0163ii ale v\u00e2nz\u0103rii. Suntem \u00eentr-o epoca a marilor v\u00e2nz\u0103ri nu, \u00eentr-o epoca a megacome\u0163ului \u015fi cartea p\u00e2n\u0103 s\u0103 fie o mare idee materializat\u0103 este un obiect ce trebuie v\u00e2ndut. Deci ideea \u00een epoca noastr\u0103 se \u015fi vinde. Pentru antici asta era o mare blasfemie, pentru noi, o mare onoare, o glorie, ai dat lovitura, e\u015fti mare.<br \/>\n\u015ei mai \u015ftia un lucru, c\u0103 \u00een aceast\u0103 afacere era singur\u0103, c\u0103 lupta de una singur\u0103 \u015fi \u00een felul acesta trebuia s\u0103 se \u00eenconjoare de oameni c\u00e2t mai cinsti\u0163i \u015fi mai corec\u0163i pe care s\u0103 se bazeze, dac\u0103 ace\u015ftia exist\u0103. Oamenii care mint o dat\u0103 mint mereu, oamenii care jignesc o dat\u0103 jignesc mereu. Oamenii care sunt buni, sunt la \u00eenceput fraieri\u0163i dar dup\u0103 aceea ei se \u00eenva\u0163\u0103 minte \u015fi fug.<br \/>\nO, nu, marea ei problema era cre\u015ftinismul. Citea prin ziare expresii de genul \u201ccre\u015ftinismul se afl\u0103 \u00een agonie pentru c\u0103 oamenii nu mai cred \u00een Dumnezeu\u201d.<br \/>\nCe t\u00e2mpenie. Ei, da, asta este problema, c\u0103 oamenii chiar cred \u00een Dumnezeu, c\u0103 oamenii f\u0103r\u0103 Dumnezeu nu pot s\u0103 tr\u0103iasc\u0103.<br \/>\nEa voia s\u0103 creeze aceste personaje puternice care s\u0103-\u015fi duc\u0103 via\u0163a lor cu \u015fi prin puterea lui Dumnezeu. Cum s\u0103 faci asta? Ea \u00eens\u0103\u015fi trebuia s\u0103 traiasc\u0103 ca o c\u0103lugari\u0163\u0103 \u00een lume \u015fi s\u0103 nu-i fie fric\u0103 de nimeni \u015fi de nimic. C\u0103lug\u0103ria aceasta lumeasc\u0103 o speria \u015fi o \u00een\u0103l\u0163a totodat\u0103. Fuga de r\u0103ut\u0103\u0163ile din sufletele oamenilor o f\u0103cea s\u0103 fie tem\u0103toare dar \u00een acela\u015fi timp o determina s\u0103 se \u00eendep\u0103rteze de toate aceste realit\u0103\u0163i care o \u00eenjoseau, care o f\u0103ceau s\u0103 sufere \u015fi care o determinau s\u0103 fie undeva tot mai departe de aceast\u0103 existen\u0163\u0103.<br \/>\n\u00cei pl\u0103cea foarte mut s\u0103 zboare \u015fi chiar f\u0103cea acest exerci\u0163iu al zborului, al desprinderii mentale de tot ceea ce este r\u0103u \u00een lumea asta a noastr\u0103, \u015fi totul devenea \u00een mintea ei clar, sigur, precis. Oamenii o speriau, \u015fi asta o f\u0103cea s\u0103 se g\u00e2ndeasc\u0103 \u015fi mai mult la neputin\u0163a noastr\u0103 de a fi buni. Noi nu putem fi buni f\u0103r\u0103 Hristos. Voia s\u0103 cerceze c\u00e2t mai ad\u00e2nc \u00een sufletul ei \u015fi \u00een sufletul altora ce \u00eenseamn\u0103 s\u0103 fii bun. Cu al\u0163ii o ducea mai prost pentru c\u0103 nu puteai s\u0103 fii bun \u015fi s\u0103 cercetezi asta la altul. Dar putea s\u0103 o fac\u0103 \u00eentr-un fel deosebit. Se putea cerceta pe ea \u00eens\u0103\u015fi \u015fi apoi \u00eencerca s\u0103 vad\u0103 rezultatele acestei neputin\u0163e \u015fi la cei din afara \u015fi la ea \u00eens\u0103\u015fi.<br \/>\nC\u00e2t de mult c\u0103uta puterea l\u0103untric\u0103, c\u00e2t de mult c\u0103uta aceast\u0103 putere, care era una spiriual\u0103. Voia s\u0103 aib\u0103 aceast\u0103 for\u0163\u0103 \u015fi s\u0103 stearg\u0103 cu buretele tot ceea ce era \u00een mintea ei r\u0103u. Sau s\u0103 opreasc\u0103 acest r\u0103u ca venind de la al\u0163ii \u015fi s\u0103 fie curat\u0103 \u015fi liber\u0103 f\u0103r\u0103 nici un fel de compromis. Cum pute\u0103 s\u0103 aib\u0103 \u00een ea aceast\u0103 putere \u015fi s\u0103 nu mai tr\u0103iasc\u0103 nici un fel de mole\u015feal\u0103, nici un fel de neputin\u0163\u0103 sufleteasc\u0103. S\u0103 fie puternic\u0103 \u015fi s\u0103 cread\u0103 a\u015fa de mult \u00een Dumnezeu \u00eenc\u00e2t s\u0103 nu mai poat\u0103 tr\u0103i f\u0103r\u0103 aceast\u0103 stare \u015fi asta s\u0103 fie totul pentru ea. <\/span><\/span><\/p>\n<p><center><span style=\"font-family: helvetica; font-size: x-large;\"><span style=\"font-family: arial; font-size: small;\">***<\/span><\/span><\/center><\/p>\n<p style=\"text-align: justify;\"><span style=\"font-family: helvetica; font-size: x-large;\"><span style=\"font-family: arial; font-size: small;\">\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0Pentru fiin\u0163a ei interioar\u0103 lumea era o durere. Privea de undeva de deasupra celor care se \u00eent\u00e2mplau \u015fi nu \u015ftia ce s\u0103 cread\u0103. Se \u00eendep\u0103rtase de aceast\u0103 lume \u015fi tr\u0103ia undeva doar \u00een propria ei minte. Nu voia s\u0103 \u015ftie ce este durerea. Sau poate numai durerea acestei singur\u0103t\u0103\u0163i a\u015fa de mari care este lumea a\u015fa cum este ea. Aceast\u0103 realitate a lumii nu poate fi cunoscut\u0103 pentru c\u0103 mai \u00eent\u00e2i trebuie s\u0103 cuno\u015fti realitatea asta a noastr\u0103, v\u0103zut\u0103, a\u015fa cum este ea \u015fi apoi s\u0103 \u015ftii ce este dincolo de ea sau ce se ascunde \u00een ea. Aproape c\u0103 tr\u0103ia un sentiment de nep\u0103sare pentru c\u0103 nu voia s\u0103 \u015ftie de oamenii pe care nu \u00eei cuno\u015ftea \u015fi trecea a\u015fa pe lang\u0103 ei f\u0103r\u0103 s\u0103 le mai poat\u0103 spune ceva. De ce oare at\u00e2ta limitare. Dar ce anume s\u0103 le poat\u0103 spune ea, care nu \u015ftia \u00eencotro merge \u015fi \u00eencotro se duce, \u015fi de unde se duce ca s\u0103 poata veni. Nu putea decat s\u0103 observe \u015fi s\u0103 tac\u0103, ori s\u0103 ascund\u0103 suferin\u0163a \u015fi durerea celor care se vedeau. De multe ori se \u00eentreba oare omul acesta nu poate fi o fiin\u0163\u0103 abstract\u0103 ca s\u0103 nu mai fie a\u015fa de mult concreta. Oare acest om nu se poate sustrage propriilor lui nevoi, astea vitale, care sunt a\u015fa de ridicole pentru c\u0103 sunt expresia dec\u0103derii. Fiin\u0163a aceasta a\u015fa de ridicol\u0103 st\u0103 s\u0103 se pl\u00e2nga de ni\u015fte lucruri pe care daca le-ar avea s-ar c\u0103i amarnic c\u0103 le are. \u015ei a\u015fa, pentru c\u0103 nu le are, sufer\u0103. Oare omul acesta a\u015fa de subjugat unor lucruri m\u0103runte \u015fi de nimic, nu se poate sustrage celor a\u015fa de ne\u00eensemnate. Dar dac\u0103 ar face asta, ar \u00eensemna s\u0103 nu mai poata face lucruri mare\u0163e \u015fi c\u0103 st\u0103 degeaba? Dar de unde atunci apari\u0163ia unei indei \u00een mintea lui at\u00e2t de omeneasc\u0103? Dac\u0103 \u00eei iei omului serviciul el constat\u0103 c\u0103 nu mai are ce face, c\u0103 nu mai are din ce tr\u0103i \u015fi c\u0103 exist\u0103 ca un parazit. Fuga de munc\u0103 nu \u00eenseamn\u0103 nimic, nu \u00eenseamn\u0103 dec\u00e2t s\u0103 te degradezi \u015fi mai tare. Cine fuge de munc\u0103 nu mai poate s\u0103 evolueze. Atunci care e munca ta? Dar munca la o idee? Pentru cei mai multi asta e o imens\u0103 pierdere de vreme. \u015ei totu\u015fi numai ideile au f\u0103cut ca lumea s\u0103 evolueze, \u015fi numai cei care au lasat tot \u015fi s-au l\u0103sat domina\u0163i de ea au putut s\u0103 mi\u015fte umanitatea cu un pas \u00eenainte. Dar ei nu au avut nimic. Au v\u00e2ndut ei idei? Asta face secolul nostru, e specialist \u00een comer\u0163. Dar spre ce vrea s\u0103 evolueze acest om care nu spune nimic, care nu face nimic esen\u0163ial pentru el \u00eensu\u015fi. El tr\u0103ie\u015fte \u00een acest univers infinit care e a\u015fa de mare \u00eenc\u00e2t fiin\u0163a asta a\u015fa de mic\u0103 \u015fi de m\u0103rginit\u0103 nu se limiteaz\u0103 dec\u00e2t la aceast\u0103 suferin\u0163\u0103 care este permanent\u0103 \u015fi nu se poate elibera de ea, pentru c\u0103 nu poate s\u0103 priveasc\u0103 undeva mai departe de ziua de ast\u0103zi \u015fi de ziua de ieri.<br \/>\nDe ce aceast\u0103 dependen\u0163\u0103 de ceva a\u015fa de concret \u015fi de viu, de real, pentru aceast\u0103 lume a\u015fa de limitat\u0103 \u00een cunoa\u015ftere. Oare ce se \u00eent\u00e2mpl\u0103 cu aceast\u0103 lume a omului a\u015fa de mic\u0103 \u015fi de marunt\u0103, cu sufletul acestui om a\u015fa de neputincios, cu tr\u0103iri mici, la nivelul trupului. E aproape ridicol\u0103 orice suferin\u0163\u0103 \u00een fa\u0163a universului. Dac\u0103 noi am putea s\u0103 tr\u0103im la nivelul acesta abstract al lumii, \u015fi s\u0103 privim c\u0103tre universul acesta dincolo de noi, s\u0103 privim c\u0103tre un cer l\u0103untric, c\u0103tre o \u00een\u0103l\u0163are cosmic\u0103 care este crea\u0163ia celui mai presus de noi, poate c\u0103 am putea vedea altfel aceste lumi \u015fi aceste lucruri care ne sunt a\u015fa de grave \u015fi de neputincioase fa\u0163\u0103 de ceea ce suntem noi \u00een\u015fine. <\/span><\/span><\/p>\n<p><center><span style=\"font-family: helvetica; font-size: x-large;\"><span style=\"font-family: arial; font-size: small;\">***<\/span><\/span><\/center><\/p>\n<p style=\"text-align: justify;\"><span style=\"font-family: helvetica; font-size: x-large;\"><span style=\"font-family: arial; font-size: small;\">\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0Ea a c\u0103l\u0103torit undeva departe de lumea asta \u015fi a stat \u00een medita\u0163ie. Parc\u0103 ar fi zburat undeva a\u015fa de departe de tot ceea ce este \u00een lume \u015fi ar fi stat \u00eentr-o pe\u015fter\u0103. Aici lumea era a\u015fa ca la \u00eenceputuri, \u00eenainte de c\u0103dere sau imendiat dup\u0103 c\u0103dere. A vrut s\u0103 devin\u0103 ea \u00een aceast\u0103 lume. Nu \u00eei era jen\u0103 de trupul ei, nu \u00eei era jen\u0103 de ceea ce ea ar fi vrut s\u0103 fac\u0103, s\u0103 devin\u0103, s\u0103 \u015ftie, s\u0103 cunoasc\u0103, s\u0103 vrea, s\u0103 fac\u0103 ceva. Nu \u00eei era fric\u0103 de puterile ei pentru c\u0103 ea nu mai tr\u0103ia la acest nivel al trupului. Pentru ea trupul era cumva a\u015fa de \u00eendep\u0103rtat pentru c\u0103 tr\u0103ia doar la acest nivel al min\u0163ii \u015fi al \u00eensingur\u0103rii. Trupul ei participa la spiritul ei. Se obi\u015fnuise a\u015fa de mult cu singur\u0103tatea \u015fi cu t\u0103cerea \u00eenc\u00e2t, parc\u0103 era o umbr\u0103 pentru aceast\u0103 lume \u015fi pentru aceast\u0103 realitate a oamenilor pe care ace\u015ftia o tr\u0103iau. La \u00eenceput \u00eei fusese extrem de fric\u0103, de ceea ce ar fi putut s\u0103 devin\u0103. Dar \u00ee\u015fi descoperise parc\u0103 ei \u00eens\u0103\u015fi c\u0103 \u00een felul acesta avea parte de o cunoa\u015ftere, alta dec\u00e2t aceea pe care ar fi vrut s\u0103 o poat\u0103 domina \u015fi s\u0103 o poat\u0103 \u015fti. St\u0103tea departe. P\u0103durea o alina acuma cu v\u00e2ntul, iar fascina\u0163ia oamenilor o tr\u0103ia la intensitatea maxim\u0103. C\u00e2t de importante i se p\u0103reau suferin\u0163ele m\u0103runte care erau a\u015fa de legate de stres, de neputin\u0163a vederii c\u0103tre ceva mult mai \u00eenalt fa\u0163\u0103 de lumea aceasta a noastr\u0103. C\u0103t de ridicole sunt st\u0103rile noastre, dorin\u0163ele noastre, c\u00e2t de mici, c\u00e2t de m\u0103runte, fa\u0163\u0103 de aceast\u0103 ve\u015fnicie a lui Dumnezeu care ne-a creat. <\/span><\/span><\/p>\n<p><center><span style=\"font-family: helvetica; font-size: x-large;\"><span style=\"font-family: arial; font-size: small;\">***<\/span><\/span><\/center><\/p>\n<p style=\"text-align: justify;\"><span style=\"font-family: helvetica; font-size: x-large;\"><span style=\"font-family: arial; font-size: small;\">\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0E seara de Cr\u0103ciun. Ninge afar\u0103 cu fulgi mari \u015fi poeta prime\u015fte c\u00e2\u0163iva copii pe care-i \u00eenva\u0163\u0103 la \u015fcoala din sat. \u00cei prime\u015fte s-o colinde, \u00eei prime\u015fte s-o vesteasc\u0103. Acum, \u00een ast\u0103 serar\u0103 cu dou\u0103 mii de ani \u00een urm\u0103 s-a n\u0103scut Iisus Hristos, Dumnezeul nostru. Cel ce s-a jertfit pentru p\u0103catele noastre, Cel ce ne-a chemat spre lumin\u0103 la des\u0103v\u00e2r\u015fire. Ca ni\u015fte magi c\u0103l\u0103uzi\u0163i de o stea copiii au urcat p\u00e2n\u0103 aici, \u00een v\u00e2rful dealului. Mult, prea mult drum au f\u0103cut fa\u0163\u0103 de sat. Dar ei au venit la domni\u015foara \u00eenv\u0103\u0163\u0103toare s-o colinde, s-o vesteasc\u0103 despre marea minune, unica \u00een lume. \u00cen timp, atunci, Dumnezeu a venit pe p\u0103m\u00e2nt \u015fi de atunci p\u00e2n\u0103 acum El este prezent peste tot \u015fi mai ales \u00een sufletul celor care \u00cel caut\u0103. Copiii colind\u0103! Sunt \u00eenc\u0103rca\u0163i de z\u0103pad\u0103. Ro\u015fii la fa\u0163\u0103 de frigul de-afar\u0103, dar sunt ferici\u0163i. Rafaela era \u00een genunchi, \u00een cas\u0103 \u015fi se ruga ad\u00e2nc \u015fi tainic. Abea auzi strig\u0103tul copiiilor de-afar\u0103! \u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0-Primi\u0163i colindul?<br \/>\n-Da, raspunse ea, aproape incon\u015ftient\u0103. \u015ei acest da se prelungi \u00een interior ca un r\u0103spuns parc\u0103 la o \u00eentrebare ce \u015fi-o pusese \u00een sim\u0163irea ei mai demult, despre Dumnezeu \u015fi la care \u00eenc\u0103 nu-\u015fi r\u0103spunsese. Copiii colindau afar\u0103 cu glasul lor de cristal pur \u015fi curat. Focul ardea \u00een sob\u0103. \u00cen cas\u0103 e cald, trosnesc lemnele, \u015fi ea, \u00eenv\u0103\u0163\u0103toarea se roag\u0103. \u015ei rug\u0103ciunea ei e at\u00e2t de pur\u0103, e at\u00e2t de alba \u015fi fulgii cad afar\u0103 \u015fi m\u0103resc \u00een\u0103l\u0163imea z\u0103pezii. \u00cen cas\u0103 nu e nici lumin\u0103, nu e nici \u00eentuneric. Afar\u0103 nu e nici noapte nu e nici zi. \u015ei ea se roag\u0103, se roag\u0103 \u015fi lacrimile \u00eei curg. Copiii \u015fi-au terminat colinda! Au \u00eenceput alta!<br \/>\nRafaela se treze\u015fte amintindu-\u015fi c\u0103 trebuie s\u0103-i primeasc\u0103 \u00een cas\u0103. Sunt o ceat\u0103 de b\u0103ie\u0163i \u015fi de fete, \u00eei prime\u015fte l\u00e2ng\u0103 sob\u0103, se str\u00e2ng to\u0163i ciorchine la c\u0103ldur\u0103. Ea merge \u015fi le aduce mere, dulciuri, bani, \u00eei s\u0103rut\u0103 pe fiecare \u015fi-l str\u00e2nge la piept. Le d\u0103 la fiecare darul \u015fi-i mai pune s\u0103 mai c\u00e2nte o dat\u0103 colinda care-i place cel mai mult \u015fi pe care chiar ea i-a \u00eenv\u0103\u0163at. \u015ei copiii sunt a\u015fa de ferici\u0163i \u015fi at\u00e2t de puri \u00een glasul lor. Colinda e at\u00e2t de frumoas\u0103, parc\u0103 to\u0163i ar fi \u00een cer \u015fi i-ar c\u00e2nta lui Dumnezeu. Copiii s-au \u00eenc\u0103lzit la foc, au b\u0103ut vinul fiert cu scor\u0163i\u015foar\u0103 \u015fi zah\u0103r \u015fi au m\u00e2ncat dulciurile f\u0103cute de \u00eenv\u0103\u0163\u0103toarea lor \u015fi pentru c\u0103 nu mai e mult p\u00e2n\u0103 ce vine noaptea cea \u00eentunecat\u0103, ei trebuiau s\u0103 plece.<br \/>\nRafaela e foarte fericit\u0103 \u015fi cu un z\u00e2mbet abea observat pe chipul ei meditativ \u015fi g\u00e2nditor \u00ee\u015fi petrece copiii p\u00e2n\u0103 la poart\u0103, prin z\u0103pada moale \u015fi catifelat\u0103. Afar\u0103 ninge cu fulgi mari. O cuprinse pu\u0163in frigul \u015fi lipita de sob\u0103 \u00eencepu din nou s\u0103 se roage. Sim\u0163ea cum \u00een seara aceasta, ea era cu totul \u015fi cu totul deosebit\u0103. Avea un sim\u0163\u0103m\u00e2nt de lini\u015fte \u015fi pace cum nu avusese niciodat\u0103 p\u00e2na acum. Copiii cu frumoasa colind\u0103 o \u00een\u0103l\u0163aser\u0103 \u015fi mai mult, dar parc\u0103 ceva aparte se \u00eent\u00e2mpla cu ea. Nici ea nu sesiza dec\u00e2t foarte pu\u0163in.<br \/>\nRetras\u0103 aici \u00een acest sat de munte a putut fi mult mai aproape de Dumnezeu dec\u00e2t \u00een oricare alt loc ar fi fost. Aici nu \u00eei era fric\u0103 nici de oameni, oamenii ace\u015ftia concre\u0163i, f\u0103r\u0103 complica\u0163iii de cuvinte \u015fi idei, oamenii ace\u015ftia simpli, prin\u015fi \u00een grijile lor lume\u015fti \u015fi copiii ace\u015ftia cura\u0163i o purificau \u015fi \u00eei d\u0103deau o mare putere. Lucra cu ei \u015fi ii iubea foarte mult, ei erau bucuria ei. Sim\u0163ea c\u0103 este aproape de Dumnezeu. Mai ales atunci c\u00e2nd scria, c\u00e2nd \u00ee\u015fi picta pe foaie toate imaginile \u015fi cuvintele care deveneau culoare, deveneau sunet, deveneau gand, deveneau lacrima. Atunci era fericit\u0103 cu adev\u0103rat, c\u00e2nd putea s\u0103 scrie despre Dumnezeu \u015fi lui Dumnezeu, c\u00e2nd \u00eei scria dorin\u0163ele, visele \u015fi neajunsurile sau c\u0103derile ei. Dar \u00een aceast\u0103 sear\u0103, starea ei sufleteasc\u0103 era cu totul \u015fi cu totul alta. Nu i se mai \u00eent\u00e2mplase s\u0103 fie \u00eentr-o asemenea stare niciodat\u0103 p\u00e2n\u0103 acum. Era ceva mult mai \u00een\u0103lt\u0103tor dec\u00e2t atunci c\u00e2nd ea scria sau studia cu \u00eend\u00e2rjire, privind \u015fi g\u00e2ndind cu aten\u0163ie la tot ceea ce este mai \u00eenalt \u015fi mai valoros pe acest p\u0103m\u00e2nt. \u00cen seara aceasta poate era mai sus \u015fi dec\u00e2t \u00een alte seri c\u00e2nd se ruga. Era bucuroas\u0103 c\u0103 nu poate s\u0103 scrie ci doar c\u0103 poate s\u0103 tr\u0103iasc\u0103 fericirea asta. Se putea g\u00e2ndi la Dumnezeu \u00eentr-un fel uluitor, pe care nu \u015ftia cum s\u0103-l controleze \u015fi cum s\u0103-l primeasc\u0103. Cum s\u0103 fac\u0103 s\u0103 se \u00eenal\u0163e \u015fi mai mult de la o a\u015fa mare bucurie.<br \/>\nStatea ca \u00een\u0163epenit\u0103 l\u00e2ng\u0103 sob\u0103 \u015fi parc\u0103 \u00eentr-o stagnare a g\u00e2ndului, a min\u0163ii \u015fi a inimii sale. A stat a\u015fa foarte mult timp f\u0103r\u0103 s\u0103 se g\u00e2ndeasc\u0103 la ceva anume \u015fi parc\u0103 percepea o lumin\u0103 ce venea de undeva de sus \u015fi-i intra \u00een ochi \u015fi \u00een toat\u0103 fiin\u0163a ei. Lacrimile ii curgeau at\u00e2t de puternic ca nici nu le putea opri \u015fi culmea, nici m\u0103car nu putea s\u0103 le sesizeze. Era cu o bucurie mare \u00een interior. \u00cen camer\u0103 era \u00eentuneric \u015fi numai lumina fl\u0103c\u0103rilor din sob\u0103 juca pe icoanele ce-i \u00eempodobeau pere\u0163ii. Deodat\u0103 Rafaela sim\u0163i un \u00eendemn de a scrie. \u00ce\u015fi aprinse cu viteza lampa, masa era la geam, puse m\u00e2na pe condei \u015fi slobozi scrisul din inima ei. \u00cen aceast\u0103 revela\u0163ie \u015fi beatitudine a cuv\u00e2ntului ei sim\u0163i ca \u015fi cum cineva se aseaz\u0103 l\u00e2ng\u0103 ea la mas\u0103 \u015fi-i spune s\u0103 se preg\u0103teasc\u0103 de lupt\u0103 pentru c\u0103 ea este vrednic\u0103 de a purta sabie de lumin\u0103 \u015fi sabie de cuv\u00e2nt.<br \/>\n-Vei primi un semn iar tu atunci s\u0103 ie\u015fi din casa ta \u015fi s\u0103 pleci \u00een pustiu pentru ca acolo al\u0103turi de ceilal\u0163i osta\u015fi va trebui s\u0103 lup\u0163i pentru a elibera Muntele cel Sfant al Romanilor de puterea r\u0103ului \u015fi vei construi acolo, al\u0103turi de ceilal\u0163i fra\u0163i ai t\u0103i, \u201eCetatea sfin\u0163ilor\u201d. Era \u00eengerul lui Dumnzeu ce venea s\u0103-i vesteasc\u0103 ei despre aceast\u0103 lupt\u0103. Dar totul se petrecea \u00een mintea ei a\u015fa de clar\u0103 ca un diamant.<\/span><\/span><\/p>\n<p style=\"text-align: justify;\">VICTORI\u0162A DU\u0162U<\/p>\n<p style=\"text-align: justify;\">\n<p style=\"text-align: justify;\">\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"<p>\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0El plutea prin univers \u015fi g\u00e2ndea. *** \u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0Ea voia s\u0103 fie desupra lumii. S\u0103 g\u00e2ndeasc\u0103, s\u0103 \u00ee\u015fi pun\u0103 probleme \u015fi [&#038;hellip<\/p>\n","protected":false},"author":1,"featured_media":0,"comment_status":"closed","ping_status":"closed","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"footnotes":""},"categories":[3,6],"tags":[],"class_list":["post-5248","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-articole","category-linkuri-externe"],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/5248","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/users\/1"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=5248"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/5248\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=5248"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=5248"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=5248"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}