![\"\"](\"http:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-content\/uploads\/2012\/05\/boris1.jpg\" "\\"boris\\"")
<\/a>Sunt at\u00e2tea \u00eentreb\u0103ri pe care mi le pun! Este greu s\u0103-mi dau r\u0103spunsuri plauzibile deaoarece este greu s\u0103 fiu obiectiv. Ah, memoria asta! Am citit at\u00e2tea lucruri scrise de at\u00e2\u0163ia \u015fi despre at\u00e2tea \u00eenc\u00e2t \u00eencep s\u0103 regret c\u0103 am f\u0103cut-o. F\u0103r\u0103 s\u0103 vreau fac slalom printre ideile altora \u015fi, oric\u00e2t de \u00eendem\u00e2natic \u00eemi par, m\u0103 pomenesc izbit de elasticitatea obstacolelor \u00eent\u00e2lnite. Mereu \u015fi mereu, g\u00e2ndurile-mi sunt biciuite de g\u00e2ndurile altora. A\u015fa o fi \u015fi cu al\u0163ii?! Oare g\u00e2ndurile mele ar reu\u015fi s\u0103 le interfereze pe ale altora, tulbur\u00e2ndu-le originalitatea? Nu \u015ftiu, pentru c\u0103 n-am publicat niciodat\u0103 nimic. (-De ce?) Simplu! Niciodat\u0103 nu am avut o p\u0103rere prea str\u0103lucit\u0103 despre mine. Am fost \u00eenclinat prea des s\u0103 acord prea multe atuuri altora. Admir\u00e2ndu-i sincer, nu rareori i-am supraapreciat, acord\u00e2ndu-mi astfel o not\u0103 prea mic\u0103. E bine ce-am f\u0103cut? Ar fi fost bine dac\u0103 a\u015f fi fost suficient de exigent cu ei. M-ar fi scutit de o judecat\u0103 prea aspr\u0103 f\u0103cut\u0103 asupra-mi. Uite, s\u0103-mi dau un exemplu. In adolescen\u0163\u0103 am fost prieten cu un fel de \u201dcopil minune\u201d. Era cu un an mai mic, foarte dotat. M-a ajuns din urm\u0103, d\u00e2nd dou\u0103 clase \u00eentr-un an. Da, pe atunci se putea \u00eenc\u0103. Erudit, autodidact \u00eentr-ale limbii franceze, ne \u00eempresiona prin siguran\u0163a lui. Scria \u015fi ne citea, \u00eentr-un cerc restr\u00e2ns. Ne adunam \u00een mansarda lui v\u0103ruit\u0103, purt\u00e2nd pe pere\u0163ii str\u0103lucitor de albi, citate, multe citate, scrise f\u0103r\u0103 nici o ordine, cu c\u0103rbunele. F\u0103r\u0103 nici o ordine, doar aparent. Dac\u0103 \u00eencepeai s\u0103 le r\u0103sfoie\u015fti, \u015fi asta o f\u0103ceam \u00eentotdeauna c\u00e2nd ajungeam \u00een acel \u201dsanctuar\u201d, dac\u0103 le r\u0103sfoiai spun, alunecai \u00eentr-o stare de be\u0163ie, \u00eentr-o stare de euforie bachusian\u0103 ce te \u00eendemna s\u0103 continui s\u0103 bei. Era un ceremonial \u00een alb \u015fi negru pe care-l s\u0103v\u00e2r\u015feam \u00een lini\u015fte \u015fi fum – se fuma mult \u2013 f\u0103r\u0103 comentarii. Urmau lecturile \u2013 schi\u0163e, nuvele, fr\u00e2nturi de impresii. De pe atunci avea un timbru u\u015for r\u0103gu\u015fit care-i conferea o not\u0103 de \u201db\u0103rb\u0103\u0163ie\u201d. Nu poza! Erta felul lui de a fi. Ascult\u00e2ndu-l, cum numai \u00een anii adolescen\u0163ei o po\u0163i face, noi, de fapt, \u00eel r\u0103sf\u0103\u0163am. Prin anii \u201947 \u2013 \u201948, \u015fi noi, \u015fi el, eram \u201dmonarhi\u015fti\u201d convin\u015fi. \u015etia mult\u0103 istorie pe care o exploata din plin \u00een scrierile lui. Avea ceva fascinant \u015fi despotic. Era minunat de sigur pe el. Dac\u0103 \u015ftia c\u0103 \u00eel admir at\u00e2t? Nu, nu! Eram prea timid \u015fi boln\u0103vicios de modest ca s\u0103 m\u0103 manifest. Pe vremea aceea cochetam cu poezia. Versificam relativ u\u015for. O f\u0103ceam numai pentru pl\u0103cerea mea. Numai noaptea. N-am \u00eendr\u0103znit s\u0103-i spun, s\u0103 m\u0103 manifest \u00een \u201dcenaclul\u201d care-i apar\u0163inea \u00een exclusivitate. M-am \u00eenchinat talentului s\u0103u \u015fi am f\u0103cut un jur\u0103m\u00e2nt: s\u0103 nu p\u0103strez nimic! S\u0103 scriu ca s\u0103 m\u0103 descarc, dar s\u0103 rup. \u015ei am rupt. Au trebuit s\u0103 treac\u0103 multe decenii ca s\u0103-mi calc jur\u0103m\u00e2ntul. \u00centre timp am f\u0103cut politehnica!? Am ajuns inginer. El a f\u0103cut literele \u00een joac\u0103. Era \u015fi normal! Odat\u0103 cu instaurarea Republicii, con\u0163inutul lecturilor din \u201dcenaclu\u201d a devenit \u201dsubversiv\u201d. (-De ce?!) Mi-aduc aminte cum \u00eentr-o noapte de iarn\u0103, ne-am adunat \u00een curtea liceului, care mai era, \u00eenc\u0103, confesional, \u015fi am manifestat pentru rege. Directorul, preot ortodox, cunoscut pentru severitatea sa, ne-a vorbit de la o fereastr\u0103 a etajului unu, cum s\u0103 spun? ca unor copii r\u0103i. Ne-a vorbit de p\u0103rin\u0163i, de urm\u0103ri, de situa\u0163ia lui, \u00eencheind cu mult patos cu \u00eendemnul de a merge acas\u0103. Nu mult dup\u0103 acea sear\u0103 liceul n-a mai fost confesional iar c\u00e2\u0163iva nu au mai venit la \u015fcoal\u0103. Tremuram conspirativ deoarece cu doi dintre disp\u0103ru\u0163i eram bun prieten. Doi b\u0103ie\u0163i minuna\u0163i, au \u00eentrerupt pentru mul\u0163i ani drumul \u015fcolii. Nu, liceu, nu, facultate! C\u00e2nd au ie\u015fit, marca\u0163i de suferin\u0163\u0103 \u015fi ne\u00een\u0163elegere, au recuperat cu greu timpul pierdut \u015fi s-au retras \u00een anonimat. Nici eu, \u015fi nici mul\u0163i al\u0163ii, nu i-am contactat!? (-De ce?!) Eram deja ni\u015fte \u00eendoctrina\u0163i, cu o doz\u0103 de team\u0103 s\u0103dit\u0103 \u00een noi care era mai puternic\u0103 dec\u00e2t vrerea. (-\u015ei Tit?) Tit?! El a urmat un drum \u201dfiresc\u201d pentru acele vremuri. Nu \u015ftiu dac\u0103 a distrus ceea ce scrisese \u00een minunata-i adolescen\u0163\u0103, dar \u015ftiu c\u0103 talentul l-a ajutat s\u0103 se \u201d\u00eencadreze\u201d, s\u0103 abordeze subiecte \u201dconvenabile\u201d, dar, dar f\u0103r\u0103 str\u0103lucirea de alt\u0103dat\u0103. Cel pu\u0163in pentru mine…A scris un roman \u201dbine primit!, promi\u0163\u00e2nd o carier\u0103 literar\u0103, a scris lucr\u0103ri de mici propor\u0163ii care s-au transformat \u00een scenarii, a scris, a scris ca s\u0103 tr\u0103iasc\u0103 bine. Mult timp a fost la mod\u0103, deputat, cu tot tac\u00e2mul care se impunea. Eram lovit \u00een amorul propriu, dar a\u015fteptam romanul vie\u0163ii, care nu a mai venit. Nu l-am c\u0103utat. Ne-am \u00eent\u00e2lnit \u00eent\u00e2mpl\u0103tor. Dar, apropo de roman. Ce m-a deranjat cel mai mult a fost modul \u00een care a folosit micile sl\u0103biciuni, cusururi, ale unui minunat om \u015fi dasc\u0103l. Titi, cum i se spunea printre elevi, profesor de istorie, un singuratic, ne \u0163inea nu cursuri de istorie, ci adev\u0103rate prelegeri, demne de un auditoriu academic. El nu iubea istoria, o tr\u0103ia! Cu Napoleon o lua razna, ignor\u00e2nd manualul, purt\u00e2ndu-ne pe urmele marilor campanii. Descoperise \u00een Tit un posibil prieten. \u00cel admira, \u00eel \u00eencuraja, \u00eel asculta \u00een t\u0103cere. Credea cu toat\u0103 fiin\u0163a \u00eensingur\u0103rii sale \u00eentr-un viitor aparte al acestui adolescent neobi\u015fnuit. L-am \u00eent\u00e2lnit dup\u0103 mul\u0163i ani, coco\u0163at pe un col\u0163 de st\u00e2nc\u0103, admir\u00e2nd, sau, mai bine zis, savur\u00e2nd marea. Era scimbat, oarecum \u00eemb\u0103tr\u00e2nit. A r\u0103mas mi\u015fcat de faptul c\u0103 l-am recunoscut \u015fi abordat. Mi-a dep\u0103nat amintirile anilor de liceu. Brusc \u015fi-a adus aminte de mine. C\u00e2nd l-am \u00eentrebat de Tit, s-a posomor\u00e2t. Dup\u0103 o t\u0103cere ap\u0103s\u0103toare, m-a \u00eentrebat dac\u0103 am citit romanul. Apoi a ad\u0103ugat: nu avea voie s\u0103-mi fac\u0103 a\u015fa ceva! Eu l-am iubit ca pe un prieten. S\u0103 m\u0103 foloseasc\u0103 drept model pentru un personaj grotesc! \u015ei cum?! Folosindu-mi defectele! Groaznic! Nu-l voi ierta niciodat\u0103!…Mi-a p\u0103rut bine! La revedere! \u015ei a plecat l\u0103s\u00e2ndu-mi mie gustul amar al \u00eenstr\u0103in\u0103rii, c\u0103ci din acea clip\u0103 am sim\u0163it c\u0103 acel roman m\u0103 \u00eenstr\u0103inase de idolul adolescen\u0163ei mele. (-L-ai mai \u00eent\u00e2lnit?) Ultima oar\u0103 \u00eenainte de revolu\u0163ie, pe Ana Ip\u0103tescu. Am schimbat c\u00e2teva banalit\u0103\u0163i, dup\u0103 o \u00eembr\u0103\u0163i\u015fare c\u0103reia i-am r\u0103spuns cu c\u0103ldur\u0103. Mi-a dat telefonul, mi-a spus unde st\u0103, mi-a spus s\u0103-l caut. Nu, nu l-am c\u0103utat! La desp\u0103r\u0163ire mi-am dat seama c\u0103 m\u0103 dep\u0103rtam de un om obi\u015fnuit \u015fi mi-am adus aminte de jur\u0103m\u00e2nt. Oricum, \u00eel c\u0103lcasem. (-Cum a\u015fa?) Mai bine m-a\u015f \u00eentreba de ce am f\u0103cut acest jur\u0103m\u00e2nt!…<\/p>\nDaris Basarab<\/p>\n
10 nov.\u201991
\nBucure\u015fti<\/p>\n