{"id":5628,"date":"2012-05-09T06:51:23","date_gmt":"2012-05-09T06:51:23","guid":{"rendered":"http:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/?p=5628"},"modified":"2012-05-09T06:59:10","modified_gmt":"2012-05-09T06:59:10","slug":"ioan-alexandru-un-poet-%e2%80%9etransfigurat%e2%80%9d","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/2012\/05\/09\/ioan-alexandru-un-poet-%e2%80%9etransfigurat%e2%80%9d\/","title":{"rendered":"IOAN ALEXANDRU, UN POET \u201eTRANSFIGURAT\u201d"},"content":{"rendered":"

\u201ePoetului i-a fost \u00eencredin\u0163at \/<\/em><\/strong><\/p>\n

Pustia s-o iubeasc\u0103 \u015fi str\u0103bat\u0103\u201d<\/em><\/strong><\/p>\n

\u00a0 \u00a0 \u00a0 \u00a0\u00a0\"\"<\/strong>\u00a0 Un respect muzeal \u00eenso\u0163e\u015fte posteritatea lui Ioan Alexandru. \u015ei pu\u0163ini vor fi fost cei care au deslegat \u00een lirica de \u00eenceput a lui Ion (pe atunci) Alexandru semnele devenirii sale poetice\u015fti: de la tulbureala instinctual\u0103 \u015fi fr\u0103gezimea sufletului adolescentin fr\u0103m\u00e2ntat de neast\u00e2mp\u0103rul v\u00e2rstei, la pacea sacral\u0103 ce \u00eenv\u0103luie produc\u0163ia imnic\u0103, crescut\u0103 pe tipare ritualice. For\u0163a vizionar\u0103 a poetului \u00eenchega c\u00e2ndva tablouri terifiante, r\u0103scolite de un secret blestem; Infernul discutabil<\/em> ad\u00e2ncea convulsiile unui suflet torturat, os\u00e2ndit la o existen\u0163\u0103 inautentic\u0103, Alexandru fiind \u2013 s-a spus cu \u00eendrept\u0103\u0163ire \u2013 un blagian ce scormonea \u201edepozitele ancestrale\u201d, capt\u00e2nd poruncile venite din str\u0103funduri, atent la zbuciumul viului \u015fi sigilat de gustul originarului. Lirica sa urma \u00eendeaproape v\u00e2rstele poetului, pornit \u00een c\u0103utarea ascezei; inteligen\u0163a virgin\u0103 e \u00eenlocuit\u0103 cu o desf\u0103\u015furare livresc\u0103, p\u0103truns\u0103 de obsesia logosului. Hieratismul \u015fi decorativismul tr\u0103deaz\u0103 aceast\u0103 schimbare la fa\u0163\u0103<\/em>; vechea \u00eencr\u00e2ncenare, interdic\u0163iile \u015fi violen\u0163ele de alt\u0103dat\u0103 fac loc duhului iubirii, o c\u00e2ntare monodic\u0103 de fapt ce rezoneaz\u0103 surdinizat-tragic. Poetul \u00ee\u015fi domin\u0103 sentimentul pustiirii \u015fi propune o rezolvare imnic\u0103 tragediei existen\u0163iale. Lirismul s\u0103u e de natur\u0103 orfic\u0103; eul se identific\u0103 cu universul \u00eentr-o bucurie comunitar\u0103, rev\u0103rsat\u0103 \u00een beatitudinea transfigur\u0103rii. Alexandru, devenit Ioan, \u00ee\u015fi cultiv\u0103 asceza prin \u201ep\u0103catul cultural\u201d \u015fi \u00een\u0163elege propria-i crea\u0163ie ca regenerare. A\u015fadar, \u00eembibat\u0103 de cultur\u0103 teologic\u0103, lirica lui se \u00eenf\u0103\u0163i\u015feaz\u0103 sec\u0163ionat\u0103, etapiz\u00e2ndu-i devenirea (schizofrenic, dup\u0103 unii) sub lumina transfigur\u0103rii.<\/strong><\/p>\n

\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0 Volumul de debut era un veritabil jurnal autobiografic, propun\u00e2nd \u00eenfrigurate \u00eentreb\u0103ri juvenile, de frust\u0103 candoare; drumul poetic croit \u00eensemna \u2013 din start \u2013 o net\u0103 op\u0163iune pentru valorile tradi\u0163iei. \u00cen poetul bl\u00e2nd, cu privire pur\u0103 \u015fi obsesia sacrosanct\u0103 a originilor afl\u0103m reflexul unui mod (rom\u00e2nesc) de a fi. E de precizat aici c\u0103, tematic vorbind, \u00een evolu\u0163ia lui Ioan Alexandru nu asist\u0103m, p\u0103relnic, la nici o ruptur\u0103; prin spiritul ardelenesc, acel sentimentalism social \u015fi na\u0163ional hr\u0103nit de ideea apartenen\u0163ei, prin recuren\u0163\u0103 motivic\u0103, poezia lui se continu\u0103 \u015fi poetul imnic \u2013 crescut, b\u0103nuim, sub model cotru\u015fian \u2013 era con\u0163inut de primele lui c\u0103r\u0163i. Ruptura e \u00eens\u0103 \u00een concep\u0163ia asupra poeziei. O asemenea r\u0103scruce afl\u0103m \u00een V\u0103mile Pustiei<\/em> (1969), dup\u0103 care, peste patru ani, seria de Imne<\/em> (prin Imnele Bucuriei<\/em>) va inaugura, spuneam, o alt\u0103 etap\u0103.<\/strong><\/p>\n

\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0 Bine\u00een\u0163eles, drumul de la jubila\u0163ia adolescentin\u0103 la izvoarele imnului n-a fost lin \u015fi pe cerul poeziei graviteaz\u0103 sensuri thanatice. \u00cen regim de exaltare contemplativ\u0103, lirica lui Ioan Alexandru \u00eembrac\u0103 straie de s\u0103rb\u0103toare; mitologia umple timpul anterior istoriei, vorbind de un sat de esen\u0163\u0103 moral\u0103. Simbolistica e obscur\u0103 pentru cel nepreg\u0103tit, gata de a anexa aceast\u0103 liric\u0103 filierei g\u00e2ndiriste. Dar preceptele sunt \u00een primul r\u00e2nd morale, irigate de cuviin\u0163\u0103, drama e milenar\u0103, satul \u00eenc\u0103rcat de istorie \u015fi suferin\u0163\u0103. Un senin al timpului \u0163\u00e2\u015fne\u015fte dintr-o \u201etemelie de s\u00e2nge\u201d \u015fi aceste caligrafii bolnave de bizantinism \u00eenchipuie o geografie mitologic\u0103, cutreierat\u0103 de vinov\u0103\u0163ie. Alunecarea c\u0103tre moarte, str\u0103mutarea \u00een ve\u015fnicie, taina cea mare etc. nu procur\u0103 poetului angoasele insului modern. Motivul thanatic e rezolvat \u00een cheie pastoral\u0103 (\u201e\u015fi ne-om \u00eentoarce-n \u0163\u0103rn\u0103 c\u00e2nd e dat\u201d), p\u0103str\u00e2nd deci senin\u0103tatea mioritic\u0103, mesajul luminii \u015fi al iubirii. Aceast\u0103 neteam\u0103 se hr\u0103ne\u015fte din puterea iubirii (\u201eiubirea e mai tare dec\u00e2t moartea\u201d \u2013 va spune poetul), afl\u00e2nd \u00een c\u0103mara de tain\u0103 a inimii \u015foapta cuv\u00e2ntului inspirat, cur\u0103\u0163enia moral\u0103, bucuria de a fi \u00een lume, spiritualizarea fiin\u0163ei: \u201es\u0103 nu m\u0103 satur f\u0103r\u0103 paradis \/ S\u0103 nu m\u0103n\u00e2nc \u00een el dec\u00e2t lumin\u0103\u201d.<\/strong><\/p>\n

\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0 Singular deci, auster, Ioan Alexandru vorbe\u015fte despre sufletul jertfit \u015fi accesul la esen\u0163e, despre eroismul moral \u015fi iubirea spiritualizat\u0103, cea care \u201epe c\u00e2t se d\u0103 pe-at\u00e2t e d\u0103ruire\u201d, cea care \u201enu e-n sc\u0103dere\u201d, nefiind o pogor\u00e2re ci o cucerire. O poezie ce plute\u015fte \u00een absolut, neferit\u0103 desigur de sc\u0103deri \u015fi prozaisme, vehicul\u00e2nd o simbolistic\u0103 u\u015for didacticist\u0103, dar care convinge prin vibra\u0163ia sentimentului \u015fi infuzia tragismului uman, \u201e\u00eemb\u0103tr\u00e2nit\u0103\u201d (for\u0163at), purt\u00e2nd cu noble\u0163e patina vremii. Simplificarea imnicei lui Alexandru se \u00eenso\u0163e\u015fte cu aventura spiritului cobor\u00e2nd spre rostul lucrurilor, \u00een timpul mitic, \u00eenspre neclintirea satului arhaic \u015fi isihia bizantin\u0103. Poetul este un cetitor \u00een origini, \u00eentemeind fiin\u0163a prin cuv\u00e2nt. Instalat \u00een toposul sacru al Patriei, Ioan Alexandru propune un \u201eimn nest\u0103vilit\u201d, multiplicat \u00een serie. Descoperim aici o simbolistic\u0103 de sorginte bizantin\u0103, magnificat\u0103 tocmai prin atitudinea imnic\u0103, diseminat\u0103 repetitiv, cu riscul (asumat al) monotoniei.<\/strong><\/p>\n

\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0 Sedus de ideea unei inmologii a neamului rom\u00e2nesc \u00een chip de teologie poetic\u0103, autorul nu coboar\u0103 cerul pe p\u0103m\u00e2nt (\u00eemp\u0103m\u00e2ntenire) ci procedeaz\u0103 invers, prin sacralizare. Calendarul martirilor \u201erup\u0163i din rai\u201d nu pledeaz\u0103 doar pentru o legitimare eroic\u0103. Pentru Alexandru, la temelia f\u0103pturii vii \u015fi a cosmosului cultural, se afl\u0103 \u201evia\u0163a nealterat\u0103\u201d a \u00eenainta\u015filor. Istoria ca jertfelnic poart\u0103 aceast\u0103 ereditate \u015fi blagianul schimb de taine cu str\u0103mo\u015fii afl\u0103 \u00een pelerinul \u00eensetat (dar nepribeag) cutia de rezonan\u0163\u0103 pentru \u201ebronzul sun\u0103tor\u201d al istoriei. Logosul sf\u00e2nt e \u0163inta acestei con\u015ftiin\u0163e direc\u0163ionate etic, aspir\u00e2nd la puritate, iubire \u015fi milostivenie. Ioan Alexandru tr\u0103ie\u015fte \u00een vecin\u0103tatea superbiei noiciste, pentru care a fi \u00eenseamn\u0103 a tr\u0103i cultural. Pasiunea studioas\u0103 a poetului, \u00eembr\u0103\u0163i\u015f\u00e2nd texte vechi \u015fi lectura \u201eizvoarelor\u201d, se r\u0103sfr\u00e2nge \u00een lirica sa. Impregnat de rusticitate, Ioan Alexandru elogiaz\u0103 de fapt cultura \u0163\u0103r\u0103neasc\u0103: eroismul culturii noastre este eroismul omeniei<\/em>, mereu biruitoare \u00een lupt\u0103 cu toate vitregiile. G\u00e2ndirea \u015fi sim\u0163irea poetului poart\u0103 o tragic\u0103 senin\u0103tate; Poetul \u015fi Pustia, \u201epururi fra\u0163i\u201d, se caut\u0103 pentru a se desp\u0103r\u0163i. \u00censtr\u0103inarea de primordialitate \u00eentre\u0163ine nesecreta aspira\u0163ie a recuper\u0103rii ei, \u00een drum spre Fiin\u0163\u0103, spre eternitatea esen\u0163ei; adic\u0103 spre reg\u0103sirea de sine, trec\u00e2nd v\u0103mile \u00eenstr\u0103in\u0103rii, plonj\u00e2nd \u00een atemporalitate.<\/strong><\/p>\n

\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0 Atrac\u0163ia teluricului, descoperirea uimit\u0103 a lumii, con\u015ftiin\u0163a propriei damn\u0103ri n\u0103\u015fteau \u00eenvolbur\u0103ri; suferin\u0163a de a fi, asumarea unei dinamici cosmice \u00eentr-un spectacol expresionist \u00eel smulg pe poet din contingent. El aspir\u0103 spre absolut dorind a atinge un ad\u00e2nc esen\u0163ial, preg\u0103tindu-se pentru revelarea unui adev\u0103r de natur\u0103 pur spiritual\u0103. Primul Alexandru era de un energetism eruptiv; Ioan Alexandru, \u201econstruit\u201d \u00een timp, este consecin\u0163a dorin\u0163ei de ascez\u0103. Efortul este programatic. Poetul scrie \u201epe lumin\u0103 cu lumin\u0103\u201d, regreseaz\u0103 spre Pustie purtat de setea de m\u00e2ntuire, cultiv\u0103 o liric\u0103 \u00eemboln\u0103vit\u0103 de livresc \u015fi, \u00een acela\u015fi timp, de o mare simplitate, cu o coloratur\u0103 mitologic\u0103. Tonul celebrator serve\u015fte acestor ilumin\u0103ri: totul se transfigureaz\u0103 (spiritualizeaz\u0103), ascensiunea spre spiritual confer\u0103 apocalipticei poezii de alt\u0103dat\u0103 cucernicie \u015fi bl\u00e2nde\u0163e. O predic\u0103 smerit\u0103 se \u00eenal\u0163\u0103 din zicerile poetului eliberat de angoase, \u00eemp\u0103cat cu toate: \u201e\u015ei vremea \/ ne face una cu p\u0103m\u00e2ntul\u201d.<\/strong><\/p>\n

\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0 \u00cenclina\u0163ia angelic\u0103 l-a condus spre acest monotematism, degaj\u00e2nd o viziune idilic\u0103. El nu este mistic, ci idilic (chiar la modul tradi\u0163ionalist). Iubirea este pentru Ioan Alexandru \u201edogma care nu se discut\u0103\u201d. Poetul, profet \u015fi preot, \u00eenal\u0163\u0103 c\u00e2nt\u0103ri apologetice \u015fi \u00eendemnuri moralizatoare. Focul mistuitor al logosului lucreaz\u0103 purificator. Imnele<\/em> sale, o ofrand\u0103 adus\u0103 toposului sacru al Patriei, sunt \u015fi corp de \u00eenv\u0103\u0163\u0103turi. Poetul \u00ee\u015fi expune credin\u0163a \u00eentru s\u0103v\u00e2r\u015firea binelui, acest g\u00e2nd luminos fiind sustras perisabilit\u0103\u0163ii: \u201eEu iubesc \u015fi-ncep a-nve\u015fnici\u201d. Totul dispare \u00een istorie, am putea zice, urm\u00e2ndu-l \u00eendeaproape pe P\u00e2rvan. Ioan Alexandru intervine corectiv. Fiindc\u0103 a fi poet<\/em> \u00eenseamn\u0103, pentru Alexandru, a te consacra celei mai primejdioase ocupa\u0163ii. Revel\u00e2nd omenescul, poetul este un \u201ep\u00e2ndar al sufletului\u201d. F\u0103c\u00e2nd din iubire axa lumii, programul imnografului vrea s\u0103 ofere cuvintelor puterea lor de alt\u0103dat\u0103, extaza \u201ecre\u015ftinismului cosmic\u201d (M. Eliade). Imnul, c\u00e2ndva cu un sens strict teologic devine medita\u0163ie; el permite retr\u0103irea prin reamintire. O retr\u0103ire simpatetic\u0103, desigur, mirosind a ve\u015fnicie \u00eentr-un tablou agrest sc\u0103ldat \u00een lumina mito-istoriei, \u00een care imaginea \u00cenvierii se laicizeaz\u0103. Av\u00e2nd ca punct de plecare poezia bizantin\u0103, arhaizantul imnograf poart\u0103 s\u0103rb\u0103toarea \u00een cuv\u00e2nt. Imnele lui Alexandru transport\u0103 motive mitice \u015fi istorice, aduc o und\u0103 de prospe\u0163ime \u015fi m\u00e2ng\u00e2ie duios un teritoriu liric asaltat de moda depoetiz\u0103rii. Faptele l\u0103udate se adun\u0103 \u00een aceste Scripturi ale neamului, aflate \u00een vecin\u0103tatea \u201eteologiei populare\u201d; adic\u0103 \u00een vecin\u0103tatea limbajului mistic. Mul\u0163i au \u015fi v\u0103zut \u00een Alexandru un ortodoxist, poate \u015fi pentru c\u0103 smerenia ar fi o virtute ortodox\u0103 prin excelen\u0163\u0103. Poetul, un expansiv alt\u0103dat\u0103, plin de elanuri vitaliste, a devenit un confesiv, c\u0103ut\u00e2nd absolutul \u00een ordine etic\u0103 \u015fi estetic\u0103; aspir\u00e2nd adic\u0103 la puritate \u015fi triumful logosului. Dar structura sa antinomic\u0103, obsedat\u0103 de con\u015ftiin\u0163a imperfec\u0163iunii, nu poate reprima \u201evocea interioar\u0103\u201d; tot a\u015fa cum \u201erevolta\u201d eredit\u0103\u0163ii spirituale nu poate fi anulat\u0103 prin modernisme de import.<\/strong><\/p>\n

\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0 Ioan Alexandru a vrut s\u0103 recondi\u0163ioneze \u00een peisajul liric componenta bizantin\u0103 a spiritualit\u0103\u0163ii rom\u00e2ne\u015fti. El nu cultiv\u0103 pitorescul balcanic quasi-oriental precum un Macedonski. Reac\u0163ia lui Macedonski, singular\u0103, venind dup\u0103 vehementul antiorientalism al societ\u0103\u0163ii noastre din ultimele decenii ale secolului al XIX-lea era dirijat\u0103 spre o feerie oriental\u0103 a culorii. Macedonski ne solicita senzorial, omul \u201ecu voin\u0163a forte\u201d subiectiva peisajul, transfigurat de eros. La Macedonski pasiunea modifica natura. L\u00e2ng\u0103 reflexul melancolic eminescian, energetismul celui numit de \u015eerban Cioculescu \u201emaestrul erotismului viril\u201d dezl\u0103n\u0163uia o veritabil\u0103 foame erotic\u0103, sexualiz\u00e2nd natura. \u00cenv\u00e2rtejirea cosmic\u0103, bucur\u00e2nd sufletul \u015fi, mai ales, sim\u0163urile nu e str\u0103in\u0103 de rafinamentul bizantin; lirica \u201ezeului p\u0103g\u00e2n\u201d se unduie\u015fte misterios. Or, \u201eperechea\u201d dionisiacului Macedonski ar fi, probabil, evlaviosul Alexandru. Poezia acestuia poart\u0103 reflec\u0163ii de moralist, propune apologia iubirii de oameni \u015fi pelerinajul s\u0103u \u2013 patetic \u015fi pios \u2013 se scald\u0103 \u00een fervoare solar\u0103 (C. Ciopraga). Pasionalitatea devine phillia<\/em>, tulbureala instinctual\u0103 \u00ee\u015fi reprim\u0103 vocea sexului, purific\u00e2ndu-se. Profeticul Alexandru vorbe\u015fte despre o lume redus\u0103 la esen\u0163\u0103, cunosc\u00e2nd religia suferin\u0163ei. Ceremonialul rostirii se \u00eencarc\u0103 de bl\u00e2nde\u0163e \u015fi simplitate; el devine concentrat \u015fi \u2013 inevitabil \u2013 monoton. \u201eConversiunea\u201d poetului e \u00een leg\u0103tur\u0103 cu devenirea sa spiritual\u0103, cutreier\u00e2nd spa\u0163ii largi de cultur\u0103 \u015fi galop\u00e2nd prin istorie. Tot un \u00eendemn blagian st\u0103 la izvoarele acestui impuls studios, strunind un spirit ce lupt\u0103 cu cuv\u00e2ntul. Ioan Alexandru face din iubire osia lumii. Cel ce se trage dintr-un neam de c\u00e2nt\u0103re\u0163i, convins c\u0103 \u201enici o bl\u00e2nde\u0163e nu este-n zadar\u201d, \u00eenve\u015fnicea, astfel, s\u0103rb\u0103toarea.<\/strong><\/p>\n

\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0 De la Imnele Bucuriei<\/em> \u00eencoace, cinstindu-\u015fi ob\u00e2r\u015fiile \u015fi ctitorii, graiul \u201ebolnav de ve\u015fnicie\u201d, curata \u0163\u0103r\u00e2n\u0103, destinul transilvan tr\u0103it ardent etc., Ioan Alexandru face figura unui poet transfigurat<\/em>. Doar la un prim nivel de semnifica\u0163ie viziunea sa asupra istoriei este evenimen\u0163ial\u0103; puterea vederii, setoas\u0103 de absolut, trece dincolo de fenomenalitate \u015fi ne dezv\u0103luie, \u00een caligrafii hieratice, ordinea arhetipal\u0103 ori, pe plan metafizic, patria celest\u0103, cu simplitatea abisului de lumin\u0103 \u2013 cum nota Edgar Papu. Idealul purit\u0103\u0163ii hr\u0103ne\u015fte aceast\u0103 poezie obsedat\u0103 de absolut, \u00een linia liricii filosofice, plutind parc\u0103 \u00eentr-o lume eterat\u0103; ea se ridic\u0103 din contingent \u015fi instituie Patria \u00een mit prin abstractizarea fenomenalit\u0103\u0163ii.<\/strong><\/p>\n

\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0 De\u015fi atitudinea imnic\u0103, jubilativ\u0103, pare a fi \u00een conflict cu retorica dramatic\u0103, la Ioan Alexandru jubila\u0163ia are substrat tragic<\/em>. Eugen Barbu observase c\u0103 aceast\u0103 poezie, ating\u00e2nd teme cosmogonice, se consum\u0103 \u00een decor dramatic \u015fi este, finalmente, o medita\u0163ie tragic\u0103 de\u015fi \u00een lume domin\u0103 bucuria. Subteran \u00eens\u0103, fiorul metafizic irig\u0103 pagina \u00eenc\u00e2t via\u0163a \u015fi moartea, ob\u00e2r\u015fiile \u015fi \u00eencheierile sunt \u00een convergen\u0163\u0103: \u201e\u015ei uite-aici e moartea \u015fi-nt\u00e2ii zori de zi\u201d. Sau \u00een Casa p\u0103rinteasc\u0103<\/em>: \u201eDeoparte te vegheaz\u0103 \u0163intirimul \/ De alta \u015fopote\u015fte un izvor\u201d, va scrie poetul, atent la ciclul re\u00eentoarcerii \u00een humus, f\u0103r\u0103 stridente gesticula\u0163ii lirice. De altfel, cuplul p\u0103m\u00e2nt-lumin\u0103 revine obsesiv; pe de o parte, p\u0103m\u00e2ntul ca tainic vistiernic, \u201ecea mai curat\u0103 lacrim\u0103 din univers\u201d, loc al r\u0103d\u0103cinilor \u015fi matc\u0103 (adic\u0103 nedesprindere din ob\u00e2r\u015fii), purificat prin suferin\u0163\u0103; pe de alt\u0103 parte, lumina care transfigureaz\u0103 totul, opun\u00e2ndu-se amorfului, instaur\u00e2nd transparen\u0163a ca m\u0103sur\u0103. Scenariul transfigur\u0103rii lucreaz\u0103 peste tot.<\/strong><\/p>\n

\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0 Nobil\u0103 prin tem\u0103, departe de a fi \u2013 cum s-a insinuat \u2013 c\u0103znit\u0103, totu\u015fi industrioas\u0103, de la un punct, neferit\u0103, e drept, de dilu\u0163ie, lirica lui Alexandru este o mitologie av\u00e2nd ca nucleu iradiant iubirea. Spusa sa poetic\u0103 lucreaz\u0103 pentru a \u00eenl\u0103tura \u201ede\u015fertul dintre dou\u0103 inimi\u201d, pustia inimii, \u00eenspre plenitudinea fiin\u0163ei. Poetul iube\u015fte oamenii simpli \u015fi cura\u0163i \u015fi dup\u0103 combustiunile infernale din june\u0163e a \u00eenv\u0103\u0163at lec\u0163ia simplit\u0103\u0163ii. Este o filosofie \u0163\u0103r\u0103neasc\u0103 aici; alungarea emfazei asigur\u0103 cuv\u00e2ntului for\u0163a logosului, aspir\u00e2nd la clasicitate. Cu studii trainice de filosofie, teologie, filologie clasic\u0103, istoria artei (prin lecturi pe original), Ioan Alexandru s-a scufundat \u00een arhaitatea izvoarelor, \u00eeng\u0103duindu-\u015fi o pauz\u0103 de crea\u0163ie; ea a fost de fapt, s-a remarcat, o regenerare. F\u0103r\u0103 instruc\u0163ie, lectura acestui poet \u201etransfigurat\u201d se cheltuie \u00een eroare. Maturul Ioan Alexandru a \u00eenvins \u00een efortul s\u0103u de simplificare, gest la \u00eendem\u00e2na \u2013 s\u0103 recunoa\u015ftem \u2013 doar a marilor spirite, rezultat al unei evolu\u0163ii spirituale care-i asigur\u0103 o alt\u0103 identitate. Dar \u00een interiorul unui univers poetic coerent. Fiindc\u0103 drumul spre contempla\u0163ia ascetic\u0103, urcu\u015ful spiritual pe treptele luminii sunt consecin\u0163a smulgerii din infern prin cunoa\u015fterea purgatoriului concretului. Altfel zis, Ioan Alexandru a traversat experien\u0163a poverii, a impurului, a cunoscut v\u0103lm\u0103\u015fagul fenomenal \u015fi tumultul afectiv, materia ne\u00eenfr\u00e2nat\u0103 \u015fi asprimile vie\u0163ii ca \u00eencercare necesar\u0103. \u00centre polii for\u0163elor antinomice, poetul \u015fi-a impus f\u0103r\u0103 retorism acest drum, str\u0103juit de voin\u0163a de ascez\u0103. Este o purificare prin asumarea destinului \u015fi poetul este un ales: \u201eDin\u0103untrurile furiei sunt eroii \/ pe m\u0103sura ei din spaima noastr\u0103, \/ cine se va alege?\u201d.<\/strong><\/p>\n

\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0 Dac\u0103 ultimul Preda, de pild\u0103, plasa omul \u00een fa\u0163a abjec\u0163iei, \u00een infernul moral, dup\u0103 ce l-a sc\u0103ldat \u00een \u201elumina etern\u0103 a zilei de var\u0103\u201d, Ioan Alexandru poart\u0103 infern \u201e\u00een fiecare cuv\u00e2nt\u201d; totu\u015fi, poezia sa nu cre\u015fte sub un cer apocaliptic. Pustia este loc de medita\u0163ie; proliferarea imundului nu \u00eeneac\u0103 aceast\u0103 liric\u0103 \u00een bulboana melancoliei negre. Dimpotriv\u0103, ciclul de \u201eimne\u201d probeaz\u0103 transparen\u0163\u0103 \u015fi muzicalitate. Gravitatea spunerii, molcomeala stihurilor \u015fi evlavia \u00eei asigur\u0103 substan\u0163\u0103 \u015fi cantabilitate. Imnologia este o re\u00eentoarcere la clasicism, descoperind cu ochi \u00eemp\u0103cat simplitatea \u015fi lini\u015ftea augural\u0103, iubirea \u015fi ve\u015fnicia: \u201e\u015fi are p\u00e2inea gust de ve\u015fnicie\u201d. Perspectiva cosmic\u0103 are \u00eens\u0103 o matc\u0103 autohton\u0103; tr\u0103irea Patriei (\u201e\u00een Patrie m\u0103 simt eu pe p\u0103m\u00e2nt\u201d), bucuria dragostei de \u0163ar\u0103 (\u201eL\u0103untric cresc o patrie str\u0103bun\u0103\u201d) indic\u0103 o consecven\u0163\u0103 l\u0103udabil\u0103, dar \u015fi o repetitivitate plicticoas\u0103, deseori, din p\u0103cate.<\/strong><\/p>\n

\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0 Taxat drept un \u201eimnograf ne\u00eendurat\u201d (Al. Dobrescu), chiar \u201ef\u0103r\u0103 jen\u0103\u201d (cf. Marian Popa), poetul p\u0103rea a fi p\u0103r\u0103sit expresionismul rural, frenezia dionisiac\u0103 \u015fi teroarea materialit\u0103\u0163ii. C\u00e2ndva, \u00een numele unui vizionarism tulbure, invoca un cosmos v\u00e2scos, agonizant \u015fi suferin\u0163a materiei, \u00een degradare: un teluric cleios, purulent, \u00een clocot, invazia ruginii, a mucegaiului, dar \u015fi \u201eputerile diavole\u015fti\u201d amenin\u0163\u00e2nd spiritul (strivit, \u00eenc\u0103tu\u015fat) ori bestiariul din jur (stelele fiind \u201ep\u0103ianjenii Universului\u201d). Evident, \u00een contrapondere, se auzea un pl\u00e2ns din \u201estranele ardelene\u201d; \u201estr\u0103bunul sat\u201d \u015fi \u201eizvoarele eterne\u201d, cimitirul-paradis vegheau umbrele Istoriei, sub n\u0103vala ierbii s\u00e2rmoase, a pietrelor putrezinde \u015f.a., vir\u00e2nd, \u00een timp, \u00eenspre un discurs liturgic.<\/strong><\/p>\n

\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0 S-a spus c\u0103 Ion (Ioan) Alexandru a fost, al\u0103turi de congeneri, unul dintre marii beneficiari ai contextului, intr\u00e2nd grabnic pe lista poe\u0163ilor institu\u0163ionaliza\u0163i<\/em>. Erup\u0163ia liric\u0103 a anilor \u201960 a stat sub semnul recuper\u0103rilor (\u201evalul urgen\u0163ei\u201d) dup\u0103 hiatusul proletcultist. A fost vorba de reputa\u0163ii impuse pe un teren gol (afirma A. Marino); \u00een locul gloriilor proletcultiste, \u0163in\u00e2nd afi\u015ful \u00een iarna stalinist\u0103, iute vestejite \u00eens\u0103, a ap\u0103rut pleiada noilor veni\u0163i, orgolio\u015fi \u015fi zgomoto\u015fi, regener\u00e2nd lirismul, ref\u0103c\u00e2nd leg\u0103turile cu tradi\u0163ia (boicotat\u0103) \u015fi instituind un \u201ebaraj axiologic\u201d, bloc\u00e2nd acreditarea succesorilor, la fel de merituo\u015fi (nota Gh. Grigurcu).<\/strong><\/p>\n

\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0 Evident, disponibilitatea frenetic\u0103, sacrificiul, pierderea de sine (\u201eC\u0103-n fiecare t\u00e2n\u0103r eu \u00eensumi par a fi\u201d) anun\u0163au cumva schimbarea la fa\u0163\u0103 <\/em>a poetului; \u201ecumplita omid\u0103\u201d va deveni fluture, acel ceva ascuns \u00een realitate, amenin\u0163area plan\u00e2nd, chem\u00e2nd imagistica apocaliptic\u0103 vor \u00eeng\u0103dui transfigurarea<\/em>, lep\u0103darea de \u201eumbra infernal\u0103\u201d, imboldul imnific\u0103rii, instituind atmosfera extatic\u0103 (celebrare, bucurie, bl\u00e2nde\u0163e, \u00eemp\u0103care). Altfel spus, omul, ca splendoare a crea\u0163iei, trecut prin infern, \u00eenva\u0163\u0103 lec\u0163ia pustiei: smerenie, umilin\u0163\u0103, fr\u0103\u0163ietate etc. Fiindc\u0103 Imnele<\/em> descoper\u0103 enclavele purit\u0103\u0163ii \u015fi arhaitatea izvoarelor, risipind bucurie. Poetul resuscit\u0103, solemn-emfatic, felul r\u0103s\u0103ritean de a g\u00e2ndi (pe filon ortodoxist); contactul cu \u201estr\u0103inia\u201d s-a dovedit catalitic \u015fi, ie\u015find din \u201eumilin\u0163\u0103\u201d, dezvolt\u00e2nd un patetism gesticulant, imnografia lui Alexandru cade, regretabil, \u00een parad\u0103 liturgic\u0103, beneficiind \u015fi de o recep\u0163ie admirativ\u0103, exaltat\u0103. Implicit, de o \u201eclasicizare\u201d rapid\u0103. Rezervele, c\u00e2te au fost, priveau industriozitatea \u015fi devia\u0163ia religios-habotnic\u0103, acceptat\u0103, totu\u015fi, \u00een epoc\u0103, \u00een plin ateism triumfalist. Dar pustia<\/em> str\u0103b\u0103tut\u0103 de poet (chem\u00e2nd, prin extensie biblic\u0103, motivul exodului) conducea, pe suportul concep\u0163iei patristice \u015fi av\u00e2nd drept pild\u0103 imnurile pindarice (traduse de cel ce, \u00een 1965, ne propunea Via\u0163a deocamdat\u0103<\/em>) spre pacea l\u0103utric\u0103, ascetism, iubire, civism; adic\u0103 opun\u00e2ndu-se pustiirii<\/em> \u015fi cortegiului de efecte (suferin\u0163\u0103, alienare, izolare), induse de hiperindustrializare \u015fi turboconsumerism. Poezia adev\u0103rat\u0103 \u2013 ne prevenea Ioan Alexandru \u00een Jurnal de poet<\/em> \u2013 e \u201eimn de bucurie\u201d. A\u015fa fiind, chiar dac\u0103 \u015fi al\u0163ii, afini temperamental, i-au urmat \u00eendemnul glorific\u00e2nd \/ beatific\u00e2nd \u201eacordurile celeste\u201d \u015fi \u201epolenul paradisiac\u201d (precum un Adrian Popescu, ivit din falanga echinoxist\u0103), liantul iubirii dezv\u0103luie, la Alexandru, un tragism subteran. Istoria e \u201epodit\u0103\u201d cu oseminte, provinciile<\/em> ofer\u0103 poetului-slujitor prilejul de a evoca pios, solemn-oracular, martiriul. Motiva\u0163ia imnic\u0103, \u00een acord cu simbologia cre\u015ftin\u0103 \u00eempac\u0103 pilduitor iubirea \u015fi d\u0103ruirea; logodit cu \u201elirele luminii\u201d, poetul va psalmodia monoton-encomiastic \u015fi va \u00eenchega o viziune mitologic\u0103, amestec\u00e2nd religiozitatea pe model bizantin cu sentimentalismul \u0163\u0103r\u0103nesc, t\u00e2nguitor \u015fi ditirambic sau cu imagistica de apocalips, lans\u00e2ndu-se \u00een predici av\u00e2ntate, cu gesturi de amvon. Bl\u00e2ndul poet ro\u015fcovan (\u201ep\u0103rintele\u201d, cum \u00eei spuneau studen\u0163ii), convins c\u0103 prietenul Orfeu \u00ee\u015fi avea s\u0103la\u015ful \u00een Dacia mitic\u0103 vroia s\u0103 ne asigure c\u0103 \u201enumai din iubire po\u0163i tr\u0103i\u201d. Sfatul s\u0103u nu pare a avea c\u0103utare azi, \u00eentr-o societate confuz\u0103, conflictual\u0103 \u015fi rapace; iar saltul s\u0103u, de la expresionism la spiritualism, ridic\u0103 firesc \u00eentrebarea dac\u0103, \u00een era internautic\u0103, \u00een plin\u0103 cea\u0163\u0103 axiologic\u0103, Ioan Alexandru mai are m\u0103car \u015fansa de a fi citit \/ recitit?<\/strong><\/p>\n

ADRIAN DINU RACHIERU<\/strong><\/p>\n

Sursa: Adrian Dinu Rachieru<\/a><\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

\u201ePoetului i-a fost \u00eencredin\u0163at \/ Pustia s-o iubeasc\u0103 \u015fi str\u0103bat\u0103\u201d \u00a0 \u00a0 \u00a0 \u00a0\u00a0\u00a0 Un respect muzeal \u00eenso\u0163e\u015fte posteritatea lui [&hellip<\/p>\n","protected":false},"author":1,"featured_media":0,"comment_status":"closed","ping_status":"closed","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"footnotes":""},"categories":[3,6],"tags":[],"class_list":["post-5628","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-articole","category-linkuri-externe"],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/5628","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/users\/1"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=5628"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/5628\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=5628"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=5628"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=5628"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}