{"id":5803,"date":"2012-05-14T11:08:52","date_gmt":"2012-05-14T11:08:52","guid":{"rendered":"http:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/?p=5803"},"modified":"2012-05-14T11:32:33","modified_gmt":"2012-05-14T11:32:33","slug":"oameni-si-lacrimi","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/2012\/05\/14\/oameni-si-lacrimi\/","title":{"rendered":"OAMENI \u015eI LACRIMI"},"content":{"rendered":"

\"\"<\/a><\/em><\/em>
\n<\/em><\/em><\/em><\/em><\/p>\n


\n<\/em><\/p>\n

Triste<\/em>\u021bile l\u0103c\u0103tuite \u00een sufletele noastre <\/em>
\nle deschidem \u00een fa<\/em>\u021ba icoanelor sau a cerului; <\/em>
\nde cele mai multe ori ele sunt \u00eenso<\/em>\u021bite <\/em>
\nde pl\u00e2ns \u00een\u0103bu<\/em>\u0219it <\/em>\u0219i de lacrimi.<\/em><\/p>\n

\n

*<\/p>\n

Fiec\u0103rui om, indiferent de v\u00e2rst\u0103, sex sau temperament, lacrimile i-au udat fa\u021ba m\u0103car o singur\u0103 dat\u0103 de-a lungul vie\u021bii, unora chiar de nenum\u0103rate ori. Lacrimile de obicei \u021b\u00e2\u0219nesc \u0219i se rostogolesc cu repeziciune pe obraz, nu pot fi st\u0103vilite, indiferent de for\u021ba psihic\u0103 prin care comand\u0103m s\u0103 le oprim, dar uneori sunt at\u00e2t de grele \u00eenc\u00e2t ochilor le este greu a le pl\u00e2nge \u0219i atunci se opresc \u00een unghiul ochiului. C\u00e2nd se pr\u0103v\u0103lesc pe obraji sub forma unor boabe transparente cu gust s\u0103rat, sau ca un r\u00e2u \u00een cascad\u0103, elibereaz\u0103 tensiuni \u0219i mult\u0103 energie. Numai omul pl\u00e2nge cu lacrimi, numai omului i-a dat Dumnezeu lacrimi de bucurie, de fericire, de durere, de dor\u2026 Lacrimile t\u0103m\u0103duiesc \u0219i uneori dau str\u0103lucire vie\u021bii. Ele sunt cuvinte, fraze, pe care inima nu este \u00een stare sa le rosteasc\u0103 \u00een anumite momente. Voltaire spunea c\u0103 ele sunt limba t\u0103cut\u0103 a durerii.<\/strong><\/p>\n

Apar ca o reac\u021bie la un stimul emo\u021bional foarte puternic. \u00cen acele momente cuvintele sunt prea lipsite de putere s\u0103 vorbeasc\u0103 despre ceea ce este \u00een sufletul nostru \u0219i l\u0103s\u0103m lacrimile s\u0103 spun\u0103\u2026 Ele sunt \u00eenso\u021bite de suspine sau hohote de pl\u00e2ns. De cele mai multe ori, suntem chiar stigmatiza\u021bi \u0219i \u00eenvinui\u021bi pentru ele; suntem sf\u0103tui\u021bi de a ne controla aceast\u0103 reac\u021bie a organismului; suntem acuza\u021bi de sl\u0103biciune sau lips\u0103 de demnitate, pe c\u00e2nd ele sunt expresia sincerit\u0103\u021bii sentimentelor noastre \u0219i ne fac s\u0103 devenim mai puternici. C\u00e2nd pl\u00e2nsul s-a terminat, inima se petrific\u0103. Lipsa de n\u0103dejde ia forma unei m\u00e2ndrii, suntem gata de lupt\u0103 pentru binele nostru, a celor de l\u00e2ng\u0103 noi.<\/strong><\/p>\n

Se spune c\u0103 omul la \u00eenceputurile sale nu cuno\u0219tea lacrimile, dec\u00e2t fericirea raiului. C\u00e2nd a pierdut aceasta fericire i s-au dat lacrimile pentru a suplini golul l\u0103sat \u00een suflet, \u00een urma pierderii fericirii cere\u0219ti. \u0218i de atunci omul \u00ee\u0219i g\u0103se\u0219te m\u00e2ng\u00e2ierea \u00een lacrimi.<\/strong><\/p>\n

Oamenii sunt \u00eenclina\u021bi din fire spre a v\u0103rsa lacrimi, de aceea despre ele se spune c\u0103 sunt lacrimi fire\u0219ti. Dar mai sunt lacrimile p\u0103c\u0103toase pe care le vars\u0103 cei f\u0103\u021barnici, pref\u0103cu\u021bi, din dorin\u021ba de a fi pe placul oamenilor, precum \u0219i lacrimi v\u0103rsate din r\u0103utate, atunci c\u00e2nd cineva nu are putin\u021ba de a face un r\u0103u pe care-l pl\u0103nuise, \u0219i ele sunt numite lacrimi de necaz. Se mai spune c\u0103 astfel de lacrimi le avea Nero, \u00eemp\u0103ratul roman homosexual, incestuos, uciga\u0219 \u0219i nebun, cel pe care cre\u0219tinii \u00eel vedeau ca pe antihrist.<\/strong><\/p>\n

Pl\u00e2nsul ne zguduie trupul \u0219i pricinuie\u0219te \u00een el o durere \u0219i o suferin\u021b\u0103 chinuitoare. \u00cen faza \u00eenaintat\u0103, nu mai e un pl\u00e2ns al ochilor, ci devine o form\u0103 de \u201edesc\u0103rcare\u201d psihic\u0103. \u00cen urm\u0103 apare o sl\u0103biciune, chiar \u0219i la cei r\u0103bd\u0103tori \u0219i puternici, dar ea se transform\u0103 cur\u00e2nd \u00een putere \u0219i aceasta cre\u0219te progresiv, n\u0103sc\u00e2nd speran\u021ba. Ne sim\u021bim mult mai bine dup\u0103 ce am pl\u00e2ns.<\/strong><\/p>\n

Credin\u021ba este c\u0103 femeile sunt mai predispuse la aceast\u0103 reac\u021bie, ele pl\u00e2ng mai u\u0219or sau mai mult. Parc\u0103 Victor Hugo spunea c\u0103 femeia este invincibil\u0103 prin lacrimi, c\u0103 ra\u021biunea pe c\u00e2t este de conving\u0103toare, pe at\u00e2t lacrimile sunt cele care ne \u00eenduio\u0219eaz\u0103 sufletul\u2026 Un poem pe care l-am scris c\u00e2ndva se \u00eencheia astfel: \u201eNu r\u00e2de\u0163i, o femeie nu pl\u00e2nge-n zadar,\/\u00a0 pl\u00e2nge c\u00e2nd \u00een suflet \u00ee\u015fi face cuib disperarea,\/\u00a0 c\u00e2nd simte fiorul singur\u0103t\u0103\u0163ii!\/\u00a0 Pe scara lacrimilor femeia urc\u0103 spre cer,\/\u00a0 izvorul lacrimilor ei nu seac\u0103, \/ durerea din ad\u00e2ncul sufletului \u00eel hr\u0103ne\u015fte.\/\u00a0 Poate a pedepsit-o, Dumnezeu,\/\u00a0 poate a vrut s-o ajute?<\/em><\/strong><\/p>\n

Oamenii de \u0219tiin\u021b\u0103 au concluzionat c\u0103 pl\u00e2nsul ajut\u0103 fiin\u021bele s\u0103 se lini\u0219teasc\u0103, alung\u0103 sentimentul de triste\u021be ad\u00e2nc\u0103 \u0219i aceasta se datoreaz\u0103 elimin\u0103rii anumitor hormoni \u0219i substan\u021be chimice, prin intermediul lacrimilor. De aceea dup\u0103 pl\u00e2ns, suntem mai relaxa\u021bi \u0219i parc\u0103 \u00eencepem s\u0103 vedem lucrurile altfel, judecata ni se limpeze\u0219te, tensiunea acumulat\u0103 eliber\u00e2ndu-se prin aceast\u0103 supap\u0103 a organismului nostru. Nu este ru\u0219inos s\u0103 pl\u00e2ngi, dar se pare c\u0103 v\u0103rsarea de lacrimi cere o oarecare intimitate: pl\u00e2ngi \u00een fa\u021ba icoanei, pl\u00e2ngi \u00een fata fiin\u021bei iubite care te-a r\u0103nit sau pe care ai r\u0103nit-o, pl\u00e2ngi \u0219i ceri m\u00e2ng\u00e2iere cuiva din apropiere, pentru a-\u021bi u\u0219ura durerea pricinuit\u0103 din cine \u0219tie ce cauz\u0103. Pentru pl\u00e2ns ca \u0219i pentru rug\u0103ciunea cu glas tare este nevoie uneori de \u00eensingurare. Pl\u00e2nsul apar\u021bine omului dar \u0219i crea\u021biei necuv\u00e2nt\u0103toare, diferen\u021ba f\u0103c\u00e2nd-o faptul c\u0103 atunci c\u00e2nd crea\u021bia pl\u00e2nge, o face f\u0103r\u0103 lacrimi. Dup\u0103 v\u0103rsarea lacrimilor sufletul \u0219i trupul omului se r\u0103coresc, se bucur\u0103 de o lini\u0219te \u0219i de cele mai multe ori de speran\u021b\u0103. Sufletul parc\u0103 se treze\u0219te la glasul pl\u00e2nsului \u0219i parc\u0103 se p\u0103trunde el \u00eensu\u0219i de sim\u021b\u0103m\u00e2ntul pl\u00e2nsului, fiindc\u0103, dup\u0103 cum spunea Emil Cioran: \u201eo lacrim\u0103 \u00eentotdeauna are r\u0103d\u0103cini mai ad\u00e2nci dec\u00e2t un z\u00e2mbet\u201d.<\/strong><\/p>\n

Pl\u00e2nsul este dispozi\u021bia trist\u0103 a sufletului, pricinuit\u0103 de lipsa celor dorite \u0219i de con\u0219tientizarea celor pierdute\u2026 Pl\u00e2ngem, iat\u0103, c\u00e2nd vedem natura cum se dezl\u0103n\u021buie f\u0103r\u0103 pic de mil\u0103 \u0219i nu putem lupta cu imensa-i for\u021b\u0103. Pl\u00e2ngem pentru noi \u0219i pentru semeni, fiindc\u0103 \u00eei iubim, fiindc\u0103 ne pas\u0103\u2026 C\u00e2te lacrimi au fost v\u0103rsate \u00een \u021bara noastr\u0103, dar nu numai, \u00een zile lunii februarie ale acestei ierni, cu ninsori abundente, temperaturi extrem de sc\u0103zute? Au fost lacrimi v\u0103rsate \u00een \u00eentunericul nop\u021bii din casele oamenilor, \u00een a\u0219teptarea zorilor zilei \u0219i a minunii unui ajutor din partea lui Dumnezeu \u0219i a semenilor. Dar lacrimile celor care \u0219i-au \u00eengropat mor\u021bii g\u0103si\u021bi sub n\u0103me\u021bii care au pus st\u0103p\u00e2nire pe suprafe\u021be mari de p\u0103m\u00e2nt? Case strivite de n\u0103me\u021bi, drumuri inaccesibile, oameni \u00eenghe\u021ba\u021bi de frig \u00een case\u2026 \u201eAlbul care se \u00eentinde c\u00e2t vezi cu ochii \u00ee\u0163i provoac\u0103 dou\u0103 iluzii: prima \u2013 c\u0103 e cea\u0163\u0103 \u015fi te miri cumva c\u0103 i-au l\u0103sat s\u0103 ridice elicopterul de la sol pe vremea asta. A doua, c\u0103 vei ateriza \u00eentr-o mic\u0103 a\u015fezare cu igluuri, piei de foc\u0103, gust\u0103ri din carne de ren \u015fi un bun venit \u00eentr-o limb\u0103 ciudat\u0103. \u015ei, dac\u0103 n-ai vedea dreptunghiurile negre de p\u0103dure desfrunzit\u0103 \u015fi contururile gri ale caselor, nu \u0163i-ar fi greu s\u0103 crezi c\u0103 ai plecat la drum cu un scop polar, nu umanitar,\u00a0\u201d scrie Raluca Ion \u00een ziarul G\u00e2ndul, impresiile avute la traversarea zonelor cu elicopterul. Sigur c\u0103 s-a ac\u021bionat c\u00e2t se poate de bine pentru salvarea oamenilor, din datorie \u0219i din iubire de semeni, dar au fost \u0219i a\u0219tept\u0103ri din cauza stihiilor vremii, c\u00e2nd bolnavii de inim\u0103, de diabet, n-au mai avut medicamente, c\u00e2teva femei au n\u0103scut prematur din cauza spaimei; oamenii au ie\u0219it din case prin tunelurile pe care \u015fi le-au s\u0103pat sau li s-au s\u0103pat prin z\u0103pad\u0103, ajung\u00e2nd la magazine \u0219i g\u0103sind rafturile goale. C\u00e2nd au v\u0103zut pe cei ce au venit s\u0103-i ajute, s-au pl\u00e2ns de o mul\u0163ime de nevoi, dar au sim\u021bit, ca tot rom\u00e2nul \u015fi nevoia s\u0103 r\u00e2d\u0103. \u201eUita\u0163i-v\u0103 la omul \u0103sta, are nevoie de lame de ras. Nu vede\u0163i c\u00e2t i-a crescut musta\u0163a?\u201d, a glumit o m\u0103tu\u015f\u0103 vesel\u0103. C-a\u0219a-i rom\u00e2nul, \u0219tie s\u0103 fac\u0103 uneori \u0219i haz de necaz.<\/strong><\/p>\n

\u00cenchei tot cu cuvintele cinicului Voltaire: \u201eC\u00e2ndva totul va fi bine, iat\u0103 speran<\/em>\u021ba, acum totul este bine, iat\u0103 iluzia!\u201d\u00a0<\/em><\/strong><\/p>\n

Vavila Popovici, Raleigh<\/p>\n

Convorbiri \u2013 Vavila Popovici SUA<\/a><\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Triste\u021bile l\u0103c\u0103tuite \u00een sufletele noastre le deschidem \u00een fa\u021ba icoanelor sau a cerului; de cele mai multe ori ele sunt [&hellip<\/p>\n","protected":false},"author":1,"featured_media":0,"comment_status":"closed","ping_status":"closed","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"footnotes":""},"categories":[3,6],"tags":[],"class_list":["post-5803","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-articole","category-linkuri-externe"],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/5803","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/users\/1"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=5803"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/5803\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=5803"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=5803"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=5803"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}