{"id":5856,"date":"2012-05-15T20:49:21","date_gmt":"2012-05-15T20:49:21","guid":{"rendered":"http:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/?p=5856"},"modified":"2012-05-15T22:48:53","modified_gmt":"2012-05-15T22:48:53","slug":"pe-malul-lacului-fundeni-un-omagiu-in-memoria-lui-mihai-radulescu","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/2012\/05\/15\/pe-malul-lacului-fundeni-un-omagiu-in-memoria-lui-mihai-radulescu\/","title":{"rendered":"” Pe Rugul Prieteniei care arde ve\u0219nic, un prinos de recuno\u0219tin\u021b\u0103 \u0219i un omagiu \u00een memoria lui Mihai R\u0103dulescu”"},"content":{"rendered":"

\"\"<\/a><\/p>\n

PE MALUL LACULUI FUNDENI<\/strong><\/p>\n

Pe Rugul Prieteniei care arde ve\u0219nic, un prinos de recuno\u0219tin\u021b\u0103 \u0219i<\/strong><\/p>\n

un omagiu \u00een memoria lui Mihai R\u0103dulescu<\/strong><\/p>\n

\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0 de<\/em> Monica Levinger<\/em><\/strong><\/p>\n

*<\/p>\n

Domnul profesor R\u0103dulescu mi-a dat \u00eentotdeauna pentru acas\u0103 teme n\u0103stru\u0219nice,”nevinovate” la prima vedere,\u00eens\u0103 \u00een realitate ne\u00eenchipuit de grele. A\u0219a a fost \u00een clasa a noua, c\u00e2nd mi-a c\u0103l\u0103uzit primii pa\u0219i \u00een deprinderea limbii lui Shakespeare, dar \u0219i 37 de ani mai t\u00e2rziu, dup\u0103 ce l-am descoperit pe Internet \u0219i am aflat cu uimire c\u0103 fostul meu dasc\u0103l din liceu era de fapt scriitorul Mihai R\u0103dulescu, a c\u0103rui bogat\u0103 activitate literar\u0103 culmina cu o crea\u021bie unic\u0103 \u00een genul ei, Istoriei Literaturii de deten\u021bie la Rom\u00e2ni.<\/strong><\/p>\n

Bucuria re\u00eent\u00e2lnirii a fost de scurt\u0103 durat\u0103; trei luni mai t\u00e2rziu, trec\u00e2nd \u00een Eternitate, domnul profesor nu a luat cu sine nimic – nici sentimentele pe care i le nutream, nici amintirile noastre comune \u0219i nici, mai presus de toate acestea, C\u0103r\u021bile scrise cu pasiune, cu dedicare, de-a lungul unei existen\u021be tumultoase, plin\u0103 de urcu\u0219uri \u0219i cobor\u00e2\u0219uri deseori ame\u021bitoare. Desigur c\u0103 citisem reflec\u021bii filozofice de genul celor care-\u021bi amintesc c\u0103 “moartea pune cap\u0103t unei vie\u021bi \u00eens\u0103 nu \u0219i unei rela\u021bii\u201d, dar nu mi-am \u00eenchipuit c\u0103 voi descoperi eu \u00eens\u0103mi, prin proprie tr\u0103ire,\u00a0 adev\u0103rul profund al acestor cuvinte.<\/strong><\/p>\n

Am crezut c\u0103 odat\u0103 cu trecerea domnului profesor la cele ve\u0219nice se \u00eencheiase \u00eenainte de vreme un capitol de via\u021b\u0103 promi\u021b\u0103tor, abia \u00eenfiripat, ce urma s\u0103 m\u0103 poarte sub aleas\u0103 \u00eendrumare spre culmi neb\u0103nuite \u00een urcu\u0219ul descoperii de sine. T\u0103cerea dasc\u0103lului meu ar fi trebuit s\u0103 fie definitiv\u0103, \u00eens\u0103, pe m\u0103sur\u0103 ce citeam carte dup\u0103 carte din impresionanta-i bibliotec\u0103 virtual\u0103 g\u0103zduit\u0103 de site-ul s\u0103u personal, realizam c\u0103 de fapt convorbirile noastre \u00eencepute \u00een urm\u0103 cu c\u00e2teva luni, nu \u00eencetaser\u0103 nici o clip\u0103 ci continuau pe o cale deosebit\u0103. Am \u00een\u021beles c\u0103 \u00een paginile scrierilor lui Mihai R\u0103dulescu se g\u0103seau, preg\u0103tite din timp, parc\u0103 special pentru mine, r\u0103spunsuri la multe dintre \u00eentreb\u0103rile pe care mi le puneam pe masur\u0103 ce descopeream adev\u0103rul.\u00a0 “Caut\u0103 \u0219i vei g\u0103si, bate \u0219i \u021bi se va deschide<\/em>” s-au dovedit a fi cuvinte cheie pentru “por\u021bi” ferecate \u0219i o mul\u021bime de subiecte \u00eenc\u0103 nel\u0103murite.<\/strong><\/p>\n

Dup\u0103 o vreme \u00eens\u0103, rolurile s-au inversat \u0219i din postura de “examinatoare” care descoase \u0219i interogheaz\u0103, am redevenit elev\u0103, scoas\u0103 ca \u00een anii \u0219colii la tabl\u0103, la ascultat. Oric\u00e2t ar p\u0103rea de uimitor sau ciudat, “lectiile” cu domnul profesor au fost reluate, de parc\u0103 cineva vroia s\u0103-mi demonstreze c\u0103 “putem muri f\u0103r\u0103 s\u0103 plec\u0103m cu adev\u0103rat”…<\/strong><\/p>\n

Luni \u00een \u0219ir, ori de c\u00e2te ori pomeneam numele fostului meu dasc\u0103l -fie c\u0103 \u00eei evocam amintirea sau pl\u0103nuiam viitoare ac\u021biuni \u00een memoria sa, parc\u0103 se ridica un col\u021b de perdea de pe fereastra unei alte realit\u0103\u021bi, mult mai profund\u0103 \u0219i mai vie dec\u00e2t cea cunoscut\u0103 sim\u021burilor mele trupe\u0219ti. Prin acea mic\u0103 deschidere spre meleaguri de “dincolo”, r\u0103zbeau p\u00e2n\u0103 la mine str\u0103fulger\u0103rile unei lumi necunoscute \u0219i totu\u0219i familiare, punct de \u00eent\u00e2lnire al trecutul tr\u0103it c\u00e2ndva cu viitorul ce urma s\u0103 vin\u0103.<\/strong><\/p>\n

Spectacolul straniu la care nu numai c\u0103 asistam ca unic\u0103 spectatoare, dar \u0219i participam, \u00eencepea de fiecare dat\u0103 cu o scen\u0103 petrecut\u0103 \u00eentr-un decor minimalist, dominat de imaginea unui simplu \u0219i impersonal calendar de perete. O rafal\u0103 de v\u00e2nt st\u00e2rnit\u0103 ca din senin, prindea a r\u0103sfoi \u00eenainte \u0219i \u00eenapoi, ca pe o carte, filele neobi\u0219nuitului calendar, invit\u00e2ndu-m\u0103 f\u0103r\u0103 cuvinte s\u0103 le privesc mai \u00eendeaproape. \u00cemi amintesc c\u00e2t de uimit\u0103 am fost s\u0103 descop\u0103r c\u0103 pe fiecare din cele 365 de foi ap\u0103rea aceea\u0219i dat\u0103 – 19 ianuarie, ziua \u00een care \u00een urm\u0103 cu trei ani domnul profesor a trecut la Domnul, \u00een timp ce anul nu era men\u021bionat nic\u0103ieri- semn c\u0103 putea fi unul anume sau un oricare altul.<\/strong><\/p>\n

Urma apoi un tablou a c\u0103rui surs\u0103 de inspira\u021bie am \u00een\u021beles-o imediat. Dintr-un portret schi\u021b\u0103 \u00eenf\u0103\u021bi\u0219\u00e2ndu-l pe \u00eenc\u0103 t\u00e2n\u0103rul Mihai R\u0103dulescu, m\u0103 privea un chip de o bl\u00e2nde\u021be aparte, ascunz\u00e2nd zbuciumul unui ve\u0219nic re\u00eenceput \u0219i a unei continue c\u0103ut\u0103ri de sine – blestem sau binecuv\u00e2ntare? \u00cen ambian\u021ba ireal\u0103 ca de vis, \u00een care jocul luminii \u0219i al umbrei amintea natura dihotomic\u0103 a firii omene\u0219ti, se \u00een\u0103l\u021bau ziduri de \u00eenchisoare, sumbre \u0219i amenin\u021b\u0103toare, iar deasupra lor, pe un petec de cer luminos veghea Iisus r\u0103stignit pe cruce; decorul p\u0103rea creat anume s\u0103 aminteasc\u0103 unei memorii colective amnezice file de istorie voit uitate. Mul\u021bimea c\u0103r\u021bilor r\u0103sp\u00e2ndite \u00een neor\u00e2nduial\u0103 peste tot – pe rafturi, pe masa de scris \u0219i chiar pe podeaua de lemn, te purta cu g\u00e2ndul spre universul sacru din care acestea f\u0103ceau parte \u0219i pe care-l reprezentau. Oricine a vizitat site-ul scriitorului Mihai R\u0103dulescu, denumit nu \u00eent\u00e2mpl\u0103tor “Literatur\u0103 \u0219i deten\u021bie”, putea recunoa\u0219te cu u\u0219urin\u021b\u0103, \u00eentr-o reu\u0219it\u0103 transpunere scenic\u0103, pagina de deschidere a amintitului spa\u021biu virtual -oglind\u0103 fidel\u0103 a unei vie\u021bi sub \u00eensemnul anilor petrecu\u021bi \u00een temni\u021bele comuniste, dar \u0219i a pasiunii pentru scris.<\/strong><\/p>\n

\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0 Ajuns\u0103 la apogeul s\u0103u, viziunea mea primea o not\u0103 de un intens dramatism. “Din marea de amar”, dintre triste\u021bi, de printre gratii, orizonturi noi se deschideau \u00een fa\u021ba mea, \u00een timp ce un soare puternic \u0219i generos – sau poate o fi fost acesta harul unei crea\u021bii literare?-,\u00ee\u0219i rev\u0103rsa lumina peste locuri \u0219i peste oameni. M\u0103 \u00eenv\u0103luia certitudinea c\u0103 nu mai eram singur\u0103, unica participant\u0103 la impresionantul spectacol din jurul meu; sub semnul de foc al Prieteniei se scria un scenariu nou.<\/strong><\/p>\n

\u00cen final, cea de a patra scen\u0103 m\u0103 proiecta \u00eentr-un minunat decor natural, tocmai la ceasul de tain\u0103 la care c\u00e2teva s\u0103lcii pl\u00e2ng\u0103toare, pe un mal de lac, se \u00eenchinau cu smerenie cerului oglindit de \u00eentinderea lini\u0219tit\u0103 de ape. Nu mi-a fost deloc greu s\u0103 recunosc locul. \u0218tiam din citite c\u0103 dac\u0103 te despar\u021bi de \u0219oseaua Fundeni la num\u0103rul 138, apuc\u00e2nd pe ramura de drum ce coboar\u0103 \u00eenspre lac, imediat ce treci de biserica Fundenii Doamnei, ajungi \u00eentr-un col\u021b de rai, despre care o voce f\u0103r\u0103 chip \u00eemi explica:\u201cO dorin\u0163\u0103 a tat\u0103lui lui Mihai a fost \u00eemplinit\u0103.Aici s-a retras prietenul nostru pentru a putea lucra \u00een lini\u015fte, \u00eentr-o ambian\u0163\u0103 pictural\u0103 magnific\u0103, pentru a se doftorici \u015fi pentru a uita r\u0103nile l\u0103sate de cei patru ani de deten\u0163ie politic\u0103.\u201d<\/em>(1)<\/strong><\/p>\n

\"\"<\/a><\/p>\n

M\u0103rturisesc c\u0103 la cap\u0103tul fiec\u0103reia dintre repetatele mele c\u0103l\u0103torii prin lumi paralele m\u0103 \u00eencerca un sentiment frustrant, amintind nemul\u021bumirea de sine resim\u021bit\u0103 \u00een adolescen\u021b\u0103 ori de c\u00e2te ori, de\u0219i elev\u0103 silitoare din fire, nu reu\u0219eam s\u0103 m\u0103 ridic la \u00een\u0103l\u021bimea temelor primite la \u0219coal\u0103 sau\u2026\u00een via\u021b\u0103. Intui\u021bia \u00eemi spunea c\u0103 nu \u00eent\u00e2mpl\u0103tor se derula \u00een fa\u021ba mea acel spectacol v\u0103zut doar de mine, \u00eens\u0103 mesajul ‘dintre r\u00e2nduri’, oric\u00e2t m\u0103 str\u0103duiam, continua s\u0103 r\u0103m\u00e2n\u0103 o enigm\u0103 de nedescifrat. Mi se potriveau \u0219i mie vorbele femeii din popor, spuse Sf\u00e2ntului Ioan Gur\u0103 de Aur: “Ioane, f\u00e2nt\u00e2na darului t\u0103u e ad\u00e2nc\u0103, dar funia mea e scurt\u0103!”\u00a0 Degeaba am c\u0103utat ajutor \u00een scrierile domnului R\u0103dulescu, tot ce-am reu\u0219it s\u0103 aflu a fost c\u0103: “Sunt lucruri pe care nu le \u00een\u021belegem nici bine, nici u\u0219or.Totu\u0219i, chiar \u0219i a\u0219a, ele nu r\u0103sar \u00een ochii observatorului cu mai pu\u021bin\u0103 eviden\u021b\u0103.”<\/em>(2)<\/strong><\/p>\n

Tocmai c\u00e2nd \u00eencepuse s\u0103 m\u0103 b\u00e2ntuiasc\u0103 g\u00e2ndul renun\u021b\u0103rii, am primit un semn; ca din neant mi-a fost \u00eentins\u0103 cu gerozitate o m\u00e2n\u0103 de ajutor. Printr-o m\u0103iastr\u0103 lovitur\u0103 de teatru petrecut\u0103 exact la momentul potrivit, reprezentarile ce-mi d\u0103duser\u0103 at\u00e2ta b\u0103taie de cap s-au eliberat din ordinea anume ce le \u00eenl\u0103n\u021buise p\u00e2n\u0103 atunci. \u00centr-un spectacol de adio, imaginile binecunoscute mi-au ap\u0103rut pe scena min\u021bii nu una dup\u0103 alta, precum le era obiceiul, ci toate \u00eempreun\u0103 \u0219i \u00een acela\u0219i timp. Geniala idee regizoral\u0103 a deschis “z\u0103gazurile” \u00een\u021belegerii \u0219i, \u00een sf\u00e2r\u0219it, am p\u0103truns t\u00e2lcul “lec\u021biei” primite. Tot atunci, din aceea\u0219i str\u0103fulgerare de g\u00e2nd s-a n\u0103scut hot\u0103r\u00e2rea de a ne \u00eentrunicu to\u021bii pe 19 ianuarie la “conacul lui Radul”, pe malul lacului Fundeni, s\u0103 ni-l amintim pe prietenul Mihai a\u0219a cum fiecare din noi l-a cunoscut, \u00een \u00eemprejur\u0103ri \u0219i \u00een etape de via\u021b\u0103 diferite, personal sau prin coresponden\u021ba pe net – un \u00eendr\u0103zne\u021b proiect de suflet.<\/strong><\/p>\n

Dar cine suntem “noi” \u0219i de ce rostesc cu emo\u021bie acest cuv\u00e2nt? R\u0103spunsul pare simplu \u0219i u\u0219or de ghicit: suntem fo\u0219ti prieteni ai lui Mihai R\u0103dulescu – scriitorul, profesorul, omul. Acesta ne e numitorul comun, c\u0103ci altfel, ca s\u0103 folosesc o remarc\u0103 umoristic\u0103 prin care am fost caracteriza\u021bi, “a tunat \u0219i ne-a adunat\u201d, p\u00e2n\u0103 \u00eentr-at\u00e2t suntem de diferi\u021bi \u0219i greu de “catalogat”.<\/strong><\/p>\n

Ne-am n\u0103scut pe parcursul a c\u00e2torva genera\u021bii, a\u0219adar suntem de v\u00e2rste diferite. Diferite sunt \u0219i profesiile pe care le \u00eembr\u0103\u021bi\u0219\u0103m, ca adep\u021bi ai \u0219tiin\u021belor umaniste, sociale sau exacte. C\u00e2t despre locurile spre care ne-a purtat via\u021ba \u0219i \u00een care tr\u0103im \u00een prezent, dac\u0103 ar fi s\u0103 le unim printr-o linie imaginar\u0103, aceasta \u0219i-ar \u00eencepe c\u0103l\u0103toria pe harta lumii de pe continentul American, din Canada \u0219i Statele Unite, urm\u00e2nd a str\u0103bate Europa de la apus la r\u0103s\u0103rit – trec\u00e2nd prin Gibraltar, Stuttgart, Timi\u0219oara, Suceava, Br\u0103ila, Bucure\u0219ti, pentru a se opri tocmai \u00een Orientul Mijlociu, pe malul Mediteranei, \u00een Israel. Unii dintre noi se pot m\u00e2ndri c\u0103 au g\u0103zduit \u00een diverse publica\u021bii scrierile lui Mihai R\u0103dulescu, \u00een timp ce al\u021bii, “gazdui\u021bii”, au fost publica\u021bi pe site-ul Literatur\u0103 \u0219i deten\u021bie ca profesioni\u0219ti ai scrisului sau ca \u00eencep\u0103tori. Sunt printre noi cei care l-au ajutat la nevoie pe prietenul Mihai, dar \u0219i\u00a0 cei care s-au bucurat de sprijinul s\u0103u, prin fapt\u0103 sau cu sfatul. A\u0219 putea continua la nesf\u00e2r\u0219it “jocul clasificarilor”, concluzia r\u0103m\u00e2n\u00e2nd aceea\u0219i: de\u0219i avem “ceva” \u00een comun, suntem c\u00e2t se poate de diferi\u021bi; dar \u0219i unici.<\/strong><\/p>\n

\u00a0\u00cen ciuda deosebirilor asupra c\u0103rora n-am z\u0103bovit \u00eent\u00e2mpl\u0103tor, grupul nostru este special \u0219i deosebit. Dac\u0103 cineva ne-ar \u00eentreba cum s-a n\u0103scut prietenia noastr\u0103, am r\u0103spunde c\u0103 ne-am cunoscut prin Mihai R\u0103dulescu, dar nu \u00een r\u0103stimpul vie\u021bii sale ci c\u00e2nd deja nu mai era printre noi. Imediat dup\u0103 data de trist\u0103 amintire – 19 ianuarie 2009, am \u00eenceput s\u0103 ne “descoperim” ca din \u00eent\u00e2mplare, prin coinciden\u021be bine ticluite \u0219i sosite la timpul potrivit. Cu to\u021bii vibram pe aceea\u0219i und\u0103 a admira\u021biei ‘f\u0103r\u0103 rezerve” fa\u021b\u0103 de prietenul nostru comun; ne-a apropiat dorin\u021ba de “a-l p<\/em>\u0103<\/em>stra pe Mihai viu <\/em>\u00ee<\/em>n g<\/em>\u00e2<\/em>ndurile <\/em>\u0219<\/em>i inima noastr<\/em>\u0103<\/em>, cu ce avea el mai bun \u0219i mai pre\u021bios.\u201d<\/em>(<\/em>3)<\/strong><\/p>\n

Dar s\u0103 revin la ideea de a ne \u00eentruni la “conacul” de pe malul lacului Fundeni. Visul a devenit realitate, \u00eent\u00e2lnirea a avut loc a\u0219a cum ne-am propus \u0219i am pl\u0103nuit. A fost o zi de ianuarie neobi\u0219nuit de frumoas\u0103 pentru luna lui “Gerar”, vremea \u00eens\u0103\u0219i fiind de partea noastr\u0103. Soarele, cam cu din\u021bi diminea\u021ba, s-a \u00eembl\u00e2nzit \u00eenspre pr\u00e2nz, \u00eenduio\u0219at pesemne de curajul\u00a0 cu care am hot\u0103r\u00e2t \u00een unanimitate c\u0103 “tabara” ne-o a\u0219ez\u0103m pe terasa cu vedere spre lac \u0219i nu \u00een cas\u0103, fie ce-o fi!<\/strong><\/p>\n

\"\"<\/a><\/p>\n

\u00cenconjura\u021bi de ape din toate p\u0103r\u021bile – c\u0103ci aceasta era impresia pe care \u021bi-o d\u0103dea priveli\u0219tea lacului \u00eembr\u0103\u021bi\u0219\u00e2nd propria sa oglindire \u00een geamul enorm ce ne desp\u0103r\u021bea de camera de zi, ne-am l\u0103sat \u00een voia amintirilor \u0219i a minunatului peisaj. “Linistea, aproape neverosimil<\/em>\u0103<\/em>, care <\/em>\u00ee<\/em>nv<\/em>\u0103<\/em>luia acest col<\/em>\u021b<\/em> de rai <\/em>\u0219<\/em>i care-i conferea o atmosfer<\/em>\u0103<\/em> ca de m<\/em>\u0103<\/em>n<\/em>\u0103<\/em>stire<\/em>\u201d<\/em>(<\/em>4) s-a pogor\u00e2t \u0219i asupra noastr\u0103, dezv\u0103luind d\u0103rnicia locului bun pentru s\u0103n\u0103tate, dar \u0219i pentru suflet.<\/strong><\/p>\n

– Oare spiritul lui Mihai o fi prin preajm\u0103? a dat cineva glas \u00eentreb\u0103rii pe care ne-o puseser\u0103m cu to\u021bii \u00een g\u00e2nd. Sau poate ne prive\u0219te de acolo de sus\u2026<\/strong><\/p>\n

M\u0103rturisesc c\u0103 \u00een acele clipe, fermecat\u0103 de priveli\u0219tea \u0219i atmosfera de vis, m\u0103 sim\u021beam ca \u00eentr-o poveste \u0219i nu m-a\u0219 fi mirat deloc s\u0103-l v\u0103d pe domnul profesor ap\u0103r\u00e2nd aievea, p\u0103\u0219ind dintr-o realitate \u00een alta \u00een modul cel mai firesc. Chiar mi-am \u00eenchipuit o asemenea scen\u0103 \u00een care domnul R\u0103dulescu, \u00eentors de la cine \u0219tie ce treburi prin ora\u0219, descoperea surprins mica noastr\u0103 adunare, \u00eentrunit\u0103 sub steagul prieteniei \u00een “ograda” sa. \u0218tiu c\u0103 ar fi trecut repede peste surpriza momentului \u0219i, cu aceea\u0219i bucurie cu care-\u0219i saluta pe vremuri elevii, ne-ar fi \u00eent\u00e2mpinat \u0219i pe noi, ‘oaspe\u021bii nepofti\u021bi’: “good morning young ladies and gentlemen!\u201d ar fi r\u0103sunat glasul\u00a0 celui pe care o parte din noi \u00eel ‘auziser\u0103’ numai din scrisoari. Cei ce nu l-au cunoscut personal pe Mihai R\u0103dulescu s-ar fi putut convinge c\u0103 era \u00eentr-adev\u0103r precum s-a scris, “un chip sculptural dar blajin, cu plete leonice <\/em>\u0219<\/em>i spr\u00e2ncene stufoase, cu un z\u00e2mbet cuceritor, cu un grai domol dar clocotind de pasiune, cu o vorb<\/em>\u0103<\/em> aleas<\/em>\u0103<\/em> dar accesibil<\/em>\u0103<\/em>, jongl\u00e2nd cu elegan<\/em>\u021b\u0103<\/em>, f<\/em>\u0103<\/em>r<\/em>\u0103<\/em> emfaz<\/em>\u0103<\/em>, cu floreta erudi<\/em>\u021b<\/em>iei.<\/em>\u201d<\/em>(5)<\/strong><\/p>\n

Cu to\u021bii eram emo\u021biona\u021bi. \u00cen atmosfer\u0103 plutea un fel de triste\u021be luminoas\u0103, c\u00e2t despre “dep\u0103natul” de amintiri, parc\u0103 \u00eencheiaser\u0103m \u00eentre noi un pact secret ca acestea s\u0103 fie evocate \u00een intimitatea propriilor g\u00e2nduri \u0219i la ad\u0103postul lor. A\u0219a cum se \u00eent\u00e2mpl\u0103 deseori \u00een momentele de \u00eenceput, fiecare a\u0219tepta ca cineva – altul dec\u00e2t el \u00eensu\u0219i – s\u0103 sparg\u0103 ghea\u021ba, lu\u00e2nd cuv\u00e2ntul. Pentru c\u0103 nu se c\u0103dea ca “cenaclul” nostru s\u0103 debuteze sub auspiciul t\u0103cerii prelungite, am luat ini\u021biativa propun\u00e2nd tovar\u0103\u0219ilor mei:<\/strong><\/p>\n

– Haide\u021bi s\u0103-l ascult\u0103m pe Boris citindu-ne din “Semnale c\u0103tre Monica”!<\/strong><\/p>\n

\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0 A\u0219 fi putut alege “Conacul lui Radul”, primul omagiu adus de Boris, \u00een scris,pe Rugul prieteniei care arde ve\u0219nic, dar m-am oprit la “Semnale\u2026”, pentru care aveam o mare sl\u0103biciune nu numai pentru c\u0103 erau scrise frumos \u0219i bine, dar \u0219i pentru c\u0103, \u00eentr-un fel, scrierea mi se adresa chiar mie personal – eu fiind cea al c\u0103rei nume era men\u021bionat \u00een titlu.<\/strong><\/p>\n

Pe un ton voit vioi, sub care se ascundea \u00eenn\u0103scuta mea timiditate, mi-am anun\u021bat prietenii c\u0103 \u00een “concertul” ce va urma eu voi fi “vioara a doua” \u0219i c\u0103 m\u0103 voi al\u0103tura lui Boris cu faimoasele mele citate – vorbe apar\u021bin\u00e2nd domnului profesor, scrise sau rostite c\u00e2ndva.<\/strong><\/p>\n

– O s\u0103 fie ca \u0219i cum Mihai s-ar afla printre noi, s-au auzit glasuri aprobatoare.<\/strong><\/p>\n

– Dar\u2026, dragii mei, cu to\u021bii \u00eemi cunoa\u0219te\u021bi scrierile \u00een memoria prietenului nostru comun, de ce m-a\u0219 repeta?<\/strong><\/p>\n

\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0 – Pentru c\u0103, mi-am luat eu rolul \u00een serios, domnul profesor spunea \u00een schi\u021ba sa “Arta de a fi pom” c\u0103 “Orice experien<\/em>\u021b\u0103<\/em> de via<\/em>\u021b\u0103<\/em> poate fi cristalizat<\/em>\u0103 \u00ee<\/em>ntr-o propozi<\/em>\u021b<\/em>ie. Orice propozi<\/em>\u021b<\/em>ie de acest tip poate genera iar<\/em>\u0103\u0219<\/em>i via<\/em>\u021ba<\/em>, dac<\/em>\u0103 <\/em>este dezvoltat<\/em>\u0103 \u00ee<\/em>ntr-un act pedagogic.Acest adev<\/em>\u0103<\/em>r nu se cuvine uitat nicic\u00e2nd.\u201d <\/em>(6) A\u0219a c\u0103 drag\u0103 Boris, de ast\u0103 dat\u0103 va fi altfel\u2026 pentru fiecare din noi.<\/strong><\/p>\n

Puteam fi mul\u021bumit\u0103, debutasem precum promisesem – adic\u0103 cu un citat, cale pe care o alegeam ori de c\u00e2te ori vroiam s\u0103-mi sus\u021bin sau s\u0103-mi \u00eent\u0103resc spusele prin vorbele de duh “imprumutate” de la cei mai \u00een\u021belep\u021bi dec\u00e2t mine, de la care aveam ce \u00eenv\u0103\u021ba. M\u0103rturisesc c\u0103-mi place s\u0103-mi surprind interlocutorii folosind propriile lor argumente sau cuvinte, meteahn\u0103 pe care o am de c\u00e2nd m\u0103 \u0219tiu.<\/strong><\/p>\n

\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0 Parc\u0103 cu domnul R\u0103dulescu nu a fost tot a\u0219a? Dup\u0103 ce l-am descoperit ca prin minune pe Internet \u0219i am aflat c\u0103 e scriitor, m-am apucat s\u0103-mi compun scrisoarea prin care inten\u021bionam s\u0103 relu\u0103m leg\u0103tura doar dup\u0103 ce l-am citit cu s\u00e2rg vreme de c\u00e2teva zile. C\u00e2nd ai de-a face cu un artist al cuv\u00e2ntului scris, parc\u0103 nu-\u021bi vine la-ndem\u00e2n\u0103 s\u0103-l \u00eentrebi direct, \u00een cel mai prozaic mod: “Dumneavoastr\u0103 sunte\u021bi fostul meu dasc\u0103l de englez\u0103 de acum 37 de ani?” Un scriitor se cade abordat mai altfel, pe propriul lui teren.<\/strong><\/p>\n

Nu \u0219tiu de unde mi-a venit ideea \u0219i \u00eendr\u0103zneala s\u0103 m\u0103 folosesc \u00een deschiderea scrisorii pe care o pl\u0103nuiam de vorbele elevului Toma, eroul schi\u021bei “Bursierul \u00een SUA”, pe care tocmai o citisem pe site-ul domnului profesor. Din gura amintitul personaj, construit cu m\u0103iestria unui scriitor profesionist, totul suna bine \u0219i natural; chiar \u0219i cele mai banale \u00eentreb\u0103ri. Renun\u021b\u00e2nd cu pl\u0103cere la propriile-mi cuvinte – calificate de propriul meu sim\u021b critic drept st\u00e2ngace \u0219i nepotrivite -, am pus ghilimele \u0219i am copiat \u00eentregul dialog cu care \u00eencepea schi\u021ba: “- Casa d-lui profesor Mihai R\u0103dulescu?\u00a0 \u2013 Da. \u2013 Cu domnul profesor pot vorbi? \u2013 La telefon. \u2013 Bun\u0103 ziua, d-le profesor. Sunt Monica.”\u2026<\/strong><\/p>\n

Dac\u0103 nu mi-a\u0219 fi conceput scrisoarea \u00eentr-o asemenea manier\u0103, v\u0103dit “scriitoriceasc\u0103”, poate c\u0103 nu m-a\u0219 fi trezit \u00een e-mailul de r\u0103spuns cu o invita\u021bie pe c\u00e2t de nea\u0219teptat\u0103 pe at\u00e2t de surprinz\u0103toare, ca s\u0103 nu spun, cu alte cuvinte, c\u0103 mi s-a t\u0103iat respira\u021bia citind-o: \u201cDrag\u0103 Monica, srisoarea dumitale nu este numai impresionant\u0103 pentru un fost dasc\u0103l, dar \u0219i \u00eencurajatoare pentru un om aflat la sf\u00e2r\u0219itul vie\u021bii. P\u0103cat c\u0103 nu mai am cum folosi aceast\u0103 \u00eencurajare. \u00cei mul\u021bumesc so\u021bului dumitale pentru minunata idee de a te \u00eendemna s\u0103 m\u0103 g\u0103se\u0219ti. Cum de cuno\u0219ti volumul meu ‘Bursierul \u00een SUA’? O astfel de surpriz\u0103 nu m\u0103 a\u0219teptam nici mort s\u0103 o cap\u0103t, mai ales de la o fost\u0103 elev\u0103 at\u00e2t de sensibil\u0103 \u0219i iubitoare cum e\u0219ti… Pentru c\u0103 ne afl\u0103m la capitolul literatur\u0103, te rog reia istorisirea cu biblioteca de \u00eemprumut a mamei \u0219i cu aceea creat\u0103 \u00een casa unui b\u0103iet s\u0103r\u0103can de 11 ani, bibliotecarul vostru. Reia-o ca schi\u021b\u0103 literar\u0103 \u0219i public-o neap\u0103rat undeva. E\u0219ti talentat\u0103 \u0219i, dac\u0103 \u00ee\u021bi convine, o pot \u0219i eu publica pe net, \u00een site-ul meu Literatur\u0103 \u0219i deten\u021bie, la capitolul: Cartea prietenului meu. Dar nu te opri la acest semn sentimental, ci str\u0103duie\u0219te-te s\u0103 o faci public\u0103 pe o cale oficial\u0103, \u00eentr-o revist\u0103 din Israel. Te felicit de pe acum…!\u201d <\/em>(7)<\/strong><\/p>\n

Glasul domol citind din “Semnale\u2026” m-a readus cu bl\u00e2nde\u021be la prezentul din care, f\u0103r\u0103 s\u0103-mi dau seama, evadasem pentru c\u00e2teva clipe. “Prezen\u021ba” mea era absolut necesar\u0103, urm\u00e2nd s\u0103 ne reamintim \u00eempreun\u0103 despre \u00eenceputul unei leg\u0103turi speciale:<\/strong><\/p>\n

– \u201cDespre \u00eent\u00e2lnirea cu mai t\u00e2n\u0103rul meu viitor prieten \u0163i-am mai scris \u015fi am \u015fi relatat-o \u00een acel trist omagiu pe care l-am intitulat \u2019Conacul lui Radul\u2019. Curios, nu?!, cum rolul \u00eent\u00e2mpl\u0103rii \u00een rela\u0163ia mea cu Mihai, o emisiune televizat\u0103, s-a manifestat \u015fi \u00een cazul nostru, o prezen\u0163\u0103 a mea pe internet, r\u0103m\u00e2n\u00e2nd ca un laitmotiv \u00een ivirea \u2019de nic\u0103ieri\u2019 a trioului \u00een care rolul conduc\u0103tor l-a jucat dragostea comun\u0103 pentru lumea scriitoriceasc\u0103.” <\/em>(7)<\/em><\/strong><\/p>\n

\u00cent\u00e2lnirea mea cu Borisa\u2026 M\u0103 tulbur\u0103\u0219i ast\u0103zi amintirea acelei zile de august torid, \u00een 2009, c\u00e2nd am sim\u021bit un imbold de nest\u0103p\u00e2nit s\u0103 scriu \u00een spa\u021biul ferestrei “c\u0103utare” de pe site-ul “Scribd\u201d numele domnului R\u0103dulescu – dou\u0103 cuvinte la ordinea zilei \u00een navigarile mele pe net din acea perioad\u0103. Uit\u00e2nd c\u0103 nu aduce anul ce-aduce ceasul, glasul s\u00e2c\u00e2itor al ra\u021biunii m\u0103 avertiza: “Ce tot “scotocesti” at\u00e2ta, ce speri s\u0103 g\u0103se\u0219ti? Ce-ar putea fi nou de ieri sear\u0103?!\u201d C\u00e2nd pe ecranul calculatorului a ap\u0103rut numele de Daris Basarab – pseudonimul sub care un necunoscut evoca \u00een “Conacul lui Radul” prietenia sa cu Mihai R\u0103dulescu, prima reac\u021bie instinctiv\u0103 a fost aceea de a salva c\u00e2t mai repede scrierea abia descoperit\u0103, \u00eenainte chiar de a-i fi citit textul. Pe semne c\u0103 o parte din mine \u0219tia deja c\u0103 viitoarea prietenie, la a c\u0103rei na\u0219tere tocmai asistam, va fi una special\u0103 \u0219i de suflet, de genul celor despre care \u00ee\u021bi aminte\u0219ti cu emo\u021bie \u0219i recuno\u0219tin\u021b\u0103 p\u00e2n\u0103 la sf\u00e2r\u0219itul vie\u021bii; tocmai de aceea trebuia “s\u0103 ap\u0103r” cu mare grij\u0103 pre\u021biosul material.<\/strong><\/p>\n

– “Concertele” care au urmat, chiar dac\u0103 au avut “o vioar\u0103 a-nt\u00e2ia” \u00een \u2019Domnul Profesor\u2019 R\u0103dulescu, au r\u0103sunat la unison, contopind, ca de la sine \u00een\u0163eles, generozitatea lui, a maestrului, cu admira\u0163ia noastr\u0103.A fost destul ca, doi “perfectstrangers”, expresie tot mai frecvent\u0103 \u00een limbajul curent al rom\u00e2nului de “r\u00e2nd”, s\u0103 \u00eent\u00e2lneasc\u0103 un om deosebit, care s\u0103 lase o amprent\u0103 ad\u00e2nc\u0103 \u00een sufletele lor \u015fi s\u0103-i apropie pe t\u0103r\u00e2mul unei prietenii aparte.\u201d<\/em>(8)<\/strong><\/p>\n

– O leg\u0103tur\u0103 de o intimitate special\u0103, ar fi spus domnul profesor, “ca aceea dintre doi oameni ce se \u0219tiu lega\u021bi de funii invizibile \u0219i ne\u00een\u021belese pe care prefer\u0103 s\u0103 nu le scoat\u0103 prea tare la lumin\u0103, de frica irosirii misterului transcendental ce le str\u0103punge.”<\/em>(9)<\/strong><\/p>\n

\u00cent\u00e2lniri sub semnul destinului, enigmatice \u0219i tulburatoare, doar trecerea timpului, dintr-o ve\u0219nic re\u00eennoit\u0103 perspectiv\u0103, le poate dezv\u0103lui menirea, ca \u0219i \u00een\u021belesurile ad\u00e2nci.<\/strong><\/p>\n

\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0 – Dac\u0103 a\u0219 \u0219ti cum s\u0103 dau timpul \u00eenapoi, m-am adresat prietenilor mei, l-am putea asculta pe domnul profesor vorbind de pe aceast\u0103 teras\u0103 cu fostul s\u0103u tovar\u0103\u0219 de deten\u021bie din tinere\u021be, p\u0103rintele Sebastian. Se pare c\u0103 \u00een amurgul vie\u021bii, \u0219i nu mai devreme, \u00een\u021belegem cu adev\u0103rat rolul jucat de ceea ce numim noi ‘intamplare’: \u201cAm fost \u00eentrebat: – Mihai, mata de c\u00e2te ori l-ai vazut pe doctoral Dabija? \u2013 P\u0103i am scris \u00een carte, de dou\u0103 ori, o dat\u0103 \u00een pu\u0219c\u0103rie, cam un ceas \u0219i o dat\u0103 la Sf. Dumitru, pe deal, l-am condus p\u00e2n\u0103 acas\u0103. Domnule, astea au fost \u00eent\u00e2lniri marcante pentru infinit.Foarte frumoase lucrurile astea\u2026 O \u00eent\u00e2lnire de jumate de or\u0103 poate s\u0103 \u00eensemneze o via\u021b\u0103 \u00eentreag\u0103. S\u0103 g\u0103se\u0219ti cu r\u0103bdare, cu dragoste, cu credin\u021b\u0103, at\u00e2ta energie\u00eentru devenire \u00eenc\u00e2t ea s\u0103 te marcheze pentru totdeauna\u2026 Da, foarte frumoase lucrurile astea.\u201d<\/em>(9)<\/strong><\/p>\n

Sunt oameni care \u00ee\u021bi apar \u00een drum nu \u00eent\u00e2mpl\u0103tor. Ace\u0219ti necunoscu\u021bi ‘te citesc’ dintr-o privire, ca \u0219i cum s-ar deschide \u00een fa\u021ba lor cartea vie\u021bii tale la cel mai important capitol al ei, la pagina adev\u0103rului despre \u021bine \u00eensu\u021bi, despre ce \u00ee\u021bi st\u0103 \u00een putere a deveni; te ajut\u0103 s\u0103 ajungi acolo unde nu ai \u00eendr\u0103zni de unul singur, pentru a dispare imediat ce misiunea lor s-a \u00eencheiat.<\/strong><\/p>\n

\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0 Ca \u0219i cum mi-ar fi auzit cuget\u0103rile rostite \u00een g\u00e2nd, Boris a dat citire tulbur\u0103torului \u00eendemn care pentru mul\u021bi din cei aduna\u021bi suna familiar:<\/strong><\/p>\n

-\u201cScrie, domnule, scrie, dragul meu! \u00cen povestirile tale se ascund comori!<\/em>Acest prieten \u00eent\u00e2rziat m-a sc\u0103ldat \u00een potopul aprecierilor, apropiindu-m\u0103 de visul meu adolescentin \u2013 acela de a scrie -, turn\u00e2ndu-mi \u00eencredere cu polonicul.<\/em>(10)<\/strong><\/p>\n

– Da, a\u0219a era domnul profesor! Se entuziasma de ceea ce ai scris, dar mai ales de ce vei scrie dac\u0103 vei continua, f\u0103r\u0103 oprire, s\u0103-\u021bi exersezi condeiul. Nu aveai dec\u00e2t s\u0103 prive\u0219ti tabloul propriei deveniri, zugr\u0103vit \u00een culorile calde ale unei \u00eencrederi totale \u00een reu\u0219ita ta, pentru a \u00een\u021belege c\u0103 orizonturi tot mai largi se deschideau \u00een fa\u021ba ta: \u201c\u00ce\u021bi mul\u021bumesc c\u0103 ai \u00eencheiat singur\u0103 povestirea! O a\u0219tept integral, c\u00e2t mai cur\u00e2nd. S\u0103-mi dea so\u021bul dumitale voie s\u0103-l felicit c\u0103 s-a n\u0103scut \u00een casa voastr\u0103 un om nou, un cutez\u0103tor, un creator. C\u0103ci acolo vei ajunge, dac\u0103 scrii f\u0103r\u0103 oprire.Unele lucruri vor avea valoare, altele, ba. Dar important este s\u0103-\u021bi obi\u0219nuie\u0219ti duhul \u0219i condeiul cu exprimarea de sine. Mereu, s\u0103 nu ui\u021bi, e\u0219ti datoare s\u0103 iei atitudine fa\u021b\u0103 de via\u021b\u0103, s\u0103 nu te cru\u021bi.\u201d<\/em> (11)<\/strong><\/p>\n

– “Asta nu \u00eenseamn\u0103 c\u0103 nu m-a tratat uneori din v\u00e2rful catedrei\u2026”,<\/em>a replicat colegul meu de ‘breasl\u0103’.“M-a tratat ca pe un egal, dar m-a \u015fi mu\u015ftruluit, \u015fi nu f\u0103r\u0103 folos:Am ajuns cu lectura la pagina 45 parc\u0103. Povestirea curge,e atr\u0103g\u0103toare, conving\u0103toare, pl\u0103cut\u0103. \u00cens\u0103 m\u0103 \u00eempiedic de o meteahn\u0103 asupra c\u0103reia nu am insistat suficient la romanul precedent, g\u0103sindu-i eu cel dint\u00e2i scuze. Dar este o hib\u0103 a scriitorului, iar viitorul nu-l va ierta pentru asta. Trebuie neap\u0103rat s\u0103 revizui\u0163i ambele c\u0103r\u0163i.\u201d\u2026dac\u0103 nu mi-ar place ce scrie\u0163i \u015fi n-a\u015f avea convingerea c\u0103 poate rezista \u00een timp, nu a\u015f fi vehement, ci m-a\u015f culca pe o ureche. V\u0103 numesc \u2019prieten\u2019. Cum s\u0103 ascund de prietenul meu o gre\u015feal\u0103 at\u00e2t de mare? \u00cenc\u0103 o dat\u0103 \u00eemi cer scuze, dar din dragoste pentru ce scrie\u0163i, ap\u0103r con\u0163inutul de dumneavoastr\u0103\u00een\u015fiv\u0103.<\/em>Da, acestea erau rela\u0163iile dintre noi, \u00een vremea c\u00e2nd, \u00eenc\u0103, ne mai \u2019domneam\u2019.Era generos, era necru\u0163\u0103tor, era prieten.\u201d<\/em>(12)<\/em><\/strong><\/p>\n

– Domnul profesor \u0219tia mai bine ca oricine altul ce eram \u00een stare s\u0103 realiz\u0103m, doar c\u0103\u2026 nu ne povestea c\u00e2t sunt de reci \u0219i ad\u00e2nci apele \u00een care ‘ne arunca’ f\u0103r\u0103 nici o ezitare; ca \u0219i cum a ajunge la cel\u0103lalt mal, f\u0103r\u0103 a \u0219ti s\u0103 \u00eenno\u0163i, era ceva de la sine \u00een\u021beles. Cel pu\u021bin a\u0219a am sim\u021bit eu c\u00e2nd dup\u0103 cuvinte extrem de generoase la adresa muncii mele a urmat un ‘verdict’ necru\u021b\u0103tor privind unul din eroii scrierii pe care tocmai o terminasem. Cu \u00eendr\u0103zneala nes\u0103buit\u0103 ce caracterizeaz\u0103 \u00eencep\u0103torii, \u00eemi denumisem personajul ‘micul meu prin\u021b personal’: \u201cPentru c\u0103 \u00eemi acorzi at\u00e2ta \u00eencredere \u00eenc\u00e2t s\u0103-mi ceri opinia exact\u0103 \u0219i foarte clar\u0103 legat\u0103 de limbajul schi\u021bei, \u00eemi \u00eeng\u0103dui s\u0103-\u021bi dau un sfat, \u00eenainte de publicare. G\u00e2nde\u0219te-te dac\u0103 nu ai face mai bine \u00een economia scrierii tale s\u0103 \u00eenlocuie\u0219ti ideea unui Mic Prin\u021b personal. De ce? M-am g\u00e2ndit la aceast\u0103 chestiune. Reproducerea titulaturii lui Saint Exupery te oblig\u0103. \u00cen definitiv, el e unul dintre Cei Mari, personajul lui e neuitat de milioane de cititori. Asta \u00ee\u021bi impune s\u0103 scrii la acela\u0219i nivel, iar nimeni nu ne poate explica felul \u00een care trebuie f\u0103cut. Socotesc c\u0103 istorisirea ta e valoroas\u0103 \u00een sine, f\u0103r\u0103 recursul la personajul altcuiva. \u00cencearc\u0103 s\u0103-l elimini sau s\u0103 g\u0103se\u0219ti altceva \u00een locul acestui corp str\u0103in de scrierea ta. Ce p\u0103rere are so\u021bul t\u0103u?\u201d <\/em>(13)<\/strong><\/p>\n

Mi-am amintit c\u00e2t de vehement am reac\u021bionat citind recomand\u0103rile f\u0103cute de domnul profesor; pur \u0219i simplu am s\u0103rit \u00een sus de doi metri. Prima mea scriere ca \u00eencep\u0103toare necesitase un efort at\u00e2t de sus\u021binut, \u00eenc\u00e2t practic r\u0103m\u0103sesem f\u0103r\u0103 suflu dup\u0103 \u00eencheierea ei. S-o pornesc de la cap\u0103t mi se p\u0103rea de neconceput! Revoltat\u0103 de sacrificarea personajului meu drag – ‘desfiin\u021bat’ f\u0103r\u0103 ca m\u0103car s\u0103 mi se dea ocazia s\u0103-i vin \u00een ajutor, m-am sim\u021bit ne\u00een\u021beleas\u0103 \u0219i prea aspru pedepsit\u0103. \u00cen cele din urm\u0103 m-am supus, am acceptat sfatul cel bun, dar numai dup\u0103 ce am f\u0103cut mult\u0103 zarv\u0103 \u00eenl\u0103untrul meu. A fost acela un exerci\u021biu de smerenie, o piatr\u0103 de \u00eencercare la \u00eenceputul unei ucenicii care nu s-a sf\u00e2r\u0219it \u0219i care continu\u0103 \u0219i ast\u0103zi.<\/strong><\/p>\n

– \u201cDar s\u0103 continu\u0103m vizita prin ceea ce eu am numit \u2018Conacul lui Radul”,<\/em> \u0219i-a re\u00eennoit Boris invita\u021bia, purt\u00e2ndu-ne de ast\u0103 data prin anii ‘sf\u00e2r\u0219itului’, 2007 \u0219i mai ales 2008, c\u00e2nd: \u201cA cedat sistemul locomotor, s-a agravat astmul bron\u015fic, a crescut tensiunea. F\u0103r\u0103 s\u0103 \u015ftirbeasc\u0103 cu nimic instinctul s\u0103u de lupt\u0103tor, problemele \u2019noi\u2019 ap\u0103rute i-au impus lui Mihai noi lu\u0103ri de pozi\u0163ie. Dorin\u0163a lui neostoit\u0103 de a hoin\u0103ri prin locurile at\u00e2t de dragi alt\u0103dat\u0103, l-a f\u0103cut s\u0103 ia o decizie \u2019unilateral\u0103’, de a cump\u0103ra o ma\u015fin\u0103 nou\u0103, mai confortabil\u0103, \u00een care s\u0103 poat\u0103 avea spa\u0163iu suficient \u015fi pentru generatorul de oxigen. Se punea problema unui companion \u015fofer, \u00eendr\u0103gostitde drume\u0163ie \u015fi, mai ales, de m\u0103n\u0103stiri.L-a m\u00e2hnit vestea c\u0103 eu renun\u0163asem la a reactiva carnetul de conducere, mai ales c\u0103-i povestisem de escapadele mele cu motocicleta sau cu ma\u015fina.A \u00eencercat \u015fi alte variante, dar singurul care l-a \u00een\u0163eles cu adev\u0103rat \u015fi l-a \u015fi ajutat a fost Paul Budimir, prieten \u00een toat\u0103 puterea cuv\u00e2ntului.\u201d <\/em>(14)<\/strong><\/p>\n

Era suficient s\u0103 pomenesc numele lui Paul pentru ca o mul\u021bime de fragmente din coresponden\u021ba noastr\u0103 pe net, \u00eenso\u021bite de imaginile n\u0103scute din cuvinte, s\u0103 \u00ee\u0219i fac\u0103\u00a0 imediat apari\u021bia, r\u0103spunz\u00e2nd la \u00eentrebarea ‘ce \u00eenseamn\u0103 s\u0103 fii prieten \u00een toat\u0103 puterea cuv\u00e2ntului?’ Pe ecranul min\u021bii \u00eel vedeam pe Paul aplecat deasupra tastaturii calculatorului, scriind t\u00e2rziu \u00een noapte mesaje care anun\u021bau c\u0103 “de acum \u00eencolo t\u0103cerea profesorului Mihai R\u0103dulescu va fi definitiv\u0103”; acela\u0219i prieten din timpul vie\u021bii, dar \u0219i dup\u0103 moarte, ‘luptandu-se’ cu ierburile invadatoare de pe morm\u00e2ntul lui Mihai sau str\u0103b\u0103t\u00e2nd \u00een v\u00e2nt \u0219i prin ninsoare str\u0103zile Bucure\u0219tiului \u00eenz\u0103pezit, gr\u0103bit s\u0103 ajung\u0103 la slujba de pomenireini\u021biat\u0103 de Patriarhie, la un an dup\u0103 trecerea domnului profesor la cele ve\u0219nice. \u0218i iat\u0103 c\u0103 la \u00eentrunirea micului nostru grup Paul ne \u00eemp\u0103rt\u0103\u0219ea g\u00e2nduri de la ultima ‘vizit\u0103’ f\u0103cut\u0103 prietenului s\u0103u drag:<\/strong><\/p>\n

\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0 – “La morm\u00e2ntul trist \u0219i rece al lui Mihai am reflectat la soarta privilegiat\u0103 a celor care tr\u0103iesc \u00een posteritate prin crea\u021bia lor. Spiritul lui Mihai, desprins de corpul trec\u0103tor, se va bucura acolo unde este de dragostea \u0219i admira\u021bia pe care cei care l-au cunoscut i le poart\u0103 pentru ceea ce a fost \u0219i pentru ceea ce a scris. Dumnezeu s\u0103-l a\u0219eze \u00een r\u00e2ndul din fa\u021b\u0103 a cetei celor buni!”<\/em>(15)<\/strong><\/p>\n

Parc\u0103-l auzeam pe domnul profesor povestind despre cea mai eficient\u0103 ‘doctorie’ primit\u0103 \u00een ultimii ani de via\u021b\u0103: \u201cAt\u00e2ta nevoie am avut, mai ales \u00een spital, s\u0103 vin\u0103 oameni pe la mine. \u0218i acuma, a\u0219a m\u0103 bucur c\u00e2nd aud c\u0103 mai vine cineva \u0219i mai vine cineva\u2026 simt nevoia de oameni, dragii mei. Cel mai bun medicament pe care l-am avut <\/em>\u00ee<\/em>n ultimii doi-trei ani a fost ma<\/em>\u0219<\/em>ina de acolo, Loganul\u2026 Ei bine, am g<\/em>\u0103<\/em>sit c<\/em>\u00e2\u021b<\/em>iva prieteni care din c<\/em>\u00e2<\/em>nd <\/em>\u00ee<\/em>n c<\/em>\u00e2<\/em>nd ie<\/em>\u0219<\/em>eau cu mine la plimbare <\/em>\u0219<\/em>i asta a contat imens, imens.\u201d<\/em>(16)C\u00e2te ne-ar fi povestit Paul, dac\u0103 i-am fi cerut-o, despre c\u0103l\u0103toriile \u00een doi pe la m\u00e2n\u0103stiri, cu Loganul, \u00een c\u0103utare de aer curat pentru pl\u0103m\u00e2ni \u0219i pentru suflet.<\/strong><\/p>\n

\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0 Secretul virtu\u021bilor t\u0103m\u0103duitoare ascunse \u00een leacul amintit avea s\u0103 ni-l l\u0103mureasc\u0103 Boris, continu\u00e2ndu-\u0219i lectura din “Semnale\u2026”:<\/strong><\/p>\n

\u00a0\u00a0\u00a0 – \u201c\u015ei pentru c\u0103 am pomenit de m\u0103n\u0103stire, nu pot s\u0103 nu amintesc dragostea cu care vorbea despre aceste loca\u015furi sfinte. Mihai era un drume\u0163 de anvergur\u0103. Cu toate frustra\u0163iile la care a fost supus din cauza s\u0103n\u0103t\u0103\u0163ii precare, nu \u015ftiu dac\u0103 i-a sc\u0103pat vreun col\u0163 de \u0163ar\u0103 \u00een care s\u0103 nu fi ajuns dac\u0103 era marcat de existen\u0163a unui schit, a unei m\u0103n\u0103stiri\u2026\u201d<\/em>(17)<\/strong><\/p>\n

Privirile mi s-au \u00eendreptat c\u0103tre Mariana, care mi-a r\u0103spuns la r\u00e2ndul ei tot din priviri, semn c\u0103 ne g\u00e2ndeam am\u00e2ndou\u0103 la acelea\u0219i pagini de coresponden\u021b\u0103, \u00een care doi ‘\u00eendr\u0103gosti\u021bi’ de m\u00e2n\u0103stiri vorbeau cu entuziasm despre subiectul lor preferat. Sosise momentul s\u0103 \u00eempart cu cei prezen\u021bi frumuse\u021bea unor g\u00e2nduri \u0219i a unei scrisori: <\/em><\/strong><\/p>\n

–<\/em>\u201cM\u00e2ine diminea\u021b\u0103 voi pleca spre Rar\u0103u. Vom dormi la m\u00e2n\u0103stire \u0219i dac\u0103 voi avea semnal v\u0103 voi suna pentru a v\u0103 trimite o cetin\u0103 de brad poleit\u0103 cu dor.\u2013 Te fericesc. Fii fericit<\/em>\u0103\u0219<\/em>i bucur<\/em>\u0103<\/em>-te de minunile lui Dumnezeu r<\/em>\u0103<\/em>sp<\/em>\u00e2<\/em>ndite pretutindeni <\/em>\u00ee<\/em>n calea noastr\u0103. Drum bun. A\u0219tept s\u0103-mi istorise\u0219ti fiece am\u0103nunt al expedi\u021biei. Spune-i p\u0103rintelui Daniel c\u0103-l iubesc \u0219i c\u0103 m\u0103 str\u0103duiesc pentru amintirea lui, dup\u0103 puterile mele \u0219i, cu ajutorul lui Dumnezeu s\u0103-mi dob\u00e2ndeasc\u0103 mai multe puteri \u0219i mai stra\u0219nice \u00eendemnuri spre a-i \u021bine amintirea treaz\u0103.\u201d<\/em>(18)<\/em><\/strong><\/p>\n

Chiar dac\u0103 Mariana \u0219i domnul R\u0103dulescu \u00ee\u0219i ‘vorbesc’ ast\u0103zi din lumi diferite, puteam fi sigur\u0103 c\u0103 tot despre l\u0103ca\u0219uri sfinte \u0219i slujitori ai lui Dumnezeu povestesc:<\/strong><\/p>\n

\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0 – \u201c\u0218tiu prietene c\u0103 \u00eemi veghezi cuv\u00e2ntul… Te-ai \u00eent\u00e2lnit cu Adrian Ieromonahul \u0219i cu ceilal\u021bi sfin\u021bi? \u00cemi este dor de tine prietene, \u00eemi este tare dor… \u0218i dac\u0103 \u00een anii trecu\u021bi nu am ajuns la Aiud, acum pot spune c\u0103 m-am recules la moa\u0219tele martirilor de la Schitul “\u00cen\u0103l\u021barea Sfintei Cruci”. \u00cen t\u0103cere, am f\u0103cut cele cuvenite…pentru ve\u0219nica pomenire… \u00cencerc\u0103m s\u0103 ne \u00eemprosp\u0103tam memoria, s\u0103 nu l\u0103s\u0103m uitarea s\u0103 se a\u0219tearn\u0103 peste pagini de istorie. Nu m-ai dezam\u0103git \u0219i ai trudit mult prietene! Jertfa ta acum este biruin\u021b\u0103! Dumnezeu s\u0103 te odihneasc\u0103 \u00een cortul drep\u021bilor!\u201d<\/em>(19)<\/em><\/strong><\/p>\n

Dep\u0103natul amintirilor decurgea “\u00eentr-o ordine aleatorie, de a c\u0103rei dezordine doar prietenii se pot bucura\u201d.\u00a0 L-am rugat pe Boris s\u0103 ne descrie ‘atelierul de crea\u021bie al maestrului’ \u2013\u201ccamera unde citea, scria \u0219i dormea, \u00eentr-o atmosfer\u0103 de dezordine de care nimeni nu avea voie s\u0103 se ating\u0103\u201d<\/em><\/strong><\/p>\n

– \u201cO bogat\u0103 bibliotec\u0103 \u00een care doar Mihai putea s\u0103 se descurce se afla \u00een spatele mesei de scris, \u00een timp ce \u00eenst\u00e2nga aceleia\u015fi mese se g\u0103sea, mereu \u00een stare func\u0163ional\u0103, o instala\u0163ie de oxigen, comandat\u0103 din Danemarca, prin intermediul prietenului s\u0103u, Dimitrie Grama, medic \u015fi poet, al c\u0103rui volum de poezii \u2019Voi lua cu mine noaptea\u2019, a r\u0103mas la mine.” <\/em>(20)<\/strong><\/p>\n

\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0 – \u201cA\u021bi gre\u0219it c\u00e2nd a\u021bi p\u0103\u0219it\/ cutez\u0103tori \u00een mine.\/ Nu sunt eu p\u0103durea\/ \u00een care s\u0103 v\u0103 r\u0103t\u0103ci\u021bi\/ nu sunt eu muntele\/ pe care s\u0103-l escalada\u021bi\/ nici m\u0103car soarele\/ pe care \u00een dimine\u021bi lene\u0219e\/ \u00eel plimba\u021bi pe bulevarde.\/ A\u021bi gresit\u2026 \/ poteca din mine\/ nu duce nic\u0103ieri.\u201d (21) Aceasta era poezia pe marginea c\u0103reia doi prieteni scriitori au schimbat pe vremuri g\u00e2nduri \u0219i idei proprii. <\/em><\/strong><\/p>\n

– <\/em>Astmul s-a dovedit a fi un du\u015fman de temut\u2026 Mihai m\u0103 rugase s\u0103 r\u0103sfoiesc poeziile lui Grama \u015fi, mai ales, s\u0103 citesc, ca s\u0103 nu spun, s\u0103 descifrez, \u00eensemn\u0103rile sale. Era \u00eenc\u00e2ntat de aceste poezii \u015fi a\u015ftepta s\u0103le coment\u0103m \u00eempreun\u0103. N-a fost s\u0103 fie, cum n-au fost s\u0103 fie nici alte proiecte.\u201d<\/em>(22)<\/strong><\/p>\n

\u00a0N-a fost s\u0103 fie, \u0219i totu\u0219i\u2026 M-am \u00eenfiorat la g\u00e2ndul c\u0103, parc\u0103 scrijelite \u00een h\u00e2rtia c\u0103r\u021bii, cuvintele scrise de o m\u00e2n\u0103 ce cu greu mai putea m\u00e2nui pixul sau creionul, erau \u00eenc\u0103 acolo, \u00een volumul de poezii ajuns \u00een posesia lui Boris, a\u0219tept\u00e2nd r\u0103bd\u0103toare s\u0103 le descoperim \u0219i s\u0103 le d\u0103m glas:<\/strong><\/p>\n

– \u201cA\u0219 vrea s\u0103 pot spune Dimitrie, cu tine: “poteca din mine nu duce nic<\/em>\u0103<\/em>ieri.<\/em>\u201d<\/em> A<\/em>\u0219<\/em> recunoa<\/em>\u0219<\/em>te un final. <\/em>\u00ce<\/em>ns<\/em>\u0103<\/em> c<\/em>\u0103<\/em>r<\/em>\u0103<\/em>rile din mine umbl<\/em>\u0103<\/em> f<\/em>\u0103<\/em>r<\/em>\u0103<\/em> odihn<\/em>\u0103<\/em>\u2026<\/em>\u201d (23)<\/strong><\/p>\n

M\u0103rturie a unei leg\u0103turi trainice, d\u0103inuind \u00een timp, cuvintele lui Dimitrie veneau s\u0103 ne vorbeasc\u0103 despre via\u021ba de dup\u0103 via\u021b\u0103 a prietenului s\u0103u:<\/strong><\/p>\n

– \u201cCe ferice este Mihai s\u0103-\u0219i continue existen\u021ba spiritual\u0103 printre oameni, a\u0219a cum m\u0103rturise\u0219te \u00een creion pe l\u00eeng\u0103 poezia mea ‘Eroare’: “c\u0103r\u0103rile din mine duc la nesf\u00e2r\u0219it, spre oameni”, spune Mihai \u0219i eu \u00eel cred. Omul cu sufletul curat apar\u021bine umanit\u0103\u021bii, apar\u021bine lumii biologice con\u0219tiente, apar\u021bine acelei falangi de lupt\u0103 care \u00eencearc\u0103 cu disperare s\u0103 duc\u0103 omenirea \u00eenainte. A\u0219a l-am cunoscut \u0219i mai ales, a\u0219a mi-l imaginez pe Mihai!\u201d<\/em>(<\/em>24)<\/strong><\/p>\n

\u201dC\u0103r\u0103rile din mine duc la nesf\u00e2r\u0219it, spre oameni<\/em>“<\/em>\u2026\u00a0 (25)<\/strong><\/p>\n

Am realizat \u00een acel moment c\u0103 tulbur\u0103toarea confesiuneviz\u00e2nd eternitatea dezv\u0103luia un crez din timpul vie\u021bii, dar,\u00een acela\u0219i timp, vorbea \u0219i de viitorul ce urma s\u0103 vin\u0103; de parc-ar fi \u0219tiut \u2026 Dac\u0103 ceva m\u0103 fascina \u00een Odiseea personal\u0103 \u00eenceput\u0103 \u00een urm\u0103 cu trei ani, imediat dup\u0103 trecerea dasc\u0103lului meu la cele ve\u0219nice, ace\u0219tia erau oamenii pe care i-am cunoscut umbl\u00e2nd ‘pe urmele’ domnului profesor \u0219i prieteniile legate cu ei.\u00a0 A fost minunat s\u0103 descop\u0103r cum printr-o surprinz\u0103toare \u00eenl\u0103n\u021buire de ‘\u00eentampl\u0103ri’ \u0219i evenimente se constituia un \u00eentreg din p\u0103r\u021bile lui; s\u0103 constat c\u0103 rezultatul unor mici dar sincere fapte \u00een numele prieteniei dep\u0103\u0219ea cu mult suma ‘componentelor’ adunate \u00eempreun\u0103, toate la un loc!Cum a\u0219 putea oare, f\u0103r\u0103 ca aceste g\u00e2nduri de recuno\u0219tin\u021b\u0103 s\u0103 umple o carte, s\u0103 le fac dreptate tuturor celor care mi s-au al\u0103turat pentru ca \u00eempreun\u0103 s\u0103 purt\u0103m, din Cititor \u00een Cititor, lum\u00e2narea \u021binerii de minte \u00een amintirea prietenului Mihai?; pentru ca scriitorul Mihai R\u0103dulescu s\u0103-\u0219i ocupe locul meritat nu numai \u00een inimile noastre, ale prietenilor, dar \u0219i \u00een cultura poporului s\u0103u.<\/strong><\/p>\n

– Ei, nu te mai fr\u0103m\u00e2nta at\u00e2ta pentru un lucru a\u0219a de u\u0219or. Am s\u0103 te ajut eu, s-a auzit un glas sub\u021birel, pe care l-a\u0219 fi recunoscut chiar \u0219i dintr-o mie de voci.<\/strong><\/p>\n

Trecuse ceva vreme de c\u00e2nd nu-l mai \u00eent\u00e2lnisem pe ‘micul meu prin\u021b personal’, personajul drag ce devenise \u00een urma sfatului primit de la domnul profesor, un simplu slujitor – ‘micul paj al vis\u0103toarei prin\u021bese de odinioar\u0103’. Eroul meu de schi\u021b\u0103, pe care \u00een ad\u00e2ncul sufletului continuasem s\u0103-l numesc cu titlul s\u0103u regal, m\u0103 privea u\u0219or \u00eencurcat din cel mai umbrit col\u021b al terasei, de parc\u0103 ar fi vrut s\u0103-mi spun\u0103: “Ce te miri a\u0219a, \u0219tii bine c\u0103 nu puteam lipsi de la \u00eent\u00e2lnirea voastr\u0103.” F\u0103r\u0103 s\u0103 piard\u0103 timp cu explica\u021biile, copilul de o \u0219chioap\u0103 a trecut la ac\u021biune, sco\u021b\u00e2nd din buzunarul de la piept un creion galben, proasp\u0103t ascu\u021bit:<\/strong><\/p>\n

– D\u0103-mi mai bine o foaie de h\u00e2rtie s\u0103-\u021bi ar\u0103t r\u0103spunsul!<\/strong><\/p>\n

\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0 Am ales din mapa doldora cu scrisori, con\u021bin\u00e2nd \u00eentreaga coresponden\u021b\u0103 a lui Mihai R\u0103dulescu cu prietenii s\u0103i, pus\u0103 \u00een ordine \u0219i tip\u0103rit\u0103 special \u00een vederea \u00eentrunirii, o coal\u0103 alb\u0103 de h\u00e2rtie \u0219i i-am \u00eentins-o f\u0103r\u0103 s\u0103 pun \u00eentreb\u0103ri. Micul meu slujitor, a\u0219ezat direct pe podeaua din lemn, chiar la picioarele ‘st\u0103p\u00e2nei’ lui, dup\u0103 ce netezi foaia cu dosul palmei, se puse pe desenat.<\/strong><\/p>\n

\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0 – Vezi cercul \u0103sta ca un g\u0103lbenu\u0219 de ou? Din el vor porni razele, una c\u00e2te una pentru fiecare din prietenii t\u0103i. Liniile trebuie s\u0103 fie drepte, c\u00e2nd mai lungi, c\u00e2nd\u00a0\u00a0 mai scurte, ca la un soare adev\u0103rat\u2026 S-o pornim de pe continentul nord-american \u0219i s\u0103-i ‘desen\u0103m’ pe cei doi domni care \u00ee\u021bi trimit regulat “Salut\u0103ri din Toronto\u201d.<\/strong><\/p>\n

\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0 Mi-am dat seama c\u0103 micul desenator \u0219tia mai mult dec\u00e2t crezusem \u0219i c\u0103 se referea f\u0103r\u0103 \u00eendoial\u0103 la domnii Alexandru Tomescu \u0219i Puiu Popescu, ambii redactori \u0219efi la prestigioase reviste canadiene de limb\u0103 \u0219i cultur\u0103 rom\u00e2n\u0103 – ‘Alternativa’ \u0219i ‘Observatorul’.Glasul Priteniei putea fi auzit deseori\u00eencr\u00e2mpeie de coresponden\u021b\u0103:\u00a0 “Ne este dor de Nea Mihai. \u00cemi pare r\u0103u c\u0103 nu am imprimat lungile noastre convorbiri telefonice. At\u00e2ta c\u0103ldur\u0103, hot\u0103r\u00e2re \u0219i pasiune, punea \u00een ceea ce f\u0103cea \u0219i g\u00e2ndea.\u201d<\/em>(26)<\/em>Colaborarea cu ‘nea Mihai’ nu \u00eencetase pe parcursul celor trei ani scur\u0219i de la trecerea sa \u00een nefiin\u021b\u0103, \u00een paginile ambelor publica\u021bii continu\u00e2nd s\u0103 apar\u0103 scrieri \u00een memoria sau sub semn\u0103tura scriitorului. Premiul onorific purt\u00e2nd numele lui Mihai R\u0103dulescu, instituit\u00a0 \u00een 2009 \u0219i decernat \u00een fiecare an de revista Observatorul la \u00eentrunirea cenaclului s\u0103u din luna ianuarie, venea s\u0103 dovedeasc\u0103 c\u0103 prietenia se exprim\u0103 prin cuvinte, dar \u0219i prin fapte.<\/strong><\/p>\n

\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0 – Nu trecem oceanul p\u00e2n\u0103 nu desen\u0103m o raz\u0103 pentru Herbert, fostul coleg de clas\u0103 al dasc\u0103lului t\u0103u, de la care am \u00eenv\u0103\u021bat c\u0103 “prieteniile care se leag\u0103 p\u00e2n\u0103 la 15 ani sunt foarte trainice\u201d<\/em>.\u00a0 (27)<\/strong><\/p>\n

\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0 – Dac\u0103 suntem deja \u00een Europa, m-am prins la r\u00e2ndul meu \u00een joc, hai s\u0103 desen\u0103m o raz\u0103 de soare pentru domnul Lucian Hetco, c\u0103ruia \u00eei dator\u0103m un col\u021b In memoriam Mihai R\u0103dulescu la revista pe care o conduce – Agero Stuttgart.Dar nu ne vom opri aici ci \u00een \u021bar\u0103, la un popas de suflet numit ‘Lumea credin\u021bei’, unde prin bun\u0103voin\u021ba domnului R\u0103zvan Bucuroiu au ap\u0103rut scrieri de-ale domnului profesor sau \u00een memoria sa. Sunt sigur\u0103 c\u0103 vei dori s\u0103 ‘consemnezi’ evenimentul \u00een desenul t\u0103u.<\/strong><\/p>\n

\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0 – Zis \u0219i f\u0103cut. Acum vine r\u00e2ndul prietenilor t\u0103i care scriu \u00een versuri: Daris Basarab, Mariana Gurza \u0219i Dimitrie Grama.<\/strong><\/p>\n

\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0 Am b\u0103gat de seam\u0103 c\u0103 soarele nostru se \u00eennoise cu patru raze \u00een loc de trei, la c\u00e2te m\u0103 a\u0219teptasem dup\u0103 regulile aritmeticii – domeniu \u00een care excelam, a\u0219a c\u0103 l-am \u00eentrebat pe talentatul artist dac\u0103 inten\u021bionat fusese ‘darnic’ sau gre\u0219ise cumva la socotit.<\/strong><\/p>\n

-Prietenul t\u0103u Boris, care-i unul \u0219i acela\u0219i cu Daris Basarab, \u0219i-a primit propria-i raz\u0103, dar \u0219i una pereche pentru soa\u021ba sa. Cum puteam s\u0103-i ‘despart’ pe cei doi tovar\u0103\u0219i de-o via\u021b\u0103, c\u00e2nd ei sunt de nedesp\u0103r\u021bit? A\u0219a c\u0103 am ‘desenat-o’ \u0219i pe doamna Margareta, despre care profesorul t\u0103u scria c\u0103 este liantul prieteniei cu Boris.<\/strong><\/p>\n

\u00a0\u00a0\u00a0 -Dac\u0103 ai \u0219ti c\u00e2t de drag\u0103 \u00eemi e perechea asta de raze\u2026 am m\u0103rturisit \u00eenduio\u0219at\u0103 de delicate\u021bea discretului gest, pentru ca apoi, cu privirile \u00eendreptate spre viitor, s\u0103 trec la noua genera\u021bie. D\u0103-mi voie s\u0103 fac prezent\u0103rile de rigoare: t\u00e2n\u0103ra C\u0103t\u0103lina – c\u0103reia domnul R\u0103dulescu, ca sprijin \u0219i \u00een semn de apreciere, i-a publicat lucrarea de licen\u021b\u0103 av\u00e2ndca subiect ‘\u00cenchisoarea \u00een Rom\u00e2nia comunist\u0103 ca realitate memorialistic\u0103’ la rubrica “Cartea prietenului meu”, pe site-ul s\u0103u personal \u0219i\u2026’cealalt\u0103 C\u0103t\u0103lina’ – c\u0103reia \u00eei dator\u0103m, prin munca f\u0103cut\u0103 cu dragoste \u0219i modestie, \u00eentre\u021binerea \u0219i administrarea site-ului ‘Literatur\u0103 \u0219i deten\u021bie’ de la crearea sa \u0219i p\u00e2n\u0103 \u00een prezent.<\/strong><\/p>\n

– \u0218i cu ‘cealalt\u0103 Monica’ cum r\u0103m\u00e2ne, o desen\u0103m tot acum? mi-a luat-o \u00eenainte a toate\u0219tiutorul meu prieten, z\u00e2mbind cu \u00een\u021beles. Mi-a pl\u0103cut mult cum domnul\u00a0 profesor i-a spus odat\u0103 c\u0103 dac\u0103\u00a0 un om are o singur\u0103 calitate adev\u0103rat\u0103 \u0219i frumoas\u0103, apoi se cade s\u0103 d\u0103m uit\u0103rii toate defectele \u0219i s\u0103-l cinstim doar pentru ce are el cel mai bun.<\/strong><\/p>\n

– O mic\u0103 corectur\u0103, dragul meu. Istorisirea pe care ai amintit-o, Monica o \u0219tie de la mama ei. Mariana a fost al\u0103turi de domnul R\u0103dulescu p\u00e2n\u0103 \u00een ultimele sale clipe, \u00eengrijindu-l cu dragoste \u0219i devotament. Cele dou\u0103 raze pe care le desenezi\u00a0 sunt pentru mam\u0103 \u0219i pentru fiic\u0103.<\/strong><\/p>\n

– Cred c\u0103 a sosit timpul s\u0103-mi poveste\u0219ti cum se na\u0219te pe nesim\u021bite o scriere \u00een memoria cuiva drag\u2026<\/strong><\/p>\n

Am \u00een\u021beles imediat pe cine urma s\u0103 ‘desen\u0103m’. ‘Povestea’ dragei mele prietene din Suceava – de la care am \u00eenv\u0103\u021bat c\u0103 amintitul ora\u0219 e \u00een Bucovina \u0219i nu in Moldova precum gre\u0219it crezusem, era una adev\u0103rat\u0103 \u0219i nu n\u0103scocit\u0103; poate de aceea o spuneam cu mare pl\u0103cere, \u00eencerc\u00e2nd de fiecare dat\u0103 sentimentul de minunare pe care-l ai \u00een fa\u021ba unui deznod\u0103m\u00e2nt fericit \u0219i neprev\u0103zut.<\/strong><\/p>\n

– \u00a0Lumini\u021ba Vartolomeu \u0219i-a pus toat\u0103 dragostea \u0219i pre\u021buirea pe care i le purta p\u0103rintelui Vartolomeu \u00een scrisoarea prin care-l ruga pe Mihai R\u0103dulescu s\u0103 scrie o carte despre mentorul ei spiritual. Credea c\u0103 amintirile pe care le a\u0219ternea \u00een scris cu sensibilitate \u0219i talent, r\u0103spunz\u00e2nd la tot felul de \u00eentreb\u0103ri \u0219i nedumeriri ale scriitorului, scrisorile primite de la p\u0103rinte ca \u0219i m\u0103rturiile celor care l-au cunoscut, \u00eel vor ajut\u0103 pe domnul R\u0103dulescu s\u0103 “r\u00e2nduiasc\u0103 totul a\u0219a cum se cuvine”. Lumini\u021ba Vartolomeu nu s-a a\u0219teptat c\u00e2tu\u0219i de pu\u021bin ca \u00een felul acesta, adic\u0103 sub propria-i semn\u0103tur\u0103, s\u0103 se nasc\u0103 o tulbur\u0103toare proz\u0103 memorialistic\u0103 despre arhimandritul Vartolomeu Dolhan – scriere g\u0103zduit\u0103la rubrica ‘Cartea prietenului meu’, de site-ul Literatur\u0103\u0219i deten\u021bie. De\u0219i, dac\u0103 e s\u0103 fim drep\u021bi, s-au auzit ‘avertismente’ discrete: \u201cC\u00e2t sunt de frumoase pove\u0219tile pe care mi le \u00eeng\u00e2na\u021bi serile, stimat\u0103 Doamn\u0103… Tare m\u0103 ispiti\u021bi s\u0103 continui lista celor pe care i-am publicat la “Cartea prietenului meu”<\/em>\u0219<\/em>i cu numele dumneavoastr\u0103.”<\/em>(28)<\/strong><\/p>\n

Pe aceea\u0219i list\u0103 a celor publica\u021bi pe site-ul Literatur\u0103 \u0219i deten\u021bie – at\u00e2t de important\u0103 domnului profesor, se c\u0103dea ad\u0103ugat \u0219i numele inginerul Nelu Baciu, a c\u0103rui dragoste \u0219i admira\u021bie pentru alese fe\u021be biserice\u0219ti – p\u0103rintele Ioan Iovan, p\u0103rintele Sebastian, m\u0103icu\u021ba Veronica de la Vladimiresti, s-au \u00eentruchipat la \u00eendemnul \u0219i sub \u00eendrumarea lui Mihai R\u0103dulescu, \u00een scrieri pentru “iubitorii de sinceritate \u0219i gl\u0103suire frumoas\u0103”. \u00cen semn de apreciere, o nou\u0103 raz\u0103 de soare li s-a al\u0103turat celor deja desenate.<\/strong><\/p>\n

– Dac\u0103 vrei, \u00ee\u021bi pot aduce \u0219i eu un exemplu de ‘gl\u0103suire frumoas\u0103’, cit\u00e2nd-o pe doamna editoare Mihaela. Ce minunat a spus, referindu-se la titlul unui roman special \u0219i deosebit: “‘Hiroshige, soarele meu’ sun\u0103 ca un vers dintr-un poem “\u2026<\/em>(29)<\/strong><\/p>\n

– Nu \u00een fiecare zi po\u021bi citi o povestire \u00een care \u00ee\u0219i dau \u00eent\u00e2lnire dou\u0103 crea\u021bii \u0219i doi arti\u0219ti – un fabulos pictor japonez, Ando Hiroshige, \u0219i un scriitor pentru care arta \u00eensemna \u00een primul r\u00e2nd tr\u0103ire.<\/strong><\/p>\n

\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0 – La fel simt \u0219i eu! a replicat imediat t\u00e2n\u0103rul artist \u00een devenire, dup\u0103 care mi-a m\u0103rturisit u\u0219or \u00eencurcat: Tare mult mi-a\u0219 dori ca Soarele desenat de mine s\u0103 inspire cuvinte la fel de frumoase\u2026<\/strong><\/p>\n

– M\u0103 duce g\u00e2ndul la minunatul roman al domnului R\u0103dulescu despre pictorul Hrandt Avachian. Dup\u0103 citirea c\u0103r\u021bii – portret al unui om dar \u0219i al unui secol, nu po\u021bi s\u0103 nu exclami: “aceasta este lec\u021bia unui pictor, transmis\u0103 de un scriitor!”<\/em>(30)\u00a0 Ca s\u0103 revin la dorin\u021ba ta, cred c\u0103 ne-ar putea ajuta un scriitor profesionist. N-ar strica s\u0103-i facem o vizit\u0103 domnului Bedros Horasangian\u2026<\/strong><\/p>\n

– Am s\u0103-l caut negre\u0219it, mai ales c\u0103 acest prieten al domnului R\u0103dulescu este foarte u\u0219or de g\u0103sit. Din propriile-i m\u0103rturisiri f\u0103cute pe net \u0219tiu c\u0103 “actualmente tr\u0103ie\u0219te sub nume propriu \u00een Bucure\u0219ti”\u0219i public\u0103, sub acela\u0219i nume, scrieri pe cele mai variate teme \u0219i subiecte.<\/strong><\/p>\n

– Cineva care m\u0103rturise\u0219te c\u0103“Nu chiar totul e mit pe lumea asta \u0219i, cu ajutorul lui Dumnezeu, via\u021ba merit\u0103 tr\u0103it\u0103 cu senin\u0103tate superioar\u0103”<\/em>(31) va \u0219ti s\u0103 scrie ca nimeni altul despre magnoliile Bucure\u0219tiului, dar \u0219i despre soarele t\u0103u, am tras concluzia de rigoare.<\/strong><\/p>\n

Dup\u0103 ce domnul Bedros, \u0219i eu, \u0219i Paul ne-am primit ‘locul’ cuvenit, talentatul meu prieten mi-a \u00eentins foarte m\u00e2ndru rezultatul str\u0103daniilor sale:<\/strong><\/p>\n

\u00a0– Ce spui de Soarele prieteniei? \u00ce\u021bi place cum a ie\u0219it?<\/strong><\/p>\n

Privind desenul copil\u0103resc am \u00een\u021beles de ce se spune c\u0103 o imagine valoreaz\u0103 c\u00e2t o mie de cuvinte. I-am mul\u021bumit prietenului meu de n\u0103dejde, g\u00e2ndindu-m\u0103 cum l-a\u0219 putea r\u0103spl\u0103ti pentru ajutorul primit. Mi-a r\u0103spuns deschis \u0219i f\u0103r\u0103 ocoli\u0219uri:<\/strong><\/p>\n

\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0 – Dac\u0103 tot vrei s\u0103-mi faci un dar, mi-ar place s\u0103-mi spui o poveste de pe meleagurile unde tr\u0103ie\u0219ti.<\/strong><\/p>\n

Atunci mi-am amintit de o istorisire auzit\u0103 de la un ghid amator, \u00eendr\u0103gostit peste m\u0103sur\u0103 de Ora\u0219ul Sf\u00e2nt; acesta o ‘primise \u00een dar’ de la actualul pre\u0219edinte al statului Israel, Shimon Peres, pe vremea c\u00e2nd f\u0103cea parte din cercul acestuia de consilieri, ca lucr\u0103tor al armatei.<\/strong><\/p>\n

– Ascult\u0103 cu aten\u021bie! Pe o str\u0103du\u021b\u0103 \u00eengust\u0103 din Ierusalim mergeau doi prieteni; la c\u00e2\u021biva pa\u0219i \u00een fa\u021ba lor mergea un necunoscut. Dup\u0103 o vreme unul din prieteni \u00eei spuse celuilalt: – S\u0103 \u0219tii c\u0103 str\u0103inul dinaintea noastr\u0103 este un om frumos. – Cum \u021bi-ai dat seama de vreme ce nu-l po\u021bi vedea? – Nimic mai simplu. Am privit cu aten\u021bie fe\u021bele celor ce au trecut prin dreptul s\u0103u, cu care s-a salutat \u0219i a schimbat \u00een treac\u0103t c\u00e2teva cuvinte. Chipurile luminoase ale cunoscu\u021bilor s\u0103i nu m\u0103 pot \u00een\u0219ela \u0219i de aceea \u021bi-o repet, \u00een fa\u021ba noastr\u0103 merge un om cu sufletul frumos!<\/strong><\/p>\n

\"\"<\/a><\/p>\n

\u00cen t\u0103cerea a\u0219ternut\u0103 dintrodat\u0103, semn c\u0103 povestirea mea fusese cu t\u00e2lc, \u00eel puteam auzi din nou pe Boris, citind cu c\u0103ldur\u0103 \u00een glas:<\/strong><\/p>\n

– “<\/em>O ‘enciclopedie ambulant\u0103’ a fost sintagma cu care l-am blagoslovit \u00eentr-una din zile. Cu modestia-i proverbial\u0103, dar \u015fi cu o tent\u0103 de mul\u0163umire ascuns\u0103 de un z\u00e2mbet greu de definit, mi-a replicat: dragul meu, mi-ar trebui cel pu\u0163in \u00eenc\u0103 o via\u0163\u0103 pentru a putea s\u0103 astup g\u0103urile care m\u0103 s\u00e2c\u00e2ie, \u015fi cum via\u0163a este at\u00e2t de frumoas\u0103, nici nu mi-ar strica s\u0103 \u015ftiu c\u0103 voi mai avea parte de \u00eenc\u0103 una.Mereu \u00eencheia orice convorbire cu un cald ‘te a\u015ftept'”.<\/em>(32)<\/strong><\/p>\n

Din privirile lui Boris am \u00een\u021beles c\u0103 escapada mea nu trecuse neobservat\u0103 \u0219i c\u0103 sosise timpul s\u0103-mi reiau rolul neglijat, de ‘vioar\u0103 a doua’. \u00cenainte de a ne desp\u0103r\u021bi, prietenul meu de rang regal mi-a pus o \u00eentrebare peste m\u0103sur\u0103 de ciudat\u0103:<\/strong><\/p>\n

-Ce-ai s\u0103 le spui ne\u00eencrez\u0103torilor, acelora ce se vor \u00eendoi c\u0103 \u00eent\u00e2lnirea voastr\u0103 s-a petrecut cu adev\u0103rat?<\/strong><\/p>\n

Am r\u0103mas pe g\u00e2nduri, f\u0103r\u0103 replic\u0103 \u00een fa\u021ba nea\u0219teptatei provoc\u0103ri. Putea exista vreo urm\u0103 de \u00eendoial\u0103 c\u0103 Soarele prieteniei str\u0103lucise peste ‘conacul lui Radul’, peste \u00eentinderile de ape, deasupra lacul Fundeni?! Ghilimele folosite din bel\u0219ug nu vorbeau oare de la sine, pled\u00e2nd pentru adev\u0103r?!’Faimoasele’ mele citate, erau p\u00e2n\u0103 \u00eentr-at\u00e2t de neconving\u0103toare?!<\/strong><\/p>\n

Cine \u0219tie unde m-ar fi purtat furtunosul meu monolog interior dac\u0103 nu l-a\u0219 fi curmat la timp?Poate c\u0103 exclama\u021biile \u0219i mul\u021bimea semnelor de \u00eentrebare din propriile-mi nedumeriri, \u00eens\u0103\u015fi \u00eentrebarea -‘nevinovat\u0103’, dar cu t\u00e2lc, prin care prietenul meu ocrotitor \u00eencercase s\u0103 m\u0103 preg\u0103teasc\u0103 pentru viitoare confrunt\u0103ri, m-ar fi descump\u0103nit, \u00eemping\u00e2ndu-m\u0103 \u00een cele din urm\u0103 pe panta alunecoas\u0103 \u0219i abrupt\u0103 a \u00eendoielii. Dar niciuna din primejdiile \u00eenchipuite nu s-a adeverit\u2026<\/strong><\/p>\n

B\u0103teau clopotele la biserica ‘Fundenii doamnei’. Glasul lor grav \u0219i profund, destinat p\u0103m\u00e2ntului dar \u015fi cerului, \u00a0mi-a reamintit calea cea dreapt\u0103, bun\u0103 de urmat: “<\/em>\u00centre na\u015ftere \u015fi moarte,\/\u015ftii,\/anii se adun\u0103, m\u0103rgele albe,\/sau negre,\/sau colorate.\/Ca pe m\u0103t\u0103nii,Dumnezeu mereu \u00eei num\u0103r\u0103:\/jum\u0103tate sunt de izb\u00e2nd\u0103\/\u015fi de triumf,\/jum\u0103tate de cump\u0103n\u0103.\/Jum\u0103tate sunt ai inimii tale,\/jum\u0103tate ai inimilor altora.\/Ai lui Dumnezeu, to\u0163i.”<\/em>(33)Norii amenin\u021b\u0103tori ce acoperiser\u0103 pentru c\u00e2teva clipe Soarele prieteniei s-au risipit ca dup\u0103 o ploaie scurt\u0103 de var\u0103.<\/strong><\/p>\n

\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0 ‘Micul meu prin\u021b personal’ ajunsese deja la poarta ‘domeniului’; \u00eenc\u0103 un pas \u0219i avea s\u0103-i treac\u0103 pragul, spre t\u0103r\u00e2mul de unde venise. Ne-am privit lung \u00een semn de r\u0103mas bun \u0219i, \u00een ultimul moment, am hot\u0103r\u00e2t s\u0103-i \u00eemp\u0103rt\u0103\u0219esc r\u0103spunsul c\u00e2nt\u0103rit \u00eendelung:<\/strong><\/p>\n

– Celor ce-\u0219i \u00eenchipuie c\u0103 aceast\u0103 povestire este un simplu exerci\u021biu scriitoricesc, rod al imagina\u021biei mele, am s\u0103 le spun c\u0103 atunci cand se na\u0219te, realitatea e v\u0103zut\u0103 doar de ochii min\u021bii; ca toate cele ‘inchipuite’ s\u0103 se \u00eentrupeze \u00een via\u021ba de zi cu zi, depinde de noi \u0219i de t\u0103ria credin\u021bei pe care o s\u0103dim \u00een fapte. Orice lucru \u00een\u0103l\u021bat \u00een lumea asta a \u00eenceput cu un vis\u2026“Acest adev\u0103r nu se cade uitat nicic\u00e2nd!”,<\/em> mi-au reamintit vorbele domnului profesor.<\/strong><\/p>\n

\u00a0<\/em><\/strong><\/p>\n

Monica Levinger <\/em>\u2013 15 mai 2012<\/em><\/strong><\/p>\n

 <\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

PE MALUL LACULUI FUNDENI Pe Rugul Prieteniei care arde ve\u0219nic, un prinos de recuno\u0219tin\u021b\u0103 \u0219i un omagiu \u00een memoria lui [&hellip<\/p>\n","protected":false},"author":1,"featured_media":0,"comment_status":"closed","ping_status":"closed","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"footnotes":""},"categories":[3],"tags":[],"class_list":["post-5856","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-articole"],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/5856","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/users\/1"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=5856"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/5856\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=5856"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=5856"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=5856"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}