{"id":5883,"date":"2012-05-16T18:00:21","date_gmt":"2012-05-16T18:00:21","guid":{"rendered":"http:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/?p=5883"},"modified":"2012-05-16T18:19:45","modified_gmt":"2012-05-16T18:19:45","slug":"la-200-de-ani-de-la-raptul-basarabiei-%e2%80%93-nicolae-iorga-un-studiu-de-caz1","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/2012\/05\/16\/la-200-de-ani-de-la-raptul-basarabiei-%e2%80%93-nicolae-iorga-un-studiu-de-caz1\/","title":{"rendered":"“La 200 de ani de la Raptul Basarabiei \u2013 Nicolae Iorga \u0219i Ion Antonescu. Un Studiu de Caz realizat pentru Conferin\u021ba Interna\u021bional\u0103 BASARABIA \u2013 1812 de Prof. Univ. Dr. Ghe. Buzatu”"},"content":{"rendered":"

<\/strong>
\n\"\"<\/a><\/p>\n

LA 200 DE ANI DE LA RAPTUL BASARABIEI<\/strong> \u2013<\/strong>
\nNICOLAE IORGA<\/strong>:<\/strong>
\nUN STUDIU DE CAZ<\/strong>[1]<\/a><\/strong><\/p>\n

\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0 de Gh. Buzatu<\/strong><\/p>\n

Studiu prezentat azi la CONFERIN\u021aA \u0218TIIN\u021aIFIC\u0102 INTERNA\u021aIONAL\u0102 Basarabia \u2013 1812. Problem\u0103 na\u0163ional\u0103, implica\u0163ii interna\u0163ionale \/ Bessarabia \u2013 1812. National Problem, International Implications. AGENDA Chisinau \u2013 Iasi, 14 \u2013 16 Mai 2012 \u00bb<\/a><\/strong><\/p>\n

Nenum\u0103rate au fost \u00eemprejur\u0103rile \u015fi considerentele care, \u00een deceniile II-IV ale veacului XX, i-au apropiat pe N. Iorga \u015fi I. Antonescu. Dup\u0103 cum au existat tot at\u00e2tea condi\u0163ii \u015fi temeiuri care, din nefericire, i-au desp\u0103r\u0163it.<\/strong><\/p>\n


\n<\/em><\/strong><\/p>\n

Ceea ce \u00eens\u0103 a r\u0103mas, mai presus dec\u00e2t orice, a fost respectul reciproc fa\u0163\u0103 de propor\u0163iile, \u00een afar\u0103 de orice dubii, ale personalit\u0103\u0163ilor implicate \u00een \u201ejoc\u201d, cum \u015fi fa\u0163\u0103 de cele mai multe dintre laturile activit\u0103\u0163ii lor. Dac\u0103 este adev\u0103rat c\u0103, la un moment dat, Istoricul a intervenit pentru a bloca primirea Generalului \u00een Academia Rom\u00e2n\u0103, fapt pe care acesta l-a re\u0163inut \u00eenver\u015funat pe r\u0103bojul nemul\u0163umirilor sale, el, totu\u015fi, ajuns Conduc\u0103tor al Statului Rom\u00e2n, solicitat de prietenul N. Miclescu, a avizat \u00een 1941 creditele necesare pentru continuarea activit\u0103\u0163ii de traducere \u015fi terminarea tip\u0103ririi \u00een limba francez\u0103 a monumentalei Istorii a Rom\u00e2nilor<\/em> \u00een zece volume din 1936-1939. Trec\u00e2nd peste extrem de numeroase elemente ce pot fi luate \u00een considera\u0163ie, vom re\u0163ine c\u0103, la 7 septembrie 1940, savantul a publicat \u00een cotidianul \u201eUniversul\u201d articolul intitulat simplu Un Minister Antonescu<\/em>, \u00een care-l evoca pe militarul de excep\u0163ie din cursul R\u0103zboiului Unit\u0103\u0163ii Na\u0163ionale din 1916-1919 \u015fi-\u015fi exprima convingerea \u00een privin\u0163a a ceea ce trebuia s\u0103 fie<\/em> \u2013 \u015fi a fost! \u2013 regimul Generalului. Tocmai, av\u00e2nd \u00een vedere acest material, cel mai adesea neglijat, \u00eel reproducem integral:<\/strong><\/p>\n

Un Minister Antonescu<\/em><\/strong><\/p>\n

\u00a0<\/em><\/p>\n

\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0 Regele a numit Pre\u015fedinte de Consiliu pe Generalul Antonescu. Acest nume aminte\u015fte rezisten\u0163a m\u00e2ndriei rom\u00e2ne\u015fti din timpul Marelui R\u0103zboi, sfaturile pe care t\u00e2n\u0103rul colonel de atunci le-a dat ne\u00eenfrico\u015fatului General Presan, apoi severul director al \u015ecoalei de R\u0103zboi, form\u00e2nd ofi\u0163eri pentru lupt\u0103, nu pentru parad\u0103 \u015fi onoruri, pe acela care, \u00een clipa c\u00e2nd armata noastr\u0103 pornea pe calea unei organis\u0103ri gre\u015fite, opunea o concep\u0163ie diametral deosebit\u0103 \u00eentr-un memoriu pe care trebuie c\u00e2ndva s\u0103 \u00eel publice ca s\u0103 se vad\u0103 r\u0103spunderile, pe omul modest care, neput\u00e2nd atinge \u0163inta sa, nu s-a g\u00e2ndit dec\u00e2t s\u0103 se \u00eentoarc\u0103 la datorie, \u00een sf\u00e2r\u015fit pe omul de caracter care n-a cunoscut mijloacele prin care se ajunge mai u\u015for.<\/em><\/strong><\/p>\n

Acesta este Generalul Antonescu pentru noi, afar\u0103 de speran\u0163ele pe care le treze\u015fte marea sa valoare militar\u0103.<\/em><\/strong><\/p>\n

A \u00eencerca s\u0103 se fac\u0103 din el, pentru nedreptatea pe care a suferit-o, \u015feful unei revolu\u0163ii \u00een favoarea unei singure grup\u0103ri politice <\/em>[Mi\u015fcarea Legionar\u0103], \u00een momentul c\u00e2nd se cere solidaritatea rom\u00e2neasc\u0103, e mai mult dec\u00e2t o gre\u015feal\u0103.<\/em><\/strong><\/p>\n

Generalul Antonescu nu poate primi acest rol. <\/em><\/strong><\/p>\n

\u015ei, dup\u0103 cum se \u015ftie, Generalul Antonescu n-a primit \u201erolul\u201d despre care a f\u0103cut vorbire N. Iorga. Desigur, \u00een prima etap\u0103 a guvern\u0103rii sale (septembrie 1940 \u2013 ianuarie 1941), Antonescu a cooperat cu legionarii. Dar nu \u015fi la crimele acestora, c\u0103rora, mai cu seam\u0103 la 26-28 noiembrie 1940, le-au c\u0103zut victime zeci de personalit\u0103\u0163i, \u00een primul r\u00e2nd N. Iorga \u00eensu\u015fi. Pentru toate cele \u00eent\u00e2mplate, care au amplificat tragedia Rom\u00e2niei dup\u0103 pr\u0103bu\u015firea grani\u0163elor \u00een iunie \u2013 septembrie 1940, se poate stabili indiscutabil responsabilitatea guvernului I. Antonescu \u2013 Horia Sima, dar nu \u015fi una personal\u0103, a Generalului. Este adev\u0103rat c\u0103 Generalul, \u00een ce-l prive\u015fte, a f\u0103g\u0103duit c\u0103 avea s\u0103 se preocupe de aflarea \u015fi pedepsirea responsabililor asasinatului. Obiective irealizabile, \u00een condi\u0163iile r\u0103zboiului mondial; ca \u015fi ulterior. Dar, \u00een acela\u015fi timp, nu se poate neglija c\u0103, \u00een \u015fedin\u0163a din 28 noiembrie 1940 a Cabinetului, Ion Antonescu a declarat categoric c\u0103 el nu putea tolera \u201ecrimele ordinare\u201d, fiind decis s\u0103 se \u201eretrag\u0103\u201d. Iar c\u00e2nd la Pre\u015fedin\u0163ia Consiliului de Mini\u015ftri a sosit, \u00een diminea\u0163a de 28 noiembrie 1940, \u015ftirea uciderii lui N. Iorga, I. Antonescu \u2013 dup\u0103 ce \u00een seara precedent\u0103 \u00eel avertizase pe Horia Sima s\u0103 vegheze ca istoricului, r\u0103pit de \u201enecunoscu\u0163i\u201d de la domiciliul s\u0103u din Sinaia, s\u0103 nu i se \u00eent\u00e2mple ceva \u2013 a fost \u201efoarte impresionat \u015fi numai r\u0103spunderea ce avea de viitorul \u0163\u0103rii l-a \u00eempiedicat \u2013 relateaz\u0103 fostul ministru N. Mare\u015f \u2013 de a p\u0103r\u0103si conducerea Statului (subl. ns.)\u201d. Din c\u00e2te \u015ftim, a fost primul avertisment categoric dat de Antonescu \u00een sensul c\u0103 divor\u0163ul de legionari, survenit \u00een practic\u0103 abia urma rebeliunii din 21-23 ianuarie 1941, avea cu obligativitate s\u0103 se produc\u0103.<\/strong><\/p>\n

Pe de alt\u0103 parte, prea pu\u0163in se cunoa\u015fte c\u0103, \u00een anul 1941, Ion Antonescu a preg\u0103tit pentru tipar edi\u0163ia a II-a a micro-sintezei Rom\u00e2nii. Originea, trecutul, sacrificiile \u015fi drepturile lor<\/em>. Pentru cea dint\u00e2i edi\u0163ie, ap\u0103rut\u0103 \u00een 1919, autorul beneficiase de concursul lui N. Iorga, fapt pe care l-a men\u0163ionat \u00een Postfa\u0163a <\/em>lucr\u0103rii. Edi\u0163ia din 1941 beneficia, \u00een raport cu evenimentele petrecute \u00een r\u0103stimp, de o nou\u0103 Prefa\u0163\u0103<\/em>, \u00een care autorul \u00ee\u015fi motiva decizia \u015fi explica transform\u0103rile (\u00een fapt, adaosurile) operate. Din motive lesne de \u00een\u0163eles, prefer\u0103m s\u0103 apel\u0103m nemijlocit la textul inedit:<\/strong><\/p>\n

\u00a0Prefa\u0163\u0103 la a 2-a edi\u0163ie<\/em><\/strong><\/p>\n

\u00cen vremuri at\u00e2t de grele pentru \u0162ara \u015fi Poporul Rom\u00e2nesc, am hot\u0103r\u00e2t retip\u0103rirea acestei lucr\u0103ri care, \u00een 1919, a constituit o sintez\u0103 a revendic\u0103rilor noastre na\u0163ionale.<\/em><\/strong><\/p>\n

Cu toate angajamentele formale ale alia\u0163ilor de atunci, numai parte din aceste revendic\u0103ri au fost realizate prin Tratatele de Pace care au urmat R\u0103zboiului din 1914-19.<\/em><\/strong><\/p>\n

Arbitrajul de la Wiena <\/em>(sic!) 1940 a reactualizat problema, deschiz\u00e2nd o ran\u0103 ce nu se \u00eencheiase definitiv, cu toat\u0103 bog\u0103\u0163ia \u015fi m\u0103rimea de jertfe care au s\u00e2ngerat na\u0163iunea \u00een R\u0103zboiul pentru \u00centregire.<\/em><\/strong><\/p>\n

Lucrarea apare rev\u0103zut\u0103 \u015fi completat\u0103 pentru a fi \u00eentr-adev\u0103r util\u0103 cercet\u0103torului actual.<\/em><\/strong><\/p>\n

Un capitol special asupra Rom\u00e2nilor de peste hotare \u00eentrege\u015fte lucrarea.<\/em><\/strong><\/p>\n

Pentru to\u0163i acei care se intereseaz\u0103 de problema sfintelor noastre drepturi, cump\u0103r\u00e2nd aceast\u0103 carte, \u0163in s\u0103 se \u015ftie c\u0103 toate veniturile rezultate din v\u00e2nzarea ei vor servi pentru hr\u0103nirea copiilor s\u0103raci \u015fi refacerea bisericilor d\u0103r\u00e2mate de cutremur.<\/em><\/strong><\/p>\n

COPIII \u015fi CREDIN\u0162A asigur\u0103 viitorul \u015fi eternitatea neamul. Lor s\u0103 le d\u0103m totul.<\/em><\/strong><\/p>\n

MARE\u015eAL ANTONESCU<\/em><\/strong><\/p>\n

\u00a0<\/em><\/p>\n

S\u0103 mai re\u0163inem c\u0103 Mare\u015falul a stabilit drept motto<\/em> la Prefa\u0163a<\/em> din 1941 c\u00e2teva din excep\u0163ionalele sale \u00eendemnuri<\/em> desprinse din Apelul \u201eC\u0103tre Rom\u00e2ni\u201d, datat 26 februarie 1941, mai precis:<\/strong><\/p>\n

Eu m-am \u00eenclinat \u00een fa\u0163a unei situa\u0163ii g\u0103site.<\/em><\/strong><\/p>\n

\u00cempreun\u0103 cu poporul, nu am acceptat-o ca definitiv\u0103 \u015fi nu o vom accepta niciodat\u0103.<\/em><\/strong><\/p>\n

Nu va fi lini\u015fte \u00een acest col\u0163 al Europei \u015fi nu va fi dreptate adev\u0103rat\u0103 \u00een lume c\u00e2t nu se va face sau nu-\u015fi va face dreptate poporul rom\u00e2nesc. \u015ei se va face.<\/em><\/strong><\/p>\n

Acest lucru \u00eel afirm\u0103 prin mine \u015fi odat\u0103 cu mine to\u0163i acei care au vie\u0163i de jertfit.<\/em><\/strong><\/p>\n

\u2026\u2026\u2026\u2026\u2026\u2026\u2026\u2026\u2026\u2026\u2026\u2026\u2026\u2026\u2026\u2026\u2026\u2026\u2026\u2026\u2026\u2026\u2026\u2026\u2026\u2026\u2026\u2026\u2026\u2026\u2026.<\/em><\/strong><\/p>\n

\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0 Popor rom\u00e2n, por\u0163ile veacurilor \u015fi drumurile drepturilor \u00ee\u0163i stau deschise, dac\u0103 \u015ftii s\u0103 dovede\u015fte \u00eent\u00e2i prietenilor \u015fi apoi du\u015fmanilor c\u0103 e\u015fti \u00een stare s\u0103-\u0163i st\u0103p\u00e2ne\u015fti destinul.<\/em><\/strong><\/p>\n

Din motive \u015fi \u00een \u00eemprejur\u0103ri asupra c\u0103rora vom reveni, reeditarea Rom\u00e2nilor<\/em> s-a am\u00e2nat pentru anul 1944, iar, atunci, Mare\u015falul va renun\u0163a definitiv.<\/strong><\/p>\n

***<\/strong><\/p>\n

\u00cenainte \u00eenc\u0103 de-a fi implicat \u0163ara \u00een conflagra\u0163ia mondial\u0103 din 1939-1945, Ion Antonescu n-a manifestat vreun dubiu, dup\u0103 ce legase Rom\u00e2nia de Pactul Tripartit, cum c\u0103 r\u0103zboiul \u00een perspectiv\u0103 ar fi lipsit de \u015fanse. Dimpotriv\u0103. Iat\u0103-l, a\u015fadar, pe proasp\u0103tul premier \u015fi Conduc\u0103tor al Statului rom\u00e2n revenind la Bucure\u015fti dup\u0103 prima vizit\u0103 ce i-a f\u0103cut lui Adolf Hitler la Berlin, unde parafase aderarea Rom\u00e2niei la Axa<\/em> Berlin-Roma-Tokyo, declar\u00e2nd la 25 noiembrie 1940 pe peronul G\u0103rii de Nord: \u201eRom\u00e2nia va merge la biruin\u0163\u0103. Rom\u00e2nia va avea drepturile ei<\/em> (subl. ns.)\u201d. Dup\u0103 declan\u015farea R\u0103zboiului Sf\u00e2nt la 22 iunie 1941, \u00een tab\u0103ra Germaniei, \u015fi \u00een urma succeselor \u00eenregistrate mai ales \u00een primul an al ostilit\u0103\u0163ilor pe Frontul de Est, credin\u0163a lui Antonescu \u00een victorie a sporit, chiar s-a transformat \u00een convingere. Este adev\u0103rat c\u0103 evolu\u0163ia \u00een continuare a evenimentelor, cu reversul lor dup\u0103 19-20 noiembrie 1942 la Stalingrad, avea s\u0103-l determine pe Mare\u015fal, uneori, s\u0103 fac\u0103 considera\u0163ii ambigui \u00een privin\u0163a \u015fanselor. Dar, ca element determinant, optimismul nu l-a p\u0103r\u0103sit nici un moment. Poate c\u0103 de aici a rezultat \u015fi decizia lui de-a r\u0103m\u00e2ne aliat al lui Hitler p\u00e2n\u0103 la sf\u00e2r\u015fit. Chiar \u00een seara de 22 august 1944, primindu-l pe liderul na\u0163ional-\u0163\u0103r\u0103nist Ion Mihalache, Mare\u015falul a admis c\u0103 nu mai credea \u201ede mult\u201d \u00een victoria Germaniei, dar, pentru a \u00eenf\u0103ptui volte-face<\/em>-ul, considera ca fiind absolut necesare din partea anglo-americanilor \u201egaran\u0163ii\u201d pentru viitorul Rom\u00e2niei. Nefiind cazul, a\u015fa se explic\u0103 de ce, \u00een ceasurile imediat urm\u0103toare, Antonescu n-a acceptat vreo \u201emi\u015fcare \u00een front\u201d, lucru pe care i l-a comunicat Regelui Mihai I \u00een cursul ultimei \u00eentrevederi, decisive, din dup\u0103-amiaza de 23 august 1944. \u00cen context, cum se \u015ftie, \u00eens\u0103 a\u015fa cum avertizase Antonescu, cotitura Bucure\u015ftilor n-a salvat Rom\u00e2nia. Din contra, cu \u015fi, mai ales, f\u0103r\u0103 Mare\u015fal, catastrofa Rom\u00e2niei s-a precipitat chiar atunci, prin lovitura de stat, care s-a limitat \u00een esen\u0163\u0103 la demiterea \u015fi \u00eencarcerarea principalilor reprezentan\u0163i ai regimului antonescian. Pentru Rom\u00e2nia, \u00eens\u0103, n-a rezultat vreun avantaj, \u00een afar\u0103 de ocupa\u0163ie, r\u0103\u015fluiri teritoriale, imense datorii de r\u0103zboi, teroare \u015fi, mai cu seam\u0103, comunismul asiatic de import sub \u015fenilele tancurilor ro\u015fii.<\/strong><\/p>\n

P\u00e2n\u0103 atunci, Antonescu, \u00eencrez\u0103tor \u00een victorie, nu s-a dovedit nicicum un idealist, fiind mai degrab\u0103 un lider realist, chiar oportunist. Un document recent descoperit atest\u0103 o perspectiv\u0103 extraordinar\u0103 \u015fi categoric\u0103 pentru a-i deslu\u015fi pozi\u0163ia. Ne referim la scrisoarea inedit\u0103 adresat\u0103 de I. Antonescu ata\u015fatului militar german la Bucure\u015fti, Alfred Gerstenberg, la 26 noiembrie 1942. \u00cen documentul respectiv, dup\u0103 ce, printr-o interven\u0163ie personal\u0103 de excep\u0163ie pe textul dactilografiat, Mare\u015falul a fixat \u00een chip esen\u0163ial rolul \u015fi locul \u0163\u0103rii \u00een r\u0103zboiul statelor Axei<\/em> \u2013 consider\u00e2nd Rom\u00e2nia \u201eCEL MAI MARE DIN CEI MICI DIN AX\u0102\u201d<\/em> \u2013 sublinia: \u201e\u2026 Cred c\u0103 nu m\u0103 \u00een\u015fel \u00een credin\u0163a ce am c\u0103 vom smulge, dup\u0103 lupte grele, victoria <\/em>(subl. ns.), oricare ar fi greut\u0103\u0163ile prin care trecem \u00eempreun\u0103 cu cei mari din <\/em>Ax\u0103, cu care avem acelea\u015fi idealuri \u015fi riscuri\u201d<\/em>. A fost remarcabil \u00eens\u0103 c\u0103, totodat\u0103, Mare\u015falul Antonescu n-a ezitat s\u0103-i comunice ata\u015fatului Reichului la Bucure\u015fti \u015fi rezervele sale, sub aceast\u0103 form\u0103: \u201eSunt \u00eens\u0103 convins c\u0103, dac\u0103 sondele \u015fi rafin\u0103riile rom\u00e2ne\u015fti ar fi distruse chiar par\u0163ial, vom pierde r\u0103zboiul oric\u00e2t de genial\u0103 este conducerea german\u0103 \u015fi oric\u00e2t de mare este <\/em>[sunt] bravura, tenacitatea, preg\u0103tirea, organizarea, energia \u015fi puterea poporului \u015fi armatei germane, \u00een fa\u0163a c\u0103rora \u015fi eu, ca \u015fi to\u0163i, m\u0103 \u00eenclin cu admira\u0163ie\u201d<\/em>. Dup\u0103 cum s-a stabilit, nemaifiind necesar s\u0103 revenim, petrolul nu a putut fi ap\u0103rat, soarta Rom\u00e2niei \u015fi a alia\u0163ilor ei \u2013 periclitat\u0103, iar catastrofa Axei<\/em> \u2013 inevitabilul \u00een viziunea lui Antonescu \u2013 nu a mai \u00eent\u00e2rziat mult timp!<\/strong><\/p>\n

Dependent, a\u015fadar, de victoria Axei<\/em> \u00een r\u0103zboi, Mare\u015falul Antonescu nu a reu\u015fit s\u0103-\u015fi domine cunoscutele-i patimi \u015fi orgoliul nem\u0103surat. Din postura sa de lider militar \u015fi politic, el ajunse s\u0103 nu-i mai fie, pur \u015fi simplu, indiferent modul \u00een care avea s\u0103 fie prezentat posterit\u0103\u0163ii. De altfel, Antonescu avea la \u00eendem\u00e2n\u0103 propria-i experien\u0163\u0103. \u015ei anume c\u0103, \u00een cursul anilor 1916-1919, ca \u015fef al Biroului Opera\u0163ii al Marelui Cartier General Rom\u00e2n, el avusese un rol adeseori determinant \u00een proiectarea \u015fi executarea ac\u0163iunilor, dar, atunci \u015fi \u00eendeosebi dup\u0103 r\u0103zboi, gloria a revenit (dac\u0103 nu cumva \u015fi-au asumat-o!) \u015fefii s\u0103i: Constantin Prezan, Al. Averescu \u015f.a. \u00cen acest context, trebuie avut \u00een vedere c\u0103 \u00een 1941-1942 colec\u0163ia oficial\u0103 a Istoricului<\/em> campaniei din 1916-1919 demarase (fiind deja editate primele trei volume), iar, \u00een paginile masivei lucr\u0103ri, rosturile ofi\u0163erului de odinioar\u0103 nu au fost puse \u00een eviden\u0163\u0103 dincolo de zona penumbrelor. Or, de aceast\u0103 dat\u0103, \u00een cazul R\u0103zboiului din R\u0103s\u0103rit, \u00een care evident Antonescu avusese rolul hot\u0103r\u00e2tor \u00een toate privin\u0163ele (planificare, declan\u015fare \u015fi execu\u0163ie), lucrurile nu aveau cum, \u015fi nu trebuiau, s\u0103 se mai repete. \u00cen fond, de la un cap\u0103t la altul, noul r\u0103zboi pentru Rom\u00e2nia Mare, purtat \u2013 este adev\u0103rat, precum \u015fi la 1916-1918 \u2013 de o Rom\u00e2nie Mic\u0103, era \u00eentr-o m\u0103sur\u0103 \u015fi al s\u0103u \u2026 Se \u00een\u0163elege ce propor\u0163ii c\u0103p\u0103ta acest aspect \u00een imagina\u0163ia \u015fi \u00een comportamentul Mare\u015falului, pentru el, care \u2013 oric\u00e2nd \u015fi oriunde \u2013 obi\u015fnuia s\u0103 vorbeasc\u0103 despre sine exclusiv la persoana a III-a!<\/strong><\/p>\n

Am socotit necesare aceste considera\u0163ii, cel pu\u0163in pentru a afla sensul deciziei Mare\u015falului Antonescu de-a se trece, dup\u0103 modelul existent pentru primul r\u0103zboi mondial, la elaborarea unui istoric al campaniei declan\u015fate la 22 iunie 1941. Sub acest aspect, preparativele s-au desf\u0103\u015furat rapid \u015fi, \u00eentr-o privin\u0163\u0103, eficient. Avem \u00een vedere faptul c\u0103, deja \u00een luna octombrie 1942, la solicitarea expres\u0103 a Mare\u015falului, s-a trecut la \u00eentocmirea Istoricului campaniei din Est<\/em>. S-a prev\u0103zut ca \u201eprima redactare\u201d s\u0103 se termine la 31 decembrie acela\u015fi an, urm\u00e2nd ca textul definitiv s\u0103 fie predat \u00een ianuarie 1943. Dup\u0103 numai un an de zile, \u00een ianuarie 1944, s-a raportat c\u0103 \u201eredactarea definitiv\u0103\u201d se \u00eencheiase, rezult\u00e2nd volumul Rom\u00e2nia \u015fi expansiunea ruseasc\u0103. Armata Rom\u00e2n\u0103 \u00een r\u0103zboiul contra bol\u015fevismului<\/em>. \u00cen raport cu obiectivele istoriografice asumate, colaboratorii Cabinetului Militar \u015fi ai Serviciului Istoric al MStM-ului au organizat, bine\u00een\u0163eles, materialul arhivistic disponibil \u015fi, concomitent, au preg\u0103tit conferin\u0163e \u015fi diverse bro\u015furi, ca forme ale unei valorific\u0103ri \u2026 anticipate a operei finisate.<\/strong><\/p>\n

Pe parcurs, Mare\u015falul Antonescu a avut meritul de-a repune pe tapet \u2013 aten\u0163ionat fiind de membrii Cabinetului Militar, \u00een spe\u0163\u0103 de maiorul Eugen Niculescu \u2013 problema Istoricului campaniei din 1916-1919<\/em>. Pe bun\u0103 dreptate, era inacceptabil ca Istoricul<\/em> campaniei \u00een plin\u0103 desf\u0103\u015furare (\u00een Est) s\u0103 devanseze \u00een vreun fel proiectul aflat pe rol. Concluzia nu putea fi dec\u00e2t una singur\u0103: Intensificarea eforturilor pentru definitivarea volumelor restante (IV-VI) ale Istoricului<\/em> consacrate Marelui R\u0103zboi din 1916-1919. De unde au rezultat ini\u0163iativele \u015fi deciziile reflectate \u015fi, deopotriv\u0103, concretizate \u00een documentele, mai precis:<\/strong><\/p>\n

1) Conform\u00e2ndu-se ordinului Mare\u015falului Antonescu, maiorul adjutant Eugen Niculescu, dup\u0103 ce s-a interesat la Serviciul Istoric al MStM, a prezentat Conduc\u0103torului Statului dou\u0103 referate ale fostului \u015fef al Biroului Opera\u0163ii al Marelui Cartier General de odinioar\u0103 (nimeni altul dec\u00e2t lt. col. Ion Antonescu!) relativ la declinarea r\u0103spunderii Armatei a II-a Rom\u00e2ne (a generalului Alexandru Averescu) de-a angaja b\u0103t\u0103lia cu inamicul \u00een iulie-august 1917. La 20 februarie 1942, direct pe text, Antonescu a apreciat c\u0103 \u201enu sunt acestea actele pe care le cer\u201d, ele urm\u00e2nd \u201es\u0103 se g\u0103seasc\u0103 \u00een arhivele mele [ale Mare\u015falului] sau la [Serviciul] Istoric\u201d.<\/strong><\/p>\n

2) Drept urmare, acela\u015fi Eugen Niculescu a \u00eenaintat Mare\u015falului Antonescu o alt\u0103 Not\u0103 ce trimitea la urm\u0103toarele documente: a) Raportul nr. 1 807 din 1 august 1917 al Armatei a II-a; b) Ordinul confiden\u0163ial nr. 2 854 din 6 august 1917 al Marelui Cartier General, semnat de generalul Constantin Prezan, dar \u00eentocmit de lt. col. I. Antonescu. Mare\u015falul, prin rezolu\u0163ia sa, a admis c\u0103 \u201eeste ceva dar nu totul\u201d.<\/strong><\/p>\n

3) \u00cen urma cercet\u0103rilor efectuate, la 26 februarie 1942 a rezultat Nota maiorului adjutant Eugen Niculescu care \u2013 tot la ordinul Mare\u015falului \u2013 stabilea obiectivele concrete \u00een definitivarea Istoricului campaniei din 1916-1919<\/em> \u015fi departajarea volumelor restante (IV-V-VI), cu recomandarea de-a se lua m\u0103suri \u201e\u00een cel mai scurt timp\u201d pentru a se dep\u0103\u015fi stadiul \u015fi ritmul existent de \u201e\u00eencetineal\u0103 at\u00e2t de mare\u201d.<\/strong><\/p>\n

4) \u00cen sf\u00e2r\u015fit, la 27 februarie 1942, Eugen Niculescu a transmis direct Serviciului Istoric al MStM adresa Cabinetului Militar prin care prindeau via\u0163\u0103 dispozi\u0163iile Mare\u015falului relativ la Istoricul campaniei din 1916-1919<\/em>.<\/strong><\/p>\n

Este \u00eens\u0103 iluzoriu s\u0103 admitem c\u0103, \u00een felul acesta, problema se \u00eencheiase cu adev\u0103rat. \u00cen baza dispozi\u0163iilor Mare\u015falului Antonescu, lt. col. R. Dumitrescu, de la Serviciul Istoric al MStM, a \u00eentocmit \u00een perioada urm\u0103toare un amplu \u015fi temeinic Dosar cuprinz\u00e2nd ordine de zi \u015fi referate ale Marelui Cartier General c\u0103tre Armata a II-a (mai \u2013 noiembrie 1917<\/em>, un document complet, care a\u015fteapt\u0103 \u00eenc\u0103 a fi cercetat \u015fi valorificat de istoricii militari.<\/strong><\/p>\n

\u00cen ceea ce-l prive\u015fte pe Mare\u015falul Antonescu, acesta se impusese \u2013 dup\u0103 cum am relevat dintru \u00eenceput \u2013 drept un istoric \u015fi comentator avizat al campaniei din 1916-1919, rezerv\u00e2ndu-i un spa\u0163iu \u015fi o semnifica\u0163ie adecvat\u0103 \u00een men\u0163ionata micro-sintez\u0103 din 1919 Rom\u00e2nii. Origina, trecutul, sacrificiile \u015fi drepturile lor<\/em>, elaborat\u0103 dup\u0103 consultarea (poate \u015fi la \u00eendemnul) ne\u00eentrecutului N. Iorga. Dup\u0103 cum se \u015ftie, edi\u0163ia a II-a, preg\u0103tit\u0103 de Mare\u015fal pentru condi\u0163iile specifice din 1941, a am\u00e2nat-o, din motive necunoscute. Va relua proiectul peste trei ani, dar, pe coperta acelei edi\u0163ii, Mare\u015falul a consemnat la 20 mai 1944: \u201eEste actual\u0103 dar NU este politic a o republica<\/em> (subl. lui I. A.)\u201d.<\/strong><\/p>\n

***<\/strong><\/p>\n

\u00a0Fapt cu totul semnificativ, N. Iorga \u015fi I. Antonescu s-au mai \u201e\u00eent\u00e2lnit\u201d \u00eentr-un r\u00e2nd \u00een privin\u0163a unei probleme fundamentale a Rom\u00e2niei Mari: pr\u0103bu\u015firea construc\u0163iei din 1918 \u015fi necesitatea absolut\u0103 a refacerii ei grabnice. Antonescu a ales calea r\u0103zboiului, purtat al\u0103turi de Germania dup\u0103 22 iunie 1941 \u015fi care, p\u00e2n\u0103 la cap\u0103t, la 23 august 1944, a avut un caracter\u00a0 drept. Istoricul, asasinat \u00een noiembrie 1940, nu avea cum s\u0103 se pronun\u0163e asupra deciziei lui Antonescu. Avem \u00eens\u0103 convingerea c\u0103 N. Iorga, \u0163in\u00e2nd seama de scopul ac\u0163iunii \u00een Est, nu avea s\u0103 resping\u0103 drumul urmat, mai ales c\u0103, de \u00eendat\u0103 dup\u0103 notele ultimative ale lui V. M. Molotov din 26-27 iunie 1940, el a observat \u2013 \u00eentr-un adagiu \u2013 singurul introdus atunci \u2013 al microsintezei Adev\u0103rul asupra trecutului \u015fi prezentului Basarabiei<\/em>, publicat\u0103 pe atunci \u00een rom\u00e2ne\u015fte (dup\u0103 versiunea francez\u0103 din 1922) \u2013 c\u0103 partea de \u0163ar\u0103 ocupat\u0103 de URSS reprezenta \u201e\u201eun teritoriu de istorie na\u0163ional\u0103 \u015fi de drept na\u0163ional\u201d \u015fi care, net\u0103g\u0103duit, urma a fi reluat la \u201ecel dint\u00e2i prilej favorabil\u201d[2]<\/a>. \u00cen concluzie, am putea discuta despre un proiect e\u015fuat? Nicidecum, mai ales c\u0103, dup\u0103 1989, Rom\u00e2nii \u2026<\/em> lui Ion Antonescu s-au bucurat de nenum\u0103rate edi\u0163ii \u015fi de o binemeritat\u0103 pre\u0163uire din partea speciali\u015ftilor. \u00cens\u0103, mai presus de orice, r\u0103m\u00e2n paginile de istorie privind destinele celor dou\u0103 personalit\u0103\u0163i de anvergur\u0103 \u2013 trecute \u00een condi\u0163ii din cele mai tragice \u00een r\u00e2ndul \u201eoamenilor cari au fost\u201d \u2013 Nicolae Iorga \u015fi Ion Antonescu.<\/strong><\/p>\n

 <\/p>\n

***<\/p>\n

\u00cen esen\u0163\u0103, oameni de stat \u015fi militari de elit\u0103, scriitori \u015fi diploma\u0163i, istorici \u015fi geopoliticieni, ziari\u015fti de imens prestigiu \u015fi autoritate, dintre care-i re\u0163in \u00een prima ordine pe M. Eminescu \u015fi N. Iorga, pe M. Kog\u0103lniceanu, I. I. C. Br\u0103tianu \u015fi N. Titulescu, pe S. Mehedin\u0163i, Pamfil \u015eeicaru, Emil Cioran sau pe Mare\u015falul Antonescu, s-au exprimat adeseori \u015fi \u00een mod categoric \u00een sensul c\u0103, pentru ultimele trei veacuri ale istoriei na\u0163ionale, a func\u0163ionat cu putere de lege acest blestem neiert\u0103tor \u00een privin\u0163a pozi\u0163iei noastre geopolitice:<\/strong><\/p>\n

\u00a0<\/strong><\/p>\n

Rom\u00e2nii \u015fi Rom\u00e2nia s-au aflat<\/strong><\/p>\n

\u201eprea aproape de Rusia \u015fi prea departe de Dumnezeu\u201d!<\/strong><\/p>\n

 <\/p>\n

Aceast\u0103 situa\u0163ie geopolitic\u0103 a stat \u2013 cine mai pune la \u00eendoial\u0103 faptul? \u2013 la temeiul at\u00e2tor dezastre din trecutul nostru, mai cum seam\u0103 \u00een 1812, 1940, 1944 \u2026 Astfel, conchidem, c\u0103 sesiunea noastr\u0103, nefiind una aniversar\u0103, este\u00a0 consacrat\u0103 analizei dezastrelor men\u0163ionate \u00een consecin\u0163\u0103, \u015fi nu numai, asupra originilor, desf\u0103\u015fur\u0103rii \u015fi urm\u0103rilor lor, pe termen scurt ori de durat\u0103. Revin \u00een aten\u0163ie \u015fi aspectele fond\u0103rii Rom\u00e2niei Mari, men\u0163inerea, consolidarea \u015fi, apoi, pr\u0103bu\u015firea ei \u00een 1940 \u015fi 1944, dup\u0103 cum \u015fi perspectivele actuale ori de m\u00e2ine, dac\u0103 acestea, realmente, mai pot\/ori merit\u0103 a mai fi luate \u00een considera\u0163ie? S\u0103 re\u0163inem c\u0103, indiferent de solu\u0163iile avansate, trebuie a se avea \u00een vedere revenirea \u201eacas\u0103\u201d a provinciilor noastre istorice!<\/strong><\/p>\n

Nu spun o noutate c\u0103, \u00een toate aceste probleme, str\u0103lucitul nostru polihistor N. Iorga s-a \u00eent\u00e2lnit \u2013 de fel \u00eent\u00e2mpl\u0103tor! \u2013 cu Ion Antonescu \u2026\u00a0 \u00centre altele, cel dint\u00e2i, \u00een lucrarea Adev\u0103rul asupra trecutului \u015fi prezentului Basarabiei<\/em>, retip\u0103rit\u0103 \u00een urma notelor ultimative ale lui V. M. Molotov din 26-27 iunie 1940, a observat dup\u0103 cum am constatat \u2013 \u00eentr-un adagiu de obicei ignorat \u2013 c\u0103 partea Rom\u00e2niei ocupat\u0103 de U.R.S.S. reprezenta \u201eun teritoriu de istorie na\u0163ional\u0103 \u015fi de drept na\u0163ional\u201d, care, net\u0103g\u0103duit, urma a fi \u2026 \u201ereluat la cel dint\u00e2i prilej favorabil\u201d!<\/strong><\/p>\n

Acel prilej favorabil avea s\u0103 intervin\u0103 gra\u0163ie actului de voin\u0163\u0103 \u015fi ac\u0163iunii\u00a0 al lui Ion Antonescu ce a coincis clipei astrale a istoriei na\u0163ionale \u2013 22 iunie 1941! Data de 22 iunie 1941 r\u0103m\u00e2ne negre\u015fit \u00een istoria rom\u00e2nilor legat\u0103 de numele \u00a0Mare\u015falului Ion Antonescu. Multe din documentele sale, de regul\u0103 neglijate chiar de istorici, s-au aflat la temeiul ac\u0163iunilor sale pe Frontul de Est. Dintre acestea, f\u0103r\u0103 a intra \u00een detalii, men\u0163ion\u0103m: Ordinul de zi adresat la 1 ianuarie 1944 lupt\u0103torilor de pe front; ordinul din 6 februarie 1943, deci de \u00eendat\u0103 dup\u0103 e\u015fecul de la Stalingrad, transmis tot unit\u0103\u0163ilor operative din Est, \u00een sensul de a lupta \u201ecu toat\u0103 hot\u0103r\u00e2rea, acolo unde ne g\u0103sim, spre a feri \u0163ara de cotropire […] Dac\u0103 vrem s\u0103 reconstruim o Rom\u00e2nie Mare trebuie s\u0103 o merit\u0103m prin lupte \u015fi prin sacrificii\u201d<\/em>; declara\u0163ia confiden\u0163ial\u0103 f\u0103cut\u0103 ziaristului italian Lamberti Sorrentino pentru \u201eIl Tempo\u201d la 26 ianuarie 1943 (\u015fi ap\u0103rut\u0103 abia dup\u0103 r\u0103zboiul mondial din 1939-1945) \u00een sensul c\u0103: \u201e\u2026 M\u0103 g\u00e2ndesc la ziua de m\u00e2ine a Rom\u00e2niei \u015fi la eventualitatea c\u0103 r\u0103zboiul va fi pierdut. Eu lupt cu Rusia, care este un inamic mortal al \u0163\u0103rii mele. Jafurile Germaniei le putem \u00eendura, dar sub amenin\u0163area Rusiei putem sucomba [\u2026] Eu lupt \u00eentotdeauna cu Rusia, comunismul Uniunii Sovietice este un mijloc, nu sf\u00e2r\u015fitul imperialismului rus, care vrea Constantinopolul \u015fi poate s\u0103 ajung\u0103 acolo numai travers\u00e2nd sau \u00eenghi\u0163ind Rom\u00e2nia [\u2026] Eu nu fac un joc de tri\u015for, ca vecinii mei unguri, vis\u00e2nd pr\u0103bu\u015firea germanilor \u015fi sosirea englezilor eliberatori. Drumul spre Constantinopol nu trece prin Budapesta \u015fi ei nu au motive s\u0103 se team\u0103 de Rusia. Noi avem. Noi \u015ftim c\u0103 du\u015fmanul mortal al Rom\u00e2niei este Rusia lui Petru cel Mare \u015fi a Ecaterinei a II-a, c\u0103rora Stalin le-a r\u0103mas credincios \u015fi <\/em>[pe care], trebuie s\u0103 recunoa\u015ftem, \u00eei continu\u0103 genial. Este ursul rus dintotdeauna, care, \u00eenve\u015fm\u00e2nt\u00e2ndu-se ast\u0103zi \u00een comunism, \u00eenainteaz\u0103 \u00een numele unei ideal care corupe intelectualitatea \u015fi, ascunz\u00e2ndu-\u015fi col\u0163ii dup\u0103 o zdrean\u0163\u0103 ro\u015fie, atrage masele de muncitori \u015fi \u0163\u0103rani. Eu voi arunca \u00een r\u0103zboi, spre a-i z\u0103g\u0103zui pe ru\u015fi, toate for\u0163ele pe care voi izbuti s\u0103 le \u00eenarmez, convins c\u0103 acesta este supremul bine pentru Rom\u00e2nia: z\u0103g\u0103zuirea ru\u015filor\u2026\u201d[3]<\/a><\/em><\/strong><\/p>\n

Dar sunt at\u00e2tea probleme asupra c\u0103rora ar trebui s\u0103 insist\u0103m. Tocmai de aceea, se \u00een\u0163elege, \u00een context, valoarea testamentar\u0103 a ultimei declara\u0163ii a Mare\u015falului, din dup\u0103-amiaza de 1 iunie 1946, \u00eenainte de-a fi condus spre locul de execu\u0163ie de la Jilava. Atunci, Antonescu, desp\u0103r\u0163indu-se de mama sa, a asigurat-o f\u0103r\u0103 ezitare: \u201eDac\u0103 mor \u2013 este pentru Bucovina \u015fi Basarabia. De ar fi s\u0103 re\u00eencep, a\u015f face la fel \u2026\u201d<\/strong><\/p>\n

Ce \u00eencheiere se impune, ne \u00eentreb\u0103m, chiar \u015fi \u00een cadrul unei prestigioase reuniuni \u015ftiin\u0163ifice, alta dec\u00e2t aceasta:<\/strong><\/p>\n

BASARABIA \u015eI BUCOVINA \u2013 A NU SE UITA!<\/strong><\/p>\n

 <\/p>\n

\n

\u00a0Sursa: Ziaristi Online<\/strong><\/a><\/p>\n

Note:<\/p>\n

\n
\n

[1]<\/a> Conferin\u0163a Interna\u0163ional\u0103 a istoricilor pe tema raptului Basarabiei prin Pacea de la Bucure\u015fti din 16(28) mai 1812 de la Chi\u015fin\u0103u \u2013 Ia\u015fi, 14-16 mai 2012.<\/p>\n<\/div>\n

\n

[2]<\/a> Vezi N. Iorga, Adev\u0103rul asupra trecutului \u015fi prezentului Basarabiei, <\/em>Bucure\u015fti, Tipografia\u00a0 \u201eUniversul\u201d, 1940, p. 78. De altfel, \u00een anii care au precedat la 1912 centenarul r\u0103pirii teritoriului dintre Prut \u015fi Nistru de c\u0103tre Rusia \u0163arist\u0103 N. Iorga, extrem de activ, s-a pronun\u0163at identic de pe pozi\u0163iile iridentei rom\u00e2ne asupra Basarabiei, care \u2013 mai devreme ori mai t\u00e2rziu \u2013 trebuia s\u0103 revin\u0103 Patriei-Mam\u0103, cum s-a \u015fi petrecut \u00een 1918! Re\u0163inem c\u00e2teva dintre formul\u0103rile celebrului istoric: \u201eRu\u015fii vor serba ca o zi de bucurie centenariul anex\u0103rii <\/em>[Basarabiei]. Noi va trebui s\u0103 o comemor\u0103m ca o zi de durere \u015fi ca o zi de trezire a speran\u0163elor pe care le d\u0103 totdeauna dreptul ve\u015fnic, care nu poate fi \u00eenvins, nici cucerit<\/em> (subl. ns.)\u201d (1909); \u201eSuntem noi oare prea slabi pentru a lua asupra noastr\u0103 sarcina de a ne restitui \u00een drepturile noastre <\/em>(subl. ns.)?\u201d (1912); \u201eNe-am sim\u0163it un popor<\/strong>, un singur popor<\/strong>. \u015ei furia urgiei din urm\u0103 ne m\u00e2n\u0103 pe to\u0163i iute c\u0103tre limanul dreptului \u00eendeplinit, al drept\u0103\u0163ii s\u0103v\u00e2r\u015fite \u2026 Nu vom cru\u0163a nici o silin\u0163\u0103 ca s\u0103 ajungem acolo \u2026<\/em>(subl. ns.)\u201d (apud N. Iorga, Pagini despre Basarabia de ast\u0103zi,<\/em> \u00een Basarabia Rom\u00e2n\u0103. Antologie,<\/em> edi\u0163ie Florin Rotaru, Bucure\u015fti, Editura Semne, 1996, pp. 44, 52-53).<\/p>\n<\/div>\n

\n

[3]<\/a> Apud Gh. Buzatu, ed., Mare\u015falul Antonescu la judecata istoriei<\/em>, Bucure\u015fti, Editura Mica Valahie, 2002, p. 378-379.<\/p>\n

Sursa: Ziaristi Online<\/a><\/p>\n

\n<\/div>\n<\/div>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

LA 200 DE ANI DE LA RAPTUL BASARABIEI \u2013 NICOLAE IORGA: UN STUDIU DE CAZ[1] \u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0 de Gh. Buzatu Studiu [&hellip<\/p>\n","protected":false},"author":1,"featured_media":0,"comment_status":"closed","ping_status":"closed","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"footnotes":""},"categories":[3,6],"tags":[],"class_list":["post-5883","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-articole","category-linkuri-externe"],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/5883","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/users\/1"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=5883"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/5883\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=5883"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=5883"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=5883"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}