{"id":6358,"date":"2012-06-13T13:41:20","date_gmt":"2012-06-13T13:41:20","guid":{"rendered":"http:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/?p=6358"},"modified":"2012-06-13T13:48:14","modified_gmt":"2012-06-13T13:48:14","slug":"coriolano-gonzalez-montanez-incantatia-unui-cosmos-sofisticat","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/2012\/06\/13\/coriolano-gonzalez-montanez-incantatia-unui-cosmos-sofisticat\/","title":{"rendered":"Coriolano Gonz\u00e1lez Monta\u00f1ez – Incanta\u0163ia unui cosmos sofisticat"},"content":{"rendered":"

\"\"<\/a><\/em><\/strong><\/p>\n

C\u0102L\u0102TORIA<\/em><\/strong><\/p>\n

<\/em><\/strong>Editura MILTON – Traducere de Eugen Dorcescu<\/em><\/div>\n

N\u0103scut pe 16 martie 1965 \u00een Santa Cruz de Tenerife, licen\u0163iat \u00een filologie hispanic\u0103, Coriolano Gonz\u00e1lez Monta\u00f1ez tr\u0103ie\u015fte \u015fi creeaz\u0103 \u00een Insula Ferici\u0163ilor, Tenerife, din Arhipelagul Canarelor. Gratulat cu o serie de premii literare, semneaz\u0103 c\u00eeteva edi\u0163ii critice \u015fi numeroase c\u0103r\u0163i de poezie: \u201eDublin, entre el mar y la sangre” – Dublin, \u00eentre mare \u015fi s\u00e2nge, 1984; \u201eAqui en mi puno” – Aici \u00een pumnul meu”, 1984; \u201eEste ultimo milenio de sombras tras tu recuerdo” – Acest ultim mileniu de umbre dup\u0103 amintirea ta”, 1987; \u201eLas llanuras del desierto” -C\u00e2mpiile de\u015fertului”, 1991; \u201eConjura del silencio” – Conjura\u0163ia t\u0103cerii”, 1994; \u201eCuaderno irlandes” – Caiet irlandez”, 2000; \u201eEl viaje – poemas 1984-2000″ -C\u0103l\u0103toria – poeme”, 2002; \u201eLas montanas del frio” – \u201eMun\u0163ii frigului”, 2005; \u201eEl tiempo detenido” – Timp oprit, 2006; \u201eOtra orilla. Cuadernos de Guillermo Fontes” – Cel\u0103lalt \u0163\u0103rm. Caietele lui Guillermo Fontes, 2008 et caetera. Coriolano Gonz\u00e1lez Monta\u00f1ez abordeaz\u0103 zone tematice care trimit spre poetici spectaculoase, precum \u00een\u0103l\u0163imea muntelui Teide, prospe\u0163imea orizontului oceanic, triste\u0163ea nisipului negru al plajelor vulcanice sau adierea care face s\u0103 fo\u015fneasc\u0103 \u00een amurg palmierii paradisului \u00een care tr\u0103ie\u015fte. Al\u0103turi de poet, \u00een \u201eC\u0103l\u0103toria prin focul ce consum\u0103 memoria”, cineva nev\u0103zut cu el \u00eel cre\u015fte mai presus de om, \u00eemprumut\u00eendu-i \u201elocul pietrei celei mari”, de unde fiin\u0163a lui prime\u015fte deschiderea spre riscul sublimului. Poate o umbr\u0103, poate un vid \u00eenfrico\u015f\u0103tor, poate strig\u0103tele l\u0103untrice, poate spiritele str\u0103mo\u015filor se \u0163in de pasul lui prin imensul patrimoniu sufletesc, cu aburul glacial al versului \u201edin cel\u0103lalt \u0163\u0103rm”, \u201edin c\u00eempiile de\u015fertului”, \u201edin mun\u0163ii frigului”: \u201e\u00cen de\u015fert nu exist\u0103 eroi nici zei.\/ Fiecare \u00ee\u015fi t\u00e2r\u0103\u015fte propria condamnare\/ prin v\u0103ile dunelor.\/ Fiindc\u0103 eu sunt cel etern,\/ creatorul mor\u0163ii;\/ \u015fi tot omul \u00eemi \u015ftie chipul,\/ c\u0103ci nimeni nu mi-a sim\u0163it prezen\u0163a.\/ Omul s-a trezit \u00een centrul soarelui,\/ departe de el \u00eensu\u015fi,\/ dezgolit de suflet ca om\/ al nisipurilor.\/ \u015ei a str\u0103b\u0103tut c\u0103r\u0103ri\/ pe care numai cel \u00een\u0163elept le cunoa\u015fte;\/ \u015fi, dup\u0103 secole de peregrinare,\/ ajunse l\u00e2ng\u0103 mun\u0163ii\/ cet\u0103\u0163ii tuturor timpurilor.\/ \u015ei acolo primul om pl\u00e2nse.\/ A\u015fa se \u00eentoarse la am\u0103giri\/ \u015fi f\u0103uri zei pentru a blestema”<\/em>. Fiecare poem, cu nimbul specific de vibra\u0163ie, cu mecanismul simbolic propriu, \u00eei tezaurizeaz\u0103 tr\u0103irea, cunoa\u015fterea, contur\u00eend \u00een acela\u015fi timp registrul de sintez\u0103 \u00eentre inspira\u0163ie \u015fi experien\u0163a scrisului, \u00eentre real \u015fi ideal. \u00cel caut\u0103 pe poet un miez de foc viu \u201edinspre trecut \u015fi dinspre dreptul de nerenun\u0163at la nemurire”. Scrisul \u00eel re\u00eenva\u0163\u0103 s\u0103 strige, s\u0103 fac\u0103 din sufletul lui un sanctuar de virtu\u0163i purificatoare, o dimensiune a raport\u0103rii la forul intim, la filonul insondabil al infinitului: \u201eNoaptea aceasta nu mai exist\u0103.\/ Am c\u0103utat-o \u00een toate ploile\/ sub umbrelele cuprinse\/ de surpriz\u0103\/ \u00een tot s\u00e2ngele\/ la mijloc de drum \u00eentre moarte \u015fi trupul t\u0103u.\/ Am \u00eencercat s\u0103 mi-o \u00eenchipui \u00eentr-o unic\u0103 lacrim\u0103\/ ca pe un \u015farpe veninos\/ \u00eencol\u0103cit la g\u00e2tul meu.”<\/em>\u00a0 \u00cembinarea planului poetic cu planul filosofic secundar face ca tot \u201ece-i ne-n\u0163eles s\u0103 se schimba-n ne-n\u0163elesuri \u015fi mai mari”, deschiz\u00eend noi orizonturi, asemeni potecilor unei spa\u0163iu labirintic.<\/strong>
\nVerbul \u015fi metafora nu sar peste propria lor umbr\u0103, find prinse \u00een ritul, \u00een incanta\u0163ia sorbirii dintr-un cosmos sofisticat: “Omul a fost creat din piatra aceasta\/ \u015fi lumea a \u0163\u00e2\u015fnit din ea.\/ Omul a cunoscut femeie\/ \u015fi pietrele, ca \u015fi lumea, s-au multiplicat.” Stilul \u015fi limbajul timbreaz\u0103 o individualitate atins\u0103 de har, care nu procedeaz\u0103 la scindarea sufletului de materie, pentru c\u0103 sufletul lui subzist\u0103 \u00een fiecare molecul\u0103 a poemelor: \u201efiindc\u0103 to\u0163i au uitat cu milenii \u00een urm\u0103\/ c\u0103 primul om a pl\u00e2ns\/ \u015fi lacrimile sale,\/ abia uscate pe p\u0103m\u00e2nt,\/ au creat vulcanii\/ \u015fi urletul c\u00e2inilor.”<\/em> Triste\u0163ea de care se desparte \u015fi la care revine mereu cu autoritatea ascezei, a redemp\u0163iunii, revolta, amintirea, regretul – \u00eentr-o actualitate evident\u0103 \u015fi iminent\u0103 -, survoleaz\u0103 \u00eentreaga C\u0103l\u0103torie cu o anume apropiere-distan\u0163are de universul penumbrei, \u00een care sclipesc borne t\u0103ioase sau c\u0103r\u0103ri autonome, ce-i multiplic\u0103 sinele p\u00een\u0103 la \u201esf\u00e2r\u015fitul drumului”, unde \u201emoartea, esen\u0163a noastr\u0103 intim\u0103, este doar moarte”: \u201eSuntem f\u0103cu\u0163i din aceea\u015fi\/ materie cu moartea.\/ Esen\u0163a noastr\u0103 intim\u0103\/ este numai moarte.\/ \u015ei iat\u0103 c\u0103 mergem \u00een lungul\/ acestui dig ce ne protejeaz\u0103\/ \u015fi care ne arat\u0103 un drum,\/ acest drum ca oricare altul, curat, degajat, senin. Nu exist\u0103 piatr\u0103 care s\u0103 ne \u00eempiedice” nici nor care s\u0103 ne orbeasc\u0103.\/ G\u0103zduim n\u0103dejdea\/ ca ochii no\u015ftri s\u0103 nu se mai recunoasc\u0103\/ \u00een ei \u00een\u015fi\u015fi,\/ ca pl\u0103cerea s\u0103 nu ne ia vederea\/ \u015fi s\u0103 nu \u015ftim\/ care a fost \u00eenceputul,\/ ca peisajul s\u0103 fie \u00eentotdeauna\/ nou, virginal, originar.”<\/em> Simultaneitatea imaginilor, cerut\u0103 de forul l\u0103untric, de prezen\u0163a sentimentului cople\u015fitor al sf\u00eer\u015fitului continuu, puncteaz\u0103 un declin cosmic, cultiv\u0103 o viziune crepuscular\u0103. Miezul poemelor con\u0163ine resortul afectiv \u015fi st\u0103rile-limit\u0103, manifestate asertoric \u00een valul apodictic al unei recrudescen\u0163e deja identificate: \u201eOh, cum dorim p\u00e2n\u0103 la disperare\/ ca orice loc s\u0103 se \u00eentemeieze din nou\/ \u00een memorie \u015fi ca aceasta s\u0103 nu p\u0103streze\/ dec\u00e2t amintirea momentului\/ \u00een care cuv\u00e2ntul o nume\u015fte!\/ Dar deja multe sunt apele\/ pe care am navigat \u00een acest ocean\/ de incertitudini \u00een care ne-am preschimbat.”<\/em> Efectul de triste\u0163e f\u0103r\u0103 margini, de \u00eenver\u015funare, de alarm\u0103 ontologic\u0103 \u00een fa\u0163a limit\u0103rii umane, simpla proximitate ori contiguitate insufl\u0103 personalitate poemelor, iar \u00eencercarea de a da o defini\u0163ie poeziei sale presupune o rar\u0103 disponibilitate sufleteasc\u0103. Uneori tr\u0103irile par a se abandona unei cumpene, la capetele c\u0103reia at\u00eern\u0103, \u00eentr-un perpetuu balans, pe deoparte, l\u0103untrul cu ironia socratic\u0103 a unei chan\u00e7on de cygne, iar pe de alt\u0103 parte vizionarismul translucid al lumii poetice: \u201ede\u015fi norii dispar\/ \u015fi soarele ne \u00een\u0103bu\u015f\u0103,\/ nu mai exist\u0103 alt adev\u0103r dec\u00e2t moartea,\/ nici minciun\u0103 dec\u00e2t moartea,\/ nici peisaj dec\u00e2t acest singur peisaj\/ impregnat, aglomerat, infectat\/ de tot \u015fi de nimic, interiorizat \u00een noi \u00een\u015fine.”<\/em> Anul\u00eend temporalul, subsum\u00eendu-i fenomenologic tr\u0103irile, Coriolano Gonz\u00e1lez Monta\u00f1ez aspir\u0103 la o unire cu infinitul prin intermediul versului \u015fi tot prin intermediul versului se distan\u0163eaz\u0103 de vacarmul pasager al lumii: \u201eJur pe osul sf\u00e2nt al str\u0103mo\u015filor\/ c\u0103 numai o singur\u0103 dat\u0103 am \u00eendr\u0103znit s\u0103 te privesc.\/ Astfel ochii mei au orbit pentru ve\u015fnicia \u00eentreag\u0103.\/ Am fost ales \u00een cunoa\u015fterea omului.\/ De atunci i-am dirijat pa\u015fii.\/ \u015ei jur pe osul sf\u00e2nt al str\u0103mo\u015filor\/ c\u0103 ochii mei au orbit pentru ca nimeni s\u0103 nu-mi simt\u0103 lacrimile \u00eenec\u00e2nd pr\u0103p\u0103stiile”<\/em><\/strong><\/p>\n

Cromatica seduc\u0103toare a C\u0103l\u0103toriei, de fapt transfigurarea unor drame l\u0103untrice, vorbe\u015fte despre un mod de a tr\u0103i redus la esen\u0163a atras\u0103 \u00een subsidiar de o remarcabil\u0103 sublimare a eului prin c\u00eentecul versului. Mai cu seam\u0103 vorbim despre un poet aflat pe drumul marilor teme, pe care le respir\u0103 ca pe aerul curat r\u0103mas la cump\u0103na serii; poetul care serbeaz\u0103 imnic apartenen\u0163a la unitatea cosmic\u0103, unde \u201edorin\u0163a v\u0103zduhului este numai v\u0103zduh”… \u201e\u015ei a fost atunci c\u00e2nd,\/ pe m\u0103sur\u0103 ce cuvintele\/ se uneau unele cu celelalte\/ ca un rozariu de nisip,\/ se n\u0103\u015ftea o lume din nimic,\/ o t\u0103cere din ra\u0163iune.” Poetul are meritul de a fi reu\u015fit s\u0103 intuiasc\u0103 grada\u0163ia real\u0103 a sensibilit\u0103\u0163ii contemporane, dar \u015fi capacitatea vizionar\u0103 de a proiecta \u00een dinamismul universal al metaforei, \u00een t\u0103v\u0103lugul grabei postmoderne, poetici ale timpului \u015fi netimpului, ale privirii \u015fi senza\u0163iei, ale vie\u0163ii \u015fi mor\u0163ii, ale colec\u0163ionarului de imagini nemaiv\u0103zute: \u201eMemoria se afl\u0103 \u00een oazele \u00eengropate dup\u0103 mun\u0163ii de nisip…\/ Fiindc\u0103 to\u0163i mor\u0163ii au propria lor lume,\/ propriul lor de\u015fert chiar aici.\/ Totu\u015fi se ascund\/ la cotiturile c\u0103r\u0103rilor,\/ \u00een apa f\u00e2nt\u00e2nilor;\/ \u015fi c\u00e2teodat\u0103 sting stelele,\/ fumul rugurilor pierdute,\/ s\u0103rutarea t\u0103cut\u0103 a milioanelor de secole\/ \u00een pr\u0103p\u0103stiile privirilor.\/ Cu siguran\u0163\u0103 memoria nu exist\u0103.”<\/em><\/strong><\/p>\n

Plec\u00eend de la considerentele de mai sus, putem socoti crea\u0163ia Coriolano Gonz\u00e1lez Monta\u00f1ez un drum al experien\u0163elor esen\u0163iale, de pe care poetul, la fel precum Blaga, \u00ee\u015fi alege pietrele pentru templul s\u0103u, astfel \u00eenc\u00eet noi, c\u0103ut\u0103torii, s\u0103 z\u0103rim de departe turlele m\u0103iestre ale sim\u0163irii \u015fi cuget\u0103rii sale: \u201e\u015ei piatra creatoare\/ se abandon\u0103 r\u0103bd\u0103toarei t\u0103ceri\/ a r\u0103scump\u0103r\u0103rii. Soarele nu despic\u0103 memoria\/ nici vederea pe care \u00een\u0163elepciunea o \u00eencredin\u0163eaz\u0103\/ nemuritorilor.\/ Piatra aceasta a contemplat\/ cum s-a f\u0103lit omul cu uitarea\/ – \u015fi trufia l-a str\u00e2ns \u00een cle\u015fte -, cum se iveau popoare\/ \u015fi cum erau biciuite de loviturile\/ holerei.\/ Numai eternitatea este imuabil\u0103.\/ De aceea \u00een\u0103l\u0163\u0103m acum aceste cuvinte\/ peste piatra crea\u0163iei\/ \u015fi \u00eei amintim omului\/ c\u0103 a fost om,\/ pentru ca magia s\u0103 alunge\/ m\u0103rile de norii\/ ce ne b\u00e2ntuie min\u0163ile.\/\/”<\/em><\/strong><\/p>\n

Maria Diana Popescu<\/strong><\/p>\n

Sursa: Revista ART \u2013 EMIS<\/a><\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

C\u0102L\u0102TORIA Editura MILTON – Traducere de Eugen Dorcescu N\u0103scut pe 16 martie 1965 \u00een Santa Cruz de Tenerife, licen\u0163iat \u00een [&hellip<\/p>\n","protected":false},"author":1,"featured_media":0,"comment_status":"closed","ping_status":"closed","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"footnotes":""},"categories":[3,6],"tags":[],"class_list":["post-6358","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-articole","category-linkuri-externe"],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/6358","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/users\/1"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=6358"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/6358\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=6358"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=6358"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=6358"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}