{"id":6877,"date":"2012-07-11T14:47:04","date_gmt":"2012-07-11T14:47:04","guid":{"rendered":"http:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/?p=6877"},"modified":"2012-07-11T14:48:39","modified_gmt":"2012-07-11T14:48:39","slug":"peregrinarile-printului-cel-trist-de-rodica-anca","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/2012\/07\/11\/peregrinarile-printului-cel-trist-de-rodica-anca\/","title":{"rendered":"Peregrin\u0103rile Prin\u021bului cel Trist de Rodica Anca"},"content":{"rendered":"

\"\"<\/a><\/p>\n

Rodica Anca<\/strong> \u00eempreun\u0103 cu so\u021bul s\u0103u prozatorul, traduc\u0103torul \u0219i profesorul universitar George Anca<\/strong>.<\/em><\/p>\n

*<\/p>\n

Peregrinarile Printului cel Trist<\/em><\/strong><\/p>\n

\u00a0de Rodica Anca<\/strong><\/p>\n

\n

E P I L O G<\/strong><\/p>\n

 <\/p>\n

 <\/p>\n

Au trecut ani mul\u0163i \u015fi multe genera\u0163ii \u015fi-au tr\u0103it vie\u0163ile lini\u015ftite \u015fi fericite pe Insula cea Minunat\u0103.<\/strong><\/p>\n

De la o vreme, \u00eens\u0103, ceva a \u00eenceput s\u0103 mearg\u0103 altfel de cum ar fi trebuit. Unora dintre ei nu le prea mai pl\u0103cea s\u0103 aib\u0103 grij\u0103 de ogoarele lor, altora nu le mai p\u0103sa de prietenii lor, al\u0163ii au \u00eenceput s\u0103 priveasc\u0103 cu invidie peste gardurile vecinilor, nu se mai ajutau unii pe ceilal\u0163i ba, chiar \u00eencepur\u0103 s\u0103 se \u00een\u015fele unii pe al\u0163ii \u015fi s\u0103 profite de naivitatea \u015fi bun\u0103credin\u0163a celorlal\u0163i. Oamenii de omenie nu \u015fi-au dat seama de schimb\u0103ri de la \u00eenceput, c\u00e2nd mi\u015felnicii erau pu\u0163ini \u015fi pref\u0103cu\u0163i. S-au dumirit doar mult mai t\u00e2rziu, c\u00e2nd ace\u015ftia \u015fi-au dat arama pe fa\u0163\u0103 \u015fi n-au mai avut nici un pic de jen\u0103 \u015fi c\u00e2nd erau mul\u0163i, prea mul\u0163i \u015fi prea r\u0103i pentru a le face fa\u0163\u0103.<\/strong><\/p>\n

De unde ap\u0103ruser\u0103 oare, aceste apuc\u0103turi neomenoase \u015fi necinstite?<\/strong><\/p>\n

Nu toate pocitaniile de pe vremea Imp\u0103ratului cel Hain pieriser\u0103 de sabia Prin\u0163ului cel Trist. C\u00e2\u0163iva reu\u015fiser\u0103 s\u0103 fug\u0103 \u015fi s\u0103 se pituleze prin v\u0103g\u0103uni \u015fi coclauri \u015fi cu timpul \u015fi-au schimbat \u00eenf\u0103\u0163i\u015farea. Dup\u0103 c\u00e2teva genera\u0163ii, vr\u0103jile f\u0103cute de mama Imp\u0103ratului \u015fi-au pierdut t\u0103ria \u015fi \u00eencet-\u00eencet au \u00eenceput s\u0103 arate ca to\u0163i oamenii la \u00eenf\u0103\u0163i\u015fare. Dar firea lor cea dinainte de a fi poci\u0163i, \u015fi-au p\u0103strat-o a\u015fa cum au avut-o: lene\u015fi, lacomi, ar\u0163\u0103go\u015fi, nemilo\u015fi, pro\u015fti, zg\u00e2rci\u0163i \u015fi f\u0103r\u0103 inim\u0103. Femeile \u015fi copiii lor erau \u00eentrutotul pe m\u0103sura lor.<\/strong><\/p>\n

Incet-\u00eencet \u015fi-au format o societate a lor \u015fi \u015fi-au pus \u00een cap s\u0103 subjuge iar Insula \u015fi s\u0103 fie ei singurii st\u0103p\u00e2nitori.<\/strong><\/p>\n

Prin\u0163ul cel Trist \u015fi Domni\u0163a cea B\u0103laie plecaser\u0103 de mult l\u00e2ng\u0103 str\u0103mo\u015fii lor \u015fi nimeni, nu mai venise de atunci pe Insula cea Minunat\u0103. Dar urma\u015fa lor, Donosteea, DOmni\u0163a cu p\u0103rul ca NOaptea \u015fi ochii ca STElele, tr\u0103ia tot \u00een Castelul de Cle\u015ftar, \u00eempreun\u0103 cu Balaurul cel Credincios \u015fi cu piticii cei sf\u0103to\u015fi, Mo\u015fopal, Unchiul Aura\u015f, Arginviu \u015fi toat\u0103 familia de mo\u015fnegi din m\u0103runtaiele st\u00eencii.<\/strong><\/p>\n

Mo\u015ftenise de la tat\u0103l ei dragostea \u015fi dorul de oameni, chemarea spre cunoa\u015ftere, spre descoperiri, spre aventur\u0103.<\/strong><\/p>\n

Prin\u0163ul \u00eei povestise toate \u00eent\u00e2mpl\u0103rile prin care trecuse \u015fi a\u015fa a aflat ea despre Insula cea Minunat\u0103, despre oamenii care o locuiau, despre Mo\u015fneagul cel Alb \u015fi despre nepotul acestuia, care c\u0103l\u0103torise \u00eempreun\u0103 cu Prin\u0163ul dealungul \u015fi dealatul m\u0103rii \u00een c\u0103utarea altor insule \u015fi altor oameni.<\/strong><\/p>\n

Balaurul cel credincios p\u0103strase toate amintirile \u00een memorie \u015fi \u00eei povestise despre b\u0103t\u0103lia pe care a purtat-o Prin\u0163ul cu Imp\u0103ratul cel Hain \u015fi Pocitaniile lui.<\/strong><\/p>\n

\u015ei \u00eentr-o bun\u0103 zi se hot\u0103r\u00ee s\u0103 se duc\u0103 \u015fi ea pe Insul\u0103, s\u0103 vad\u0103 ea, cu ochii ei frumuse\u0163ile de acolo \u015fi s\u0103-i cunoasc\u0103 pe locuitori.<\/strong><\/p>\n

Piticii no\u015ftri, c\u00e2nd auzir\u0103, d\u00e2n\u015fii, ce \u015fi-a pus Domni\u0163a Donosteea \u00een cap, \u00eencepu\u0103 s\u0103 se roage de ea s\u0103 nu se duc\u0103 nic\u0103ieri, c\u0103 primejdii \u00eenfrico\u015f\u0103toare o p\u00e2ndesc peste tot, c\u0103 ei or s\u0103 \u00eei poarte grija \u015fi n-o s\u0103 aib\u0103 cum s-o ajute, c\u0103 mai bine s\u0103 nu plece. Dar ea nu \u015fi nu! Ea pleac\u0103 \u015fi, dac\u0103 ei sunt \u00eengrijora\u0163i, n-au dec\u00e2t s\u0103 mearg\u0103 \u015fi ei \u00eempreun\u0103 cu ea!<\/strong><\/p>\n

Piticii st\u0103tur\u0103 ei \u015fi se sf\u0103tuir\u0103 ce \u015fi cum s\u0103 fac\u0103 \u015fi p\u00e2n\u0103 la urm\u0103, v\u0103z\u00e2nd c\u0103 n-o scot dintr-ale ei, hot\u0103r\u00e2r\u0103 ca Mo\u015fopal s\u0103 plece \u00eempreun\u0103 cu Donosteea.<\/strong><\/p>\n

\u00cen acest timp situa\u0163ia de pe Insula Minunat\u0103 se schimba de la o zi la alta.<\/strong><\/p>\n

Nu mai existau vr\u0103jitorii cei preaputernici din alte vremi, dar urma\u015fii lor se str\u0103duiau din r\u0103sputeri s\u0103 \u00eei transforme din nou pe oameni \u00een bolovani, ca nimeni s\u0103 nu le mai stea \u00een calea lor cea plin\u0103 de vicii. N-au reu\u015fit cu vr\u0103jile lor, oamenii au r\u0103mas oameni, dar parc\u0103 nu mai aveau min\u0163i, parc\u0103 nu mai judecau, nu mai g\u00e2ndeau. Ca s\u0103-i supun\u0103 mai lesne voin\u0163ei lor p\u0103c\u0103toase, i-au momit cu promisiuni de bog\u0103\u0163ii pe care le vor primi f\u0103r\u0103 s\u0103 mai fie nevoi\u0163i s\u0103 munceasc\u0103 toat\u0103 via\u0163a lor, c\u0103 vor primi \u00een fiecare zi hran\u0103 gata preparat\u0103 ca s\u0103 nu se mai oboseasc\u0103 s-o prepare. Oamenii ajunseser\u0103 bolovani cu toate c\u0103 nu-\u015fi schimbaser\u0103 \u00eenf\u0103\u0163i\u015farea.<\/strong><\/p>\n

Noile Pocitanii umblau trufa\u015fi printre ceilal\u0163i locuitori, \u00eempopo\u0163ona\u0163i \u00een haine bogate, \u00een cale\u015fti aurite, arunc\u00e2nd promisiuni \u00een dreapta \u015fi-n st\u00e2nga, iar locuitorii \u00eei aclamau \u015fi le c\u00e2ntau osanale, pe oriunde \u015fi-ar fi plimbat fastul \u015fi bog\u0103\u0163iile. Tr\u0103iau \u00een case mari, \u00eenalte ascunse dup\u0103 garduri de nep\u0103truns nici m\u0103car cu privirea Nimeni nu putea z\u0103ri ce se afl\u0103 dincolo de ziduri, doar acoperi\u015furile aurite ale palatelor. Pe l\u00e2ng\u0103 acestea, Castelul Cenu\u015fiu Al \u00cemp\u0103ratului cel Hain p\u0103rea o biat\u0103 magherni\u0163\u0103. Dar lor, Noilor Pocitanii, nu le era de-ajuns! Cu c\u00e2t aveau mai mult, cu at\u00e2t voiau \u015fi mai mult! Bie\u0163ii locuitori de pe Insul\u0103, habar n-aveau ce li se \u00eent\u00e2mpl\u0103, curgeau zdren\u0163ele de pe ei, munceau din zori p\u00e2n\u0103 \u00een noapte sper\u00e2nd c\u0103 \u00een cur\u00e2nd se vor \u00eemplini promisiunile primite de la Noile Pocitanii.<\/strong><\/p>\n

Dar destui oameni nu s-au l\u0103sat am\u0103gi\u0163i \u015fi unii dintre ei, cei mai \u00een\u0163elep\u0163i \u015fi mai puternici, au reu\u015fit s\u0103 fug\u0103 \u00een mun\u0163i, acolo unde odinioar\u0103, spune povestea, tr\u0103iser\u0103 \u00een vremuri de restri\u015fte, Mo\u015fneagul cel Alb \u015fi Nepotul s\u0103u.<\/strong><\/p>\n

Au r\u0103t\u0103cit multe luni de zile \u00een c\u0103utarea Poienii Ne\u015ftiute, au \u00eenfruntat drumuri obositoare, s-au c\u0103\u0163\u0103rat pe st\u00e2nci abrupte, pe care nu cre\u015ftea nici m\u0103car un cop\u0103cel, au cobor\u00e2t \u00een pr\u0103p\u0103stii ad\u00e2nci, au s\u0103rit din piatr\u0103 \u00een piatr\u0103 prin apa \u015fuvoaielor care curgeau la vale, tocmai din v\u00e2rful muntelui, au str\u0103b\u0103tut grotele din p\u00e2ntecul muntelui, au \u00eendurat foamea \u015fi vitregiile furtunilor, dar nu s-au dat b\u0103tu\u0163i! Unii dintre ei \u015fi-au pierdut puterile \u015fi speran\u0163a \u015fi au pierit pe cale, fie s-au pr\u0103bu\u015fit de pe st\u00e2nci, fie au r\u0103mas \u00een urm\u0103 stor\u015fi de vlag\u0103 \u015fi de speran\u0163e. Dar cei mai mul\u0163i, tineri,viguro\u015fi \u015fi cu voin\u0163\u0103 de a merge mai departe, pe drumul lor, s-au \u00eenver\u015funat \u015fi dup\u0103 mult timp, ajun\u015fi pe creasta muntelui, descoperir\u0103 la picioarele lor Poiana cea Ne\u015ftiut\u0103!<\/strong><\/p>\n

Acolo l-au g\u0103sit numai pe Nepot, Mo\u015fneagul p\u0103r\u0103sise lumea aceasta de mult\u0103 vreme. R\u0103mas singur, Nepotul nu plecase din Poiana cea Ne\u015ftiut\u0103 de nimeni.<\/strong><\/p>\n

Folosindu-se de \u00eenv\u0103\u0163\u0103turile Mo\u015fului despre datini, despre sufletele \u015fi n\u0103zuin\u0163ele oamenilor, de sfaturile pe care Prin\u0163ul i le d\u0103duse dealungul c\u0103l\u0103toriei \u00een care cunoscuse puterea naturii, a g\u00e2ndului \u015fi a cump\u0103t\u0103rii, Nepotul se apropiase de p\u0103s\u0103rile cerului \u015fi de animalele p\u0103durii, care \u00eel \u00eenconjurau cu dragoste, \u00eei purtau de grij\u0103 \u015fi vegheau asupra lui. La r\u00e2ndul s\u0103u Nepotul Mo\u015fului le iubea pe toate, \u015fi \u00eencet-\u00eencet a \u00eenv\u0103\u0163at graiul fiec\u0103rui animal, al fiec\u0103rei p\u0103s\u0103ri \u015fi astfel el \u015ftia tot ce se petrece pe Insul\u0103. P\u0103s\u0103rile \u00eei povestiser\u0103 despre Noile Pocitanii care cuceriser\u0103 toat\u0103 insula, despre bog\u0103\u0163ia \u00een care se l\u0103f\u0103iau ace\u015ftia, despre c\u00e2t de mult se schimbasr\u0103 oamenii, \u015fi desprea ceata care pornise \u00een c\u0103utarea lui pe potecile ascunse ale muntelui. Ur\u015fii, c\u0103prioarele, iepurii le urm\u0103reau pa\u015fii prin p\u0103duri av\u00e2nd grij\u0103 s\u0103 nu se r\u0103t\u0103ceasc\u0103 unii de al\u0163ii, s\u0103-i atrag\u0103 spre locurile cu fructe din p\u0103duri, cu faguri de miere \u015fi cu ciuperci spre a nu-\u015fi perde de tot puterile.<\/strong><\/p>\n

A\u015fa c\u0103 atunci c\u00e2nd ap\u0103rur\u0103 pe creasta muntelui, oamenii erau a\u015ftepta\u0163i de Nepot \u015fi primi\u0163i cu bucurie \u015fi iubire. Noaptea, \u00een jurul focului \u00eei povestir\u0103 ce se petrecuse jos \u00een vale \u015fi \u0163inur\u0103 sfat despre ce puteau ei s\u0103 fac\u0103 pentru a sc\u0103pa de tirania Noilor Pocitanii, \u015fi cum ar fi putut Nepotul s\u0103-i ajute.<\/strong><\/p>\n

\u00cen Castelul de Cle\u015ftar, Domni\u0163a Donosteea \u00eempreun\u0103 cu Mo\u015fopal \u015fi Balaurul cel Credincios, de preg\u0103teau de plecare. Unchiul Aura\u015f ramase s\u0103 se \u00eengrijeasc\u0103 de treburile de zi cu zi \u00eempreun\u0103 cu ceilal\u0163i pitici, p\u00e2n\u0103 la \u00eenapoierea celor c\u0103l\u0103tori.<\/strong><\/p>\n

Cei doi c\u0103l\u0103tori socotir\u0103 c\u0103 era necesar s\u0103 ia cu ei un cuf\u0103r mare cu tot felul de pietre pre\u0163ioase \u015fi bulg\u0103ri de aur, poate le vor fi de folos pe acolo pe unde se duc,<\/strong><\/p>\n

Mo\u015fopal i-a dat Donosteei palo\u015ful cel cu flac\u0103r\u0103 care-i apar\u0163inuse tat\u0103lui ei, piatra d\u0103t\u0103toare de via\u0163\u0103 pe care o purtase Domni\u0163a cea B\u0103laie, mama ei. I-a mai dat o cutie vorbitoare pe care o me\u015fteriser\u0103 piticii, cu ajutorul c\u0103reia putea vorbi cu cei r\u0103ma\u015fi la Castelul de Cle\u015ftar \u00een caz de nevoie.<\/strong><\/p>\n

Dup\u0103 ce au c\u0103rat toate cele \u00een capul balaurului, \u00ee\u015fi luar\u0103 r\u0103mas bun de la pitici, care r\u0103maser\u0103 cu ochii \u00eenl\u0103crima\u0163i \u00een grota de unde Balaurul se preg\u0103tea s\u0103.\u015fi ia zborul.<\/strong><\/p>\n

U\u015fi\u0163a din urechea dreapt\u0103 a Balaurului se deschise singur\u0103 dinaintea lor \u015fi, cu uimire, p\u0103trunser\u0103 \u00een \u00eenc\u0103perea \u00een care, odat\u0103 intrase \u015fi Prin\u0163ul cel Trist cu sfial\u0103 dar \u015fi cu speran\u0163\u0103.<\/strong><\/p>\n

\u201eBine ai venit St\u0103p\u00e2n\u0103 Donosteea, \u00eempreun\u0103 cu micul t\u0103u prieten. Eu, cel care v\u0103 vorbesc, sunt Balaurul cel Credincios. L-am slujit cu credin\u0163\u0103 pe tat\u0103l t\u0103u, Prin\u0163ul cel Trist \u015fi te voi sluji cu acela\u015fi devotament \u015fi pe tine, orice porunci \u00eemi vei da, te voi purta ori\u00eencotro vei dori s\u0103 mergi, te voi ajuta \u015fi te voi sprijini oric\u00e2nd vei avea nevoie!\u201d<\/strong><\/p>\n

\u201eCele dou\u0103 lumini care lumineaz\u0103 pe\u015ftera, sunt ochii mei \u015fi ce voi vedea eu, vei vedea \u015fi tu \u015fi prietenul t\u0103u cel mic, dac\u0103 se va urca pe masa din mijlocul \u00eenc\u0103perii. Dulapurile din jur sunt pline cu c\u0103r\u0163i ale celor care, de-a lungul timpului mi-au fost St\u0103p\u00e2ni \u015fi prieteni, \u00een care au scris despre toate c\u0103l\u0103toriile lor de-a lungul \u015fi de-a latul Universului, despre lumile \u00eent\u00e2lnite \u015fi toate cele ce li s-au \u00eent\u00e2mplat \u00een aceste c\u0103l\u0103torii. A\u015ftept porunca de plecare.\u201d<\/strong><\/p>\n

Dup\u0103 ce-\u015fi veni \u00een fire, c\u0103 de\u015fi \u015ftia despre Balaur, era prima oar\u0103 c\u00e2nd \u00eel vedea \u015fi mai ales, c\u00e2nd \u00eel auzea vorbind, Donosteea nu mai \u015fov\u0103i \u015fi d\u0103du porunca de pornire.<\/strong><\/p>\n

Balaurul se roti \u00eencet pe piatra pe care st\u0103tuse nemi\u015fcat de at\u00e2ta vreme, deschise pu\u0163intel gura \u015fi printre din\u0163i se ar\u0103t\u0103 limba sa cea de foc. Aceasta se f\u0103cu din ce \u00een ce mai sub\u0163ire \u015fi mai luminoas\u0103, p\u00e2n\u0103 ajunse ca o raz\u0103 de lun\u0103, o \u00eendrept\u0103 spre peretele st\u00e2ncii \u015fi o lungi p\u00e2n\u0103 \u00eel atinse. Apoi \u00eencepu a o roti \u015fi c\u00e2nd cercul a fost complet, bucata de cremene se pr\u0103bu\u015fi afar\u0103 \u00een apele de la poalele st\u00e2ncii.<\/strong><\/p>\n

Apoi se s\u0103lt\u0103 u\u015furel de pe piatr\u0103 \u015fi porni s\u0103 pluteasc\u0103 spre gaura din perete. Trecu bini\u015for prin ea \u015fi, odat\u0103 ajuns afar\u0103, disp\u0103ru \u00eentr-o clipire, din ochii piticilor r\u0103ma\u015fi \u00een urm\u0103 privind din marginea g\u0103urii!<\/strong><\/p>\n

De data asta, Balaurul cuno\u015ftea drumul, a\u015fa c\u0103 o duse pe Domni\u0163a Donosteea \u00een cel mai scurt timp, direct \u00een Poiana Ne\u015ftiut\u0103, unde odinioar\u0103 \u00eel purtase \u015fi pe Prin\u0163.<\/strong><\/p>\n

Donosteea \u015fi Mo\u015fopal se apropiar\u0103 de foc \u015fi se al\u0103turar\u0103 celor str\u00e2n\u015fi \u00een jurul lui. Domni\u0163a le spuse cine este \u015fi c\u0103 a venit pe Insula cea Minunat\u0103 s\u0103-i \u00eent\u00e2lneasc\u0103, s\u0103-i cunoasc\u0103 \u015fi s\u0103 \u015fi-i fac\u0103 prieteni pe cei pentru care se luptase tat\u0103l ei.<\/strong><\/p>\n

Tare se mai bucur\u0103 Nepotul Mo\u015fneagului cel Alb c\u00e2nd o v\u0103zu pe Domni\u0163a, pe care o \u015ftia de c\u00e2nd era o copil\u0103 frumoas\u0103 \u015fi de\u015fteapt\u0103, pe care p\u0103rin\u0163ii ei nu oboseau \u00eenv\u0103\u0163\u00e2nd-o tot ce ei, la r\u00e2ndul lor, \u00eenv\u0103\u0163aser\u0103 din c\u0103r\u0163i, din c\u0103l\u0103torii \u015fi de la via\u0163\u0103!<\/strong><\/p>\n

S-au bucurat \u015fi tinerii din poian\u0103, care auziser\u0103 despre Prin\u0163ul cel Trist, numai din pove\u015ftile din b\u0103tr\u00e2ni \u015fi care p\u00e2n\u0103 acum nu crezuser\u0103 c\u0103 acestea sunt adev\u0103rate.<\/strong><\/p>\n

Apoi, cu to\u0163ii, a\u015feza\u0163i pe l\u00e2ng\u0103 foc, \u00eei povestir\u0103 Donosteei ce se petrecuse pe insul\u0103 \u00een ultima vreme \u015fi ce ar putea face ei pentru a ie\u015fi din impas.<\/strong><\/p>\n

Nepotul Mo\u015fului le spuse c\u0103 vor trebui s\u0103 lupte cu Pocitaniile cele Noi \u015fi c\u0103 vor trebui s\u0103 se organizeze, s\u0103 se \u00eentoarc\u0103 printre oameni, s\u0103 le spun\u0103 despre Pocitanii \u015fi despre minciunile cu care le luaser\u0103 min\u0163ile, despre l\u0103comia acestora, despre planurile lor de a st\u0103p\u00e2ni ei singuri Insula cea Minunat\u0103, restul oamenilor av\u00e2nd obliga\u0163ia de a le fi slugi credincioase tot restul vie\u0163ii lor. S\u0103 le povesteasc\u0103 despre Nepotul Mo\u015fneagului cel Alb, care exist\u0103 de.adev\u0103ratelea \u015fi care, \u00eempreun\u0103 cu Domni\u0163a Donosteea \u00eei vor ajuta \u015fi \u00eei vor \u00eenv\u0103\u0163a s\u0103 lupte, s\u0103-\u015fi f\u0103ureasc\u0103 arme \u015fi s\u0103-i inving\u0103 pentru totdeauna pe nemernici. \u015ei, ca s\u0103 se deosebeasc\u0103 de Pocitanii, care, precum am mai spus, ar\u0103tau ca to\u0163i oamenii, Donosteea le d\u0103du la fiecare c\u00e2te o mic\u0103 piatr\u0103 de topaz pus\u0103 pe un \u015fnur, care, dac\u0103 se apropia de cel ce o purta pe piept, un mi\u015fel de pocit, se \u00eenc\u0103lzea \u015fi astfel t\u00e2n\u0103rul \u015ftia cu cine are de a face \u015fi devenea vigilent.<\/strong><\/p>\n

Tinerii Topaznici, plecar\u0103 \u00een vale s\u0103-i descopere pe aceeia dintre oameni care \u00ee\u015fi p\u0103straser\u0103 demnitatea \u015fi nu se l\u0103saser\u0103 p\u0103c\u0103li\u0163i, prosti\u0163i sau cump\u0103ra\u0163i de Pocitanii.<\/strong><\/p>\n

\u00cen timpul acesta, Mo\u015fopal, plec\u0103, \u00eempreun\u0103 cu Balaurul, \u00eenapoi la Castelul de Cle\u015ftar unde, \u00eempreun\u0103 cu to\u0163i ceilal\u0163i pitici se apucar\u0103 s\u0103 f\u0103ureasc\u0103 arcuri, s\u0103ge\u0163i, s\u0103bii \u015fi suli\u0163e, treab\u0103 la care piticii erau mari me\u015fteri \u015fi care munceau cu tragere de inim\u0103 \u015fi m\u0103iestrie.<\/strong><\/p>\n

Rodica Anca <\/em><\/strong><\/em><\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Rodica Anca \u00eempreun\u0103 cu so\u021bul s\u0103u prozatorul, traduc\u0103torul \u0219i profesorul universitar George Anca. * Peregrinarile Printului cel Trist \u00a0de Rodica [&hellip<\/p>\n","protected":false},"author":1,"featured_media":0,"comment_status":"closed","ping_status":"closed","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"footnotes":""},"categories":[3],"tags":[],"class_list":["post-6877","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-articole"],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/6877","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/users\/1"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=6877"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/6877\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=6877"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=6877"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=6877"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}