{"id":7606,"date":"2012-09-24T18:15:48","date_gmt":"2012-09-24T18:15:48","guid":{"rendered":"http:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/?p=7606"},"modified":"2012-09-24T18:15:48","modified_gmt":"2012-09-24T18:15:48","slug":"cimpoietica-de-adrian-dinu-rachieru","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/2012\/09\/24\/cimpoietica-de-adrian-dinu-rachieru\/","title":{"rendered":"Cimpo(i)etica de ADRIAN DINU RACHIERU"},"content":{"rendered":"

\"\"<\/a>MIHAI CIMPOI \u2013 70<\/strong><\/p>\n

Calator frenetic pe \u00eentinsurile rom\u00e2nitatii, basarabeanul Mihai Cimpoi nu este doar ilustrul ambasador al unei Provincii. Nume de referinta \u00een c\u00e2mpul criticii, eminescologul de la Chisinau reprezinta, se stie, o autoritate, privind cu ochi avizat peisajul literar. Critic necomplexat, M. Cimpoi convinge prin detenta problematica si anvergura demonstratiilor, spulber\u00e2nd ipoteza decalajului (de care, nu fara argumente, se face mare taraboi). Barbat viguros, un munte de om cercet\u00e2nd cu aviditate bibliotecile, academicianul impresioneaza si prin rezistenta. El n-a cazut prizonierul seducatoarei boeme si trupu-i falnic n-a fost naruit de \u00eentrecerile bahice la care, cu s\u00e2rg, participa guralivii congeneri.<\/strong>
\n Cum literatura rom\u00e2na, dupa spusa calinesciana, \u201eeste una si indivizibila\u201c, Cimpoi refuza basarabenismului conditia de mediu diasporic. Cine a rasfoit densa \u201eIstorie deschisa\u201c, consacrata tocmai literaturii basarabene, s-a putut convinge ca doar o reconstituire \u201epompeiana\u201c, d\u00e2nd seama de \u201esuccesiunea de re\u00eenvieri\u201c, \u00eengaduie priza la \u201efenomenul basarabean\u201c, aflat la ceasul fericit al regasirii de sine. Provincia nu e \u201estearpa pe ogorul literaturii\u201c (cum se \u00eencapat\u00e2na a crede, chiar \u00een 1992, un St. Ciobanu). E drept, conditia tragica, teroarea Istoriei, miscarea circulara ca forma mentis ar explica sacrificiul esteticului si puseele mesianice. Cercul, potrivit demonstratiei lui M. Cimpoi, ram\u00e2ne figura emblematica a spiritului basarabean. Doctrina basarabenismului a fost si este necesara av\u00e2nd \u00een vedere circumstantele istorice si culturale, opun\u00e2ndu-se tavalugului rusificarii si opacitatii centriste. Dar ea se varsa \u00een albia larga a rom\u00e2nitatii, recuperarea culturala excluz\u00e2nd derogarile valorice. Chiar \u201efriabila\u201c fiind, literatura s-a dezvoltat rizomic si a dovedit, \u00een timp, o rezistenta subterana, salvatoare, oferind un eticism ardent si o esteticitate, uneori, rudimentara. Dar speranta regasirii \u00een interiorul aceleasi culturi, fara a folosi doua c\u00e2ntare critice, ram\u00e2ne \u00eentreaga. Liantul invincibil al re\u00eentregirii este, indiscutabil, cel cultural.<\/strong>
\n Desfasurarile sale exegetice, deloc \u00eendatorate unui regionalism t\u00e2fnos vizeaza \u00eentreaga cuprindere a spiritului rom\u00e2nesc. Aventura literaturii basarabene se poarta \u00een numele unui orgoliu stimabil (ar fi zis Perpessicius), dar practic\u00e2nd \u201ereducerea la scara\u201c; av\u00e2nd, asadar, sansa insertiei si evit\u00e2nd delirul zonal. Iata, de pilda, Cimpoi scria cu \u201e\u00eengaduita m\u00e2ndrie\u201c (vezi \u201eCaiete critice\u201c, nr. 3-4\/1997, pp. 99-102) despre primul roman anonim basarabean (numit conventional \u201eAglaia\u201c si anticip\u00e2nd \u201ecu o ora\u201c romanul lui Filimon); dar si despre descoperitorul manuscrisului, istoricul Ion Varta. Cine va fi fost autorul? Supozitiile criticului \u00eentretin o spumoasa broderie speculativa. Sfinxul \u2013 suntem avertizati \u2013 tace desi exista speranta ca vor fi smulse si alte manuscrise din mapele pecetluite. Iar elanul detectivistic, din fericire, n-a obosit.<\/strong>
\n Cartea despre Blaga era, de fapt, o re\u00eennoita pledoarie pentru unitatea spatiului mioritic. Dincolo de fatalitatea etnica a categoriilor stilistice, dincolo de viziunea arcadica, adapostita \u00een orizontul misterului, M. Cimpoi, pe urmele lui Noica, vorbeste de rationalitatea acestei filosofii, interesata de \u201efiinta \u00eentrebatoare de fiintare\u201c. Autoritatea filosofiei blagiene a st\u00e2rnit discutii firesti \u00een Basarabia. Sa ne amintim ca N. Crainic descoperea un \u201efluviu de orientalism\u201c sorbit de matca sufletului ancestral ori de \u201emasura rom\u00e2neasca\u201c (pentru care pleda Al. Al. Leontescu). Iar devenirea fiintei, eul scindat, sedus de revelatii contrarii, \u00een fine, cunoasterea problematizata (Lucifericul), schit\u00e2nd un \u201emodel pre-ontologic\u201c \u00eentretineau ambiguitatea blagiana pendul\u00e2nd \u00eentre aratatul si ascunsul. De aici pleaca si dificultatile receptiei. Iar \u00een cazul Basarabiei chestiunea se pune \u00een termeni lipsiti de echivoc. \u201ePasareasca\u201c unor exegeti, manevr\u00e2nd un lexic lemnos ori \u00eencarcat de pretiozitati sf\u00e2rseste prin a-l opaciza pe marele poet-filosof.<\/strong>
\n \u00cen fond, Blaga, cercet\u00e2nd \u201efenomenul basarabean\u201c, aprofunda matricea rom\u00e2neasca si fortifica spiritul national (\u00een sensul disocierilor de mai t\u00e2rziu ale lui Nichita Stanescu). Dar M. Cimpoi, bun cunoscator al realitatilor basarabene sesizeaza ca \u201etrei Blaga\u201c au fecundat spiritul Provinciei. Ar fi, \u00eent\u00e2i, generatia \u201930 (pe linia Costenco-Meniuc-Magda Isanos), atrasa de paradisiac si dezmarginire, cutreierata de \u201e\u00eenfiorarea panteista\u201c si dezvolt\u00e2nd perspectiva sofianica. Ating\u00e2nd, astfel, linistea mioritica (cazul George Meniuc). Si am mai putea vorbi de episodul Crainic, profesor de teologie la Chisinau. Urmeaza generatia lui Gr. Vieru, prelu\u00e2nd si prelucr\u00e2nd principiul matern al Universului si nebuloasa Satului-idee. Invoc\u00e2nd, securizant, faptura mamei, Gr. Vieru o \u00eentelege ca fiinta axiala (\u201eEine Urmutter\u201c) si se re\u00eentoarce la acea deplinatate vitala a primordialului, masiv dar rascolit de fragezimi, care ne atrage \u00een sorbul unei boli cosmice. Si, \u00een fine, dupa blagienii E. Coseriu (cu \u00eenceputuri poeticesti) si Al. Lungu, ultima promotie, ivita sub semnul coagulant al Renasterii (demonstr\u00e2nd unitatea spatiului mioritic, idee at\u00e2t de draga lui M. Cimpoi) dar si al Postmodernismului centrifug, \u00eentretin\u00e2nd at\u00e2tea polemici, cu sau fara miza, \u00eempinse \u00eensa \u00een pragul canibalismului transprutean. Se uita, pagubos, ca valorile coexista. Ca furia contestarilor nu \u00eengaduie o receptie calma. Acea alta poezie, vis\u00e2nd a se desparti de \u201emioritismul ancestral\u201c (Eugen Lungu) flutura zgomotos si artagos steagul sincronismului. Iconoclastia optzecista este una recuperatoare, blamati fiind poetastrii refugiati \u00een \u201ebastionul traditiei\u201c. Dar Mihai Cimpoi e convins ca deasupra acestor inflamari poetice, a repetatelor \u00eencaierari, exista o continuitate organica: \u201emarea tema basarabeana a \u00eenstrainarii\u201c, ontologizata la extrem (vezi \u201eBasarabia\u201c, nr. 2-3\/1994). Ca factor de echilibru, ca arbitru al elegantei, criticul de la Chisinau, domin\u00e2nd suveran \u201eolimpul republico-moldovenesc\u201c (N. Negru) \u00eencearca sa stinga excesele.<\/strong>
\n \u201eCumpana cu doua ciuturi\u201c (Ed. Augusta, 2000) se \u00eenscria aceleiasi tendinte. Scris \u00eentr-o vreme descumpanita, larmuitoare, at\u00e2t\u00e2nd rafuiala cu valorile, eseul (o colectie de eseuri, pentru a fi exacti) vrea sa surprinda si sa cuprinda relatia sufletului rom\u00e2nesc cu Istoria. Centrul de greutate al demonstratiei ram\u00e2ne, negresit, fiinta cumpanitoare eminesciana. Or, la Eminescu, a cunoaste \u00eenseamna a cumpani si creierul ram\u00e2ne \u201ec\u00e2ntarul \u00eentelesului\u201c. Sfatul de a ne desparti de marele poet nu poate fi urmat de criticul de la Chisinau. Atent la \u201edialecticitatea\u201c verbului a cumpani si la modulatiile fiintiale, M. Cimpoi nu se pripeste; depl\u00e2nge, negresit, fiinta ne\u00eemplinita si afla \u00een c\u00e2stigul noician \u00eentru \u201eo vocabula fericita\u201c, \u00eempac\u00e2nd \u2013 sub cer rom\u00e2nesc \u2013 \u00eentelepciunea cu filosofia. Efortul revelarii Fiintei nu ocoleste popasul exegetic pe latura ei negativa: zadarnicia, autodispretul, molima complexelor, reactia \u00eent\u00e2rziata la provocarile istoriei, definind un neam fara constiinta istorica (cum, nemilos, se pronuntase Cioran). Temperamental, M. Cimpoi respinge excesele. Va elogia fara rezerve o \u00eentreaga traditie culturala fecundata de eminescianism, vede \u00een marele poet (cel care se marturisea: \u201e\u00een mine bate inima lumii\u201c) modelul cultural cu adevarat demn si depl\u00e2nge, repetat, nepasarea rom\u00e2neasca. Adica o tara care, lasata \u00een voia valurilor, traieste cu fata la trecut, dezinteresata parca de propriu-i destin. Dar sa nu uitam, M. Cimpoi are \u00eencredere \u00een rolul coagulant al marginii. Lumea basarabeana, brusc precipitata sub \u201elogica istoriei\u201c, dovedeste o \u00eembucuratoare redesteptare nationala. Scriitorii \u2013 observa faimosul eminescolog \u2013 au fost cei care au lansat \u201estrigatul existential\u201c. \u00cen pofida eliticidului, \u00een pofida rom\u00e2nofobiei (cultivata metodic), reintegrarea \u00een context rom\u00e2nesc se anunta victorioasa. Chiar daca \u00een lungul sir al mistificarilor, chestiunea Basarabiei a devenit un caz monstruos.<\/strong>
\n Efortul lui Mihai Cimpoi, truditor pe solul culturii, evita frazele sforaitoare si hei-rup-ismul conjunctural. \u00cencrederea sa e tonica. Ins cumpanit, academicianul de la Chisinau crede \u00een politica pasilor marunti. Spirit asezat, exegetul priveste \u00eencrezator si e convins ca invocata logica a Istoriei va face dreptate unui neam rabduriu, greu \u00eencercat. \u201eSt\u00e2lp\u201c al vietii culturale basarabene (cum, nimerit, l-a vazut Eugen Simion), el priveste cu \u00eentelegere, chiar plus\u00e2nd, relieful axiologic (inevitabil accidentat) si, prin umoarea sa \u201eegala\u201c, este \u2013 indiscutabil \u2013 o voce credibila. Dar, sa recunoastem, are \u00een spate o opera impunatoare, scrisa cu talent si chibzuinta. Si, desigur, cu multa stiinta de carte. \u00cenainte de orice, Mihai Cimpoi este un insatiabil cititor. Istoria sa, fatalmente, este o istorie culturala si da seama despre o tragedie colectiva, \u00eencerc\u00e2nd sa \u00eenlature fragmentarismul, mistificarile si manipularile, pecetea proletcultismului sovietizant, violent\u00e2nd \u201ecaracterul fiintial\u201c. Examenul supraistoric ar fi totalmente nepotrivit pentru un neam disperat, aflat \u201ela rasp\u00e2ntie\u201c; iar rezistenta basarabeana, pendul\u00e2nd \u201ede la un exil la altul\u201c, cu inevitabile compromisuri, si-a aflat reazemul \u00een limba si traditie, renasc\u00e2nd spectaculos si miraculos. Sedus de limbajul noician, criticul nu vrea sa fie prea sever si judeca faptele si oamenii (estomp\u00e2nd, totusi, biografiile) contextual, cu vadita \u00eentelegere pentru unda traditionalist-mesianica. Vocea lui Mihai Cimpoi nu poate fi ignorata chiar daca nu \u00eencape \u00een Istoria manolesciana. El este Ambasadorul unei Provincii, pe care \u2013 harnic si inspirat \u2013 o cerceteaza la scara \u00eentregului fenomen rom\u00e2nesc. Si un infatigabil constructor, asez\u00e2nd temeinic \u2013 nevizitat de bolnaviciosii demoni ai orgoliului \u2013 \u201evorba l\u00e2nga vorba si foaie peste foaie\u201c.<\/strong>
\n Seria olteneasca de \u201eCritice\u201c, de izbitoare inspiratie maioresciana, dezvolta un evantai tematic de mare diversitate si bogatie ideatica, pornind de la porunca mentorului Junimii, cel care \u2013 reamintim \u2013 avertiza ca demersul critic este \u201eo lucrare necesara \u00een viata publica a unui popor\u201c. Cu deosebire azi c\u00e2nd timpul crizist, descumpanit \u00eentretine o stare belicoasa, produc\u00e2nd vacarm, babilonie, intoleranta si, inevitabil, ceata axiologica \/ confuzia valorilor. C\u00e2nd, deseori, \u00een aceasta necurmata g\u00e2lceava, valorile sunt maculate, \u201einsultate\u201c decretate ca fiind \u201eexpirate\u201c; or, M. Cimpoi, convins ca \u201eavem noroc de valori\u201c, stie prea bine ca aceste valori trebuie respectate, ca un popor \u201easezat\u201c \u00eesi cinsteste scriitorii exponentiali. Si acest masiv si blajin basarabean, traind cu rost, trudeste de o viata \u00een acest scop; fie ca vorbeste despre complexele literaturii rom\u00e2ne (pendul\u00e2nd \u00eentre orizontul mioritic si cel european) sau despre schizofrenia moldoveneasca si obsesia identitara, fie ca ataca relatia dintre Centru si margine si discuta aplicat despre metehnele exilului rom\u00e2nesc, fie ca \u2013 \u00eemboldit de \u201edemonul recitirilor\u201c \u2013 coboara \u00een po(i)etica arhetipala (vezi paralela Bacovia-Vieru) sau ne dezvaluie \u201eabisurile receptarii\u201c \u00een povestea eminescologiei (dupa modelul Bohr); \u00een toate, asadar, se marturiseste cu umoare egala, risipind idei si \u00eencerc\u00e2nd a ne calauzi \u00een drumul spre Centru (centrul Fiintei, se \u00eentelege). Te si \u00eentrebi c\u00e2nd scrie acest maratonist al lecturilor, un neobosit calator, ubicuitar, de mare productivism; si care, observam fara efort, tine la tavaleala si nu lipseste nici de la \u00eentrecerile bahice, surclas\u00e2ndu-si comesenii. Ceea ce face merita \u00eensa toata lauda. \u00cenc\u00e2t, invoc\u00e2nd norocul ca destin, pornit din Larga natala, Mihai Cimpoi este un spirit permeabil, de larga cuprindere si, negresit, un pilon al rom\u00e2nismului.<\/strong>
\n Un titlu precum \u201eCumpana cu doua ciuturi\u201c (Carte despre fiinta rom\u00e2neasca) dezvaluie tocmai temperamentul sau critic: un om cumpanit, vadind seninatate si echilibru, descoperind trudnic acele \u201e\u00eentelesuri alunecatoare\u201c, pun\u00e2nd la lucru \u2013 \u00een filiatie eminesciana \u2013 \u201erecea cumpana-a g\u00e2ndirii\u201c. \u00cenc\u00e2t, \u00een plin haosmos, glorific\u00e2nd descentrarea (o capcana existentiala, ne previne M. Cimpoi), nefixarea, v\u00e2rtejul relativist \u2013 criticul fiinteaza ca reper; iar truda sa, sisifica, \u00een raspar cu nestatornicia, zeflemeaua, trancaneala ori voluptatea autodenigrarii, devenind Opera, probeaza ca avem \u00een academicianul de la Chisinau un neobosit constructor, un nume greu al spiritualitatii noastre.<\/strong>
\n Ca dovada, si ultima sa \u201eprovocare\u201c. Sarbatorit recent, cu fast, la Chisinau, \u00een cadrul unui prim Congres al eminescologilor, academicianul Mihai Cimpoi a lansat un impozant \u201eDictionar enciclopedic Eminescu\u201c (Editura Gunivas, 2012), o initiativa \u201eprimejdios de vasta\u201c, cum sublinia, \u00een \u201eCuv\u00e2ntul \u00eenainte\u201c, acad. Eugen Simion. Dar despre acest h(op) si, \u00eendeosebi, despre volumul lui Theodor Codreanu, tot acolo lansat (\u201eMihai Cimpoi: de la mitopo(i)etica la critica ontologica\u201c), \u00eentr-un numar viitor al revistei. Precizam doar ca titlul propus aici apartine neast\u00e2mparatului Ion Filipciuc, un \u00eempatimit scotocitor de arhive.<\/strong><\/p>\n

\n

ADRIAN DINU RACHIERU<\/strong><\/p>\n

Sursa: http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/<\/a><\/p>\n

 <\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

MIHAI CIMPOI \u2013 70 Calator frenetic pe \u00eentinsurile rom\u00e2nitatii, basarabeanul Mihai Cimpoi nu este doar ilustrul ambasador al unei Provincii. [&hellip<\/p>\n","protected":false},"author":1,"featured_media":0,"comment_status":"closed","ping_status":"closed","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"footnotes":""},"categories":[3,6],"tags":[],"class_list":["post-7606","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-articole","category-linkuri-externe"],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/7606","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/users\/1"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=7606"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/7606\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=7606"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=7606"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=7606"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}