{"id":8197,"date":"2012-10-28T16:51:35","date_gmt":"2012-10-28T16:51:35","guid":{"rendered":"http:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/?p=8197"},"modified":"2012-10-28T17:26:08","modified_gmt":"2012-10-28T17:26:08","slug":"ileana-vulpescu-%e2%80%93-%e2%80%9cin-fiecare-epoca-oamenii-sunt-altfel%e2%80%9d","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/2012\/10\/28\/ileana-vulpescu-%e2%80%93-%e2%80%9cin-fiecare-epoca-oamenii-sunt-altfel%e2%80%9d\/","title":{"rendered":"Ileana Vulpescu \u2013 \u201c\u00cen fiecare epoc\u0103 oamenii sunt altfel\u201d"},"content":{"rendered":"

\"\"<\/a>Va prezentam un interviu exceptional cu doamna Ileana Vulpescu, realizat de Emil Pro\u015fcan. Multumim domnului M\u0103n\u0103ilescu si redactiei revistei prietene Fereastra pentru amabilitatea cu care ne-au pus la dispozitie acest interviu document.<\/strong><\/p>\n

Stimata Doamna, dupa licen\u0163a in litere (limba si literatura franceza), la Facultatea de Filologie a Universita\u0163ii din Bucure\u015fti (1953-1958), ati lucrat ca lexicograf la Institutul de Lingvistica al Academiei. Foarte putini oameni cunosteau cercetatorul \u2013 cred eu ca este o meserie ingrata din toate punctele de vedere \u2013 si, cu atat mai putin scriitorul Ileana Vulpescu.<\/em><\/p>\n

Sa pornim, totusi, de la limba romana;<\/em> ce se intampla cu \u201efagurele ei de miere\u2019?<\/em><\/p>\n

Se intampla ca limba se strica, se prosteste\u2026 In ziua de azi, oamenii folosesc niste cuvinte fara sa le cunoasca sensul si fara sa se uite intr-un dictionar. De curand se spunea la un post de televiziune ca, dupa Guvernul Boc, se spera sa vina un guvern cu\u2026 expertiza.<\/strong><\/p>\n

Sau, peste tot auzi: \u201eS-a dus sa-si aplice un CV\u201d, adica s-a dus sa-si depuna un curriculum vitate undeva, unde vrea sa se angajeze. Eu cred ca multi dintre cei ce folosesc expresia nu stiu nici macar faptul ca C.V. este o prescurtare de la curriculum vitae (o \u201eistorie a vietii\u201d \u2013 in latina sau o biografie, mai pe romaneste).<\/strong><\/p>\n

Desi am lucrat la doua dictionare si, ma rog, zic ca stiu limba romana, nu trece nici o zi in care sa nu ma uit, macar de 5 \u2013 6 ori, intr-un dictionar, la capul patului meu fiind totdeauna dictionare de romana, franceza sau engleza. Constat, totusi, ca e greu pentru unii sa consulte aceste surse; cine stie ce boala pot lua de acolo!\u2026 Asta provine din lipsa dorintei de a te informa, din facilitatea de a prelua, dupa ureche, cuvinte si expresii inexate sau imprumutate\u00a0dintr-o limba straina, cu un sens fortat. Accept ca exista un limbaj tehnic sau stiintific, de pilda in legatura cu internetul sau calculatoarele, dar e inacceptabil sa nu te exprimi curat, in limba ta, atunci cand ai cuvinte corespunzatoare. In Romania, daca ati observat, nu mai exista \u201elocuri\u201d ci \u201elocatii\u201d, dar locatie se traduce prin loc inchiriat, pentru un termen oarecare, in vederea desfasurarii unei activitati.<\/strong><\/p>\n

Cine vrea sa gaseasca greseli sa citeasca rubrica lui Andrei Paunescu, din \u201eFlacara lui Adrian Paunescu\u201d, care pescuieste exemple de peste tot: de la politicieni, din presa, de la televiziuni.<\/strong><\/p>\n

Sunt de tot hazul. Ma gandesc ca nu ar fi foarte rau, din acest punct de vedere, sa fie retiparita cartea lui Iorgu Iordan, \u201eLimba romana actuala. O gramatica a erorilor\u201d.<\/strong><\/p>\n

Cum decurge o zi din viata Ilenei Vulpescu?<\/em><\/p>\n

Incep prin a ma duce sa pregatesc medicamentele pentru familie, impartindu- le in doze, pentru dimineata, pranz si seara. Dupa aceea imi permit, desi imi face rau, o cafea si ma apuc de scris. Cand nu scriu citesc. In pauze trec sa vad ce mai este prin bucatarie; mai spal o farfurie sau o cratita, mai aranjez cate ceva. Viata mea este, asadar, cat se poate de mic burgheza.<\/strong><\/p>\n

Privind trecutul dumneavoastra literar, sunteti tentata sa reveniti asupra operei?<\/em><\/p>\n

Imi recitesc destul de rar cartile, mai ales cand uit un detaliu sau un nume. Desigur, daca as relua ceva, probabil ar iesi alte carti. De debutat, am debutat in 1969, cu un volum de schite, nuvele si trei scurte piese de teatru, intr-un act, care se numeste \u201eS.A.M.D.\u201d (Si asa mai departe \u2013 n.n.), despre care a scris George Pruteanu. Mult mai multe cronici a avut romanul aparut in 1975, \u201eRamas bun\u201d<\/strong><\/p>\n

Al doilea roman al dumneavoastra, Arta Conversatiei a patruns din primul moment in inima cititorilor, devenind una dintre cele mai citite carti romanesti din anii \u201980. Cum v-ati descoperit subiectul si personajele?<\/em><\/p>\n

Nu le-am descoperit, au venit spre mine de undeva, din interior. Singurul personaj real de acolo este Stalin, cum reala este si scrisoarea catre el, scrisa de o colega. Stalin implinise 70 de ani si zilnic se difuzau la radio poezii sau scrisori adresate de pionieri \u201emarelui conducator al popoarelor\u201d. Fetita-personaj, ca si colega mea, a fost profund dezamagita ca scrisoarea ei n-a fost citita\u2026<\/strong><\/p>\n

Marturiseati undeva ca tineti, cel mai mult, la romanul \u201eSarutul pamantului acesta\u201d.<\/strong><\/p>\n

Va fascineaza istoria? Credeti in destinul colectiv mai mult decat in cel individual? Dar acest destin colectiv, gandindu-ne si la ceea ce traim azi, nu e cumva o manipulare?<\/em><\/p>\n

Eu zic ca unui scriitor iar prinde foarte bine sa faca macar filologie si istorie. Dar, chiar daca eu nu am facut istorie, trecutul ma intereseaza foarte, foarte mult. Cartea asta am scris-o influentata de scena din romanul Margueritei Yuorcenar, Memoriile lui Hadrian, in care, intrand impreuna cu suita imparatului in sala subterana a tronului lui Decebal, ii gasesc pe sfetnicii acestuia otraviti. Sigur ca asta e literatura si ca istoria se rescrie mereu devenind, intr-un fel, o manipulare\u2026 mondiala. Cred chiar ca in acest moment se incearca o decerebrare a omenirii, dorindu- se ca aceasta sa fie cat mai dependenta, cat mai tampita.<\/strong><\/p>\n

Pentru ca orice germen pe care-l \u201eplantezi\u201d acolo sa se dezvolte, sub controlul unor forte mai mult sau mai putin oculte. Nu trebuie sa suferi de \u201escenarita\u201d ca sa-ti dai seama de asta. In momentul in care un mare economist american a spus ca, daca oamenii vor sa traiasca bine, atunci trebuie sa dispara 90 la suta din populatie, este clar ca asta se doreste. Sunt boli fabricate in laborator, cataclisme provocate, subdezvoltare intretinuta. Malthus vorbise despre mecanismele astea cu mult inainte, teoretizand rolul pozitiv al razboaielor, epidemiilor si bolilor in asigurarea echilibrului demografic. Deci\u2026 nimic nu s-a schimbat.<\/strong><\/p>\n

Cum vedeti dumneavoastra poporul roman si ce parere aveti despre imaginea Romaniei in lume?<\/em><\/p>\n

Poporul roman are marile lui calitati, ca si marile lui defecte Eu nu ma consider nici mai buna si nici mai rea decat poporul meu. Nu spun ca altii nu au mari realizari, dar nu poti sa judeci o tara daca te-ai dus acolo ca turist; trebuie sa traiesti in tara respectiva, pentru a intelege virtutile si defectele poporului sau.<\/strong><\/p>\n

La fel cum, imaginea noastra in afara nu e data de valori \u2013 nu facem nimic sa le popularizam \u2013 ci, mai ales, de cei ce se duc acolo sa fure sau sa cerseasca. Noua, strainatatea ne-a reprosat ca suntem un fel de tiganofagi; ii mancam pe paine. Si tiganii s-au dus la ei, profitand de noua conjunctura? Foarte bine! Daca le place comportamentul lor sa-i infieze; daca pot sa-i educe si sa-i integreze mai bine decat a<\/strong> facut-o poporul roman, n-au decat. Dar sa asimilezi un intreg popor unei minoritati, sau sa pui toate relele pe seama acesteia e o prostie. Sa nu-mi spuna nimeni ca America, Germania sau Franta nu au hotii, violatorii sau mafiotii lor. O alta prostie e asta cu numele de rrom; cum sa numim \u201eTiganiada\u201d lui Budai Deleanu \u2013 Rommaniada? Cum o sa traducem titlul celebrului volum al lui Garcia Lorca \u2013 Cantece Rromanesti?<\/strong><\/p>\n

Sigur, au si ei valorile lor: intelectuali, mari cantareti, oameni muncitori si cinstiti. A judeca o etnie dupa faptele unora dintre membri sai este, la fel, nedrept. Eu am avut doua tiganci care m-au ajutat la menaj, harnice, devotate, curate\u2026 Nu mi-a disparut, niciodata, un ac din casa.<\/strong><\/p>\n

Scoala actuala din Romania este capabile sa se redescopere? Ce sanse ofera ea genera\u0163iilor viitoare?<\/em><\/p>\n

Invatamantul a ajuns la un nivel foarte scazut, din mai multe motive. Tineretul este foarte derutat, vede ca poti sa ajungi miliardar fara sa ai cine stie ce studii. Apoi felul in care este tratat corpul didactic nu-i incurajeaza nici pe profesori sa fie exigenti, iar relatia de respect dintre ei si elevi a lasat loc unei ambiguitati paguboase.<\/strong><\/p>\n

M-ar bucura sa se reintroduca uniforma, pentru a fi eliminate sentimen\u00adtele de inechitate si pentru a se reinstaura acea mandrie a apartenentei la o scoala, pe care a avut-o generatia mea.<\/strong><\/p>\n

Multi dintre fostii mei colegii mei au ajuns personalitati in diverse domenii, chiar daca au purtat tot liceul un singur pulover si o singura pereche de pantaloni.<\/strong><\/p>\n

Acest interviu l-am avut \u201epromis\u201d cu ani in urma, prin intermediul Tatianei Stepa, care a fost atat de atasata de familia dumneavoastra, inclusiv in activitatea ei mai putin cunoscuta, aceea de tehnoredactor. Cum era omul de carte Tatiana Stepa?<\/em><\/p>\n

Era de o inteligenta deosebita, cu un spirit de observatie rar si constiincioasa in tot ce facea. De fapt ea lua cartea din stadiul de manuscris, si o trecea prin toate fazele preliminare: corectura, alegerea literei, aranjarea textului in pagina\u2026<\/strong><\/p>\n

Tipografilor nu le mai ramanea decat sa porneasca rotativa.<\/strong><\/p>\n

Ati avut, desigur, si alti prieteni. Ne puteti spune cine sunt acestia?<\/em><\/p>\n

In general oameni obisnuiti, dar cu suflete uriase. Cea mai veche prietena a mea a fost Lia, o colega din clasa a doua primara, care s-a mutat, spre sfarsitul liceului, la Brasov. Am ramas prietene, in poifida distantei, pana la moartea ei, survenita in urma cu patru ani. De fapt, niciodata nu mi-am ales prietenii dupa profesii; sunt asa cum mi i-a scos viata in cale. O sa-l amintesc aici si pe doctorul Catalin Carstoiu, directorul Spitalului Municipal, cel ce m-a operat impreuna cu o echipa de medici tineri in 2008. Mi-am pus viata in mainile lor si s-au dovedit de o foarte buna calitate profesionala si umana.<\/strong><\/p>\n

De curand a fost Pastele. Mai stim noi \u201esa luam lumina\u201d sau sarbatorile religioase si-au pierdut o parte din semnificatii?<\/em><\/p>\n

In fiecare epoca oamenii simt altfel. Acum, din pacate, exista multa fatarnicie. Cand vad anumiti politicieni ducandu-se la moastele Sfintei Paraschiva-\u00a0\u00a0 asediu la moaste cum zic eu \u2013 ma intreb: daca n-ar fi televiziunile s-ar mai duce? Una este sa afisezi credinta si alta sa fii credincios. De fapt toate bisericile, toate cultele, sunt manifestari ale credintei oamenilor intr-un Dumnezeu. Fiecare\u00a0isi inchipuie altfel Dumnezeul lui, dar El este unic. Sarbatorile, inainte, aveau mult mai multa importanta, fiind cu adevarat comuniuni de suflet, de iubire; se strangeau impreuna oameni care aveau ceva in comun, in primul rand cei din familie. Acum, nu stiu cum sa spun, te duci la restaurant dar se pierde ceva din ideea de sarbatoare. Gasesc, cum spuneam, ca sarbatorile trebuie sa adune niste oameni care au ceva in comun.<\/strong><\/p>\n

Sunt fericit ca am avut ocazia sa consem\u00adnez, pentru revista Fereastra, cateva din gandurile dumneavoastra si va multumesc!<\/em><\/p>\n

Emil Pro\u015fcan<\/strong><\/p>\n

***<\/p>\n

Ileana Vulpescu s-a nascut pe 21 mai 1932, Bratovoesti, in judetul Dolj. Dupa o licenta in litere (limba si literatura franceza), la Facultatea de Filologie a Universitatii din Bucuresti (1953-1958), a lucrat ca lexicograf la Institutul de Lingvistica al Academiei si a colaborat la redactarea lucrarilor Dictionarul limbii romane si Dictionarul explicativ al limbii romane (1959-1975). Este sotia poetului si traducatorului Romulus Vulpescu.<\/p>\n

Cel mai cunoscut roman al ei este \u201cArta conversatiei\u201d, care a reusit sa ajunga best-seller inainte de 1989.<\/p>\n

Opere:<\/p>\n

Ramas-bun (Editura Cartea Romaneasca, 1975) Arta conversatiei (Editura Cartea Romaneasca, 1980) Saruta pamantul acesta (Editura Cartea Romaneasca, 1987) Ramas-bun casei parintesti (Editura Arta Grafica, 1990) Carnetul din port-hart (Editura Eminescu, 1996) Candidatii la fericire (Editura Tempus, Ploiesti, 2002) Arta compromisului (Editura Tempus, Ploiesti, 2002) De-amor, de-amar, de inima albastra \u201cViata, viata, legata cu ata\u201d (Editura Tempus, Ploiesti, 2007)<\/p>\n

Pe apa sambetei (Editura Tempus, Ploiesti, 2009) Nota informativa batuta la masina (Editura Tempus, Ploiesti, 2011)<\/p>\n

Teatru:<\/p>\n

Ileana Vulpescu si George Banica au realizat o dramatizare dupa romanul \u201eArta conversatiei\u201c, care s-a jucat cu mare succes, cateva stagiuni la: Teatrul Odeon din Bucuresti (premiera la 30 iunie 1983); Teatrul de Stat din Oradea (premiera la 3 noiembrie 1983); Teatrul National din Craiova (premiera la la 26 octombrie 1984);<\/p>\n

Revista: Pagini romanesti din Noua Zeelanda<\/p>\n

Sursa: Revista Melidonium<\/a><\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Va prezentam un interviu exceptional cu doamna Ileana Vulpescu, realizat de Emil Pro\u015fcan. Multumim domnului M\u0103n\u0103ilescu si redactiei revistei prietene [&hellip<\/p>\n","protected":false},"author":1,"featured_media":0,"comment_status":"closed","ping_status":"closed","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"footnotes":""},"categories":[3,6],"tags":[],"class_list":["post-8197","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-articole","category-linkuri-externe"],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/8197","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/users\/1"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=8197"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/8197\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=8197"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=8197"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=8197"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}