{"id":8311,"date":"2012-11-03T08:19:15","date_gmt":"2012-11-03T08:19:15","guid":{"rendered":"http:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/?p=8311"},"modified":"2012-11-04T08:51:17","modified_gmt":"2012-11-04T08:51:17","slug":"mircea-gheorghe-revansa-unei-diariste-rodica-anca-jurna-lamar","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/2012\/11\/03\/mircea-gheorghe-revansa-unei-diariste-rodica-anca-jurna-lamar\/","title":{"rendered":"MIRCEA GHEORGHE: Revan\u0219a unei diariste – Rodica Anca, Jurna Lamar"},"content":{"rendered":"

\"\"<\/a><\/strong><\/p>\n

Revan\u0219a unei diariste : Rodica Anca, Jurna Lamar<\/strong><\/p>\n

Cronici din tranzi\u021bie <\/strong>TIMPUL 9<\/strong><\/p>\n

Citite cu interes pentru calit\u0103\u021bile literare \u0219i partea lor instructiv\u0103 \u0219i documentar\u0103 ori cu mefien\u021b\u0103 pentru subiectivitatea care nu ezit\u0103 s\u0103 distorsioneze realitatea avantajos \u00een favoarea autorului, jurnalele scriitorilor s\u00e2nt texte dependente de personalitatea celor care le semneaz\u0103. Cu c\u00e2t autorul este mai important, cu at\u00e2t interesul public fa\u021b\u0103 de ceea ce \u00eenseamn\u0103 sau a \u00eensemnat via\u021ba lui cotidian\u0103 este mai viu. Acesta este primul argument al editorilor \u0219i apoi al cititorilor fa\u021b\u0103 de interesul suscitat de un text diaristic \u0219i evident c\u0103 este vorba despre un argument de bun sim\u021b inatacabil. C\u0103ci tr\u0103im dintotdeauna \u00eentr-o societate \u00een care argumentul de autoritate le precede pe celelalte. \u00b9\u00cenainte de a analiza con\u021binutul a ce ni se comunic\u0103, mintea noastr\u0103 analizeaz\u0103 instantaneu \u00eendrept\u0103\u021birea persoanei de a ne comunica acel con\u021binut. Problema se na\u0219te atunci c\u00e2nd argumentul de autoritate blocheaz\u0103 tot procesul reflexiv \u0219i din instan\u021b\u0103 preliminar\u0103, se transform\u0103 \u00een instan\u021b\u0103 final\u0103 \u0219i suprem\u0103 care claseaz\u0103 totul f\u0103r\u0103 s\u0103 examineze.<\/p>\n

Ne putem afla \u00een aceast\u0103 situa\u021bie atunci c\u00e2nd un diarist lipsit de o dimensiune public\u0103 marcant\u0103 \u201eiese \u00een lume\u201c cu un jurnal ce ar trebui s\u0103 produc\u0103 o primire general\u0103 extrem de pozitiv\u0103, dar care trece, practic, neobservat. Mesagerul nu pare s\u0103 aib\u0103 autoritatea necesar\u0103 pentru a tulbura aten\u021bia noastr\u0103 concentratat\u0103 doar asupra protagoni\u0219tilor zilei.<\/p>\n

Cred c\u0103 acesta este cazul jurnalului semnat de Rodica Anca, Jurna Lamar<\/em>, lansat \u00een 2011 la t\u00e2rgul de carte Gaudeamus.<\/p>\n

Rodica Anca, de profesie designer, face parte, \u00eempreun\u0103 cu so\u021bul ei, poetul George Anca, din cohorta nu foarte numeroas\u0103 a celor care, pe urma lui Mircea Eliade, au intrat \u00eentr-un str\u00e2ns contact empatic cu cultura Indiei. Contactul acesta este sugerat \u0219i de anagrama transparent\u0103 a titlului. Care titlu poate fi \u00eens\u0103 \u0219i o deghizare pudic\u0103 a adev\u0103ratului nume Jurnal amar<\/em>, considerat probabil de autoare prea explicit \u0219i \u00eentruc\u00eetva descurajant.<\/p>\n

C\u0103ci jurnalul ei este, \u00een mare parte, \u00eentr-adev\u0103r trist \u0219i amar. \u00cen majoritatea paginilor temele predilecte sunt s\u0103r\u0103cia, discontinuitatea rela\u021biilor de comunicare cu cei apropia\u021bi, complica\u021biile b\u0103tr\u00e2ne\u021bii care se instaleaz\u0103 inexorabil, demagogia \u0219i prostia politicienilor, depresiile, frustr\u0103rile, absurdul, lipsa de sens a vie\u021bii cotidiene, \u2013 abordate pe un ton care trece prin toate registrele: dezabuzare, tandre\u021be, ironie \u0219i autoironie, revolt\u0103, sarcasm, cinism. Aceast\u0103 varia\u021bie confer\u0103 jurnalului o autenticitate f\u0103r\u0103 nici o not\u0103 fals\u0103, fiindc\u0103 vocea diaristei, percep\u021biile \u0219i reflec\u021biile ei se moduleaz\u0103 conform imprevizibilului realit\u0103\u021bii. Nu ne \u00eent\u00e2lnim, ca \u00een cazul altor autori de jurnale cu acelea\u0219i st\u0103ri umorale de la prima p\u00e2n\u0103 la ultima pagin\u0103. Nu ne \u00eent\u00e2lnim, de asemenea cu aerul de superioritate at\u00e2t de cunoscut \u0219i de iritant, \u00een fond, fa\u021b\u0103 de contemporani, judeca\u021bi pentru cultura, limitele \u0219i frustr\u0103rile lor precare \u00een raport cu \u021binuta etic\u0103 \u0219i intelectual\u0103 exemplare ale diaristului. Dimpotriv\u0103, autoarea din Jurnal Lamar <\/em>\u00ee\u0219i iube\u0219te prietenii, familia, vecinii, p\u0103streaz\u0103 cu sfin\u021benie amintirile frumoase despre cei cu care i s-a intersectat la un moment dat via\u021ba este o dona di casa <\/em>tot timpul atent\u0103 la nevoile domestice ale celor din jurul ei. Este cople\u0219it\u0103 uneori de oboseal\u0103, de g\u00e2nduri triste, de \u00eentreb\u0103ri fundamentale pentru care nu exist\u0103, fire\u0219te, r\u0103spunsuri satisf\u0103c\u0103toare \u0219i\u00a0 c\u00e2nd se \u00eencumet\u0103 s\u0103-\u0219i consemneze reflec\u021biile o face cu sfial\u0103 \u0219i cu un fel de modestie demn\u0103. Vocea ei, voit frust\u0103, lipsit\u0103 de orice complezen\u021b\u0103 fa\u021b\u0103 de sine, apare de la primele r\u00e2nduri: \u201e16 septembrie, ora 4. Nu se poate dormi pe triste\u021bea asta! \u00cenc\u0103 de diminea\u021b\u0103, ziua de ieri a \u00eenceput prin a fi de rahat. M\u0103 dureau toate cele, eram ame\u021bit\u0103 \u0219i-mi mai era \u0219i lene! Nu m-a\u0219 fi ridicat din pat. Dar voiam s\u0103 m\u0103 duc s\u0103-i cump\u0103r fetii veiozele alea la care mi-era g\u00e2ndul de aproape un an, de c\u00e2nd le-am v\u0103zut \u0219i n-am avut bani. Dar acum, c\u0103 se mut\u0103 la casa ei, trebuia s\u0103 le cump\u0103r repede, p\u00e2n\u0103 nu se terminau banii. Ce dac\u0103 ploua! P\u00e2n\u0103 v\u0103d cele dou\u0103 reviste ale presei, Cazan \u0219i V\u0103caru, p\u00e2n\u0103 m\u0103 dezmeticesc cu trei ce\u0219ti de ness \u0219i opt-zece \u021big\u0103ri, p\u00e2n\u0103 mai dau dou\u0103 telefoane \u0219i stabilesc cu Lenu\u0219 ora 10,35 pentru pornire, se opreste \u0219i ploaia\u201c.<\/p>\n

Este intrarea \u00een materia primei zile a jurnalului, care poart\u0103 numele \u2013 fiecare zi are un nume \u2013 Homo miserabilis<\/em>. Urmeaz\u0103 c\u00e2teva ore stresante de alerg\u0103tur\u0103 \u0219i scotocire feminin\u0103 prin magazine. Scurta list\u0103 a cump\u0103r\u0103turilor realizate sau doar dorite este aproape suprarealist\u0103 \u0219i anticipeaz\u0103 \u00eentregul univers al jurnalului: veioze, o perdea de du\u0219 cu lebede, carne de vi\u021bel sau de porc, pantofi, o fa\u021b\u0103 de pern\u0103 cu cai, o hus\u0103 de blan\u0103 pentru scaunul din ma\u0219in\u0103, o peni\u021b\u0103 kaki. Dup\u0103 trei ore de peregrinare, diarista este epuizat\u0103 de<\/p>\n

oboseal\u0103, o doare spatele. Pentru ea \u0219i pentru prietena ei, Lenu\u0219, a fost o zi de t\u00e2rguieli f\u0103r\u0103 nimic lejer sau amuzant. Nu o zi de shopping<\/em>.<\/p>\n

Acesta este tonul jurnalului.<\/p>\n

Ceva mai departe, cititorul este introdus f\u0103r\u0103 ezitare \u0219i cu naturale\u021be \u00een cotidianul diaristei.\u201eToate zilele mele \u00eencep la fel: cafeaua rece, f\u0103cut\u0103 de cu sear\u0103, revistele presei cu Cheli \u0219i V\u0103c\u0103relu, ceva ame\u021beli \u0219i amor\u021beli, care trebuie neglijate, planificarea celor ce trebuie f\u0103cute \u00een ziua respectiv\u0103 (a celor care nu pot fi am\u00e2nate sau ignorate). Apoi \u00eencepe o lung\u0103 perioad\u0103 de \u00ab\u00eenc\u0103 o \u021bigar\u0103\u00bb, \u00abasta-i ultima\u00bb, \u00abiar mi-a b\u0103ut G aproape toat\u0103 cafeaua, trebuie s\u0103-mi mai fac un ibric, c\u0103 nu mi-am \u00eenghi\u021bit g\u0103lbenu\u0219u\u2019\u00bb \u00abof, vai, au\u00bb, \u00abia s\u0103 mai beau una\u00bb, \u00abce via\u021b\u0103 de c\u0103cat\u00bb, \u00abau, mijlocul!\u00bb, \u00abau, capul!\u00bb s.a.m.d.\u201c Dup\u0103 dou\u0103 ore de l\u0103l\u0103ial\u0103, de olec\u0103ial\u0103, dup\u0103 ce mai v\u0103d o dat\u0103 revistele presei, \u00eenc\u0103 nu m\u0103 simt gata s\u0103 iau taurul de coarne, a\u0219a c\u0103 deschid calculatorul \u0219i m\u0103 joc ni\u0219te jocule\u021be stupide \u0219i \u00eendobitocitoare, p\u00e2n\u0103 mi se acre\u0219te. Dup\u0103 treipatru ce\u0219ti de nes \u0219i cel pu\u021bin zece \u021big\u0103ri, m\u0103 simt mai viguroas\u0103 \u0219i cu psihicul mai \u021ban\u021bos, sun la Popeasca s\u0103 stabilim traseul la cump\u0103r\u0103turi, m\u0103 extrag dureros din fotoliu \u0219i m\u0103 echipez de pia\u021b\u0103\u201c.<\/p>\n

Dar o asemenea zi poate sf\u00e2r\u0219i frumos. Diarista afl\u0103 c\u0103 un dic\u021bionar englez-dzongha pe care l-a ilustrat cu mult timp \u00een urm\u0103, c\u00e2nd se afla \u00een Bhutan, \u00een anii \u201980, circul\u0103 \u0219i este cunoscut printre c\u0103lug\u0103rii budi\u0219ti din Tibet: \u201eGata! Nu mai sunt trist\u0103 \u0219i acr\u0103 pe via\u021b\u0103! Ce conteaz\u0103 ni\u0219te treburi minore pe care le avem cu to\u021bii de f\u0103cut! Moralul, psihicul, speran\u021ba, au s\u0103rit p\u00e2n\u0103 la cer. S\u00e2nt fericit\u0103. Ieri a fost o zi de aur.\u201c<\/p>\n

Momentele de bucurie care alterneaz\u0103 cu cele de am\u0103r\u0103ciune, f\u0103r\u0103 a prevala asupra acestora, sunt totu\u0219i relativ numeroase. S\u00e2nt bucurii m\u0103runte casnice, legate de familie, de prieteni, de un examen reu\u0219it al fiicei, de o aniversare, de o mas\u0103 festiv\u0103 de Cr\u0103ciun, de o revedere a lui G. dup\u0103 o lung\u0103 absen\u021b\u0103 \u0219i altele de acela\u0219i fel. Evenimentele acestea tipice nu s-ar desprinde de pagin\u0103 dac\u0103 n-ar fi spiritul de observa\u021bie mereu ascu\u021bit al diaristei sub lentila c\u0103ruia totul se m\u0103re\u0219te \u0219i devine interesant. O secven\u021b\u0103 memorabil\u0103 de umor negru este descrierea unui drum cu peripe\u021bii la Alexandria: \u201e\u0102stora cu moarta li se stricase ma\u0219ina. Moarta trebuia dus\u0103 la Alexandria, pentru \u00eenmorm\u00e2ntare. Apeleaz\u0103 la Lili s\u0103 le dea ma\u0219ina lui Costic\u0103. Acesta fiind \u00een delega\u021bie, cade \u00een sarcina lui Andrei, fiul lor, s\u0103 se ocupe de \u00eemprumutul ma\u0219inii. Andrei tocmai se \u00eentorsese de la slujb\u0103, c\u0103 lucrase noaptea. B\u0103iatul n-are curaj s\u0103 dea ma\u0219ina pe m\u00e2na unuia \u00een care nu are \u00eencredere: \u201eori te urci tu, mam\u0103, la volan (maic\u0103-sa, Lili, nu \u0219ofeaz\u0103), ori el, tot aia e!\u201c A\u0219a c\u0103 se duce el la Alexandria. Dup\u0103 ce mai \u00eent\u00eei \u00eencarc\u0103 oalele cu m\u00eencare \u0219i alte chestii necesare, coliva \u0219i moarta! Care \u00eencepuse deja s\u0103 miroas\u0103! Acesteia nu i-au scos certificatul de deces, poate din economie, poate pentru a mai scuti din alerg\u0103tur\u0103, a\u0219a c\u0103 au proptit-o pe bancheta din spate, cu picioarele cr\u0103c\u0103nate peste oala cu salat\u0103 oriental\u0103, familia s-a \u00eenghesuit cumva pe l\u00e2ng\u0103 decedat\u0103 \u0219i au pornit la drum. \u201e\u00cen via\u021ba mea nu mai fac salat\u0103 de-asta, c\u0103 mi se \u00eentoarce stomacul pe dos\u201c, se indigneaz\u0103 biata Lili. \u201e<\/em>Cum, au plecat cu coana mare ca \u0219i c\u00eend ar fi fost vie?\u201c \u201eDa, bine c\u0103 nu i-a oprit poli\u021bia pe drum, poate \u00eel mai \u0219i amenda pe Andrei!\u201c O sunase \/pe Lili\/ c\u00e2nd au ajuns acolo. Unde \u00eei a\u0219tepta alt\u0103 t\u0103r\u0103\u0219enie: casa, super-blindat\u0103 contra ho\u021bilor \u2013 care \u00eencercaser\u0103 mai demult s\u0103 intre peste bab\u0103 \u2013 cu gratii \u0219i u\u0219\u0103 de fier, cu lac\u0103te, yale \u0219i z\u0103voare. Dar uitaser\u0103 s\u0103 ia cheile!\u201c.<\/p>\n

Jurnalul se \u00eencheie cu pagini memorialistice pline de tandre\u021be despre copil\u0103rie asociate cu o revela\u021bie moral\u0103 care o conciliaz\u0103 cu toate frustr\u0103rile sale \u2013 cea a iubirii dezinteresate care este \u00een sine o valoare \u0219i o \u0219ans\u0103 de fericire. \u201eAzi am recitit tot ce am scris \u00een ultimii cinci ani. \u0218i mi-am dat seama unde am gre\u0219it. Am iubit oamenii dar, din orgoliu, am a\u0219teptat s\u0103 m\u0103 iubeasc\u0103 \u0219i ei. Nu a\u0219a trebuie. Trebuie s\u0103 dai totul f\u0103r\u0103 s\u0103 a\u0219tep\u021bi s\u0103 te r\u0103spl\u0103teasc\u0103 iubindu-te, la r\u00e2ndul lor. Trebuie s\u0103-\u021bi d\u0103ruie\u0219ti inima f\u0103r\u0103 nici un fel de condi\u021bii, f\u0103r\u0103 nici un fel de a\u0219tept\u0103ri, f\u0103r\u0103 nici o rezerv\u0103. S\u0103 iube\u0219ti pe fiecare a\u0219a cum este, cu bune \u0219i cu rele, s\u0103-l sprijini c\u00e2nd are nevoie, s\u0103 simt\u0103 c\u0103 are \u00een tine un prieten. Din orgoliu, am a\u0219teptat ca rela\u021bia s\u0103 fie reciproc\u0103 \u0219i d-aia m-am sim\u021bit neajutorat\u0103 c\u00e2nd m-au dezam\u0103git, c\u00e2nd m-au r\u0103nit, c\u00e2nd m-au p\u0103r\u0103sit. Acuma \u0219tiu.<\/p>\n

Bine, descoperirea nu am f\u0103cut-o eu prima. Cred c\u0103 vine din Biblie, de la Domnul Iisus, de la Sfin\u021bi, de la filosofi, de la mari \u00eenv\u0103\u021ba\u021bi \/…\/ M\u0103 culcasem, aproape c\u0103 adormisem \u0219i mi-am adus aminte c\u0103 la ora unu, dl. Marcel Petri\u0219or avea un interviu pe TVR. Mi-a fugit somnul \u0219i m-am a\u0219ezat la tv. \u00cel \u0219tiam din povestirile lui G, nu l-am \u00eent\u00e2lnit vreodat\u0103. La sf\u00e2r\u0219it, dup\u0103 ce a povestit multe amintiri triste din anii de \u00eenchisoare (cu am\u0103r\u0103ciune, cu ru\u0219ine \u0219i un soi de vin\u0103 mi-am reamintit c\u0103 de\u0219i eram adolescent\u0103 prin l951 \u2013 56, habar n-aveam despre ce suferin\u021be \u0219i nelegiuiri se petreceau cu oamenii, de parc\u0103 am fi tr\u0103it \u00een universuri paralele), la sf\u00eer\u0219itul emisiunii deci, spune exact acest principiu: s\u0103 iube\u0219ti oamenii f\u0103r\u0103 s\u0103 pretinzi s\u0103 te iubeasc\u0103 \u0219i ei la r\u00e2ndul lor\u201c.<\/p>\n

S-ar zice un fel de happy-end <\/em>la sf\u00e2r\u0219itul unui lung \u0219i chinuitor examen interior datorat \u00eendoielilor de sine \u0219i de ceilal\u021bi. Sau o revan\u0219\u0103 asupra acestor \u00eendoieli, \u00eent\u0103rit\u0103 de o nou\u0103 certitudine: scriind cu dragoste despre al\u021bii, despre oamenii care i-au luminat copil\u0103ria, diarista s-a transformat \u00een memorialist\u0103 \u0219i a descoperit un sens care-i ordoneaz\u0103 via\u021ba c\u0103tre un rost ce trece dincolo de pragul cotidianului:\u201eAm \u00eent\u00e2lnit de-a lungul vie\u021bii mele c\u00e2teva femei pe care le p\u0103strez \u00een suflet ca pe ni\u0219te icoane sfinte. Nu peste mul\u021bi ani nu va mai r\u0103m\u00e2ne nimeni care s\u0103-\u0219i aminteasc\u0103 de ele. \u0218i-atunci vor muri pentru a doua oar\u0103 \u0219i pentru totdeauna. Dac\u0103 vor avea un dram de noroc, vor mai tr\u0103i un timp prin cartea asta, pe care le-o dedic cu iubire \u0219i respect.\/…\/ \u0218i-apoi, dac\u0103 eu nu scriu despre acele locuri, timpuri, oameni, cine s\u0103-\u0219i mai aminteasc\u0103 despre tot peste zece ani? E ca o datorie fa\u021b\u0103 de mama, de Rina, fa\u021b\u0103 de to\u021bi acei minuna\u021bi \u021b\u0103rani\u201c.<\/p>\n

_________________<\/p>\n

\u00b9S\u0103 ne reamintim c\u0103 \u00eentr-unul dintre dialogurile sale din tinere\u021be, Ion<\/em>, Platon, \u00eei contesta lui Homer exact aceast\u0103 \u00eendrept\u0103\u021bire, autoritatea sa ca surs\u0103 de adev\u0103r \u00een raport cu anumite subiecte. C\u00e2nd vorbe\u0219te despre cursele de cai, despre pescuit, despre r\u0103zboi, despre ceea ce stimuleaz\u0103 setea etc. nu Homer, observ\u0103 Platon, este de\u021bin\u0103torul adev\u0103rului, ci cei care prin natura profesiei lor au o leg\u0103tur\u0103 direct\u0103 cu asemenea situa\u021bii: conduc\u0103torul de cai, pescarul, generalul, medicul. Discursul poetic despre aceste subiecte este datorat unei inspira\u021bii divine, un dar al zeilor, nu semnul unor competen\u021be specifice, iar valoarea lui nu este adev\u0103rul, ci frumuse\u021bea.<\/p>\n

\u00a0<\/strong><\/p>\n

\u00a0MIRCEA<\/strong> GHEORGHE<\/strong><\/p>\n

www.timpul.ro<\/a> octombrie 2012<\/strong><\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Revan\u0219a unei diariste : Rodica Anca, Jurna Lamar Cronici din tranzi\u021bie TIMPUL 9 Citite cu interes pentru calit\u0103\u021bile literare \u0219i [&hellip<\/p>\n","protected":false},"author":1,"featured_media":0,"comment_status":"closed","ping_status":"closed","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"footnotes":""},"categories":[3,6],"tags":[],"class_list":["post-8311","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-articole","category-linkuri-externe"],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/8311","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/users\/1"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=8311"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/8311\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=8311"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=8311"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=8311"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}