{"id":9130,"date":"2012-12-05T12:19:50","date_gmt":"2012-12-05T12:19:50","guid":{"rendered":"http:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/?p=9130"},"modified":"2012-12-05T12:19:50","modified_gmt":"2012-12-05T12:19:50","slug":"sfantul-ierarh-nicolae","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/2012\/12\/05\/sfantul-ierarh-nicolae\/","title":{"rendered":"Sf\u00e2ntul Ierarh Nicolae"},"content":{"rendered":"

\"\"<\/a><\/p>\n

“\u00cendrept\u0103tor credin\u0163ei \u015fi chip bl\u00e2nde\u0163ilor, \u00eenv\u0103\u0163\u0103tor \u00eenfr\u00e2n\u0103rii te-au ar\u0103tat pe tine, turmei tale, adev\u0103rul lucrurilor.”<\/strong> (din Tropar<\/a>)<\/em><\/p>\n

\n

“Pe f\u0103c\u0103torul cel mare de minuni, ajut\u0103torul cel grabnic \u015fi mijlocitorul cel prea ales c\u0103tre Dumnezeu, pe arhiereul lui Hristos, Nicolae, l-au odr\u0103slit p\u0103r\u0163ile Lichiei, \u00een cetatea ce se nume\u015fte Patara, din p\u0103rin\u0163i cinsti\u0163i \u015fi de bun neam, dreptcredincio\u015fi \u015fi boga\u0163i. Tat\u0103l s\u0103u se chema Teofan, iar mama sa Nona. Aceast\u0103 binecuv\u00eentat\u0103 pereche, petrec\u00eend cu bun\u0103 credin\u0163\u0103 \u00een \u00eenso\u0163irea cea legiuit\u0103 \u015fi \u00eempodobindu-se cu obiceiul cel bun, pentru via\u0163a lor cea pl\u0103cut\u0103 lui Dumnezeu \u015fi pentru multele milostenii \u015fi faceri de bine mari, s-au \u00eenvrednicit a odr\u0103sli aceast\u0103 odrasl\u0103 sf\u00eent\u0103 – singuri ei fiind r\u0103d\u0103cin\u0103 sf\u00eent\u0103 – \u015fi s-a f\u0103cut cum zice psalmistul : Ca un pom r\u0103s\u0103dit l\u00eeng\u0103 izvoarele apelor, care \u015fi-a dat rodul s\u0103u la vremea sa<\/em>. Deci, n\u0103sc\u00eend pe acest dumnezeiesc prunc, l-a numit Nicolae, care se t\u00eelcuie\u015fte “biruitor de popor”; \u015fi cu adev\u0103rat s-a ar\u0103tat biruitor al r\u0103ut\u0103\u0163ii, a\u015fa binevoind Dumnezeu spre folosul de ob\u015fte al lumii.<\/p>\n

Dup\u0103 acea na\u015ftere, maica sa Nona a r\u0103mas stearp\u0103, p\u00een\u0103 la dezlegarea din leg\u0103turile cele trupe\u015fti, m\u0103rturisind singur\u0103 firea c\u0103 nu este cu putin\u0163\u0103 a se mai na\u015fte alt fiu ca acela, ca numai pe acesta s\u0103-l aib\u0103 \u015fi \u00eent\u00eei \u015fi pe urm\u0103, care din p\u00eentecele maicii sale s-a sfin\u0163it cu darul cel de Dumnezeu insuflat. C\u0103ci n-a \u00eenceput a vie\u0163ui dec\u00eet cinstind pe Dumnezeu cu bun\u0103 cucernicie, nici n-a \u00eenceput a suge \u0163\u00ee\u0163\u0103, f\u0103c\u00eend minuni din pruncie, nici nu s-a deprins mai \u00eent\u00eei a m\u00eenca, ci a posti. C\u0103ci dup\u0103 na\u015fterea sa, fiind \u00een baie, a stat trei ceasuri pe picioarele sale, singur de sine, nesprijinindu-l nimeni, d\u00eend prin aceast\u0103 stare, cinste Sfintei Treimi, C\u0103reia mai pe urm\u0103 avea s\u0103-i fie mare slujitor \u015fi \u00eent\u00eei-st\u0103t\u0103tor. C\u00eend se apropia de pieptul maicii sale, se cuno\u015ftea a fi f\u0103c\u0103tor de minuni, hr\u0103nindu-se nu dup\u0103 obiceiul pruncilor celorlal\u0163i – pentru c\u0103 numai din \u0163\u00ee\u0163a cea dreapt\u0103 sugea lapte – av\u00eend s\u0103 dob\u00eendeasc\u0103 cu cei drept-credincio\u015fi starea cea de-a dreapta. Apoi a \u00eenceput a fi \u015fi postitor ales, c\u0103ci miercurea \u015fi vinerea numai o dat\u0103 sugea lapte din \u0163\u00ee\u0163\u0103 \u015fi atunci seara, dup\u0103 s\u0103v\u00eer\u015firea obi\u015fnuitei rug\u0103ciuni cre\u015ftine\u015fti, de care lucru p\u0103rin\u0163ii lui se mirau foarte \u015fi se minunau \u015fi mai dinainte pricepeau ce fel de postitor va fi Nicolae mai pe urm\u0103. Acel obicei de a posti, deprinz\u00eendu-l Fericitul din scutece \u015fi l-a p\u0103zit \u00een toat\u0103 via\u0163a sa, p\u00een\u0103 la fericitul s\u0103u sf\u00eer\u015fit, petrec\u00eend miercurea \u015fi vinerea \u00een post. Deci cresc\u00eend pruncul cu anii, cre\u015ftea \u00eempreun\u0103 \u015fi cu \u00een\u0163elegerea \u015fi cu obiceiurile cele bune, pe care le \u00eenv\u0103\u0163a de la p\u0103rin\u0163ii s\u0103i cei buni; fiind ca o hold\u0103 roditoare, care prime\u015fte \u00een sine s\u0103m\u00een\u0163a \u00eenv\u0103\u0163\u0103turii celei bune, care odr\u0103sle\u015fte \u015fi aduce \u00een toate zilele roade noi de fapte bune.<\/p>\n

Sosind vremea de \u015fcoal\u0103, a fost dat la \u00eenv\u0103\u0163\u0103tura dumnezeie\u015ftii Scripturi, iar el cu agerimea cea fireasc\u0103 a min\u0163ii \u015fi cu pov\u0103\u0163uirea Sf\u00eentului Duh, \u00een pu\u0163in timp, a ajuns la mult\u0103 \u00een\u0163elepciune. Apoi, at\u00eet de mult a sporit \u00een \u00eenv\u0103\u0163\u0103tura c\u0103r\u0163ii, pe c\u00eet era de trebuin\u0163\u0103 bunului c\u00eermaci al corabiei lui Hristos \u015fi p\u0103storului celui iscusit al oilor celor cuv\u00eent\u0103toare. Deci, f\u0103c\u00eendu-se des\u0103v\u00eer\u015fit \u00een cuv\u00eentul \u00eenv\u0103\u0163\u0103turii, s-a ar\u0103tat des\u0103v\u00eer\u015fit \u015fi \u00een lucrul vie\u0163ii; de la prietenii de\u015farte \u015fi de la vorbe nefolositoare cu totul se ab\u0103tea \u015fi a vorbi cu femeile sau a c\u0103uta cu ochii la fa\u0163a femeiasc\u0103, foarte mult se ferea, c\u0103ci fugind, se dep\u0103rta de petrecerea \u00eempreun\u0103 cu femeile.<\/p>\n

Av\u00eend adev\u0103rat\u0103 \u00een\u0163elepciune \u015fi minte curat\u0103, de-a pururea vedea pe Dumnezeu \u015fi totdeauna z\u0103bovea \u00een sfintele biserici, dup\u0103 cum zice proorocul: Voit-am a fi lep\u0103dat \u00een casa Dumnezeului meu<\/em>. De multe ori, c\u00eete o zi \u00eentreag\u0103 \u015fi c\u00eete o noapte, petrec\u00eend \u00een rug\u0103ciunile cele g\u00eenditoare de Dumnezeu \u015fi \u00een citirea dumnezei\u015ftilor c\u0103r\u0163i, \u00eenv\u0103\u0163a \u00een\u0163elegerea cea duhovniceasc\u0103 \u015fi se \u00eembog\u0103\u0163ea cu dumnezeie\u015ftile daruri ale Sf\u00eentului Duh, cu care se preg\u0103tea pe sine loca\u015f vrednic, precum este scris: Voi s\u00eente\u0163i biserica lui Dumnezeu \u015fi Duhul lui Dumnezeu vie\u0163uie\u015fte \u00een voi.<\/em><\/p>\n

Deci t\u00een\u0103rul cel \u00eembun\u0103t\u0103\u0163it \u015fi curat, av\u00eend \u00een sine Duhul lui Dumnezeu, se ar\u0103ta cu totul duhovnicesc, arz\u00eend cu duhul \u015fi slujind Domnului cu fric\u0103, \u00eenc\u00eet nu se vedea la d\u00eensul nici un fel de n\u0103rav tineresc, ci numai obiceiurile omului b\u0103tr\u00een pentru care tuturor s-a f\u0103cut minunat \u015fi sl\u0103vit. C\u0103ci precum omul cel b\u0103tr\u00een, dac\u0103 are obiceiul celor tineri, este luat \u00een r\u00ees de to\u0163i, tot a\u015fa \u015fi t\u00een\u0103rul, dac\u0103 are n\u0103ravul b\u0103rbatului celui b\u0103tr\u00een, se cinste\u015fte de to\u0163i cu mirare; pentru c\u0103 s\u00eent nepotrivite tinere\u0163ile pentru b\u0103tr\u00eene\u0163e, dar cinstite \u015fi frumoase s\u00eent b\u0103tr\u00eene\u0163ile \u00een tinere\u0163e.<\/p>\n

Fericitul Nicolae avea un unchi episcop cu acela\u015fi nume ca \u015fi d\u00eensul. Unchiul s\u0103u, v\u0103z\u00eend pe nepot sporind \u00een via\u0163\u0103 cu fapte bune \u015fi cu totul \u00eenstr\u0103in\u00eendu-se de lume, a sf\u0103tuit pe p\u0103rin\u0163ii lui s\u0103-l dea s\u0103 slujeasc\u0103 lui Dumnezeu. Iar ei nu s-au lep\u0103dat a d\u0103rui pe fiul lor Domnului, pe care ei l-au primit ca pe un dar de la d\u00eensul. Pentru c\u0103 scrie \u00een c\u0103r\u0163ile cele vechi pentru d\u00een\u015fii, cum c\u0103 fiind neroditori \u015fi dezn\u0103d\u0103jduindu-se de a mai avea copii, cu multe rug\u0103ciuni, cu lacrimi \u015fi cu multe milostenii au cerut de la Dumnezeu pe acest fiu; iar ei l-au dat \u00een dar Celui ce l-a d\u0103ruit pe d\u00eensul.<\/p>\n

Primind episcopul pe “t\u00een\u0103rul b\u0103tr\u00een”, care avea \u00een\u0163elepciunea ca o c\u0103runte\u0163e \u015fi via\u0163a cea mai curat\u0103, l-a suit pe treptele cele sfin\u0163ite ale preo\u0163iei, iar c\u00eend s-a hirotonisit, episcopul \u00eentorc\u00eendu-se c\u0103tre poporul care era \u00een biseric\u0103 \u015fi umpl\u00eendu-se de Duhul Sf\u00eent, a proorocit zic\u00eend: “Iat\u0103, fra\u0163ilor, v\u0103d un nou soare r\u0103s\u0103rind marginilor p\u0103m\u00eentului, ar\u0103t\u00eendu-se c\u0103tre cei \u00eentrista\u0163i ca o milostiv\u0103 m\u00eeng\u00eeiere. O! fericit\u0103 este turma care se va \u00eenvrednici a avea pe acest p\u0103stor! C\u0103ci acesta va pa\u015fte bine sufletele celor r\u0103t\u0103ci\u0163i \u015fi la p\u0103\u015funea buneicredin\u0163e \u00eei va aduce pe d\u00een\u015fii; apoi se va ar\u0103ta \u015fi ajut\u0103tor fierbinte celor ce s\u00eent \u00een nevoi”. Aceast\u0103 proorocire s-a \u00eemplinit mai pe urm\u0103, precum vom ar\u0103ta \u00een istorisirea ce o vom face.<\/p>\n

Deci, primind Sf\u00eentul Nicolae asupra sa treapta preo\u0163iei, ad\u0103uga osteneal\u0103 la osteneal\u0103, petrec\u00eend \u00een post \u015fi \u00een ne\u00eencetate rug\u0103ciuni, iar cu trupul s\u0103u cel muritor s\u00eerguindu-se a urma celor f\u0103r\u0103 de trupuri. Astfel, vie\u0163uind \u00eentocmai ca \u00eengerii, din zi \u00een zi \u00eenflorea mai mult cu podoaba sa cea sufleteasc\u0103 \u015fi se ar\u0103ta vrednic de c\u00eermuirea Bisericii.<\/p>\n

\u00cen acea vreme unchiul s\u0103u, episcopul Nicolae, vr\u00eend a se duce \u00een Palestina ca s\u0103 se \u00eenchine acolo sfintelor locuri, a \u00eencredin\u0163at toat\u0103 c\u00eermuirea bisericii nepotului s\u0103u. Deci acesta, \u00eemplinind locul aceluia, avea toat\u0103 purtarea de grij\u0103 pentru r\u00eenduiala bisericilor, ca \u015fi episcopul unchiul s\u0103u. \u00cen acea vreme, p\u0103rin\u0163ii fericitului, p\u0103r\u0103sind aceast\u0103 via\u0163\u0103 vremelnic\u0103, s-au mutat la cea ve\u015fnic\u0103, iar Sf\u00eentul Nicolae, r\u0103m\u00een\u00eend mo\u015ftenitorul averii lor, a \u00eemp\u0103r\u0163it-o celor s\u0103raci. Pentru c\u0103 nu se uita la bog\u0103\u0163ia ce curge al\u0103turea, nici se \u00eengrijea pentru \u00eenmul\u0163irea ei; ci, lep\u0103d\u00eendu-se de toate poftele lume\u015fti, se s\u00eerguia cu toat\u0103 os\u00eerdia a se uni cu Dumnezeu, c\u0103tre care gr\u0103ia: C\u0103tre Tine, Doamne, am ridicat sufletul meu; \u00eenva\u0163\u0103-m\u0103 s\u0103 fac voia Ta, c\u0103 Tu e\u015fti Dumnezeul meu; c\u0103tre Tine s\u00eent aruncat din p\u00eentecele maicii mele, Dumnezeul meu e\u015fti Tu<\/em>. Deci m\u00eena lui era \u00eentins\u0103 c\u0103tre s\u0103raci, ca un r\u00eeu cu ap\u0103 mult\u0103 ce curge cu \u00eendestulare.<\/p>\n

Pentru ca multele lui milostenii s\u0103 fie mai cu lesnire cunoscute, s\u0103 ar\u0103t\u0103m una \u015fi anume: Era un b\u0103rbat \u00een cetatea aceea, dintre cei sl\u0103vi\u0163i \u015fi boga\u0163i, care mai pe urm\u0103 a r\u0103mas s\u0103rac \u015fi nesl\u0103vit, c\u0103ci via\u0163a veacului acestuia este nestatornic\u0103. B\u0103rbatul acela avea trei fete foarte frumoase \u015fi acum, fiind lipsit de toate cele de trebuin\u0163\u0103, nu avea nici hran\u0103, nici \u00eembr\u0103c\u0103minte \u015fi cugeta s\u0103-\u015fi dea fetele sale spre desfr\u00eenare, iar casa sa s\u0103 o fac\u0103 cas\u0103 necurat\u0103, pentru s\u0103r\u0103cia lui cea mare, ca doar astfel s\u0103 aib\u0103 ceva de folos \u015fi s\u0103 c\u00ee\u015ftige pentru el \u015fi fetele sale \u00eembr\u0103c\u0103minte \u015fi hran\u0103. Vai, \u00een ce fel de g\u00eenduri necuvioase alung\u0103 pe om s\u0103r\u0103cia cea mare! Deci b\u0103tr\u00eenul acela fiind \u00een astfel de cugete rele \u015fi g\u00eendul s\u0103u cel r\u0103u vr\u00eend acum a-l aduce cu tic\u0103lo\u015fie \u00een fapt, Dumnezeu Care nu voie\u015fte a vedea \u00een pierzare firea omeneasc\u0103, ci cu iubire de oameni, se pleac\u0103 spre nevoile noastre, a pus bun\u0103tate \u00een inima pl\u0103cutului S\u0103u, Sf\u00eentul Nicolae \u015fi l-a trimis spre ajutor c\u0103tre b\u0103rbatul care era s\u0103 piar\u0103 cu sufletul, prin \u00eensuflare tainic\u0103, m\u00eeng\u00eeind pe cel ce era \u00een s\u0103r\u0103cie \u015fi sc\u0103p\u00eendu-l din c\u0103derea p\u0103catului.<\/p>\n

Deci, auzind Sf\u00eentul Nicolae de lipsa cea mare a b\u0103rbatului aceluia \u015fi prin dumnezeiasc\u0103 descoperire \u00een\u015ftiin\u0163\u00eendu-se de cugetarea lui cea rea, i-a p\u0103rut foarte r\u0103u pentru d\u00eensul \u015fi a cugetat ca astfel cu m\u00eena sa cea f\u0103c\u0103toare de bine, s\u0103-l r\u0103peasc\u0103 \u00eempreun\u0103 cu fetele sale ca din foc de la s\u0103r\u0103cie \u015fi de la p\u0103cat. \u00cens\u0103 n-a vrut s\u0103 fie de fa\u0163\u0103 cu b\u0103rbatul acela, ca s\u0103-i spun\u0103 despre facerea sa de bine, ci, \u00een tain\u0103 a cugetat s\u0103-i dea aceluia milostenia sa cu \u00eendurare. \u015ei aceasta vrea s-o fac\u0103 pentru dou\u0103 pricini: \u00eent\u00eei ca s\u0103 scape de slava omeneasc\u0103, pentru c\u0103 \u0163inea seama de ce zicea Evanghelia: Lua\u0163i aminte, s\u0103 nu face\u0163i milostenia voastr\u0103 \u00eenaintea oamenilor<\/em>; \u015fi, al doilea, ca \u015fi pe b\u0103rbatul acela, care odinioar\u0103 era bogat iar acum ajunsese \u00een mare s\u0103r\u0103cie, s\u0103 nu-l ru\u015fineze, c\u0103ci \u015ftia c\u0103 s\u00eent grele unele ca acestea, celor ce din bog\u0103\u0163ie \u015fi din slav\u0103 cad \u00een s\u0103r\u0103cie, fiindc\u0103 se ru\u015fineaz\u0103 sufletele acelora, aduc\u00eendu-le aminte de bog\u0103\u0163ia cea mai dinainte. Pentru aceasta, a g\u00eendit a face a\u015fa, dup\u0103 cuv\u00eentul lui Hristos: S\u0103 nu \u015ftie st\u00eenga ta, ce face drepta ta<\/em>. C\u0103ci at\u00eet de mult fugea de slava omeneasc\u0103, \u00eenc\u00eet chiar de acela c\u0103ruia \u00eei f\u0103cea bine se s\u00eerguia a se t\u0103inui pe sine.<\/p>\n

A\u015fadar, lu\u00eend o leg\u0103tur\u0103 mare de galbeni, a mers \u00een miezul nop\u0163ii la casa acelui b\u0103rbat \u015fi, arunc\u00eend-o \u00een\u0103untru pe fereastra acelei case, degrab\u0103 s-a \u00eentors la casa sa. Diminea\u0163\u0103, scul\u00eendu-se b\u0103rbatul \u015fi afl\u00eend leg\u0103tura, a dezlegat-o \u015fi v\u0103z\u00eend galbenii s-a \u00eensp\u0103im\u00eentat, c\u0103ci socotea c\u0103 este vreo n\u0103lucire, tem\u00eendu-se ca nu cumva aurul ce vedea s\u0103 fie vreo \u00een\u015fel\u0103ciune, de vreme ce nu a\u015ftepta de la nimeni \u015fi de nic\u0103ieri vreun f\u0103c\u0103tor de bine. Drept aceea, \u00eentorc\u00eend galbenii cu v\u00eerful degetului, privea cu dinadinsul \u015fi cunosc\u00eend c\u0103 este adev\u0103rat, se veselea \u015fi se minuna, iar de bucurie, pl\u00eengea cu lacrimi fierbin\u0163i \u015fi, cuget\u00eend mult \u00een sine cine i-ar fi f\u0103cut lui o asemenea facere de bine, nu se dumirea. Deci, socotind a fi purtarea de grij\u0103 a lui Dumnezeu, \u00eei mul\u0163umea ne\u00eencetat, d\u00eend laud\u0103 Domnului Celui ce se \u00eengrije\u015fte de to\u0163i. Apoi \u00eendat\u0103 pe una din fetele sale, pe cea mai mare, a m\u0103ritat-o dup\u0103 un b\u0103rbat \u015fi i-a dat aurul cel primit din destul pentru zestrea ei.<\/p>\n

Despre aceasta \u00een\u015ftiin\u0163\u00eendu-se minunatul Nicolae, c\u0103 a f\u0103cut dup\u0103 voia lui, b\u0103rbatul acela, i-a p\u0103rut bine. \u015ei iar\u0103\u015fi se ar\u0103ta gata a face aceea\u015fi mil\u0103 cu a dou\u0103 fiic\u0103 a b\u0103tr\u00eenului, s\u00eerguindu-se a p\u0103zi \u015fi pe fecioara aceasta prin nunta legiuit\u0103 de p\u0103catul cel f\u0103r\u0103delege. Deci, preg\u0103ti \u015fi alt\u0103 leg\u0103tur\u0103 de galbeni, asemenea cu cealalt\u0103 \u015fi, peste noapte, ferindu-se de to\u0163i, a aruncat-o pe aceea\u015fi fereastr\u0103, \u00een casa b\u0103t\u00eenului aceluia.<\/p>\n

Diminea\u0163\u0103, scul\u00eendu-se acel om s\u0103rac, a g\u0103sit iar\u0103\u015fi aur, asemenea ca \u00eent\u00eeia oar\u0103. Apoi a \u00eenceput a se minuna \u015fi de acela \u015fi, c\u0103z\u00eend cu fa\u0163a la p\u0103m\u00eent, cu lacrimi fierbin\u0163i mul\u0163umea, zic\u00eend: “Dumnezeule, voitorul milei \u015fi chivernisitorul m\u00eentuirii noastre, care mai \u00eent\u00eei m-ai r\u0103scump\u0103rat cu S\u00eengele T\u0103u \u015fi acum casa mea \u015fi pe fiicele mele izb\u0103vindu-ne prin aur din cursa celui r\u0103u, \u00censu\u0163i arat\u0103-mi pe cel ce sluje\u015fte voii Tale celei milostive \u015fi bun\u0103t\u0103\u0163ii Tale celei iubitoare de oameni. Arat\u0103-mi pe \u00eengerul T\u0103u cel p\u0103m\u00eentesc, pe cel ce ne p\u0103ze\u015fte pe noi de pierderea p\u0103catului, ca s\u0103 \u015ftiu cine este unul ca acela, care ne scoate pe noi din s\u0103r\u0103cia ce ne \u00eentristeaz\u0103 \u015fi care ne izb\u0103ve\u015fte de g\u00eendurile cele rele, c\u0103 iat\u0103, dup\u0103 mila Ta, Doamne, cu \u00eendurarea cea f\u0103cut\u0103 \u00een tain\u0103, cu m\u00eena pl\u0103cutului al T\u0103u, voi da \u015fi pe a doua fiic\u0103 a mea cu nunt\u0103 legiuit\u0103 dup\u0103 b\u0103rbat \u015fi a\u015fa voi sc\u0103pa de cursele diavolului, care vrea prin c\u00ee\u015ftig necurat s\u0103-mi aduc\u0103 mare pierdere.<\/p>\n

Apoi b\u0103rbatul acela, rug\u00eendu-se Domnului \u015fi mul\u0163umind bun\u0103t\u0103\u0163ii Lui, a f\u0103cut nunt\u0103 \u015fi fiicei sale de a doua, av\u00eend n\u0103dejde \u00een Dumnezeu – c\u0103ci ne\u00eendoit\u0103 n\u0103dejde \u015fi-a pus \u00een El – cum c\u0103 va purta grij\u0103 \u015fi pentru a treia fiic\u0103 a lui \u015fi-i va da \u015fi acesteia s\u0103 aib\u0103 vie\u0163uitor iubit, dup\u0103 lege, trimi\u0163\u00eendu-i iar\u0103\u015fi aur din destul, tot cu acea m\u00een\u0103 f\u0103c\u0103toare de bine. De aceea, nu dormea noaptea str\u0103juind, ca s\u0103 poat\u0103 sim\u0163i pe f\u0103c\u0103torul de bine \u015fi s\u0103 se \u00eenvredniceasc\u0103 a vedea de unde \u00eei aduce aurul acela. \u015ei iat\u0103, nu dup\u0103 mult\u0103 vreme, a sosit cel a\u015fteptat. C\u0103ci a venit \u015fi a treia oar\u0103 pl\u0103cutul lui Hristos, Nicolae \u015fi, ajung\u00eend la locul cel obi\u015fnuit, tot a\u015fa a aruncat o leg\u0103tur\u0103 de galbeni pe aceea\u015fi fereastr\u0103 \u015fi \u00eendat\u0103 s-a \u00eentors la casa sa. Tat\u0103l fecioarelor g\u0103sind aurul aruncat pe fereastr\u0103, a alergat \u00eendat\u0103 c\u00eet putea \u00een urma celui ce se \u00eentorcea la casa sa, pe care, ajung\u00eendu-l \u015fi cunosc\u00eendu-l cine este – c\u0103ci sf\u00eentul nu era necunoscut pentru fapta lui cea bun\u0103 \u015fi pentru neamul lui cel luminat -, a c\u0103zut la picioarele lui, s\u0103rut\u00eendu-le \u015fi numindu-l izb\u0103vitor, ajut\u0103tor \u015fi m\u00eentuitor sufletelor, celor ce ajunseser\u0103 \u00eentru pierderea cea mai de pe urm\u0103. Apoi zise: “De nu m-ar fi ridicat pe mine Domnul cel mare \u00eentru mil\u0103, prin \u00eendur\u0103rile tale, de mult a\u015f fi pierit eu, tic\u0103losul tat\u0103, \u00eempreun\u0103 cu fiicele mele, prin c\u0103derea \u00een focul Sodomei, vai mie! \u015ei iat\u0103, acum prin tine s\u00eentem m\u00eentui\u0163i din amara c\u0103dere \u00een p\u0103cat”. Acestea \u015fi mai multe gr\u0103ia cu lacrimi c\u0103tre sf\u00eent. Iar el abia l-a ridicat pe picioare \u015fi cu jur\u0103m\u00eent a zis aceluia, c\u0103 \u00een toat\u0103 via\u0163a lui s\u0103 nu spun\u0103 nim\u0103nui ceea ce s-a f\u0103cut. Apoi sf\u00eentul, spun\u00eend multe spre folosul omului aceluia l-a trimis la casa sa.<\/p>\n

Iat\u0103 una din faptele cele multe ale milostivirii ale Sf\u00eentului Nicolae, ce s-a povestit aici, ca s\u0103 cunoasc\u0103 oricine c\u00eet era de milostiv c\u0103tre cei s\u0103raci. De s-ar fi povestit milele lui una c\u00eete una \u015fi c\u00eete \u00eendur\u0103ri a ar\u0103tat c\u0103tre cei s\u0103raci, pe c\u00ee\u0163i fl\u0103m\u00eenzi a hr\u0103nit, pe c\u00ee\u0163i goi a \u00eembr\u0103cat \u015fi pe c\u00ee\u0163i a r\u0103scump\u0103rat de la datornici, apoi nici vremea n-ar fi de ajuns a le povesti.<\/p>\n

Dup\u0103 aceasta Cuviosul P\u0103rinte Nicolae a voit a se duce \u00een Palestina, spre a vedea Sfintele Locuri \u015fi a se \u00eenchina acolo, unde a umblat trupe\u015fte Domnul nostru Iisus Hristos, cu prea curatele Sale picioare. Deci, plutind cor\u0103bierii \u00eemprejurul Egiptului \u015fi ne\u015ftiind ce avea s\u0103 li se \u00eent\u00eemple, Sf\u00eentul Nicolae, care era \u00eempreun\u0103 cu d\u00een\u015fii, vedea mai bine c\u0103 are s\u0103 fie \u00eentuneric, vifor \u015fi lovire de v\u00eenturi cumplite. Apoi le spuse c\u0103, mai \u00eenainte a v\u0103zut pe vicleanul vr\u0103jma\u015f intr\u00eend \u00een corabie, vr\u00eend s\u0103 o scufunde \u00eempreun\u0103 cu oamenii. Dup\u0103 aceea a n\u0103v\u0103lit asupra lor o furtun\u0103 mare, f\u0103r\u0103 veste \u015fi ridic\u00eendu-se un nor, s-a f\u0103cut vifor pe mare. Iar cei ce pluteau s-au temut foarte mult de groaza mor\u0163ii \u015fi rugau pe Sf\u00eentul Nicolae s\u0103 le ajute \u015fi s\u0103-i izb\u0103veasc\u0103 de nevoia cea f\u0103r\u0103 de veste ce c\u0103zuse asupra lor zic\u00eend: “Sfinte al lui Dumnezeu, de nu ne vei ajuta cu rug\u0103ciunile tale c\u0103tre Dumnezeu, \u00eendat\u0103 ne vom cufunda \u00een aceast\u0103 ad\u00eencime \u015fi vom pieri”. Iar el, zic\u00eendu-le s\u0103 \u00eendr\u0103zneasc\u0103 \u015fi s\u0103-\u015fi pun\u0103 n\u0103dejdea \u00een Dumnezeu \u015fi f\u0103r\u0103 \u00eendoial\u0103 s\u0103 a\u015ftepte grabnic\u0103 izb\u0103vire, \u00eensu\u015fi a \u00eenceput cu s\u00eerguin\u0163\u0103 a se ruga c\u0103tre Domnul. \u015ei \u00eendat\u0103 s-a lini\u015ftit marea \u015fi toat\u0103 groaza s-a pref\u0103cut \u00een bucurie, iar ei, trec\u00eend necazul, s-au bucurat mult \u015fi au mul\u0163umit lui Dumnezeu \u015fi pl\u0103cutului s\u0103u, Sf\u00eentului Nicolae \u015fi foarte mult se minunau de proorocirea furtunii \u015fi de sc\u0103parea nevoii.<\/p>\n

Tot atunci, unul din cor\u0103bieri s-a suit \u00een v\u00eerful catargului, precum este obiceiul celor ce \u00eendrepteaz\u0103 corabia, \u015fi, c\u00eend era s\u0103 coboare de acolo, a alunecat de sus \u015fi a c\u0103zut \u00een mijlocul cor\u0103biei, z\u0103c\u00eend f\u0103r\u0103 suflet. Iar Sf\u00eentul Nicolae, mai \u00eenainte de a-l chema \u00een ajutor, l-a \u00eenviat cu rug\u0103ciunea pe acel om \u015fi, nu ca pe un mort, ci ca pe cel cuprins de somn, l-a sculat \u015fi l-a dat viu cor\u0103bierilor. Apoi, ridic\u00eend toate p\u00eenzele \u015fi fiind v\u00eent cu bun\u0103 sporire, au plutit \u00een lini\u015fte \u015fi au sosit la limanul Alexandriei, unde pl\u0103cutul lui Dumnezeu, Sf\u00eentul Nicolae, a t\u0103m\u0103duit pe mul\u0163i bolnavi. Izgonind diavolii din oameni \u015fi pe mul\u0163i nec\u0103ji\u0163i m\u00eeng\u00eeind, a pornit iar\u0103\u015fi pe cale spre Palestina \u015fi ajung\u00eend la Sf\u00eenta Cetate a Ierusalimului, s-a suit la Golgota, unde Hristos Dumnezeu a lucrat m\u00eentuirea neamului omenesc, \u00eentinz\u00eendu-\u015ei pe Cruce prea curatele Sale m\u00eeini. Acolo a \u00een\u0103l\u0163at fierbin\u0163i rug\u0103ciuni din inima sa, care ardea de dragoste, d\u00eend mul\u0163umire M\u00eentuitorului nostru. Apoi, a \u00eenconjurat toate sfintele locuri, f\u0103c\u00eend multe \u00eenchin\u0103ciuni pretudindeni. Iar c\u00eend era s\u0103 intre noaptea \u00een sf\u00eenta biseric\u0103 la rug\u0103ciune \u015fi u\u015file erau \u00eenchise, s-au deschis singure, d\u00eend intrare aceluia, c\u0103ruia, chiar por\u0163ile cere\u015fti \u00eei erau deschise.<\/p>\n

Z\u0103bovind \u00een Ierusalim vreme \u00eendelungat\u0103, se preg\u0103tea a merge \u00een pustie, dar, printr-un glas dumnezeiesc de sus, a fost sf\u0103tuit s\u0103 se \u00eentoarc\u0103 \u00een patria sa. Pentru c\u0103 Dumnezeu, Cel ce toate le r\u00eenduie\u015fte spre folosul sufletelor noastre, nu vrea s\u0103 fie ascuns\u0103 sub obrocul pustiei acea f\u0103clie, pe care o preg\u0103tise s\u0103 fie pus\u0103 \u00een sfe\u015fnicul mitropoliei din Lichia. Deci, afl\u00eend o corabie, s-a tocmit cu cor\u0103bierii s\u0103-l duc\u0103 \u00een patria sa.<\/p>\n

Ace\u015ftia au g\u00eendit \u00eens\u0103 s\u0103 fac\u0103 lucrul cu vicle\u015fug, adic\u0103 s\u0103 \u00eendrepteze corabia lor \u00een alt\u0103 parte, nu spre Lichia. Dup\u0103 ce s-a a\u015fezat \u00een corabie, plec\u00eend de la mal, Sf\u00eentul Nicolae a v\u0103zut c\u0103 corabia nu plute\u015fte spre patria sa. Atunci degrab\u0103 a c\u0103zut la picioarele cor\u0103bierilor \u015fi-i ruga s\u0103 \u00eendrepteze calea spre Lichia, dar ei, neb\u0103g\u00eendu-l \u00een seam\u0103, mergeau \u00een partea unde g\u00eendeau ei, ne\u015ftiind c\u0103 Dumnezeu nu va l\u0103sa pe pl\u0103cutul S\u0103u s\u0103 fie \u00een m\u00eehnire. Deci, sufl\u00eend un vifor \u00eempotriv\u0103, a \u00eentors corabia \u00een alt\u0103 parte \u015fi degrab\u0103 a dus-o \u00een Lichia, iar pe cor\u0103bieri \u00eei \u00eengrozea cu nevoia cea mai mare. A\u015fa Sf\u00eentul Nicolae, cu puterea lui Dumnezeu fiind dus pe mare, a sosit \u00een patria sa. El \u00eens\u0103, fiind f\u0103r\u0103 de r\u0103utate, n-a f\u0103cut nici un r\u0103u acelor vr\u0103jma\u015fi, nici s-a pornit spre m\u00eenie \u015fi nici m\u0103car vreun cuv\u00eent aspru nu le-a zis, ci cu binecuv\u00eentare i-a liberat \u00een p\u0103r\u0163ile lor. Iar el a mers \u00een m\u0103n\u0103stirea pe care o zidise mo\u015ful s\u0103u, episcopul Patarelor \u015fi o numise Sf\u00eentul Sion. Acolo, Sf\u00eentul Nicolae s-a ar\u0103tat foarte iubit tuturor fra\u0163ilor, care, cu mare dragoste, primindu-l ca pe \u00eengerul lui Dumnezeu, se \u00eendulceau de cuvintele lui cele de Dumnezeu insuflate \u015fi se foloseau de via\u0163a lui, cea \u00eentocmai ca a \u00eengerilor \u015fi urmau obiceiurile lui cele bune, cu care \u00eempodobise Dumnezeu pe credinciosul robul S\u0103u.<\/p>\n

Afl\u00eend Sf\u00eentul Nicolae \u00een aceast\u0103 m\u0103n\u0103stire via\u0163\u0103 lini\u015ftit\u0103 \u015fi loc mai lesnicios pentru g\u00eendurile sale c\u0103tre Dumnezeu, ca un liman de lini\u015fte, n\u0103d\u0103jduia ca \u015fi cealalt\u0103 vreme a vie\u0163ii sale s\u0103 o petreac\u0103 acolo. Dar Dumnezeu \u00eei ar\u0103ta calea, voind ca acea comoar\u0103 bogat\u0103, a tuturor faptelor bune, cu care avea s\u0103 se \u00eembog\u0103\u0163easc\u0103 toat\u0103 lumea, s\u0103 nu fie ascuns\u0103, ca \u00eentr-o \u0163arin\u0103 acoperit\u0103 de p\u0103m\u00eent, \u00eentr-o m\u0103n\u0103stire deosebit\u0103 \u015fi \u00eentr-o camer\u0103 mic\u0103 \u00eenchis\u0103; ci s\u0103 fie la vederea tuturor, ca prin acea comoar\u0103 duhovniceasc\u0103, s\u0103 se fac\u0103 negu\u0163\u0103torie duhovniceasc\u0103, care pe multe suflete le va afla.<\/p>\n

Astfel sf\u00eentul, st\u00eend odat\u0103 la rug\u0103ciune, a auzit un glas de sus: “Nicolae, s\u0103 intri \u00een nevoin\u0163a poporului, dac\u0103 dore\u015fti s\u0103 fii de Mine \u00eencununat”. Acest glas auzindu-l, Nicolae s-a sp\u0103im\u00eentat \u015fi cugeta \u00eentru sine: Ce voie\u015fte glasul acela \u015fi ce cere Domnul de la d\u00eensul? \u015ei iar\u0103\u015fi auzi glas, spun\u00eendu-i: “Nicolae, nu este aceasta holda pe care trebuie s\u0103 Mi-o aduci road\u0103 \u015fi pe care o a\u015ftept de la tine; ci \u00eentoarce-te c\u0103tre oameni, ca s\u0103 se pream\u0103reasc\u0103 prin tine numele Meu”. Atunci Sf\u00eentul Nicolae a cunoscut voia lui Dumnezeu, ca, l\u0103s\u00eend lini\u015ftea, s\u0103 mearg\u0103 s\u0103 slujeasc\u0103 la m\u00eentuirea omenilor. Deci cugeta \u00eencotro se va duce: la patria sa, \u00een cetatea Patara, la cunoscu\u0163i, sau \u00een alt\u0103 parte. Dar, tem\u00eendu-se \u015fi fugind de slava omeneasc\u0103 cea de\u015fart\u0103, a g\u00eendit s\u0103 se duc\u0103 \u00een alt\u0103 cetate, unde nu-l va cunoa\u015fte nimeni.<\/p>\n

\u00cen acea latur\u0103 a Lichiei este o cetate sl\u0103vit\u0103, care se nume\u015fte Mira, mitropolia Lichiei. Deci, \u00eentr-acea cetate a venit Sf\u00eentul Nicolae, fiind condus de purtarea de grij\u0103 a lui Dumnezeu, \u00eenc\u00eet nimeni nu-l \u015ftia. Acolo tr\u0103ia ca unul din s\u0103raci, neav\u00eend unde s\u0103-\u015fi plece capul. El nu se ducea dec\u00eet \u00een casa Domnului, av\u00eend liman numai pe Dumnezeu.<\/p>\n

\u00cen acea vreme, s-a mutat la Dumnezeu arhiereul cet\u0103\u0163ii Mira, Ioan arhiepiscopul \u015fi mai \u00eent\u00eei \u015fez\u0103tor pe scaun \u00een toat\u0103 \u0163ara Lichiei. Atunci s-au adunat to\u0163i episcopii \u0163\u0103rii aceleia, \u00een Mira, ca s\u0103 aleag\u0103 un b\u0103rbat vrednic pentru acel scaun. Deci, fiind acolo b\u0103rba\u0163i cinsti\u0163i \u015fi cu bun\u0103 \u00een\u0163elegere, erau nedumeri\u0163i \u00eentre ei, pe care s\u0103-l aleag\u0103. Unii, fiind porni\u0163i d\u00een r\u00eevn\u0103 dumnezeiasc\u0103, au zis c\u0103 lucrul acela nu este al alegerii omene\u015fti, ci al r\u00eenduielii lui Dumnezeu. Deci se cuvine a se face rug\u0103ciune pentru aceasta, ca \u00eensu\u015fi Domnul s\u0103 arate cine este vrednic s\u0103 primeasc\u0103 o treapt\u0103 ca aceasta \u015fi s\u0103 fie p\u0103stor peste toat\u0103 Lichia.<\/p>\n

To\u0163i, ascult\u00eend acel sfat bun, au f\u0103cut rug\u0103ciune cu s\u00eerguin\u0163\u0103 \u015fi cu post. Iar Domnul, f\u0103c\u00eend voia celor ce se tem de El \u015fi ascult\u00eend rug\u0103ciunea lor, a descoperit bun\u0103voirea Sa, unuia din episcopii aceia care era mai b\u0103tr\u00een, \u00eentr-acest chip; st\u00eend el la rug\u0103ciune, i s-a ar\u0103tat un b\u0103rbat luminat, poruncindu-i s\u0103 mearg\u0103 de cu noapte \u015fi s\u0103 stea l\u00eeng\u0103 u\u015file bisericii \u015fi s\u0103 ia seama cine va intra mai \u00eenainte dec\u00eet to\u0163i \u00een biseric\u0103, acela – zicea el – este \u00eendemnat de Duhul Meu \u015fi, lu\u00eendu-l cu cinste, s\u0103-l pune\u0163i arhiepiscop. Iar numele b\u0103rbatului aceluia este Nicolae. Aceast\u0103 vedenie dumnezeiasc\u0103 av\u00eend-o episcopul acela \u015fi auzind ceea ce i se poruncise \u00een vedenie, a vestit celorlal\u0163i episcopi, iar aceia, auzind, s-au \u00eendemnat mai mult spre rug\u0103ciune, cu iubire de osteneal\u0103.<\/p>\n

Atunci episcopul care a v\u0103zut descoperirea a stat la locul acela, unde i s-a poruncit \u00een vedenie \u015fi a\u015ftepta venirea b\u0103rbatului dorit. Deci, c\u00eend a fost vremea Utreniei, Sf\u00eentul Nicolae, \u00eendemnat de Duh, a ajuns mai \u00eenainte dec\u00eet to\u0163i la biseric\u0103, pentru c\u0103 avea obicei de se scula \u00een miezul nop\u0163ii la rug\u0103ciune \u015fi venea la \u00eenceputul c\u00eent\u0103rii Utreniei, mai \u00eent\u00eei dec\u00eet to\u0163i la biseric\u0103. Intr\u00eend \u00een pridvor, l-a luat episcopul care se \u00eenvrednicise acelei vedenii \u015fi i-a zis: “Cum te cheam\u0103, fiule?” Dar el t\u0103cea. Acela \u00eel \u00eentreab\u0103 iar\u0103\u015fi. Sf\u00eentul i-a r\u0103spuns cu bl\u00eende\u0163e: “Nicolae m\u0103 cheam\u0103 pe mine, st\u0103p\u00eene, robul sfin\u0163iei tale”. Acel dumnezeiesc b\u0103rbat, care a auzit acel glas bl\u00eend, a priceput pe de o parte, dup\u0103 numele care i se spusese \u00een vedenie, c\u0103 se nume\u015fte Nicolae; iar pe alta, prin smerenia lui, c\u0103 sf\u00eentul a r\u0103spuns cu bl\u00eende\u0163e. Deci a cunoscut c\u0103 acela este cel pe care \u00eel binevoie\u015fte Dumnezeu a fi mitropolit al bisericii din Mira. C\u0103ci \u015ftia spre cine caut\u0103 Domnul, cum zice Scriptura: Pe cel bl\u00eend \u015fi t\u0103cut \u015fi spre cel ce se cutremur\u0103 de cuvintele Mele<\/em>. Atunci s-a bucurat foarte, ca \u015fi c\u00eend a descoperit o comoar\u0103 ascuns\u0103 \u015fi, \u00eendat\u0103, lu\u00eendu-l de m\u00een\u0103 i-a zis: “Urmez\u0103-m\u0103, fiule”. Deci l-a dus cu cinste la episcopi. Iar ei umpl\u00eendu-se de mul\u0163umire dumnezeiasc\u0103 \u015fi de m\u00eeng\u00eeiere duhovniceasc\u0103 pentru aflarea b\u0103rbatului celui de Dumnezeu ar\u0103tat, l-au adus \u00een mijlocul bisericii.<\/p>\n

Str\u0103b\u0103t\u00eend vestea aceasta pretutindeni, s-au adunat mai degrab\u0103 dec\u00eet p\u0103s\u0103rile, mul\u0163ime de oameni f\u0103r\u0103 num\u0103r. Episcopul, care v\u0103zuse vedenia, a zis cu glas mare c\u0103tre to\u0163i: “Primi\u0163i, fra\u0163ilor, pe p\u0103storul vostru, pe care vi l-a ales vou\u0103 Duhul Sf\u00eent \u015fi c\u0103ruia i-a \u00eencredin\u0163at des\u0103v\u00eer\u015fit pov\u0103\u0163uirea sufletelor voastre; pe care nu alegerea omeneasc\u0103, ci judecata lui Dumnezeu l-a adus aici. Iat\u0103 acum avem pe cel pe care l-am dorit \u015fi c\u0103utat, l-am aflat \u015fi l-am primit. Deci, prin acesta fiind bine pov\u0103\u0163ui\u0163i, nu vom c\u0103dea din n\u0103dejde, ca, astfel, s\u0103 st\u0103m bine \u00eenaintea lui Dumnezeu \u00een ziua ar\u0103t\u0103rii Lui \u015fi a descoperirii.<\/p>\n

Poporul d\u0103dea mul\u0163umire lui Dumnezeu \u015fi se bucura, dar Sf\u00eentul Nicolae se lep\u0103da a primi acea treapt\u0103, nesuferind lauda omeneasc\u0103. \u00cens\u0103, fiind rugat de tot soborul cel sfin\u0163it \u015fi de cel mirenesc, chiar f\u0103r\u0103 voia lui l-au ridicat pe scaunul arhieresc, c\u0103ci printr-o vedenie dumnezeiasc\u0103 a fost \u00eendemnat la aceasta, pe care a avut-o mai \u00eenainte de moartea arhiepiscopului. Despre aceast\u0103 vedenie Sf\u00eentul Metodie, patriarhul Constantinopolului, scria astfel: “\u00centr-o noapte, Sf\u00eentul Nicolae a v\u0103zut pe M\u00eentuitorul nostru \u00eentru slav\u0103, st\u00eend aproape de d\u00eensul \u015fi d\u00eendu-i Sf\u00eenta Evanghelie, care era \u00eempodobit\u0103 cu aur \u015fi cu m\u0103rg\u0103ritare; iar de partea cealalt\u0103 a v\u0103zut pe Sf\u00eenta N\u0103sc\u0103toare de Dumnezeu, pun\u00eend pe umerii lui omofor arhieresc”. Dup\u0103 vedenia aceea trec\u00eend pu\u0163ine zile \u015fi r\u0103pos\u00eend Ioan, arhiepiscopul Mirelor, Nicolae a fost ales arhiepiscop al acelei cet\u0103\u0163i.<\/p>\n

De acea vedenie aduc\u00eendu-\u015fi aminte Sf\u00eentul Nicolae \u015fi v\u0103z\u00eend bun\u0103voirea lui Dumnezeu, \u00eenc\u0103 \u015fi rug\u0103ciunile soborului netrec\u00eendu-le cu vederea, a primit p\u0103storia Lichiei. Iar sfin\u0163ita adunare a episcopilor, \u00eempreun\u0103 cu clericii, s\u0103v\u00eer\u015find toate cele ce se cuvin sfin\u0163irii sale, a f\u0103cut praznic de bucurie, veselindu-se de p\u0103storul lor, cel dat de Dumnezeu, de arhiereul lui Hristos, Nicolae. Astfel, Biserica lui Dumnezeu a primit pe f\u0103clia cea luminat\u0103, care n-a fost pus\u0103 la o parte, nici ascuns\u0103 sub obroc, ci st\u00eend la locul cel cuviincios, \u00een sfe\u015fnicul arhieriei \u015fi al p\u0103storiei, unde str\u0103lucea luminos, drept \u00eendrept\u00eend cuv\u00eentul adev\u0103rului \u015fi toate poruncile cele dreptcredincioase, s\u0103n\u0103tos cuget\u00eendu-le \u015fi \u00eenv\u0103\u0163\u00eendu-le.<\/p>\n

Chiar de la \u00eenceputul p\u0103storiei sale, pl\u0103cutul lui Dumnezeu gr\u0103ia \u00een sine astfel: “O! Nicolae, pentru aceast\u0103 dreg\u0103torie \u015fi pentru acest loc, trebuie alte obiceiuri; deci de acum s\u0103 nu mai vie\u0163uie\u015fti \u0163ie, ci altora”. Apoi, vr\u00eend a \u00eenv\u0103\u0163a pe oile sale faptele cele bune, nu-\u015fi mai ascundea via\u0163a sa cea cu fapte bune, ca mai \u00eenainte. C\u0103ci mai \u00eenainte, numai unul Dumnezeu \u00eei \u015ftia via\u0163a, slujindu-I \u00een tain\u0103. Iar dup\u0103 ce s-a f\u0103cut arhiereu, era ar\u0103tat\u0103 tuturor vie\u0163uirea lui, nu pentru m\u0103rire de\u015fart\u0103, ci pentru folosul \u015fi \u00eenmul\u0163irea slavei lui Dumnezeu, \u00eenc\u00eet s-au \u00eemplinit cele scrise \u00een Evanghelie: A\u015fa s\u0103 lumineze lumina voastr\u0103 \u00eenaintea oamenilor, ca v\u0103z\u00eend faptele voastre cele bune, s\u0103 pream\u0103reasc\u0103 pe Tat\u0103l vostru, care este \u00een ceruri.<\/em><\/p>\n

Sf\u00eentul Nicolae era oglinda turmei sale prin toate faptele cele bune \u015fi model credincio\u015filor, dup\u0103 cum zice Apostolul: “Cu cuv\u00eentul, cu via\u0163a, cu dragostea, cu credin\u0163a, cu duhul \u015fi cu cur\u0103\u0163ia”. Apoi era bl\u00eend, f\u0103r\u0103 de r\u0103utate \u015fi smerit cu duhul, ferindu-se de \u00eeng\u00eemfare. Hainele lui erau simple \u015fi hrana pustniceasc\u0103 pe care o gusta totdeauna numai o dat\u0103 pe zi \u015fi aceea seara. Toat\u0103 ziua, se \u00eendeletnicea cu lucrurile ce se cuveneau dreg\u0103toriei sale, ascult\u00eend nevoile celor ce veneau la d\u00eensul, iar u\u015file casei lui erau deschise tuturor, c\u0103ci era bun c\u0103tre to\u0163i \u015fi apropiat. S\u0103rmanilor le era tat\u0103; s\u0103racilor, milostiv; m\u00eeng\u00eeietor celor ce pl\u00eengeau, ajut\u0103tor celor n\u0103p\u0103stui\u0163i \u015fi tuturor mare f\u0103c\u0103tor de bine. Apoi, \u015fi-a c\u00ee\u015ftigat spre ajutor \u00een ostenelile sale cele p\u0103store\u015fti \u015fi pentru \u00eendreptarea Bisericii, pe doi sfetnici cu fapte bune \u015fi cu bun\u0103 \u00een\u0163elegere, cinsti\u0163i cu treapta preo\u0163iei, adic\u0103 pe Pavel de la Rodos \u015fi pe Teodor Ascalonitul, b\u0103rba\u0163i cunoscu\u0163i de toat\u0103 Grecia.<\/p>\n

Astfel, bine p\u0103\u015ftea turma cea \u00eencredin\u0163at\u0103 lui, a oilor lui Hristos cele cuv\u00eent\u0103toare. Iar ochiul cel zavistnic al diavolului celui viclean, care niciodat\u0103 nu \u00eenceteaz\u0103 a ridica r\u0103zboi asupra robilor lui Dumnezeu, ner\u0103bd\u00eend a vedea credin\u0163a cea bun\u0103 \u00eenflorind \u00een oameni, a ridicat prigoan\u0103 asupra Bisericii lui Hristos, prin p\u0103g\u00eenii \u00eemp\u0103ra\u0163i ai Romei, Diocli\u0163ian \u015fi Maximian. De la ei a ie\u015fit atunci porunc\u0103 prin toat\u0103 lumea, ca to\u0163i credincio\u015fii s\u0103 se lepede de Hristos \u015fi s\u0103 se \u00eenchine idolilor; iar cei ce nu se vor supune, s\u0103 fie sili\u0163i, cu chinuri, prin temni\u0163e \u015fi cu munci grele, apoi, \u00een sf\u00eer\u015fit, cu moarte silnic\u0103 s\u0103 fie pedepsi\u0163i.<\/p>\n

Un asemenea vifor pustiitor degrab\u0103 a ajuns \u015fi p\u00een\u0103 \u00een cetatea Mira, dus fiind de doritorii p\u0103g\u00een\u0103t\u0103\u0163ii celei \u00eentunecate. Iar fericitul Nicolae, \u00een cetatea aceea fiind c\u0103petenie a tuturor cre\u015ftinilor, cu limb\u0103 slobod\u0103 propov\u0103duia credin\u0163a cea bun\u0103 a lui Hristos \u015fi se ar\u0103ta gata a p\u0103timi pentru El. Pentru aceea a fost prins de muncitorii p\u0103g\u00eeni \u015fi b\u0103gat \u00een temni\u0163\u0103, dimpreun\u0103 cu mul\u0163i cre\u015ftini. Petrec\u00eend aici mult\u0103 vreme, a p\u0103timit multe rele, r\u0103bd\u00eend foame, sete \u015fi str\u00eemtorarea temni\u0163ei. Pe cei \u00eempreun\u0103 lega\u0163i \u00eei hr\u0103nea cu cuv\u00eentul lui Dumnezeu \u015fi-i ad\u0103pa cu apele cele dulci ale bunei credin\u0163e, sporind \u00eentr-\u00een\u015fii credin\u0163a \u00een Hristos Dumnezeu \u015fi pun\u00eend picioarele acelora pe temelia cea nezdrobit\u0103. Apoi, \u00eent\u0103rindu-i \u00eentru m\u0103rturisirea lui Hristos, \u00eei \u00eendemna cu os\u00eerdie a p\u0103timi pentru adev\u0103r.<\/p>\n

Dup\u0103 aceea, iar\u0103\u015fi s-a d\u0103ruit pace cre\u015ftinilor \u015fi ca soarele dup\u0103 norii cei \u00eentuneca\u0163i, a\u015fa a str\u0103lucit dreapta credin\u0163\u0103 sau ca o r\u0103coreal\u0103 ce vine dup\u0103 furtun\u0103. C\u0103ci, c\u0103ut\u00eend Hristos cu dragoste de oameni asupra mo\u015ftenirii Sale, a pierdut st\u0103p\u00eenirea p\u0103g\u00eenilor, izgonind de la \u00eemp\u0103r\u0103\u0163ie pe Diocli\u0163ian \u015fi Maximian; iar cu d\u00een\u015fii a izgonit pe cei ce slujeau p\u0103g\u00een\u0103t\u0103\u0163ii eline\u015fti \u015fi a ridicat poporului s\u0103u corn de m\u00eentuire, prin ar\u0103tarea Crucii marelui \u00eemp\u0103rat Constantin, c\u0103ruia i-a \u00eencredin\u0163at st\u0103p\u00eenirea Romei.<\/p>\n

Constantin, cunosc\u00eend pe Unul Dumnezeu \u015fi pun\u00eendu-\u015fi n\u0103dejdea \u00een El, a biruit pe to\u0163i potrivnicii s\u0103i cu puterea Sfintei Cruci \u015fi a pierdut n\u0103dejdea cea de\u015fart\u0103, a celor ce \u00eemp\u0103r\u0103\u0163iser\u0103 mai \u00eenainte, poruncind s\u0103 risipeasc\u0103 capi\u015ftile idolilor \u015fi s\u0103 zideasc\u0103 biserici cre\u015ftine; iar pe cei ce erau \u00eenchi\u015fi \u00een temni\u0163e pentru Hristos, i-a liberat \u015fi cu mari laude i-a cinstit ca pe ni\u015fte eroi; \u015fi to\u0163i m\u0103rturisitorii lui Hristos s-au \u00eentors \u00een patria lor.<\/p>\n

Atunci \u015fi cetatea Mirelor a primit iar\u0103\u015fi pe p\u0103storul s\u0103u, pe acest mare arhiereu Nicolae, mucenic cu voia \u015fi f\u0103r\u0103 s\u00eenge \u00eencununat. Acesta, av\u00eend darul lui Dumnezeu \u00eentr-\u00eensul, vindeca patimile \u015fi neputin\u0163ele oamenilor, nu numai ale celor credincio\u015fi, ci \u015fi ale celor necredincio\u015fi. Deci, pentru darul cel mare al lui Dumnezeu care petrecea \u00eentr-\u00eensul, multora s-a f\u0103cut sl\u0103vit, minunat \u015fi foarte iubit; c\u0103ci str\u0103lucea cu cur\u0103\u0163ia inimii \u015fi era \u00eempodobit cu toate darurile lui Dumnezeu, slujind Domnului s\u0103u \u00een cuvio\u015fie \u015fi dreptate.<\/p>\n

Pe atunci erau \u00eenc\u0103 multe capi\u015fti idole\u015fti, \u00een care poporul p\u0103g\u00een slujea cu dragoste diavoleasc\u0103 \u015fi nu pu\u0163in popor pierea din cetatea Mirelor. Dar dumnezeiescul arhiereu, aprinz\u00eendu-se cu r\u00eevn\u0103, a str\u0103b\u0103tut toate locurile acelea, risipind capi\u015ftile idole\u015fti, iar pe turma sa cur\u0103\u0163ind-o de necur\u0103\u0163iile diavole\u015fti. Sf\u00eentul Nicolae, lupt\u00eendu-se asupra duhurilor celor viclene, a venit \u015fi asupra capi\u015ftei Artemidei, care fiind loca\u015f al idolilor, era mare \u015fi foarte \u00eempodobit\u0103. Pornirea sf\u00eentului era \u00eendreptat\u0103 mai mult asupra idolilor dec\u00eet asupra necuratei capi\u015fti, pe care a d\u0103r\u00eemat-o p\u00een\u0103 la temelie, iar zidirea cea \u00eenalt\u0103 a risipit-o p\u00een\u0103 la p\u0103m\u00eent; atunci duhurile cele viclene, neput\u00eend nicidecum r\u0103bda venirea sf\u00eentului, scoteau glasuri de pl\u00eengere, strig\u00eend foarte tare, c\u0103ci erau biruite \u015fi izgonite din locul lor, prin arma rug\u0103ciunilor nebiruitului osta\u015f Nicolae, arhiereul lui Hristos.<\/p>\n

Dup\u0103 aceasta, binecredinciosul \u00eemp\u0103rat Constantin, vr\u00eend s\u0103 \u00eent\u0103reasc\u0103 credin\u0163a \u00een Hristos Dumnezeu, a poruncit s\u0103 se \u0163in\u0103 soborul a toat\u0103 lumea \u00een cetatea Niceii. Acolo adun\u00eendu-se Sfin\u0163ii P\u0103rin\u0163i, au propov\u0103duit luminat dreapta credin\u0163\u0103, iar pe Arie, r\u0103u cuget\u0103torul \u015fi sem\u0103n\u0103torul de neghin\u0103, \u00eempreun\u0103 cu eresul lui, l-a dat anatemei. Apoi pe Fiul lui Dumnezeu \u00eentocmai de o cinste \u015fi de o fiin\u0163\u0103 cu Tat\u0103l m\u0103rturisindu-L, a dat pace dumnezeie\u015ftii \u015fi apostole\u015ftii Biserici.<\/p>\n

Atunci \u015fi minunatul Nicolae fiind la sobor, unul din cei 318 Sfin\u0163i P\u0103rin\u0163i, cu mare vitejie a stat \u00eempotriva hulelor lui Arie \u015fi \u00eempreun\u0103 cu Sfin\u0163ii P\u0103rin\u0163i a ar\u0103tat dogmele credin\u0163ei celei drepte \u015fi tuturor le-a f\u0103cut cunoscut cu adeverin\u0163\u0103.<\/p>\n

Despre d\u00eensul poveste\u015fte unul dintre istorici, c\u0103, aprinz\u00eendu-se cu r\u00eevn\u0103 dumnezeiasc\u0103 ca al doilea Ilie, a \u00eendr\u0103znit \u00een mijlocul soborului a ru\u015fina pe Arie, nu numai cu cuv\u00eentul, ci \u015fi cu fapta, lovindu-l pe Arie peste fa\u0163\u0103. De acest lucru, s-au \u00eentristat Sfin\u0163ii P\u0103rin\u0163i \u015fi, pentru aceea a luat de la d\u00eensul semnele cele arhiere\u015fti. Iar Domnul nostru Iisus Hristos \u015fi<\/p>\n

Preabinecuv\u00eentata lui Maic\u0103, privind din \u00een\u0103l\u0163ime la nevoin\u0163ele Sf\u00eentului Nicolae, au binevoit spre fapta lui cea cu \u00eendr\u0103zneal\u0103 \u015fi au l\u0103udat r\u00eevna lui cea dumnezeiasc\u0103. Aceea\u015fi vedenie a avut \u015fi oarecare din Sfin\u0163ii P\u0103rin\u0163i cei mai vrednici, precum \u00eensu\u015fi Sf\u00eentul Nicolae a v\u0103zut mai \u00eenainte de alegerea sa la arhierie, adic\u0103, st\u00eend de o parte a lui, Hristos Domnul cu Evanghelia, iar de alt\u0103 parte Preacurata Fecioar\u0103 N\u0103sc\u0103toare de Dumnezeu cu omoforul, au dat \u00eenapoi cele luate de la d\u00eensul, cunosc\u00eend din aceea c\u0103 a fost pl\u0103cut\u0103 lui Dumnezeu acea \u00eendr\u0103zneal\u0103 a sf\u00eentului. Deci, p\u0103rin\u0163ii au t\u0103cut \u015fi ca pe un pl\u0103cut al lui Dumnezeu, foarte mult l-au cinstit.<\/p>\n

\u00centorc\u00eendu-se Sf\u00eentul Nicolae de la sobor, a venit la turma sa aduc\u00eend pace, binecuv\u00eentare \u015fi \u00eenv\u0103\u0163\u0103tur\u0103 s\u0103n\u0103toas\u0103 la toat\u0103 mul\u0163imea poporului, cu gura sa cea de miere izvor\u00eetoare. Apoi pe turma cea nes\u0103n\u0103toas\u0103 \u015fi str\u0103in\u0103 a t\u0103iat-o din r\u0103d\u0103cin\u0103 \u015fi pe ereticii cei \u00eempietri\u0163i \u015fi nesim\u0163itori, care \u00eemb\u0103tr\u00eeniser\u0103 \u00een r\u0103utate, mustr\u00eendu-i, i-a izgonit de la turma lui Hristos, ca un lucr\u0103tor de p\u0103m\u00eent \u00een\u0163elept, care cur\u0103\u0163\u0103 toate cele ce s\u00eent pe arie \u015fi \u00een teasc, iar pe cele mai bune le alege, apoi pleava o scutur\u0103.<\/p>\n

Astfel prea\u00een\u0163eleptul lucr\u0103tor al ariei lui Hristos, Sf\u00eentul Nicolae, umplea cu roduri bune hambarul cel duhovnicesc, iar pleava vicle\u015fugului n\u0103lucitor \u015fi ereticesc o v\u00eentura \u015fi o lep\u0103da departe de gr\u00eeul Domnului. Pentru aceast\u0103 pricin\u0103 Sf\u00eenta Biseric\u0103 \u00eel nume\u015fte lopat\u0103 care v\u00eentura \u00eenv\u0103\u0163\u0103turile lui Arie ca pleava. El era cu adev\u0103rat lumina lumii \u015fi sarea p\u0103m\u00eentului, de vreme ce via\u0163a lui era luminat\u0103 \u015fi cuv\u00eentul lui dres cu sarea \u00een\u0163elepciunii. C\u0103ci avea bunul p\u0103stor mare purtare de grij\u0103 pentru turma sa \u00een nevoile ce i se \u00eent\u00eemplau, nu numai cu p\u0103\u015funea cea duhovniceasc\u0103 hr\u0103nind-o pe d\u00eensa, ci \u015fi de hrana cea trupeasc\u0103 purta grij\u0103.<\/p>\n

Alt\u0103 dat\u0103, \u00eent\u00eempl\u00eendu-se \u00een \u0163ara Lichiei foamete mare \u015fi cetatea Mirelor lipsindu-se de tot felul de hran\u0103, iar poporul fiind \u00een mare lips\u0103, arhiereul lui Dumnezeu, milostivindu-se spre poporul cel s\u0103rac care pierea de foame, s-a ar\u0103tat noaptea \u00een somn unui negu\u0163\u0103tor din Italia, care umpluse o corabie cu gr\u00eeu, vr\u00eend s\u0103 mearg\u0103 cu ea \u00een alt\u0103 \u0163ar\u0103 \u015fi d\u00eendu-i trei galbeni arvun\u0103, i-a poruncit s\u0103 mearg\u0103 \u00een cetatea Mira \u015fi acolo s\u0103-\u015fi v\u00eend\u0103 gr\u00eeul cu pre\u0163. De\u015ftept\u00eendu-se negu\u0163\u0103torul din somn \u015fi afl\u00eend \u00een m\u00eena sa trei galbeni, s-a \u00eensp\u0103im\u00eentat, minun\u00eendu-se de un vis ca acela.<\/p>\n

Pentru minunea aceea nu s-a ar\u0103tat negu\u0163\u0103torul neascult\u0103tor, spre a face ceea ce i s-a poruncit. Ci, s-a pogor\u00eet \u00een cetatea Mira \u015fi a v\u00eendut gr\u00eeul celor ce erau \u00eentr-\u00eensa, net\u0103inuind ar\u0103tarea Sf\u00eentului Nicolae, ce i s-a f\u0103cut lui \u00een somn. Iar cet\u0103\u0163enii, afl\u00eend m\u00eeng\u00eeiere \u00een acea foamete \u015fi auzind cele istorisite, au dat slav\u0103 \u015fi mul\u0163umire lui Dumnezeu \u015fi fericeau pe marele arhiereu Nicolae, pe hr\u0103nitorul lor cel minunat.<\/p>\n

\u00cen vremea aceea, s-a f\u0103cut o tulburare \u00een Frigia cea mare, de care auzind \u00eemp\u0103ratul Constantin a trimis trei voievozi \u00eempreun\u0103 cu osta\u015fii cei ce erau sub d\u00een\u015fii s\u0103 lini\u015fteasc\u0103 acea tulburare. Iar numele voievozilor s\u00eent acestea: Nepotian, Ursul \u015fi Erpilion. Ace\u015ftia, cu mult\u0103 s\u00eerguin\u0163\u0103, plec\u00eend din Constantinopol au venit \u00een oarecare liman al eparhiei Lichiei, care se nume\u015fte malul Andrian, unde era o cetate. \u015ei de vreme ce nu le da m\u00eena s\u0103 mearg\u0103, pentru c\u0103 marea era \u00eenvolburat\u0103, a\u015fteptau la limanul acela lini\u015ftirea m\u0103rii. Atunci, unul din osta\u015fi ie\u015find din corabie ca s\u0103 cumpere cele de trebuin\u0163\u0103, lua cele str\u0103ine cu sila, precum este obiceiul osta\u015filor. Adeseori f\u0103c\u00eend acestea, f\u0103ceau pagub\u0103 celor ce vie\u0163uiau acolo. Pentru aceast\u0103 pricin\u0103 s-a f\u0103cut g\u00eelceav\u0103 \u015fi tulburare, ba \u015fi r\u0103zboi era s\u0103 se fac\u0103 din am\u00eendou\u0103 p\u0103r\u0163ile, la locul ce se numea Placomata.<\/p>\n

\u00cen\u015ftiin\u0163\u00eendu-se de aceasta, Sf\u00eentul Nicolae nu s-a lenevit a merge singur c\u0103tre \u0163\u0103rmul acela \u015fi \u00een cetate, ca s\u0103 potoleasc\u0103 cearta dintre d\u00een\u015fii. Apoi, \u00eendat\u0103, toat\u0103 cetatea \u015fi voievozii, auzind de venirea sf\u00eentului, i-au ie\u015fit \u00een \u00eent\u00eempinare \u015fi s-au \u00eenchinat lui. Sf\u00eentul a \u00eentrebat pe voievozi de unde s\u00eent \u015fi unde merg? Ei au zis c\u0103 s\u00eent trimi\u015fi de \u00eemp\u0103rat \u00een Frigia s\u0103 potoleasc\u0103 tulburarea ce s-a f\u0103cut acolo. Sf\u00eentul i-a sf\u0103tuit s\u0103 dea \u00eenv\u0103\u0163\u0103tur\u0103 osta\u015filor lor ca s\u0103 nu fac\u0103 sup\u0103rare poporului. Apoi, lu\u00eend pe voievozi \u00een cetate, i-a osp\u0103tat cu dragoste. Iar ei, cert\u00eend pe osta\u015fi, au potolit tulburarea \u015fi s-au \u00eenvrednicit de binecuv\u00eentarea sf\u00eentului.<\/p>\n

F\u0103c\u00eendu-se aceasta, au venit oarecari cet\u0103\u0163eni din Mira, care, pl\u00eeng\u00eend cu lacrimi \u015fi c\u0103z\u00eend la picioarele sf\u00eentului, cereau ajutor pentru ni\u015fte oameni os\u00eendi\u0163i f\u0103r\u0103 de vin\u0103. Ei spuneau cu m\u00eehnire, c\u0103, nefiind sf\u00eentul acolo, a venit Eustatie ighemonul \u015fi, umpl\u00eendu-\u015fi m\u00eeinile cu bani de la oarecari oameni r\u0103i, a os\u00eendit la moarte pe trei b\u0103rba\u0163i din cetatea lor, care n-au gre\u015fit nimic, “de care lucru toat\u0103 cetatea se m\u00eehne\u015fte \u015fi pl\u00eenge, a\u015ftept\u00eend \u00eentoarcerea ta, st\u0103p\u00eene; c\u0103 de ai fi fost tu acas\u0103, n-ar fi \u00eendr\u0103znit ighemonul a face o judecat\u0103 a\u015fa nedreapt\u0103”.<\/p>\n

Arhiereul lui Dumnezeu, auzind unele ca acestea, s-a m\u00eehnit cu sufletul \u015fi, lu\u00eend \u00eempreun\u0103 cu d\u00eensul pe voievozi, \u00eendat\u0103 a plecat. Ajung\u00eend la locul ce se nume\u015fte Leu, au \u00eent\u00eelnit pe ni\u015fte oameni venind \u015fi i-au \u00eentrebat dac\u0103 \u015ftiu ceva de acei trei b\u0103rba\u0163i care s\u00eent os\u00eendi\u0163i la moarte. Ei au zis c\u0103tre d\u00eensul: “I-am l\u0103sat \u00een c\u00eempul lui Castor \u015fi al lui Polux, fiind adu\u015fi acolo ca s\u0103-i taie”. Atunci sf\u00eentul s-a \u00eendreptat \u00een grab\u0103 la locul acela, s\u00eerguindu-se a ajunge mai \u00eenainte de uciderea cea nevinovat\u0103 a acelora. Ajung\u00eend la locul acela, a v\u0103zut popor mult st\u00eend acolo \u015fi pe cei trei b\u0103rba\u0163i os\u00eendi\u0163i, av\u00eend m\u00eeinile legate \u015fi fe\u0163ele acoperite \u015fi plecate la p\u0103m\u00eent \u015fi cu grumazii goi, a\u015ftept\u00eend des\u0103v\u00eer\u015fita t\u0103iere. Atunci a v\u0103zut pe gealat sco\u0163\u00eend sabia spre a-i ucide, ar\u0103t\u00eendu-se tulburat \u015fi cu chip s\u0103lbatic, pentru care motiv acea priveli\u015fte era tuturor \u00eenfrico\u015fat\u0103 \u015fi de pl\u00eengere. Atunci, arhiereul lui Hristos, tulbur\u00eendu-se \u00een suflet, a intrat cu \u00eendr\u0103zneal\u0103 prin popor \u015fi, apuc\u00eend sabia din m\u00eena gealatului, a aruncat-o la p\u0103m\u00eent, netem\u00eendu-se de nimic, iar pe b\u0103rba\u0163i i-a dezlegat din leg\u0103turi.<\/p>\n

Toate acestea le f\u0103cea sf\u00eentul cu mare \u00eendr\u0103zneal\u0103 \u015fi nu era nimeni care s\u0103-l opreasc\u0103; c\u0103ci cuv\u00eentul lui era cu st\u0103p\u00eenire \u015fi lucrul s\u0103u cu putere dumnezeiasc\u0103, fiind mare \u00eenaintea lui Dumnezeu \u015fi a tot poporul. Acei trei b\u0103rba\u0163i, izb\u0103vi\u0163i de moarte, v\u0103z\u00eendu-se \u00eentor\u015fi din ghearele mor\u0163ii c\u0103tre via\u0163\u0103, pl\u00eengeau de bucurie cu lacrimi fierbin\u0163i \u015fi strigau cu mul\u0163umire to\u0163i cei ce se adunaser\u0103 acolo. Apoi a venit \u015fi ighemonul Eustatie, iar pl\u0103cutul lui Dumnezeu l-a trecut cu vederea \u015fi, c\u00eend se apropia de el, \u00eei \u00eentorcea fa\u0163a, iar c\u00eend c\u0103dea la picioarele lui, nu-l primea. Zicea sf\u00eentul c\u0103-l va spune la \u00eemp\u0103rat \u015fi va ruga pe Dumnezeu spre a-l pedepsi; apoi, cu des\u0103v\u00eer\u015fite munci \u00eel \u00eengrozea foarte, ca pe unul care nu-\u015fi oc\u00eermuie\u015fte cu dreptate st\u0103p\u00eenirea. Iar el, fiind mustrat de con\u015ftiin\u0163\u0103 \u015fi \u00eenfrico\u015fat de \u00eengrozirea sf\u00eentului, cu lacrimi cerea mil\u0103 \u015fi se ruga din tot sufletul, c\u0103indu-se pentru nedreptatea sa, c\u0103ut\u00eend s\u0103 se \u00eempace cu marele p\u0103rinte Nicolae. Vina o arunca asupra lui Simonit \u015fi a lui Eudoxie, cei mai de frunte ai cet\u0103\u0163ii, dar minciuna nu putea s\u0103 se t\u0103inuiasc\u0103, pentru c\u0103 sf\u00eentul \u015ftia cu dinadinsul c\u0103, fiind mituit cu aur, a os\u00eendit la moarte pe cei nevinova\u0163i \u015fi tot poporul d\u0103dea mare mul\u0163umire Sf\u00eentului p\u0103rinte Nicolae. Abia fiind \u00eembl\u00eenzit pl\u0103cutul lui Hristos, a iertat pe ighemon, fiindc\u0103 acum singur, cu smerenie \u015fi cu multe lacrimi, m\u0103rturisea gre\u015feala sa \u015fi nu mai arunca pe altcineva.<\/p>\n

Voievozii cei mai sus pomeni\u0163i, \u00eempreun\u0103 cu cei ce veniser\u0103 cu d\u00een\u015fii, v\u0103z\u00eend toate cele ce s-au petrecut, s-au minunat de r\u00eevna \u015fi de bun\u0103tatea marelui arhiereu al lui Dumnezeu. Apoi, \u00eenvrednicindu-se de sfintele lui rug\u0103ciuni \u015fi, primind binecuv\u00eentarea sa ca pe un dar, s-au dus \u00een Frigia ca s\u0103 \u00eemplineasc\u0103 porunca \u00eemp\u0103ratului. Deci, merg\u00eend acolo, au alinat tulburarea ce era \u015fi s\u0103v\u00eer\u015find toate cele poruncite lor de \u00eemp\u0103ratul, s-au \u00eentors cu bucurie \u00een Vizantia \u015fi au avut cinste \u015fi mult\u0103 laud\u0103 de la \u00eemp\u0103rat \u015fi de la to\u0163i dreg\u0103torii. De atunci, pentru slava lor cea mare, petreceau \u00een palat, unde au \u015fi fost \u00eenvrednici\u0163i a fi \u00een sfatul \u00eemp\u0103r\u0103tesc. Dar ochii cei zavistnici \u015fi vicleni ai oamenilor r\u0103i, neput\u00eend a-i vedea \u00eentr-o m\u0103rire ca aceea, s-au pornit spre r\u0103utate \u015fi vr\u0103jm\u0103\u015fie.<\/p>\n

De aceea, \u00eempletind cei r\u0103i sfat viclean, s-au apropiat de Avlavie, eparhul cet\u0103\u0163ii, urzind cumplite clevetiri asupra b\u0103rba\u0163ilor acestora \u015fi zic\u00eend: “N-au sf\u0103tuit bine voievozii, nici nu va fi bun sf\u00eer\u015fitul sfatului lor, c\u0103 ei \u00eencep lucruri noi, care acum au intrat \u00een urechile noastre \u015fi me\u015fte\u015fugesc cele viclene asupra \u00eemp\u0103ratului”. Astfel, clevetind asupra lor, mul\u0163ime de aur au dat eparhului \u015fi au dus acea clevetire \u015fi \u00een urechile \u00eemp\u0103ratului. Auzind, \u00eemp\u0103ratul \u00eendat\u0103 a poruncit, ca, f\u0103r\u0103 alt\u0103 \u00eentrebare, s\u0103-i arunce \u00een temni\u0163\u0103 pe cei trei voievozi, ca s\u0103 nu fug\u0103 pe ascuns \u015fi s\u0103 s\u0103v\u00eer\u015feasc\u0103 sfatul lor cel r\u0103u. Deci voievozii erau \u00een leg\u0103turi \u015fi \u00een temni\u0163\u0103, ne\u015ftiind pentru ce s\u00eent arunca\u0163i acolo, c\u0103 nu se \u015ftiau a fi vinova\u0163i cu nimic.<\/p>\n

Trec\u00eend pu\u0163in\u0103 vreme, clevetitorii s-au temut ca nu cumva s\u0103 se v\u0103deasc\u0103 clevetirea lor cea mincinoas\u0103 \u015fi s\u0103 ias\u0103 la iveal\u0103 r\u0103utatea lor, \u00eenc\u00eet s\u0103 se \u00eentoarc\u0103 asupra lor toat\u0103 nevoia. Pentru aceea, cu multe rug\u0103ciuni s-au apropiat de eparh, sf\u0103tuindu-l s\u0103 nu lase mai mult\u0103 vreme \u00een via\u0163\u0103 pe acei b\u0103rba\u0163i, ci degrab\u0103 s\u0103 fac\u0103 judecat\u0103 de moarte, dup\u0103 hot\u0103r\u00eerea cea dint\u00eei. Iar eparhul, care se \u00eendulcise cu iubirea de aur, auzind acestea a pus sf\u00eer\u015fit f\u0103g\u0103duin\u0163ei. Deci, \u00eendat\u0103 s-a dus la \u00eemp\u0103rat cu fa\u0163\u0103 m\u00eehnit\u0103 \u015fi cu chip posomor\u00eet, ca un vestitor de r\u0103u, vr\u00eend a se ar\u0103ta c\u0103 se \u00eengrije\u015fte mult pentru via\u0163a \u00eemp\u0103ratului \u015fi cu credin\u0163\u0103 se s\u00eerguie\u015fte pentru d\u00eensul. Apoi a \u00eenceput, \u00een felurite chipuri, a-l \u00een\u015fela cu cuvinte viclene \u015fi me\u015fte\u015fugite, pornindu-l spre m\u00eenie asupra celor nevinova\u0163i \u015fi zic\u00eend: “Nici unul din cei ce stau \u00een temni\u0163\u0103 nu vor a se poc\u0103i, \u00eemp\u0103rate, ci, petrec\u00eend \u00een cel dint\u00eei g\u00eend r\u0103u, nu \u00eenceteaz\u0103 a cugeta vicle\u015fug \u015fi a g\u00eendi asupra ta cu r\u0103utate. Deci, porunce\u015fte mai iute s\u0103-i omoare, ca nu cumva apuc\u00eend ei \u00eenainte, s\u0103 s\u0103v\u00eer\u015feasc\u0103 r\u0103utatea pe care au pornit-o asupra ta, astfel vor ajunge la sf\u00eer\u015fit scopurile lor cele rele”.<\/p>\n

Cu aceste cuvinte fiind tulburat \u00eemp\u0103ratul, a os\u00eendit la moarte pe cei nevinova\u0163i; dar fiind sear\u0103, s-a am\u00eenat uciderea lor p\u00een\u0103 a doua zi diminea\u0163\u0103. \u00cen\u015ftiin\u0163\u00eendu-se despre aceasta, str\u0103jerul temni\u0163ei \u015fi pl\u00eeng\u00eend mult pentru o n\u0103past\u0103 ca aceea, pus\u0103 asupra acelor nevinova\u0163i, a venit la voievozi, zic\u00eend: “Mai bine ar fi fost de mine s\u0103 nu v\u0103 fi cunoscut pe voi, nici s\u0103 m\u0103 fi \u00eendulcit de dragoste \u015fi cu vorbe la mas\u0103, c\u0103ci mai cu \u00eenlesnire a\u015f fi r\u0103bdat acum desp\u0103r\u0163irea de voi \u015fi mai pu\u0163in\u0103 jale mi-ar fi pricinuit n\u0103pasta ce a venit asupra voastr\u0103. Apoi n-ar fi venit o m\u00eehnire ca aceasta asupra sufletului meu, pentru c\u0103 m\u00eeine diminea\u0163\u0103, vai mie! ne vom desp\u0103r\u0163i unul de altul cu amar \u015fi de acum nu voi mai vedea prea iubitele voastre fe\u0163e, nici v\u0103 voi mai auzi vorbind, c\u0103ci s-a poruncit s\u0103 v\u0103 omoare. Deci s\u0103 r\u00eendui\u0163i dac\u0103 vre\u0163i ceva, pentru averea voastr\u0103, c\u0103 acum este vremea, ca s\u0103 nu apuce moartea voin\u0163a voastr\u0103”.<\/p>\n

Zic\u00eend acestea cu t\u00eenguire, iar ei \u015ftiindu-se nevinova\u0163i fa\u0163\u0103 de \u00eemp\u0103rat \u015fi deci nevrednici de moarte, \u015fi-au rupt hainele \u015fi cumplit \u00ee\u015fi smulgeau p\u0103rul, zic\u00eend: “Ce vr\u0103jma\u015fi au pizmuit asupra vie\u0163ii noastre \u015fi pentru ce s\u0103 murim noi ca ni\u015fte t\u00eelhari? C\u0103 n-am f\u0103cut nimic vrednic de moarte”. Atunci chemau pe ai lor pe nume, pe rude \u015fi pe cunoscu\u0163i \u015fi puneau martor pe Dumnezeu c\u0103 nimic r\u0103u n-au f\u0103cut \u015fi pl\u00eengeau amar.<\/p>\n

Unul dintr-\u00een\u015fii, cu numele de Nepotian, \u015fi-a adus aminte de Sf\u00eentul Nicolae, care, st\u00eend \u00een Mira \u00eenaintea celor trei b\u0103rba\u0163i, li s-a f\u0103cut lor ajut\u0103tor preasl\u0103vit \u015fi preabun ap\u0103r\u0103tor, izb\u0103vindu-i pe aceia de moarte. Despre aceasta zic\u00eend, unul c\u0103tre altul se rugau: “Dumnezeule al lui Nicolae, care ai izb\u0103vit pe cei trei b\u0103rba\u0163i de moartea cea nedreapt\u0103, caut\u0103 acum \u015fi asupra noastr\u0103 c\u0103 nu avem alt ajutor \u00eentre oameni; pentru c\u0103 iat\u0103 ne-a cuprins mare nevoie \u015fi nu are cine s\u0103 ne izb\u0103veasc\u0103 din aceast\u0103 n\u0103past\u0103. Iat\u0103 \u015fi glasul nostru a amor\u0163it, mai \u00eenainte de ie\u015firea sufletului \u015fi limba noastr\u0103 se usuc\u0103, aprinz\u00eendu-se de focul inimii, iar acum nici rug\u0103ciuni nu mai putem s\u0103-\u0162i aducem. Degrab\u0103 s\u0103 ne \u00eent\u00eempine \u00eendur\u0103rile Tale, Doamne, \u015fi ne scoate pe noi din m\u00eeinile celor ce vor sufletele noastre, c\u0103 iat\u0103 m\u00eeine de diminea\u0163\u0103 vor s\u0103 ne omoare; s\u00eerguie\u015fte spre ajutorul nostru \u015fi ne izb\u0103ve\u015fte pe noi, cei nevinova\u0163i de moarte”.<\/p>\n

Dumnezeu, auzind rug\u0103ciunile celor ce se temeau de El \u015fi, ca un tat\u0103 miluind pe fii, le-a trimis spre ajutor pe sf\u00eentul \u015fi pl\u0103cutul S\u0103u, pe marele arhiereu Nicolae. C\u0103ci \u00een acea noapte, dormind \u00eemp\u0103ratul, i s-a ar\u0103tat \u00een vis arhiereul lui Hristos, zic\u00eend a\u015fa: “Scoal\u0103-te iute \u015fi elibereaz\u0103 pe cei trei voievozi, care s\u00eent \u0163inu\u0163i \u00een temni\u0163\u0103, pentru c\u0103 f\u0103r\u0103 de vin\u0103 s\u00eent cleveti\u0163i \u015fi cu nedreptate p\u0103timesc”. \u015ei, spun\u00eend tot adev\u0103rul, i-a zis: “De nu m\u0103 vei asculta \u015fi de nu-i vei elibera pe d\u00een\u015fii, apoi voi ridica asupra ta r\u0103zboi precum a fost \u00een Frigia \u015fi r\u0103u vei p\u0103timi”. Mir\u00eendu-se \u00eemp\u0103ratul de \u00eendr\u0103zneala Sf\u00eentului Nicolae, se g\u00eendea cum a \u00eendr\u0103znit noaptea f\u0103r\u0103 de vreme a intra \u00een\u0103untrul palatului s\u0103u \u015fi i-a zis: “Cine e\u015fti tu care \u00eendr\u0103zne\u015fti a aduce o \u00eengrozire ca aceasta asupra st\u0103p\u00eenirii noastre?”. El i-a r\u0103spuns: “Nicolae \u00eemi este numele \u015fi s\u00eent arhiereul mitropoliei Mirelor”.<\/p>\n

\u00cemp\u0103ratul s-a tulburat de acea vedenie \u015fi, scul\u00eendu-se, se g\u00eendea ce este aceasta? Asemenea \u015fi lui Avlavie, eparhul, \u00eentr-acea noapte, dormind el, i s-a ar\u0103tat \u00een vis sf\u00eentul \u015fi tot acela\u015fi lucru i-a spus pentru acei b\u0103rba\u0163i. De\u015ftept\u00eendu-se, Avlavie s-a temut \u015fi se \u00eengrozea \u00een mintea sa de ceea ce v\u0103zuse. Apoi a venit oarecine de la \u00eemp\u0103rat spun\u00eendu-i ce a v\u0103zut \u015fi acesta \u00een vis. Iar el degrab\u0103 merg\u00eend la \u00eemp\u0103rat i-a spus vedenia \u015fi ceea ce i s-a ar\u0103tat lui \u015fi se minunar\u0103 am\u00eendoi de acea vedenie preasl\u0103vit\u0103, care deopotriv\u0103 li s-a f\u0103cut la am\u00eendoi.<\/p>\n

\u00cendat\u0103 a poruncit \u00eemp\u0103ratul s\u0103 aduc\u0103 \u00eenaintea sa pe voievozii din temni\u0163\u0103 \u015fi a zis c\u0103tre d\u00een\u015fii: “Ce vr\u0103jitorii a\u0163i f\u0103cut de a\u0163i trimis asupra noastr\u0103 asemenea vedenii? C\u0103ci ar\u0103t\u00eendu-se un b\u0103rbat ne-a \u00eengrozit foarte r\u0103u, l\u0103ud\u00eendu-se c\u0103 degrab\u0103 va aduce r\u0103zboi”, iar ei ne\u015ftiind nimic se \u00eentrebau unul pe altul, de \u015ftie vreunul ceva – c\u0103 nici unul nu \u015ftia nimic – \u015fi cu ochii umili\u0163i au c\u0103utat unul spre altul.<\/p>\n

V\u0103z\u00eend \u00eemp\u0103ratul una ca aceasta, s-a schimbat \u00een bl\u00eende\u0163e \u015fi a zis c\u0103tre d\u00een\u015fii: “Netem\u00eendu-v\u0103 de r\u0103u, spune\u0163i adev\u0103rul”. Iar ei cu ochii plini de lacrimi \u015fi foarte mult tulbur\u00eendu-se, au zis: “Noi, \u00eemp\u0103rate, vr\u0103jitorii nu \u015ftim, nici am pl\u0103nuit ceva r\u0103u asupra st\u0103p\u00eenirii tale, nici am g\u00eendit ceva, martor ne este nou\u0103 ochiul cel a toate v\u0103z\u0103tor al Domnului. Iar de nu va fi a\u015fa \u015fi vei afla vicle\u015fug \u00eentru noi, apoi s\u0103 nu faci cu noi nici o mil\u0103; \u015fi nu numai cu noi ace\u015fti trei, ci chiar pe neamul nostru s\u0103 nu-l cru\u0163i. Noi ne-am \u00eenv\u0103\u0163at de la p\u0103rin\u0163ii no\u015ftri a cinsti pe \u00eemp\u0103rat \u015fi, mai v\u00eertos dec\u00eet toate, a avea credin\u0163\u0103 c\u0103tre d\u00eensul. Drept aceea, acum cu credin\u0163\u0103 am p\u0103zit via\u0163a ta, iar cele \u00eencredin\u0163ate nou\u0103, precum s-a c\u0103zut dreg\u0103toriei noastre, bine le-am c\u00eermuit, slujind cu os\u00eerdie poruncii tale; c\u0103ci tulburarea cea din Frigia am potolit-o \u015fi r\u0103zboiul cel pl\u0103nuit de vr\u0103jma\u015fi l-am risipit, ar\u0103t\u00eend prin aceasta vitejia noastr\u0103 cu fapta \u00eenaintea ta, precum vor spune cei ce \u015ftiu bine. Iar st\u0103p\u00eenia ta mai \u00eenainte ne-ai d\u0103ruit cinste, iar acum cu asprime te-ai \u00eenarmat asupra noastr\u0103, fiind cumplit judeca\u0163i \u015fi cu groaz\u0103 a\u015ftept\u0103m a p\u0103timi. A\u015fadar, precum ni se pare nou\u0103, o, \u00eemp\u0103rate, os\u00eerdia noastr\u0103 c\u0103tre tine a fost pricinuitoare nou\u0103 de mari munci, c\u0103ci \u00een loc de slav\u0103 \u015fi de cinstea pe care am n\u0103d\u0103jduit-o, frica mor\u0163ii \u015fi os\u00eendirea ne-a cuprins pe noi”.<\/p>\n

Umilindu-se \u00eemp\u0103ratul de aceste cuvinte, se c\u0103ia de batjocura adus\u0103 b\u0103rba\u0163ilor acelora; fiindc\u0103 se cutremura de judecata lui Dumnezeu \u015fi se ru\u015fina de porfira cea \u00eemp\u0103r\u0103teasc\u0103; c\u0103ci cel ce se nevoie\u015fte a pune altora legi, vede \u00eensu\u015fi c\u0103 face judec\u0103\u0163i f\u0103r\u0103 de lege. Deci, \u00eentr-acel ceas a c\u0103utat mai cu mil\u0103 asupra lor \u015fi a \u00eenceput a vorbi c\u0103tre ei cu bl\u00eende\u0163e. Iar ei, uit\u00eendu-se cu umilin\u0163\u0103 c\u0103tre \u00eemp\u0103rat, \u00eendat\u0103 au v\u0103zut chipul Sf\u00eentului Nicolae \u015fez\u00eend \u00eempreun\u0103 cu \u00eemp\u0103ratul \u015fi f\u0103c\u00eendu-le milostivire \u015fi iertare. Aceasta \u00eens\u0103 nimeni nu o vedea, f\u0103r\u0103 numai cei trei voievozi. Atunci, lu\u00eend ei \u00eendr\u0103zneal\u0103 au zis cu glas tare: “Dumnezeule al lui Nicolae, care ai izb\u0103vit odinioar\u0103 pe cei trei b\u0103rba\u0163i \u00een Mira de la moartea cea nedreapt\u0103, scoate-ne \u015fi pe noi, robii t\u0103i, din aceast\u0103 nevoie, ce ne st\u0103 asupra”. Iar \u00eemp\u0103ratul, lu\u00eend cuv\u00eent, a zis: “Cine este Nicolae \u015fi pe care b\u0103rba\u0163i a izb\u0103vit? Spune\u0163i-mi cu de-am\u0103nuntul aceasta”. Iar Nepotian i-a povestit toate.<\/p>\n

Atunci \u00eemp\u0103ratul, cunosc\u00eend pe Sf\u00eentul Nicolae c\u0103 este mare pl\u0103cut al lui Dumnezeu \u015fi minun\u00eendu-se de \u00eendr\u0103zneala \u015fi de r\u00eevna lui pentru cei n\u0103p\u0103stui\u0163i, a liberat pe voievozii aceia, zic\u00eendu-le: “Nu eu v\u0103 d\u0103ruiesc via\u0163a, ci marele slujitor al lui Dumnezeu, Nicolae, pe care voi l-a\u0163i chemat spre ajutor. Deci s\u0103 merge\u0163i la d\u00eensul \u015fi s\u0103-i da\u0163i mul\u0163umire, apoi spune\u0163i-i lui din partea mea: “Iat\u0103 am f\u0103cut cele poruncite de tine; deci nu te m\u00eenia asupra mea, pl\u0103cutule al lui Hristos!”. Acestea zic\u00eend, le-a \u00eencredin\u0163at o Evanghelie ferecat\u0103 cu aur, o c\u0103delni\u0163\u0103 de aur, \u00eempodobit\u0103 cu pietre scumpe \u015fi dou\u0103 sfe\u015fnice, poruncindu-le s\u0103 le dea bisericii din Mira.<\/p>\n

Astfel, cei trei voievozi dob\u00eendind preasl\u0103vita m\u00eentuire, \u00eendat\u0103 au pornit pe cale \u015fi cu bucurie au venit la sf\u00eent, pe care cu veselie l-au v\u0103zut. Apoi mare mul\u0163umire i-au dat, ca unuia care le-a f\u0103cut o bun\u0103tate ca aceea \u015fi c\u00eentau, zic\u00eend: Doamne, Doamne, cine este asemenea \u0162ie Cel ce izb\u0103ve\u015fti pe s\u0103racul din m\u00eena celor mai tari dec\u00eet d\u00eensul?<\/em>” Apoi, nici pe cei s\u0103raci nu i-au l\u0103sat nemilui\u0163i, ci \u015fi pe aceia i-au \u00eendestulat din averile lor, iar dup\u0103 aceea, cu bun\u0103 sporire s-au \u00eentors la ale lor.<\/p>\n

Acestea s\u00eent lucrurile lui Dumnezeu, care m\u0103resc pe pl\u0103cutul S\u0103u. De aceea, ca o pas\u0103re duc\u00eendu-se vestea despre d\u00eensul pretutindeni, a str\u0103b\u0103tut luciul m\u0103rilor \u015fi toat\u0103 lumea, \u00eenc\u00eet nici un loc nu r\u0103m\u0103sese, unde s\u0103 nu fi fost auzite minunile cele mari ale sl\u0103vitului arhiereu Nicolae, dup\u0103 darul cel dat lui de la Atotputernicul Dumnezeu.<\/p>\n

Odat\u0103 ni\u015fte cor\u0103bieri plutind de la Egipt spre p\u0103r\u0163ile Liciei, li s-a \u00eent\u00eemplat o furtun\u0103 mare, \u00eenc\u00eet \u015fi p\u00eenzele au fost aruncate jos, iar corabia era s\u0103 se sfarme de tulburarea valurilor celor mari. Atunci to\u0163i se speriar\u0103 de moarte. Iar c\u00eend \u015fi-au adus aminte de marele arhiereu Nicolae – pe care niciodat\u0103 nu-l v\u0103zuser\u0103, dec\u00eet numai auziser\u0103 de d\u00eensul, c\u0103 este grabnic ajut\u0103tor celor ce-l cheam\u0103 \u00eentru nevoi -, s-au \u00eendreptat cu rug\u0103ciunile c\u0103tre d\u00eensul \u015fi l-au chemat \u00een ajutor. Iar sf\u00eentul, \u00eendat\u0103 s-a ar\u0103tat lor \u015fi a intrat \u00een corabie, zic\u00eend: “Iat\u0103, m-a\u0163i chemat \u015fi am venit ca s\u0103 v\u0103 ajut; deci nu v\u0103 teme\u0163i”. Apuc\u00eend c\u00eerma, se vedea cum c\u00eermuie\u015fte corabia. Apoi a certat v\u00eentul \u015fi marea, precum \u015fi Domnul nostru odinioar\u0103 Care a zis: Cel ce crede \u00een Mine \u015fi lucrurile care le fac Eu, acela le va face<\/em>. Astfel, credinciosul rob al Domnului poruncea m\u0103rii \u015fi v\u00eentului \u015fi acelea \u00eei erau ascult\u0103toare.<\/p>\n

Dup\u0103 aceea cor\u0103bierii, purta\u0163i de v\u00eent lin, au sosit \u00een cetatea Mira \u015fi, ie\u015find din corabie, au mers \u00een cetate, vr\u00eend s\u0103-l vad\u0103 pe cel ce i-a izb\u0103vit din nevoi. V\u0103z\u00eendu-l merg\u00eend la biseric\u0103, au cunoscut pe f\u0103c\u0103torul lor de bine \u015fi, alerg\u00eend, au c\u0103zut la picioarele lui, d\u00eendu-i mul\u0163umire. Iar Minunatul Nicolae, nu numai din nevoia cea trupeasc\u0103 \u015fi de moarte i-a izb\u0103vit pe aceia, ci \u015fi pentru m\u00eentuirea sufletelor lor a avut purtare de grij\u0103; c\u0103ci, fiind mai \u00eenainte-v\u0103z\u0103tor a v\u0103zut \u00eentr-\u00een\u015fii cu ochii cei duhovnice\u015fti g\u00eendul p\u0103catului, care dep\u0103rteaz\u0103 pe om de Dumnezeu \u015fi-l abate de la poruncile lui. De aceea a zis c\u0103tre d\u00een\u015fii: “Cuno\u015fte\u0163i-v\u0103 pe voi, rogu-v\u0103, o, fiilor, cunoa\u015fte\u0163i-v\u0103 inimile voastre \u015fi g\u00eendurile vi le \u00eendrepta\u0163i spre bun\u0103 pl\u0103cere de Dumnezeu, pentru c\u0103, de\u015fi ne t\u0103inuim \u015fi ne socotim a fi buni de c\u0103tre ceilal\u0163i oameni, dar de Dumnezeu nimic nu se poate t\u0103inui. De aceea s\u00eergui\u0163i-v\u0103 cu toat\u0103 os\u00eerdia a p\u0103zi sfin\u0163enia cea sufleteasc\u0103 \u015fi cur\u0103\u0163enia cea trupeasc\u0103, c\u0103ci s\u00eente\u0163i biseric\u0103 a lui Dumnezeu, precum gr\u0103ie\u015fte dumnezeiescul Apostol Pavel: De va strica cineva casa lui Dumnezeu, pe acela strica-l-va Dumnezeu<\/em>.<\/p>\n

Astfel, mustr\u00eend pe b\u0103rba\u0163ii aceia cu cuvinte folositoare de suflet, i-a eliberat cu pace, c\u0103ci fericitul avea obiceiul de mustrare, ca un tat\u0103 iubitor de fii, iar fa\u0163a lui era ca a \u00eengerului lui Dumnezeu, str\u0103lucind cu darul cel dumnezeiesc. Din fa\u0163a lui ie\u015fea o raz\u0103 preastr\u0103lucit\u0103, ca \u015fi din a lui Moise \u015fi vederea lui aducea mult folos celor ce priveau spre d\u00eensul; c\u0103ci dac\u0103 cineva ar fi fost \u00eengreuiat cu orice fel de patim\u0103 sau cu \u00eentristare sufleteasc\u0103, numai dac\u0103 ar fi privit spre sf\u00eentul, \u00eendat\u0103 afla \u00eendestulat\u0103 m\u00eeng\u00eeiere \u00eentrist\u0103rii sale. Sau de vorbea cineva cu d\u00eensul, mult sporea \u00eentru cele bune. A\u015fa c\u0103 nu numai cei credincio\u015fi, dac\u0103 se \u00eent\u00eempla a auzi ceva din limba cea dulce \u015fi izvor\u00eetoare de miere, ci \u015fi cei necredincio\u015fi se umileau \u015fi se pov\u0103\u0163uiau spre m\u00eentuire, lep\u0103d\u00eend r\u0103utatea necredin\u0163ei cea din tinere\u0163e \u015fi primind \u00een inim\u0103 cuv\u00eentul cel drept al adev\u0103rului.<\/p>\n

Marele pl\u0103cut al lui Dumnezeu a vie\u0163uit ani destui, str\u0103lucind \u00een mijlocul cet\u0103\u0163ii Mirelor cu dumnezeie\u015ftile podoabe, dup\u0103 cum zice dumnezeiasca Scriptur\u0103: “Ca un luceaf\u0103r de diminea\u0163\u0103 prin mijlocul norilor, ca luna plin\u0103 de zilele sale \u015fi ca soarele ce str\u0103luce\u015fte asupra Bisericii Dumnezeului Celui prea \u00eenalt, ca un crin l\u00eeng\u0103 izvoarele apelor \u015fi ca ni\u015fte mir de mult pre\u0163, bine mirosind tuturor”.<\/p>\n

\u00cen ad\u00eenci b\u0103tr\u00eene\u0163e, fiind plin de zile bune, \u015fi-a dat datoria cea de ob\u015fte a firii omene\u015fti, bolind pu\u0163in cu trupul, apoi \u015fi-a s\u0103v\u00eer\u015fit bine via\u0163a sa vremelnic\u0103. Deci a fost petrecut cu bucurie \u015fi cu psalmi la via\u0163a cea ne\u00eemb\u0103tr\u00eenit\u0103 \u015fi fericit\u0103, \u00eenso\u0163indu-l sfin\u0163ii \u00eengeri \u015fi \u00eent\u00eempin\u00eendu-l cetele sfin\u0163ilor.<\/p>\n

L\u00eeng\u0103 cinstitul lui trup adun\u00eendu-se episcopi de prin toate cet\u0103\u0163ile, \u00een mul\u0163ime f\u0103r\u0103 num\u0103r, l-au pus cu cinste \u00een biserica cea soborniceasc\u0103 a mitropoliei Mirelor, \u00een ziua a \u015fasea a lunii decembrie. Apoi se s\u0103v\u00eer\u015fir\u0103 multe minuni de c\u0103tre sfintele moa\u015fte ale pl\u0103cutului lui Dumnezeu. Pentru c\u0103 a izvor\u00eet mir cu bun\u0103 mireasm\u0103 din moa\u015ftele lui, cu care, ung\u00eendu-se cei bolnavi, dob\u00eendeau s\u0103n\u0103tate. Din aceast\u0103 pricin\u0103, de la marginile p\u0103m\u00eentului alerga lumea la morm\u00eentul lui, c\u0103ut\u00eend t\u0103m\u0103duirea bolilor \u015fi nu se lipseau de ceea ce c\u0103utau, c\u0103ci toate neputin\u0163ele se vindecau cu acel sf\u00eent mir, nu numai cele trupe\u015fti, ci \u015fi cele suflete\u015fti, iar duhurile cele viclene se \u00eengrozeau, nu numai \u00een via\u0163\u0103, ci \u015fi dup\u0103 moartea sa le biruia pe acelea, cum \u015fi acum le biruie\u015fte.<\/p>\n

Odat\u0103, ni\u015fte b\u0103rba\u0163i tem\u0103tori de Dumnezeu, de la gura r\u00eeului ce se nume\u015fte Tanais, auzind de moa\u015ftele cele izvor\u00eetoare de mir \u015fi vindec\u0103toare ale arhiereului lui Hristos, Nicolae, care se afla \u00een Mira, cetatea Lichiei, s-au sf\u0103tuit s\u0103 mearg\u0103 pe mare, acolo, pentru \u00eenchin\u0103ciune. Umpl\u00eend corabia cu gr\u00eeu, voiau s\u0103 pluteasc\u0103. Dar vicleanul diavol, care era s\u0103l\u0103\u015fluit mai \u00eenainte \u00een capi\u015ftea Artemidei \u015fi pe care \u00eel izgonise de acolo Sf\u00eentul Nicolae, risipind capi\u015ftea, sim\u0163ind c\u0103 vrea s\u0103 plece corabia c\u0103tre marele p\u0103rinte, m\u00eeniindu-se pentru risipirea capi\u015ftei cum \u015fi pentru izgonirea sa de acolo, se s\u00eerguia cu toat\u0103 puterea s\u0103 se r\u0103zbune asupra sf\u00eentului.<\/p>\n

Astfel, diavolul s-a g\u00eendit s\u0103 fac\u0103 \u00eempiedicare b\u0103rba\u0163ilor acelora din calea pe care o pl\u0103nuiser\u0103 \u015fi s\u0103-i lipseasc\u0103 de sfin\u0163enie, f\u0103c\u00eendu-le piedici dorin\u0163ei lor. Deci s-a pref\u0103cut \u00een chip de femeie \u015fi se f\u0103cea c\u0103 poart\u0103 un vas plin cu untdelemn, apoi a zis c\u0103tre b\u0103rba\u0163ii aceia: “A\u015f fi vrut s\u0103 duc aceasta la morm\u00eentul sf\u00eentului, dar foarte mult m\u0103 tem pe mare, c\u0103 nu este cu putin\u0163\u0103 unei femei neputincioase ca mine \u015fi bolnav\u0103 cu stomacul, a \u00eendr\u0103zni s\u0103 c\u0103l\u0103toreasc\u0103 pe at\u00eeta noian. Pentru aceea, rogu-v\u0103 pe voi ca, lu\u00eend vasul acesta, s\u0103-l duce\u0163i la morm\u00eent \u015fi s\u0103 turna\u0163i untdelemn \u00een candela sf\u00eentului”. Zic\u00eend diavolul acestea, a dat vasul \u00een m\u00eeinile acelor iubitori de Dumnezeu. Nu se \u015ftia \u00eens\u0103 cu ce fel de vr\u0103ji era amestecat acel untdelemn, ca s\u0103 vat\u0103me \u015fi s\u0103 pr\u0103p\u0103deasc\u0103 pe cei din corabie. Dar aceia, ne\u015ftiind lucrarea vicleanului, au ascultat cererea lui \u015fi au luat vasul cu untdelemn diavolesc \u015fi, pornind de la mal, \u00een ziua aceea au plutit bine. \u00cens\u0103 a doua zi a \u00eenceput a sufla v\u00eentul dinspre miaz\u0103noapte \u015fi a face plutirea cu anevoie; deci, multe zile primejduindu-se de valuri, se g\u00eendeau s\u0103 se \u00eentoarc\u0103 \u00eenapoi. \u00centorc\u00eend corabia, li s-a ar\u0103tat Sf\u00eentul Nicolae, plutind \u00eentr-o barc\u0103 mai mic\u0103 \u015fi le zise: “Unde merge\u0163i, b\u0103rba\u0163ilor? Pentru ce a\u0163i l\u0103sat calea ce v\u0103 st\u0103 \u00eenainte \u015fi v\u0103 \u00eentoarce\u0163i? \u00cen m\u00eena voastr\u0103 este a potoli viforul \u015fi a face corabiei calea u\u015foar\u0103, c\u0103ci este diavoleasc\u0103 acea rea m\u0103iestrie care v\u0103 \u00eempiedic\u0103 \u00een c\u0103l\u0103toria voastr\u0103. C\u0103 nu o femeie v-a dat vasul, ci \u00eensu\u015fi diavolul; deci arunca\u0163i-l \u00een mare \u015fi \u00eendat\u0103 ve\u0163i avea calea cu bun\u0103 sporire”.<\/p>\n

Auzind acestea, b\u0103rba\u0163ii aceia au luat vasul \u015fi l-au aruncat \u00een ad\u00eencul m\u0103rii. \u015ei f\u0103c\u00eend aceasta, \u00eendat\u0103 a ie\u015fit de acolo fum negru \u015fi par\u0103 de foc, care a umplut v\u0103zduhul de miros greu, iar marea se desf\u0103cu \u015fi fierb\u00eend apa din ad\u00eenc, clocotea. Iar pic\u0103turile apei erau ca ni\u015fte sc\u00eentei de foc, \u00eenc\u00eet foarte mult s-au temut cei ce erau \u00een corabie \u015fi de fric\u0103 \u0163ipau. Dar ajutorul care se ar\u0103tase lor, poruncind s\u0103 \u00eendr\u0103zneasc\u0103 \u015fi s\u0103 nu se team\u0103, a alinat marea; apoi pe c\u0103l\u0103tori, izb\u0103vindu-i de fric\u0103, i-a f\u0103cut a pluti f\u0103r\u0103 primejdie spre Licia. Atunci, \u00eendat\u0103, venind o r\u0103coreal\u0103 cu bun\u0103 mireasm\u0103, a suflat asupra lor \u015fi s-au bucurat; apoi au plutit cu bine p\u00een\u0103 la cetatea cea dorit\u0103. Acolo, \u00eenchin\u00eendu-se moa\u015ftelor celor izvor\u00eetoare de mir ale grabnicului ajut\u0103tor \u015fi ap\u0103r\u0103tor, mul\u0163umeau Atotputernicului Dumnezeu. Apoi, \u00een\u0103l\u0163\u00eend rug\u0103ciuni marelui p\u0103rinte, s-au \u00eentors \u00een \u0163ara lor, povestind tuturor, cu lacrimi de bucurie, ceea ce li se \u00eent\u00eemplase pe cale.<\/p>\n

Multe, mari \u015fi preasl\u0103vite minuni a f\u0103cut Sf\u00eentul Nicolae, acest mare pl\u0103cut al lui Dumnezeu, pe uscat \u015fi pe mare, ajut\u00eend celor ce erau \u00een primejdii, izb\u0103vind de \u00eenecare \u015fi sco\u0163\u00eendu-i din ad\u00eencul m\u0103rii la uscat; r\u0103pindu-i din robie \u015fi aduc\u00eendu-i la casele lor; izb\u0103vind din leg\u0103turi \u015fi din temni\u0163e, ap\u0103r\u00eend de t\u0103ierea de sabie \u015fi sc\u0103p\u00eend de la moarte, apoi multora le-a dat t\u0103m\u0103duiri: orbilor, vedere; \u015fchiopilor, umblare; surzilor, auz; mu\u0163ilor, grai. Pe mul\u0163i, din cei ce p\u0103timeau \u00een s\u0103r\u0103cia cea mai mare, i-a \u00eembog\u0103\u0163it, iar celor fl\u0103m\u00eenzi le-a dat hran\u0103. \u015ei la toat\u0103 nevoia, s-a ar\u0103tat gata ajut\u0103tor, ap\u0103r\u0103tor cald, grabnic folositor \u015fi sprijinitor; iar acum, deasemenea, ajut\u0103 pe cei ce-l cheam\u0103 \u015fi din primejdii \u00eei izb\u0103ve\u015fte. Ale c\u0103rui minuni precum este cu neputin\u0163\u0103 a le num\u0103ra, tot a\u015fa cu anevoie este a le descrie. Pe acest mare f\u0103c\u0103tor de minuni \u00eel \u015ftie R\u0103s\u0103ritul \u015fi Apusul, \u015fi to\u0163i cre\u015ftinii cunoasc nenum\u0103ratele lui minuni. Deci, s\u0103 se sl\u0103veasc\u0103 printr-\u00eensul Dumnezeu Cel Unul \u00een Treime l\u0103udat: Tat\u0103l, Fiul \u015fi Duhul Sf\u00eent, C\u0103ruia se cuvine laud\u0103 \u00een veci. Amin.”<\/p>\n

\n

Sursa: http:\/\/www.sfantulnicolae.info\/viata.php<\/a><\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

“\u00cendrept\u0103tor credin\u0163ei \u015fi chip bl\u00e2nde\u0163ilor, \u00eenv\u0103\u0163\u0103tor \u00eenfr\u00e2n\u0103rii te-au ar\u0103tat pe tine, turmei tale, adev\u0103rul lucrurilor.” (din Tropar) “Pe f\u0103c\u0103torul cel [&hellip<\/p>\n","protected":false},"author":1,"featured_media":0,"comment_status":"closed","ping_status":"closed","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"footnotes":""},"categories":[3,6],"tags":[],"class_list":["post-9130","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-articole","category-linkuri-externe"],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/9130","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/users\/1"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=9130"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/9130\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=9130"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=9130"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=9130"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}