{"id":9282,"date":"2012-12-13T14:30:16","date_gmt":"2012-12-13T14:30:16","guid":{"rendered":"http:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/?p=9282"},"modified":"2012-12-13T14:33:29","modified_gmt":"2012-12-13T14:33:29","slug":"mircea-gheorghe-note-de-lectura","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/2012\/12\/13\/mircea-gheorghe-note-de-lectura\/","title":{"rendered":"Mircea Gheorghe: Note de lectur\u0103"},"content":{"rendered":"

\"\"<\/a><\/p>\n

REVAN\u015eA\u00a0 UNEI\u00a0 DIARISTE: RODICA ANCA, JURNA LAMAR<\/strong><\/p>\n

 <\/p>\n

\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0 Mircea\u00a0 Gheorghe<\/strong><\/p>\n

Citite cu interes pentru calit\u0103\u0163ile literare \u015fi partea lor instructiv\u0103 \u015fi documentar\u0103 ori cu mefien\u0163\u0103 pentru subiectivitatea\u00a0 care\u00a0 nu\u00a0 ezit\u0103\u00a0 s\u0103 distorsioneze realitatea avantajos \u00een favoarea autorului, jurnalele scritorilor sunt texte dependente de personalitatea celor care le semneaz\u0103. Cu c\u00e2t autorul este mai important, cu at\u00e2t interesul public fa\u0163\u0103 de ceea ce \u00eenseamn\u0103 sau a \u00eensemnat via\u0163a lui cotidian\u0103\u00a0 este\u00a0 mai\u00a0 viu. Acesta este primul argument al editorilor \u015fi apoi al cititorilor fa\u0163\u0103 de interesul suscitat de un text diaristic \u015fi evident c\u0103 este vorba despre un argument de bun sim\u0163 inatacabil. C\u0103ci tr\u0103im dintotdeauna \u00eentr-o societate \u00een care argumentul de autoritate le precede pe celelalte. \u00cenainte de a analiza con\u0163inutul ce ni se comunic\u0103, mintea noastr\u0103\u00a0 analizeaz\u0103\u00a0 instantaneu \u00eendrept\u0103\u0163irea persoanei de a ne comunica acel con\u0163inut\uf662. Problema se na\u015fte atunci c\u00e2nd argumentul de autoritate blocheaz\u0103 tot procesul reflexiv \u015fi din instan\u0163\u0103 preliminar\u0103, se transform\u0103 \u00een instan\u0163\u0103 final\u0103 \u015fi suprem\u0103 care claseaz\u0103 totul f\u0103r\u0103 s\u0103 examineze.<\/p>\n

Ne putem afla \u00een aceast\u0103 situa\u0163ie atunci\u00a0 c\u00e2nd\u00a0 un\u00a0 diarist\u00a0 lipsit\u00a0 de\u00a0 o dimensiune public\u0103 marcant\u0103 ,,iese \u00een lume\u201d cu un jurnal ce ar trebui s\u0103 produc\u0103 o primire general\u0103 extrem de pozitiv\u0103,\u00a0 dar\u00a0 care\u00a0 trece,\u00a0 practic, neobservat. Mesagerul nu pare s\u00e3 aib\u0103 autoritatea necesar\u0103 pentru a tulbura aten\u0163ia noastr\u0103 concentrat\u0103 doar asupra protagoni\u015ftilor zilei.<\/p>\n

Cred c\u0103 acesta este cazul jurnalului semnat de Rodica Anca, Jurna Lamar,\u00a0 la Editura Bibliotheca din T\u00e2rgovi\u015fte, lansat \u00een 2011 la t\u00e2rgul de carte Gaudeamus.<\/p>\n

Rodica\u00a0 Anca,\u00a0 de profesie\u00a0 designer,\u00a0 face parte, \u00eempreun\u00e3 cu so\u0163ul ei, poetul George Anca, din cohorta nu foarte numeroasa a celor care, pe urma lui Mircea Eliade, au intrat \u00eentr-un\u00a0 str\u00e2ns\u00a0 contact empatic cu cultura Indiei. Contactul acesta este sugerat \u015fi de anagrama transparent\u0103 a titlului. Care titlu poate fi \u00eens\u00e3 \u015fi o deghizare pudic\u0103 a adev\u0103ratului\u00a0 nume\u00a0 Jurnal\u00a0 amar, considerat probabil de autoare prea explicit \u015fi \u00eentruc\u00e2tva descurajant.<\/p>\n

C\u0103ci jurnalul ei este, \u00een mare parte, \u00eentr-adev\u0103r trist \u015fi amar. \u00cen majoritatea paginilor temele predilecte sunt s\u0103r\u0103cia, discontinuitatea rela\u0163ilor de comunicare cu cei apropia\u0163i, complica\u0163ile b\u0103tr\u00e2ne\u0163i care se instaleaz\u0103 inexorabil, demagogia \u015fi prostia politicienilor, depresiile, frustr\u0103rile, absurdul, lips\u0103 de sens a vie\u0163ii cotidiene, -abordate pe un ton care trece prin toate registrele: dezabuzare, tandre\u0163e, ironie \u015fi autoironie, revolt\u0103, sarcasm, cinism. Aceast\u0103\u00a0 varia\u0163ie\u00a0 confer\u0103 jurnalului o autenticitate f\u0103r\u0103 nici o not\u0103 fals\u0103, fiindc\u0103 vocea diaristei, percep\u0163iile \u015fi reflec\u0163iile ei se moduleaz\u0103 conform imprevizibilului realit\u0103\u0163ii. Nu ne \u00eent\u00e2lnim, ca \u00een cazul altor autori de jurnale cu acelea\u015fi st\u0103ri umorale de la prima p\u00e2n\u0103 la ultima pagin\u0103. Nu ne \u00eent\u00e2lnim, de asemenea, cu aerul de superioritate at\u00e2t de cunoscut \u015fi de iritant, \u00een fond, fa\u0163\u0103 de contemporani, judeca\u0163i pentru cultura, limitele \u015fi frustr\u0103rile lor precare \u00een raport cu \u0163inuta etic\u0103 \u015fi intelectual\u0103 exemplare ale diaristului. Dimpotriv\u00e3, autoarea din Jurna Lamar<\/em>\u00a0 \u00ee\u015fi\u00a0 iube\u015fte\u00a0 prietenii, familia, vecinii, p\u0103streaz\u00e3 cu sfin\u0163enie amintirile frumoase despre cei cu care i s-a intersectat la un moment dat via\u0163a este o dona di casa<\/em> tot timpul atent\u0103 la nevoile domestice ale celor din jurul ei. Este cople\u015fit\u0103 uneori de oboseal\u0103, de g\u00e2nduri triste, de \u00eentreb\u0103ri fundamentale pentru care nu exist\u0103, fire\u015fte, r\u0103spunsuri satisf\u0103c\u0103toare \u015fi c\u00e2nd se \u00eencumet\u0103 s\u0103-\u015fi consemneze reflec\u0163iile o face cu sfial\u0103 \u015fi cu un fel de modestie demn\u0103. Vocea ei,\u00a0 voit\u00a0 frust\u0103,\u00a0 lipsit\u0103\u00a0 de\u00a0 orice complezen\u0163\u0103 fa\u0163\u0103 de sine, apare de la primele r\u00e2nduri: ,,16 septembrie, ora 4. Nu se poate dormi pe triste\u0163ea asta! \u00cenc\u0103 de diminea\u0163\u0103, ziua de ieri a \u00eenceput prin a fi de rahat. M\u0103 dureau toate cele, eram ame\u0163it\u0103 \u015fi-mi mai era \u015fi lene! Nu m-a\u015f fi ridicat din pat. Dar voiam s\u0103 m\u0103 duc s\u0103-i cump\u0103r fetii veiozele alea la care mi-era g\u00e2ndul de aproape un an, de c\u00e2nd le-am v\u0103zut \u015fi n-am avut bani. Dar acum, c\u0103 se mut\u0103 la casa ei, trebuia s\u0103 le cump\u0103r repede, p\u00e2n\u0103 nu se terminau banii. Ce dac\u0103 plou\u0103! P\u00e2n\u0103 v\u0103d cele dou\u0103\u00a0 reviste\u00a0 ale\u00a0 presei,\u00a0 Cazan\u00a0 \u015fi V\u0103caru, p\u00e2n\u0103 m\u0103 dezmeticesc cu trei ce\u015fti de ness \u015fi opt-zece \u0163ig\u0103ri, p\u00e2n\u0103 mai dau dou\u0103 telefoane \u015fi stabilesc cu Lenu\u015f ora 10,35 pentru pornire, se opre\u015fte \u015fi ploaia\u201d.<\/p>\n

Este intrarea \u00een materia primei zile a jurnalului, care poart\u0103 numele – \u00a0fiecare zi are un nume – Homo miserabilis<\/em>.<\/p>\n

Urmeaz\u0103\u00a0 c\u00e2teva\u00a0 ore\u00a0 stresante\u00a0 de alerg\u0103tur\u0103 \u015fi scotocire feminin\u0103 prin magazine. Scurta list\u0103 a cump\u0103r\u0103turilor realizate sau doar dorite este aproape suprarealist\u0103 \u015fi anticipeaz\u0103 \u00eentregul univers al jurnalului: veioze, o perdea de du\u015f cu lebede, carne de vi\u0163el sau de porc, pantofi, o fa\u0163\u0103 de pern\u0103 cu cai, o hus\u0103 de blan\u0103 pentru scaunul din ma\u015fina, o peni\u00fe\u00e3\u00a0 kaki.\u00a0 Dup\u0103\u00a0 trei\u00a0 ore\u00a0 de peregrinare, diarista este epuizat\u0103 de oboseal\u0103, o doare spatele. Pentru ea \u015fi pentru prietena ei, Lenu\u015f, a fost o zi de t\u00e2rguieli f\u0103r\u0103 nimic lejer sau amuzant. Nu o zi de shopping.<\/p>\n

Acesta este tonul jurnalului.<\/p>\n

Ceva mai departe, cititorul este introdus f\u0103r\u0103 ezitare \u015fi cu naturale\u0163e \u00een cotidianul diaristei. ,,Toate zilele mele \u00eencep la fel: cafeaua rece, f\u0103cut\u0103 de cu sear\u0103,\u00a0 revistele\u00a0 presei\u00a0 cu\u00a0 Cheli\u00a0 \u015fi V\u0103c\u0103relu, ceva ame\u0163eli \u015fi amor\u0163eli, care trebuie neglijate, planificarea celor ce trebuie f\u0103cute \u00een ziua respectiv\u0103 (a celor care nu pot fi am\u00e2nate sau ignorate). Apoi \u00eencepe o lung\u0103 perioad\u0103 de \u00ab\u00eenc\u0103 o \u0163igar\u00e3\u00bb, \u00abasta-i ultima\u00bb, \u00abiar mi-a b\u0103ut G. aproape toat\u0103 cafeaua, trebuie s\u0103-mi mai fac un ibric, c\u0103 nu mi-am \u00eenghi\u0163it g\u0103lbenu\u015fu\u2019\u00bb \u00abof, vai, au\u00bb, \u00abia s\u0103 mai beau una\u00bb, \u00abce via\u0163\u0103 de c\u0103cat\u00bb, \u00abau, mijlocul!\u00bb, \u00abau, capul!\u00bb s.a.m.d. Dup\u0103 dou\u0103 ore de l\u0103l\u0103ial\u0103, de olec\u0103ial\u0103, dup\u0103 ce mai v\u0103d o dat\u0103 revistele presei, \u00eenc\u0103 nu m\u0103 simt gata s\u0103 iau taurul de coarne, a\u015fa c\u0103 deschid calculatorul \u015fi m\u0103 joc ni\u015fte jocule\u0163e stupide \u015fi \u00eendobitocitoare, p\u00e2n\u0103 mi se acre\u015fte. Dup\u0103 trei-patru ce\u015fti de ness \u015fi cel pu\u0163in zece \u0163ig\u0103ri, m\u0103 simt mai viguroas\u0103 \u015fi cu psihicul mai \u0163an\u0163o\u015f, sun la Popeasca\u00a0 s\u0103\u00a0 stabilim\u00a0 traseul\u00a0 la cump\u0103r\u0103turi, m\u0103 extrag dureros din fotoliu \u015fi m\u0103 echipez de pia\u0163\u0103\u201d.<\/p>\n

Dar o asemenea zi poate sf\u00e2r\u015fi frumos. Diarista afl\u0103 c\u0103 un dic\u0163ionar englez-dzongha pe care l-a ilustrat cu mult timp \u00een urm\u0103, c\u00e2nd se afla \u00een Bhutan, \u00een ani \u201880, circul\u0103 \u015fi este cunoscut printre c\u0103lug\u0103rii budi\u015fti din Tibet: ,,Gata! Nu mai sunt trist\u0103 \u015fi acr\u0103 pe via\u0163\u0103! Ce conteaz\u0103 ni\u015fte treburi minore pe care le avem cu to\u0163ii de f\u0103cut! Moralul, psihicul, speran\u0163a, au s\u0103rit p\u00e2n\u0103 la cer. Sunt fericit\u0103. Ieri a fost o zi de aur\u201d.<\/p>\n

Momentele\u00a0 de\u00a0 bucurie\u00a0 care alterneaz\u0103 cu cele de am\u0103r\u0103ciune, f\u0103r\u0103 a prevala asupra acestora, sunt totu\u015fi relativ numeroase. Sunt bucurii m\u0103runte casnice, legate de familie, de prieteni, de un\u00a0 examen\u00a0 reu\u015fit\u00a0 al\u00a0 fiicei,\u00a0 de\u00a0 o aniversare, de o mas\u0103 festiv\u00e3 de Cr\u0103ciun, de o revedere a lui G. dup\u0103 o lung\u0103 absen\u0163\u0103\u00a0 \u015fi\u00a0 altele\u00a0 de\u00a0 acela\u015fi\u00a0 fel.<\/p>\n

\u00a0Evenimentele acestea tipice nu s-ar desprinde de pagin\u0103 dac\u0103 n-ar fi spiritul de observa\u0163ie mereu ascu\u0163it al diaristei sub lentila c\u0103ruia totul se m\u0103re\u015fte \u015fi devine interesant. O secven\u0163\u0103 memorabil\u0103 de umor negru este descrierea unui drum cu peripe\u0163ii la Alexandria:<\/p>\n

,,\u0102stora cu moartea li se stricase ma\u015fina. Moarta trebuia dus\u0103 la Alexandria, pentru \u00eenmorm\u00e2ntare. Apeleaz\u0103 la Lili s\u0103 le dea ma\u015fina lui Costic\u0103. Acesta fiind \u00een delega\u0163ie, cade \u00een sarcina lui Andrei,\u00a0 fiul\u00a0 lor,\u00a0 s\u0103\u00a0 se\u00a0 ocupe\u00a0 de \u00eemprumutul ma\u015finii. Andrei tocmai se \u00eentorsese\u00a0 de\u00a0 la\u00a0 slujb\u0103,\u00a0 c\u0103\u00a0 lucrase noaptea. B\u0103iatul n-are curaj s\u0103 dea ma\u015fina pe m\u00e2na unuia \u00een care nu are \u00eencredere: ,,ori te urci tu, mam\u0103, la volan (maic\u0103-sa, Lili, nu \u015fofeaz\u0103), ori el, tot aia e!\u201d A\u015fa c\u0103 se duce el la Alexandria. Dup\u0103 ce mai \u00eent\u00e2i \u00eencarc\u0103 oalele cu m\u00e2ncare \u015fi alte chestii necesare, coliv\u0103 \u015fi moarta! Care \u00eencepuse deja s\u0103 miroas\u0103!\u00a0 Acesteia\u00a0 nu\u00a0 i-au\u00a0 scos certificatul\u00a0 de\u00a0 deces,\u00a0 poate\u00a0 din economie, poate pentru a mai scuti din alergatur\u0103,\u00a0 a\u015fa\u00a0 c\u0103\u00a0 au\u00a0 proptit-o\u00a0 pe bancheta\u00a0 din\u00a0 spate,\u00a0 cu\u00a0 picioarele cr\u0103c\u0103nate peste oala cu salat\u0103 oriental\u0103, familia s-a \u00eenghesuit cumva pe l\u00e2ng\u0103 decedat\u0103 \u015fi au pornit la drum. ,,\u00cen via\u0163a mea nu mai fac salat\u0103 de-asta, c\u0103 mi se \u00eentoarce stomacul pe dos\u201d, se indigneaz\u0103 biata Lili. ,,Cum, au plecat cu coana mare ca \u015fi c\u00e2nd ar fi fost vie?\u201d ,,Da, bine c\u0103 nu i-a oprit poli\u0163ia pe drum, poate \u00eel mai \u015fi amenda pe Andrei!\u201d O sunase \/pe Lili\/ c\u00e2nd au ajuns acolo. Unde \u00eei a\u015ftepta alt\u0103 t\u0103r\u0103\u015fenie: casa, super-blindat\u0103 contra ho\u0163ilor – care \u00eencercaser\u0103 mai demult s\u0103 intre peste bab\u0103 – cu gratii \u015fi u\u015f\u0103 de fier, cu lac\u0103te, yale \u015fi z\u0103voare. Dar uitaser\u0103 s\u0103 ia cheile!\u201d.<\/p>\n

Jurnalul\u00a0 se\u00a0 \u00eencheie\u00a0 cu\u00a0 pagini memorialistice pline de tandre\u0163e despre copil\u0103rie asociate cu o revela\u0163ie moral\u0103 care o conciliaz\u0103 cu toate frustr\u0103rile sale – cea a iubiri dezinteresate care este \u00een sine o valoare \u015fi o \u015fans\u0103 de fericire. ,,Azi am recitit tot ce am scris \u00een ultimii cinci ani. \u015ei mi-am dat seama unde am gre\u015fit. Am iubit oameni dar, din orgoliu, am a\u015fteptat s\u0103 m\u0103 iubeasc\u0103 \u015fi ei. Nu a\u015fa trebuie. Trebuie s\u0103 dai totul f\u0103r\u0103 s\u0103 a\u015ftep\u0163i s\u0103 te r\u0103spl\u0103teasc\u0103 iubindu-te, la r\u00e2ndul lor. Trebuie s\u0103-\u0163i d\u0103ruie\u015fti inima f\u0103r\u0103 niciun fel de condi\u0163ii, f\u0103r\u0103 niciun fel de a\u015ftept\u0103ri, f\u0103r\u0103 nicio rezerv\u0103. S\u0103 iube\u015fti pe fiecare a\u015fa cum este, cu bune \u015fi cu rele, s\u0103-l sprijini c\u00e2nd are nevoie, s\u0103 simt\u0103 c\u0103 are \u00een tine un prieten. Din orgoliu, am a\u015fteptat ca rela\u0163ia s\u0103 fie reciproc\u0103 \u015fi d-aia m-am sim\u0163it neajutorat\u0103 c\u00e2nd m-au dezam\u0103git, c\u00e2nd m-au r\u0103nit, c\u00e2nd m-au p\u0103r\u0103sit. Acuma \u015ftiu. Bine, descoperirea nu am f\u0103cut-o eu prima. Cred c\u0103 vine din Biblie, de la Domnul Iisus, de la Sfin\u0163i, de la filosofi, de la mari \u00eenv\u0103\u0163a\u0163i \/..\/ M\u0103 culcasem, aproape c\u0103 adormisem \u015fi mi-am adus aminte c\u0103 la ora unu, dl. Marcel Petri\u015for avea un interviu pe TVR. Mi-a fugit somnul \u015fi m-am a\u015fezat la tv. \u00cel \u015ftiam din povestirile lui G., nu l-am \u00eent\u00e2lnit vreodat\u0103. La sf\u00e2r\u015fit, dup\u0103 ce a povestit multe amintiri triste din anii de \u00eenchisoare (cu am\u0103r\u0103ciune, cu ru\u015fine \u015fi un soi de vin\u0103 mi-am reamintit c\u0103 de\u015fi eram adolescent\u0103 prin l951-1956, habar n-aveam despre ce suferin\u0163e \u015fi nelegiuiri se petreceau cu oamenii, de parc\u0103 am fi trait \u00een universuri paralele), la sf\u00e2r\u015fitul emisiuni deci, spune exact acest principiu: s\u0103 iube\u015fti oamenii f\u0103r\u0103 s\u0103 pretinzi s\u0103 te iubeasc\u0103 \u015fi ei la r\u00e2ndul lor\u201d.<\/p>\n

S-ar zice un fel de\u00a0 happy-end<\/em>\u00a0 la sf\u00e2r\u015fitul unui lung \u015fi chinuitor examen interior datorat \u00eendoielilor de sine \u015fi de ceilal\u0163i. Sau o revan\u015f\u0103 asupra acestor \u00eendoieli, \u00eent\u0103rit\u0103 de o nou\u0103 certitudine: scriind cu dragoste despre al\u0163ii, despre oamenii care i-au luminat copil\u0103ria, diarista s-a transformat \u00een memorialist\u0103 \u015fi a descoperit un sens care-i ordoneaz\u0103 via\u0163a c\u0103tre un rost ce trece dincolo de pragul cotidianului: ,,Am \u00eent\u00e2lnit de-a lungul vie\u0163ii mele, c\u00e2teva femei pe care le p\u0103strez \u00een suflet ca pe ni\u015fte icoane sfinte. Nu peste mul\u0163i ani nu va mai r\u0103m\u00e2ne nimeni care s\u0103-\u015fi aminteasc\u0103 de ele. \u015ei-atunci vor muri pentru a doua oar\u0103 \u015fi pentru totdeauna. Dac\u0103 vor avea un dram de noroc, vor mai tr\u0103i un timp prin cartea asta, pe care le-o dedic cu iubire \u015fi respect.\/..\/ \u015ei-apoi, dac\u0103 eu nu scriu despre acele locuri, timpuri, oameni, cine s\u0103-\u015fi mai aminteasc\u0103 despre tot peste zece ani? E ca o datorie fa\u0163\u0103 de mam\u0103, de Rina, fa\u0163\u0103 de to\u0163i acei minuna\u0163i \u0163\u0103rani\u201d.<\/p>\n

\u00a0____<\/p>\n

1.S\u0103 ne reamintim c\u0103 \u00eentr-unul dintre dialogurile sale din tinere\u0163e , Ion, Platon, \u00eei contesta lui Homer exact aceast\u0103 \u00eendrept\u0103\u0163ire, autoritatea sa ca surs\u0103 de adev\u0103r \u00een raport cu anumite subiecte. C\u00e2nd vorbe\u015fte de cursele de cai, despre pescuit, despre r\u0103zboi, despre ceea ce stimuleaz\u0103 setea etc. nu Homer, observa Platon, este de\u0163in\u0103torul adev\u0103rului, ci cei care prin natura profesiei lor au o leg\u0103tur\u0103 direct\u0103 cu asemenea situa\u0163ii: conduc\u0103torul de cai, pesacrul, generalul, medical. Discursul poetic desp\u0103re aceste subiecte este datorat unei inspira\u0163ii divine, un dar al zeilor, nu semnul unor competen\u0163e specifice, iar valoarea lui nu este adev\u0103rul, ci frumuse\u0163ea.<\/p>\n

 <\/p>\n

(Anul XII, Nr. 11-12 (152-153) noiembrie-decembrie 2012<\/em><\/p>\n

LITERE . Revist\u0103 lunar\u0103 de cultur\u0103 a Societ\u0103\u0163ii Scriitorilor T\u00e2rgovi\u015fteni)<\/em><\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

REVAN\u015eA\u00a0 UNEI\u00a0 DIARISTE: RODICA ANCA, JURNA LAMAR   \u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0 Mircea\u00a0 Gheorghe Citite cu interes pentru calit\u0103\u0163ile literare \u015fi partea lor [&hellip<\/p>\n","protected":false},"author":1,"featured_media":0,"comment_status":"closed","ping_status":"closed","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"footnotes":""},"categories":[3],"tags":[],"class_list":["post-9282","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-articole"],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/9282","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/users\/1"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=9282"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/9282\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=9282"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=9282"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/www.marianagurza.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=9282"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}