12 Dec
2017

Alexandru NEMOIANU: Răul care ne bântuie

Este suficient să ne uităm în jurul nostru și să vedem că suntem bântuiți de un rău și fizic dar mai ales sub forma unei stări de spirit. Un rău pe care Ștefan Augustin Doinaș îl numea, “un rău de porți deschise și de ferestre sparte”. Este un rău care este al capitulării, al sentimentului că nu mai este nimica de făcut. Iar dacă vom privi încă mai atent vom băgă de seama că această stare de spirit capitulardă a fost inoculată, de cel puțin două decenii, prin surse veninoase care urăsc și Neamul Românesc, și obiceiurile lui, și mai ales Credință lui. Sunt veninoasele “apeluri” vehiculate prin Organizațiile Ne-Guvernamentale, aceste tribune ale neadevărului și ale otrăvilor spirituale și morale. Dramatic aceste apeluri veninoase au fost acceptate de către prea mulți și mai ales de prea mulți oameni tineri. Acestor apeluri veninoase le este datorată starea de pesimism care domină, de negativitate și îndărătnicie în neadevăr. Căci pesimismul și negativitatea nu provin din prea mult rău, provin din plictiseală și lâncezeala morală. Iar acest proces de otrăvire a început mai demult. A început din momentul în care țărănimea românească a fost marginalizată, și supusă unor încercări enorme de a fi distrusă. Cei care vor răul Românilor au știut și știu că vlagă românească și singură lor nădejde de mai bine sălășuiește în țărănime, în tot ce reprezintă ea, în ‘satul” românesc.
Ca și clasa socială țărănimea este existențial optimistă. Țăranii, fiind oameni liberi, nu trăiesc după “calendare” oficiale, ei trăiesc sub rânduiala lui Dumnezeu și în grijă lui Dumnezeu. Știind că viața lor stă sub voia Celui care rânduiește ploaie la vreme, țăranii știu că lumea are și rost și Creator. Ei nu bănuiesc acest lucru, îl ȘTIU. Iar fiind optimiști ei sunt sursa veseliei. Acest lucru îl știm toți. Toate bucuriile reale și toate sărbătorile reale sunt dorite a fi trecute în sate și cu obiceiurile satelor. Aceasta este o tradiție și o tradiție nu se alcătuiește decât pornind de la un adevăr. Dar acestea fiind spuse să revenim la cele din jurul nostru.
Read More »

12 Dec
2017

Vasilica GRIGORAȘ: Fulg de nea

Fulg de nea

(Cu drag, pentru Eva)

 

 

Astă noapte, când dormean

Mi-a bătut un fulg în geam,

Slab, stingher şi abătut

Abia de l-am auzit.

 

Am deschis într-o clipită

Fereastra mult aburită

Şi-am întins degrabă mâna

să-i încălzesc inima.

 

Read More »

12 Dec
2017

Iacob Cazacu-ISTRATI: In memoria lui Ovidiu…

Fără picătura de nebunie, geniul rămâne în scutecele talentului.” (Vasile Ghica)

        Când am primit mesajul de la Luminița, fiica  mai mică a prietenului meu Ovidiu Creangă, originar din Vărzărești, sat cam la vreo 60 de kilometri de Chişinău am rămas trăsnit de prima frază: ” Azi noapte s-a stins din viață tata. S-a bucurat de viață așa cum a fost, restransă într-o mică colivie, pană în penultima zi. Era pregătit de trecerea aceasta de mult și un singur lucru nu dorea: să sufere. I s-a îndeplinit dorința, a fost în spital  numai o seară și a bolit numai o zi.

Nascut la 14 februarie 1921, decedat la 4 decembrie, 2017. (97 de ani, aproape)

 Am înțeles, că acel, care a fost Ovidiu Creangă nu mai este.

      Pentru mine a fost tată și bunel ultimii 10 ani cât, am fost aproape nedespărțiți, în afară de timpul aflării în Basarabia, care se limita la o lună, cel mult 2 luni pe an.

L-am cunoscut în toamna lui 2007 în Toronto, Canada, la şedinţa cenaclului literar „Nică Petre”, care pe atunci se numea „Observatorul” şi care e condus şi astăzi de redactorul revistei, Dumitru Puiu Popescu.

Am rămas încântat de atmosfera ce domnea acolo – plină de voie bună şi prietenie, de dragoste faţă de valorile noastre naţionale. Pentru moment, uitasem că sunt oaspete. Mă vedeam acasă, în sânul familiei sau la o serată literară, între colegii mei, profesorii şcolii medii din Căzăneşti, jud. Orhei.

Read More »

12 Dec
2017

Adrian BOTEZ: Toamna luminată (Versuri)

TOAMNA ÎN PĂDURE

 

vii cu dar împărătesc şi cu odoare

vii cu sfântul aur al măririi din Culoare

vii cu Crist  -  Frumosul care doare

precum cântul îngerilor sus – în rai

cari spre Duh aprinde orice strai

 

păsările-îngeri – toate – de pe-aici

dăruiescu-ne pân’ şi-ultima suflare

pitulate-n ramuri – gătite-n stihare…

…şi privim – înfriguraţi şi tot mai mici

Read More »

12 Dec
2017

George ANCA: 3 Cantos

AM  PORNIT  ODINIOARĂ

 

am pornit odinioară

pe un drum lăsat în seară

nu tu bani nu tu vioară

doar un dor şi într-o doară

aveam dodii ca şi minte

fie-mi ţărâna cuminte

 

Read More »

11 Dec
2017

Emil Nedelea CĂRĂMIZARU: Stihuri pentru Dumnezeu (1)

DUMNEZEU ESTE IUBIRE

 

Dumnezeu este iubire,

Drumul spre desăvârşire

Este viaţa-nemurire,

Dragostea făr’ de-asfinţire…

Dumnezeu este iubire,

Read More »

11 Dec
2017

Eleonora SCHIPOR: Comemorarea ziaristului Ivan Semeniuk

La 10 decembrie fostul redactor-șef al ziarului raional din Hliboca, ziaristul, poetul, omul Ivan Semeniuk ar fi împlinit frumoasa vârstă de 80 de ani. Cu părere de rău nu i-au fost hărăziți decât 62 de ani neîmpliniți pe acest Pământ.

            Chiar în ziua când ar fi împlinit 80 de ani membri cenaclului literar raional IZVORAȘ, condus de poeta și activista Alexandra Vozneac, au organizat o întrunire literar-memorială dedicată celui care a fost Ivan Semeniuk. La întrunire au fost invitați foștii săi colegi de la redacția ziarului raional. Inițiativa organizării unei astfel de intruniri comemorative aparține fiicei sale, poetei, compozitoarei, conducătoarei cercului turistic de la Centrul de turism Galina Sâsoletina.

            Doamna Galina a povestit pe scurt  despre viața tatălui ei,  arătând tuturor și o serie de fotografii despre viața și activitatea celui care a fost un om deosebit Ivan Semeniuk. A menționat calitățile sale ca om și părinte, menționând omenia, devotamentul, răbdarea, talentul (cânta ca artist amator la toate instrumentele muzicale). Nepoata sa, Iulia, fiica doamnei Galina, ne-a arătat câteva imagini din viața bunicului, dar a și citit câteva poezii despre el. Iulia scrie și ea, căci talentul s-a transmis din generație în generație. O altă nepoată Ira, fiica feciorului Serghei de asemenea a vorbit frumos și cu recunoștință față de toți cei prezenți pentru memoria tatălui.

Read More »

Părintele Adrian Făgețeanu despre tineri. Să ne legăm de catarg ca Ulise, prin rugăciune !

Părintele Adrian Făgețeanu despre tineri. Să ne legăm de catarg ca Ulise, prin rugăciune !

Părintele Adrian Făgețeanu (16 noiembrie 1912 – 27 septembrie 2011) “In zilele noastre, copilului i se spune direct sau doar

Comments Off
,,Dragostea îndelung rabdă; dragostea este binevoitoare, dragostea nu pizmuiește, nu se laudă, nu se trufește". (Corinteni 13,4)
 

Carţi în format PDF

Articole Recente

Reviste de cultură și spiritualitate

Linkuri Externe

Multimedia

Ziare

Vremea

Statistici accesare

Online: 1
Vizualizari : 25087

Ultimele Comentarii