19 Oct
2017

Alexandru Nemoianu: Despre ,,miturile creatoare” – Balada lui John Henry

Există în cultură neamurilor anume naraţiuni, balade sau legende care rămân ca simboluri arhetipale, ca mituri creatoare, cu valoare veşnică.
Spre exemplu, legenda lui Icar rămâne ca mit creator al dorinţei umane de a zbura, de a se rupe din ghiara gravitaţiei. Legenda Golemului, creatură animată miraculos de către Rabinul Loew din Praga, rămâne ca mit al dorinţei de a avea sub control o inteligenţă de tip uman complet condiţionată şi unii văd în acest mit forţa care mâna cibernetică. La Români există balada “Mioriţa”,  care întruchipează modalitatea în care un neam, aflat în calea necazurilor şi supus înfrângerilor istorice, a reuşit să transfigureze cele văzute şi să le aşeze sub un semn mai înalt şi sub şi în planul Voinţei care orânduieşte cele văzute şi cele nevăzute.
O asemenea baladă şi mit creator este, pentru Poporul American, “Balada lui John Henry”.

Balada lui John Henry a apărut în jurul anului 1870. În acei ani sistemul de căi ferate americane se răspândea cu o repeziciune uluitoare, ca o adevărată pânză de păianjen pe cuprinsul întregului continent nord american. Despre chipul nemilos în care companiile de cai ferate se purtau cu lucrătorii s-au scris volume întregi. La fel de mult s-a scris despre contribuţia aceloraşi companii la exterminarea populaţiei băştinaşe, distrugerea ecosistemelor, etc. Șantierele de căi ferate, care aveau drept de viaţă şi de moarte asupra celor care lucrau pe cuprinsul unei fâşii ce se întidea cam cincsprezece mile la drapta şi stânga traseului liniei de cale ferată, au alcătuit un univers concentraționist. Ele foloseau propriile mijloace de plata, cupoane, stabileau preţurile, salariile, etc. Între lucrători un rol special îl aveau “steel driving men”, perforatorii traverselor. Ei făceau găuri în traverse, găuri în care se aşezau, mai apoi, şuruburile care aşezau sinele. Erau lucrători profesionişti şi care primeau o plata minimal mai decentă. Chiar şi asta a fost prea mult.
În anii 1870 au fost introduse maşini cu abur care efectuau perforarea traverselor. Atunci a apărut Balada lui John Henry.
Balada spune că nimeni nu ştia de unde venise John Henry, “din Main ori din Texas”, deci oriunde de pe teritoriul Statelor Unite, deci un prototip universal locului. În plus el era “afro-american”, deci un “minoritar” şi bine se ştie că “minoritățiile” fac Statele Unite, fiecare individ aparţine unei “minorităţi”. Un alt fenomen social tipic Statelor Unite.
Balada spune că John Henry era înalt de peste şapte picioare (peste doi metrii) şi cu o putere fizică enormă. El folosea un ciocan gigantic, pe care nimeni altul nu îl putea clinti. La aflarea ştirii că maşina cu aburi îi va înlocui pe “steel driving men” John Henry a spus, “un om nu este decât un om, dar mai înainte că maşina asta să mă scoată afară am să mor cu ciocanul asta în mâna”. Iar apoi el provoacă maşina la lupta, cine poate bate mai multe găuri într-o unitate de timp. Concursul începe şi John Henry bătea cu o repeziciune şi exactitate care făceau ca unealta lui, ciocanul, să devină incandescent (oare nu era acest foc semn de lumină?). El înfrânge maşina dar la capătul competiţiei cade răpus de efortul supra omenesc. El învinge maşina dar preţul este chiar viaţa lui!

Balada lui John Henry este mitul creator al Neamului american. Un mit care înseamnă credinţa în puterea şi imaginaţia individuală, credinţa că aceste daruri vor înfrânge, cândva, pe cei a căror singură măsură este banul şi închinarea către el.

————————-

Alexandru Nemoianu
Istoric
The Romanian American Heritage Center

19 octombrie 2017

19 Oct
2017

Eleonora Schipor: Este limba noastră

Este limba noastră

 

 

Doină şi baladă,

Rugă şi tamadă,

Pomii în livadă-

Este limba noastră.

 

 

Vis de vitejie,

Dulce armonie,

Fală şi mândrie-

Este limba noastră.

 

 

Perlă carpatină,

Floare din grădină,

Spendidă,divină-

Este limba noastră.

 

 

Apă de izvor,

Speranţă şi amor,

Dragoste şi dor-

Este limba noastră.

 

 

Trandafir în floare,

Rouă şi răcoare,

Cânt de sărbătoare

Este limba noastră.

 

 

Strămoşeşti ţărâne,

Vălurinde grâne.

Faţa flbă-a pâinii-

Este limba noastră.

 

 

Pasăre măiastră,

Busuioc în glastră,

Soare în fereastră-

Este limba noastră.

 ——————————-

Eleonora Schipor

Pătrăuții de Jos

Ucraina

19 Oct
2017

Poetului Ilie Motrescu – In Memoriam

Lui Ilie Motrescu

 

1. Tu eşti în cer cu Eminescu,

Dar parcă te văd printre noi,

Şi parcă-ţi aud prin codrii mersul,

Şi glasul blând, sincer, vioi.

 

2. Parcă îţi simt privirea caldă

A unei stele aurii.

Eşti un Luceafăr fără moarte

Pe bolta dulcei poezii.

Şi te cobori iar printre noi

Ţi-e dor de dulcea Bucovină.

 

Iulia Gheorghian,

s. Pătrăuții de Jos.

 

***

 

Poetului crăsnean Ilie Motrescu

 

El s-a născut cu suflet de poet,

Cu fire îndrăzneață și semeț,

Cu istețime și capacitate aleasă

Și mândru că-i român la el acasă.

 

Iar totul ce a scris și a gândit,

Prin suflet a trecut și a trăit,

Cu firea-i dârză de muntean

Și mândria de a fi crăsnean.

 

Iubea totul ce era românesc –

Pământul, limba, plaiul strămoșesc.

Și mai iubea Siretul și Carpații,

Oamenii buni, părinții, sora, frații…

 

Pentru îndrăzneală mare și demnitate,

Pentru credință, neam și dreptate,

El a plătit cu sânge și tinerețe,

I s-au tăiat din zbor aripile mărețe.

 

Poetul n-a-ngenunchiat în fața nimănui

Și mă întreb – din cauza aceasta nu-i?

Atât de frumos la suflet și curat,

Cine s-a îndurat și viața ți-a curmat?

 

Cei care au pus la cale moartea lui Ilie,

Ei nu pot fi oameni numiți și blestemați să fie.

Poetul însă mereu în inimi ne trăiește,

Prin opera înțeleaptă de-a pururi viețuiește.

 

Prin creația sa ce este APĂ VIE

E printre noi și azi poetul Motrescu Ilie.

Ca nimeni altul el neamul și-a iubit

Și pentru toate acestea cu viața a plătit.

 

Prin cărțile ce lumea le citește

Motrescu întotdeauna între noi trăiește.

Și cunoscând poetul ce a creat

Din neființă el a înviat.

 

A revenit înveșmântat în neuitare

Prin apa limpede, curată de izvoare,

Pe sub geana Carpaților – cântați,

Prin florile și umbra brazilor înalți.

Ilie Motrescu pururi între noi va fi

Prin opera nemuritoare veșnic va trăi.

 

Larisa Popescu-Chedic,

Director al Căminului Cultural din Pătrăuții de Jos

 

***

 

Poetului Ilie Motrescu

 

S-a născut la poale de Carpați

Într-o casă cu mulți frați,

Întru-n august fierbinte,

Un băiat simpatic și cuminte.

 

La școală bine învăța,

Sportul și muzica iubea,

Și mai iubea glia și neamul,

Doina, satul, codrul, ramul…

 

Poezii a început a scrie

La o vârstă fragedă – se știe,

De la bun început s-a văzut

Că-i un talent cu adevărat înnăscut.

 

Bunul Dumnezeu cu har l-a miruit,

Sfântul Ilie puțin noroc i-a dăruit

Și în scurta-i sa viață

A creat o operă măreață.

 

A rămas pentru vecie

Opera poetului Motrescu Ilie,

Iar noi cât pe lume vom trăi

Cu gândul la destinul său vom fi.

 

Eleonora Schipor

Pătrăuții de Jos

Ucraina

 

18 Oct
2017

Alexandru Nemoianu: Câteva gânduri pentru Marilena Mihăilescu

Câteva observaţii foarte vehemente făcute de Marilena Mihăilescu în referire la cei care venerează moaştele Sfinţilor au fost preluate de către un “anumit” sector mediatic. Un sector care are o agenda foarte clară: ”globalistă”, anti-Ortodoxă, anti-naţională. Acel segment mediatic a folosit, pentru o clipă, gândurile, sunt convins sincere, ale Marilenei Mihăilescu (în continuare M.M) şi foarte repede o va da uitării. Oricum am reţinut acele gânduri şi m-am referit la ele într-un articol anterior, ”Neo Iconoclasmul”. Spuneam acolo că, după exprimare, pare că M.M se află sub influenţă unui cult neo-protestant. Cu surprindere am aflat că da, M.M este baptistă şi încă mai mult, este din Valea Almajului, vecină cu mine. Mai mult încă, îmi aduc acuma aminte că am şi văzut-o la o întrunire în Bozovici, unde am avut bucuria să fiu invitat, şi unde a citit pagini de creaţie proprie. Deci până la urmă trăim într-o lume mică.
Căutând mai din aproape ce anume animă atitudinea M.M, din pagină ei de Facebook am aflat că ea se încrede în doctrina  “Sola Scriptură” (Doar Scripturiile). Este un punct de vedere. Dar este un punct de vedere foarte riscant.
Doctrina “Sola Scriptura” a fost iniţiată de către Martin Luther şi până la un punct pe bună dreptate. El era dezgustat de viciile şi decăderea curţii papale. Dar mai apoi s-a văzut că bunele lui intenţii nu erau suficiente căci doctrina “Sola Scriptura” a devenit o armă folosită împotriva Bisericii. Dar este necesară o scurtă explicaţie a ce este doctrina  “Sola Scriptură”.
În esenţă ea afirmă că singură sursă de căutare a lui Dumnezeu şi singurul răpuns asupra modului de a îl caută este citirea şi respectarea strictă a textului Sfintei Scripturi. La prima vedere o modalitate clară şi la îndemână. Dar detaliile nu se potrivesc şi întotdeauna  “necuratul” sălășuiește în detalii.
În primul rând trebuie stabilit clar: cine a creat pe cine: Scriptura a creat Biserica sau invers. Iar aici răspunsul istoric, faptic, împotriva căruia nu există argument, este clar, Biserica. Din nou trebuie să fim lămuriţi la înţelesul cuvintelor. Prin Biserica se înţelege totalitatea Poporului, laici şi cler, care împreună alcătuiesc Trupul mistic al lui Hristos. Revenid deci. Biserica a fost cea care a alcătuit Scriptura, cea care a stabilit care sunt textele “canonice” şi care nu sunt şi asta pentru a apară pe credincioşi de căderea în eroare. Iar de la acest punct începe greşeală doctrinei “Sola Scriptură”. Din nou să ne referim la fapte care nu pot fi argumentate.
Urmând doctrina  “Sola Scriptura” de la Martin Luther şi până azi au apărut aproximativ douăzeci şi patru de mii de denominaţii protestante şi neo-protestante. (Unii dintre cei care urmează această doctrina, ”Martorii lui Iehova”, ”Unitarienii” au împins zelul lor pentru  “Sola Scriptură” aşa de departe că au sfârşit prin a nu mai fi creştini!). Dar lăsând orice glumă la o parte ne referim din nou la fapte. Dacă un Baptist şi un penticostal vor argumenta împreună, şi unul şi altul vor cita texte scripturistice. Deci din punct de vedere intelectual ei sunt pe acelaşi nivel. Atunci care poate fi explicaţia că, folosind aceiaşi doctrina, s-a ajuns la douăzeci şi patru de mii de denominaţii? Greşeală este una de metodologie. Scriptura nu poate fi explicată individual şi nu poate fi înţeleasă individual. Scriptura trebuie citită şi interpretată în Biserica, de către Trupul lui Hristos. Căci poporul adunat în Biserica încetează să mai fie, eu şi tu şi el, devine “altceva” , iar acest  “altceva” este Trupul lui Hristos.
Dar doctrina Sola Scriptură mai comite o colosală eroare când se opune Tradiţiei. Adevărul este că Tradiţia a existat mai înainte să fi fost Scriptura. Sfântul Pavel îi îndemna pe Tesalonicieni, pe Corintieni, pe Tit şi pe Timotei să respecte Tradiţia (predaniile) într-o vreme în care Evangheliile nici nu fuseseră scrise. Căci aici este o altă mare neînțelegere.
Evangheliile au fost scrise că să aducă mărturie despre viaţa, moartea şi învierea lui Hristos. Tradiţia orală a păstrat însă TOATE învăţăturile lui Hristos cele pe care, dacă ar fi fost scrise, ”lumea întreagă nu le-ar cuprinde” (Iaon 21;25). Căci modul de rugăciune al primilor creştini urma modelul litugic pe care îl avem și astăzi în Ortodoxie. Sola Scriptura este contrazisă de către existența celor douăzeci şi patru de mii de denominaţii neo-protestante, această Hydra care devora Neamurile.
Iar la această trebuie din nou adăugat că Biserica este una aşa cum şi Trupul lui Hristos doar unul este. Pentru Ortodoxi nu încape îndoială că Biserica Ortodoxă este cea care cuprinde Tradiţia şi tot adevărul scripturistic. Despre faptul că Biserica nu poate fi decât una, cea Pravoslavnică, în mod răspicat a demonstrat în urmă cu un veac şi jumătate, Alexei Khomiakov. În acelaş timp Binecredincioșii nu consideră că doar ei se vor mântui. Ei afirmă că cei care se vor mântui, într-un chip tainc, sunt parte din Biserică. În vorbele lui Episcopului Kallistos Ware, un adevărat apostol al anglo-saxonilor, ”noi ştim unde este Biserica, dar nu ştim unde ea nu este”.
Cu aceste câteva gânduri m-am adresat Marilenei Mihăilescu, în cea mai bună credinţă şi cu cele mai bune intenţii. Aş dori că ea să ştie că a schimbă o părere rea cu una mai bună nu este o înfrângere, este o biruinţă şi o dovadă de discernământ intelectual. Dar mai ales nădăjduiesc că ea să ştie şi să poată asculta glasul clopotelor care ne cheamă şi ne spun că drumul spre “acasă” ne rămâne deschis la toţi şi la fiecare: ieri, azi, întotdeauna.

————————-

Alexandru Nemoianu
Istoric
The Romanian American Heritage Center

18 octombrie 2017

18 Oct
2017

Fuad Rifka: Un gând – Traducere Germain Droogenbroodt și Gabriela Căluțiu Sonnenberg

Un Gând

Între ochii lui și lacrimile ei
stă valiza aceea mereu,
și distanțele adunate din multe călătorii

către lăuntru
spre văpaia poeziei
dintr-o altă țară.

Fuad Rifka, Liban (1930-2011)

Traducere: Germain Droogenbroodt și Gabriela Căluțiu Sonnenberg

***

Ai ratat Poezia Săptămânii anterioare?
O selecție din Poezia Săptămânii în limbile engleză, spaniolă și olandeză

se găsește în internet pe situl: www.point-editions.com

***

Stimate cititor, drag prieten, în perioada 29. octombrie – 12. noiembrie editura POINT va participa cu o selecție proprie din lirica internațională la Târgul Internațional de Carte din Anvers – Belgia. De acolo voi călători mai departe spre Italia, unde am fost invitat pentru a lua în primire “Premio Speciale della Giuria di Poesia Internazionale”, Premio internazionale di Poesia Internazionale Don Luigi Di Liegro – IX Edizione. Voi relua transmiterea Poeziei Săptămânii după întoarcerea mea acasă, în luna noiembrie.
Un salut poetic, Germain.

18 Oct
2017

Alexandru Nemoianu: ,,Biblioteca din Alexandria”

În veacul al III-lea i.d.Chr. în Alexandria din Egipt a fost întemeiată o bibliotecă care avea să devină vestită.
Biblioteca din Alexandria adunase toate scrierile importante ale vremii şi ea însemna în fapt centrul viu al civilizaţiei omenești din acea parte a lumii. Aşa ar trebui înţeleasă semnificaţia tuturor “bibliotecilor”: centre vii ale civilizaţiei şi simboluri ale căutării omeneşti întru Adevăr.
Sub dinastia Ptolemeilor şi până în veacul al VII-lea d.Chr. acea bibliotecă avea să devină cea mai vestită din lumea mediteraneană. Ea a înflorit până în anul 642 d.Chr. când, califul Omar, a hotărât incendierea şi distrugerea ei. Motivaţia lui a fost că acea bibliotecă cuprindea informaţii contrare Coran-ului. Probabil că acea incendiere a fost cea mai mare crimă împotriva culturii din lume.
Dar acea incendiere are şi o valoare de avertisment. Fără vigilenţa şi fără voinţă de a supravieţui asemenea crime contra culturii pot fi repetate.
Lumea în care trăim străbate o vreme crâncenă. Această lume este bântuită de spaime, îndoieli şi haos. Este o lume stăpânită de una dintre cele mai teribile ispite, ispita “binelui universal”. O ispita fără temei, fără criterii bazată exclusiv pe închipuire. Închipuirea fiind singurul lucru pe care îl poate oferi negativitatea pură.
Cauza acestei stări este “globalismul” cu orice preț, care generează doar impostură, parazitism şi violenţă. Încă mai grav, acest “globalism” şi-a alcătuit propria ideologie, propria dimensiune spirituală, cea a ” neo-multiculturalismului” care aşează semnul egalităţii între valori, decretează relativismul absolut, chiar şi între între bine şi rău. În acest sistem anapoda există doar două excepţii. Două excepţii care sunt atacate cu furie: creştinismul şi identitatea naţională. Acest “globalism”, întemeiat pe o ideologie a ateismului agresiv, vulgar, încearcă să înlocuiască un întreg mod de gândire. Mai rău, un relativism nimicitor este promovat. Noţiuni fundamentale, noţiuni care au definit existenţa umană sunt vulgarizate şi caricaturizate. Să privim doar cazul “familiei”, locul în care se alacatuiește identitatea fiecărui om. Familia este tratată de aceşti atleţi ai răului ca număr socio-economic, ca o contracție economică şi cu un conţinut la voia instinctelor celor mai dubioase. Iar această violenţă promovare a instinctelor produce un lucru înspăimântător: banalizarea păcatului.
Este bine ştiut că orice stare de păcat sau, hai să-i zicem “pasională”, fie ea drog, elitism, erotism, se produce în creştere şi în cicluri repetitive şi în final va genera plictiseală. Starea pasională este impostură unui dat omenesc: căutarea finalităţii şi finalitatea nu este altă decât Dumnezeu. Atunci când ne adâncim într-o stare pasională vom caută să o facem tot mai intensă, până la sfârşitul ei, care este fie epuizare fizică fie sinucidere. Că este aşa ne-o dovedeşte sinistră epidemie a “jocului|, ”Balenă Albastră”. Ce altceva decât cursa satanic este acest joc? Ce altceva decât  “alternativă” necuratului la Credinţă în Dumnezeu? Tot ce este rânduiala, bună cuvântă sunt marginalizate.
Aceste două rele, globalismul şi neo multiculturalismul, alcătuiesc noul “imperiu”, cu mlădiţele lui otrăvitoare, “uniunile” şi “comisarii”. Instituţii care caută să mărginească identitatea naţională şi care atacă orice formă care ar sprijini această identitate. Este oare firesc că instituţiile naţionale să fie atacate de către “comisari” iar anume “societate deschisă”, concepută de cutare financiar “déjà”  internaţionalist, să fie elogiată ?
Între timp tradiţia şi învăţătură din veac au fost îngrămădite în “biblioteci”, insalubre şi aşezate cât mai marginal.
Mişcările migratorii, promovate activ de către “globalism”, au generat focare de incendiu în care cel mai ameninţaţi sunt copii, femeile şi “bibliotecile”.
De fapt “bibliotecile” Europei fumegă şi mai este doar foarte puţin timp, dacă şi atâta, până ce vor arde vălvătaie, aşa cum a ars Biblioteca din Alexandria.
Va fi cineva vinovat?
Videat Deus et Judicet!

————————————–
Alexandru Nemoianu

Istoric
“Centrul de Studii și Documentare al Românilor-Americani”
(Valerian D. Trifa. Romanian-American Heritage Center)
Jackson , Michigan, USA

18 octombrie 2017

17 Oct
2017

Valeriu Dulgheru: Cine e marele rău în Basarabia?

Lucruri anapoda se întâmplă în acest colț de țară în ultimul timp. Primarii a trei primării importante sunt puși sub urmărire penală pentru diverse învinuiri : primarul capitalei D. Chirtoacă, învinuit de depășirea atribuțiilor de serviciu (în problema parcărilor, nedemonstrată până acum!); primarul de Orhei, I. Șor, martor în dosarul Filat pentru dare de mită în sumă de 250 mln lei (fapt demonstrat!) și bănuit în furtul Miliardului (numele lui apare în ambele raporturi Kroll 1 și 2!); primarul de Bălți, R. Usatîi, care este fugar, – pentru mai multe învinuiri. Se observă cu ochiul liber diferența majoră în greutatea învinuirilor.

            Cu toate acestea cel mai tare este pedepsit primarul Capitalei D. Chirtoacă, care are un dosar cusut cu ață albă. Pentru o presupusă implicare în afacerea parcărilor, care până la urmă se va dovedi necorespunzătoare adevărului. D. Chirtoacă este suspendat din funcție deja de o jumătate de an, este pus în arest la domiciliu, prelungit la nesfârșit (probabil până în alegerile parlamentare din 2018!), i s-a mai înscenat un referendum de demitere din funcție.

            Primarul de Orhei, I. Șor, învinuit de dare de mită în sumă de 250 mln lei (două sute cincizeci milioane!!! de lei. Își poate imagina moș Ion cu pensia sa de 800 lei ce sumă enormă este?), numele căruia figurează în rapoartele Kroll 1 și 2 privind furtul Miliardului, stă bine mersi în funcție și la libertate, se primblă prin străinătăți, participă la manifestări cum a fost de Ziua Independenței la Orhei apărut ca un mare apărător! al tradițiilor naționale românești în mijlocul copiilor îmbrăcați în straie naționale.

            Cât despre primarul de Bălți, R. Usatîi care, fugar fiind, de peste un an de zile nu-și îndeplinește funcția de primar, nici nu mai comentăm. Învinuit de participare la tentativa de asasinare a lui G. Gorbunțov, președintele UniversalBank, și la falimentarea acesteia și alte coțcării, rămâne în post. Nimeni nu-i cere demisia, nu-i organizează referendum, nu-i cere extrădarea…Cu toate că problemele Bălțiului sunt incomparabile cu cele ale Chișinăului la toate capitolele (infrastructură (drumuri, troleibuze…încă din perioada sovietică…) învechită fizic și moral).

Să ne întrebăm atunci: de ce D. Chirtoacă cu cele mai mici neînsemnate (deocamdată nedovedite!) este cel mai tare pedepsit? De ce este supus de câteva luni unei campanii de denigrare fără precedent în Republica Moldova.

 Se vede cu ochiul liber că e o făcătură organizată (știm noi de cine!) pentru a-l scoate pe linie moartă ca politician și a îngropa definitiv PL-ul. Există la guvernanți temeri că la o eventuală venire a lui D. Chirtoacă în fruntea PL-ului, ultimul ar putea să renască. În pofida întârzierii lamentabile cu venirea lui D. Chirtoacă în fruntea PL-ului mai există șanse nu să devină ce a fost în perioada de glorie, ci să devină un partener credibil la mesele rotunde privind crearea Alianței ”Centenar”. Dar tocmai aceasta nu place cuiva. Oare nu din această cauză și întârzierea mesei rotunde la Chișinău?

În pofida greșelilor comise Dorin Chirtoacă nu merită ceea ce i se întâmplă, nu merită această uitare chiar din partea susținătorilor săi de altă dată. Totuși a făcut lucruri bune pentru oraș, transformându-l într-o capitală aproape europeană. Valea Morilor cu splendidele sale havuzuri și estacade și un lac curat și amenajat a devenit un loc de odihnă iubit de orășeni și oaspeți (să ne amintim în ce stare se afla pe timpul lui Voronin – un heleșteu înnămolit rău mirositor, cu infrastructură distrusă). Centrul Chișinăului cu bulevardul Ștefan cel Mare și Sfânt renovat, cu frumoasa stradelă pietonală, a devenit mai european. De ce totuși se procedează atât de nedrept cu Dorin Chirtoacă?

            Este de înţeles ce-și doresc dușmanii politici (în primul rând socialiștii lui Dodon) ai lui Dorin Chirtoacă – înlăturarea definitivă nu numai din funcţie, dar şi din viaţa politică. Este la mijloc și această frustrare care durează de peste 6 ani (pierderea primăriei de către Dodon (în 2011), apoi și de Z. Greceanîi (2015) în fața lui Dorin Chirtoacă). Răzbunători din fire precum au fost idolii lor și cum sunt actualii neocomuniști, ei îl vor doborât (cu orice preț, pe care de altfel î-l vor plăti locuitorii Capitalei!), urmărind nu doar controlul asupra întregului municipiu dar și o satisfacție morală. Pentru aceasta se luptă deja de doi ani emisarul lui Dodon în primărie Ivan Ceban și acoliții lui. Socialiștii, aflându-se aproape de atingerea țelului mult jinduit, deja jubilează.

            Pe acești baistruci kremlinezi îi poți înțelege într-un fel. Cele mai dureroase lovituri însă sunt de la ai săi, de la susținătorii de ieri, de la potențialii aliați în viitor. Îl priveam deunăzi într-o emisiune televizată pe liderul actual al PLDM V. Cibotaru (despre care aveam o părere bună), la întrebarea dacă formațiunea sa va boicota referendumul din Chișinău, a răspuns literalmente următoarele ”Noi boicotăm referendumul însă dorim alegerea unui nou primar”. Culmea!!! Dar tocmai aceasta își doresc și socialiștii – alegerea unui nou primar în persoana lui Ivan Ceban pentru ce au pornit acest referendum. Cum va face dl Cibotaru atunci front comun al tuturor forțelor de dreapta, așa cum a declarat în repetate rânduri, dacă acum este împotriva uneia din aceste forțe, practic făcând front comun cu socialiștii? Același lucru a declarat și liderul Platformei DA A. Nastase. Sunt exemple crase de adevărată miopie politică basarabeană. Fiind atât de slabi și răzlețiți atât cei de pe dreapta cât și de pe centru-dreapta, unii lideri își permit astfel de declarații, spre marea bucurie a kremlinezilor socialiști, turnând de fapt apă la moara dușmanilor. Nu vedeți cu câtă bătaie de joc comentează ei diferite evenimente (sosirea lui T. Băsescu în Basarabia, despre ”ratatul” D. Chirtoacă). Suntem slabi, neuniți, rânzoși, mult inferiori primatelor – câinii dușmăniți care la apropierea lupilor fac front comun împotriva lor. La noi lupii demult au întrat în stână și devorează rând pe rând oiță cu oiță, iar bravii noștri liderași continuă să se lupte între ei.

            Dacă vedem marele rău în D. Chirtoacă, A. Șalaru, chiar și M. Ghimpu cu toate metehnele lui atunci riscăm mult să-i dăm pe tipsie puterea absolută kremlinezului Dodon. Riscăm să repetăm alegerile din a. 2011 când în același mod l-am adus pe durata de tocmai 8 ani pe V. Voronin. Dar acest Dodon nu este nici pe departe nici ca V. Voronin, care mai avea o brumă de demnitate. Dodon e doar o slugă la stăpân și va îndeplini toate ordinele lui.

            De altfel Dodon poate să aibă dreptate când a spus că în jocul dintre el și Plahotniuc nu se știe cine va fi pisica. Să ne amintim că în 2001 PD de asemenea deținea întreaga putere în stat: președinția Republicii (P. Lucinschi), președinția parlamentului (D. Diacov) și prim ministru (D. Braghiș), iar după alegeri, luând doar 5,02%, a rămas în afară. Plahotniuc a pornit un joc dea pisica și șoarecele deosebit de periculos. Creatura lui, Dodon, poate deveni groparul lui în 2018. Dacă Dodon acumulează mai mult de 50% din voturi  (dar așa cum merg lucrurile are mari șanse!) atunci nu va mai avea nevoie de el. Voronin în 2001, acumulând 72 de mandate), nu a avut nevoie să coalizeze cu nimeni (nici măcar cu prietenul său Iu. Roșca!).

            Cu un segment de dreapta atât de fărâmițat, un segment de centru dreapta fărâmițat și debusolat, un segment de centru-stânga amorf și fără susținere populară există acest mare pericol. Observați cum devin tot mai obraznici acești baistruci socialiști. Cum va plăcut fenomenul Hrenova, care cere (de la tribuna parlamentului!) să i se vorbească în limba rusă! Și asta după peste 25 de ani de independență!. Vă puteți imagina o astfel de situație în vre-un parlament baltic, georgian, chiar și ucrainean? Dar fenomenul Batrâncea, care în plină ședință a parlamentului a rupt harta României mari și nu i s-a întâmplat nimic? Cât timp vom mai răbda fenomene gen Hrenova, Batrâncea, Ivan Ceban ș.a.

La noi ca la nimeni!.

 ——————————

Valeriu Dulgheru

Chișinău

17 octombrie 2017

 

Părintele Adrian Făgețeanu despre tineri. Să ne legăm de catarg ca Ulise, prin rugăciune !

Părintele Adrian Făgețeanu despre tineri. Să ne legăm de catarg ca Ulise, prin rugăciune !

Părintele Adrian Făgețeanu (16 noiembrie 1912 – 27 septembrie 2011) “In zilele noastre, copilului i se spune direct sau doar

Comments Off

Carţi în format PDF

Articole Recente

Reviste de cultură și spiritualitate

Linkuri Externe

Multimedia

Ziare

Vremea

Statistici accesare

Online: 0
Vizualizari : 20927

Ultimele Comentarii