Vavila Popovici despre Octavian Curpaş

27 Jun 2012 by m.gurza, Comments Off

Născut în luna august, 1972, în Oradea, Romania, Octavian Curpaş a ajuns pe pământul făgăduinţei în martie 1997, după ce a lucrat timp de trei ani ca redactor la un cotidian din România. A ales pentru început California unde a locuit timp de opt ani, după care s-a stabilit – din 12 martie, 2005 – în oraşul Surprise din Arizona, Statele Unite. În acelaşi an, după sosirea în acest stat, şi-a unit viaţa cu Roxana, de profesie asistent dentar. Amândoi înzestraţi cu putere de muncă şi hărnicie şi-au deschis propriul business în domeniul imobiliar în care lucrează şi în prezent. În data de 19 mai 2009 au primit cel mai frumos dar al Domnului, primul lor copil, micuţa Janice, nume ales de părinţi pentru semnificaţia deosebită „Dumnezeu este îndurător”.

Scriitor, publicist de vocaţie şi jurnalist (cu studii superioare în jurnalism, ştiinţe juridice şi business internaţional), Octavian  Curpaş  este un nume important al presei zilelor noastre. Scrie cu har şi dăruire la multe publicaţii din Statele Unite, dar şi din România; este redactor la publicaţiile „Gândacul de Colorado” şi „Phoenix Magazine”.

Întotdeauna mi-am imaginat jurnalistul ca un iubitor de literatură  şi oameni, cu un caracter frumos, cu dragoste de meserie, acea emulaţie scriitoricească, chemare, talent, spirit de observaţie şi de dreptate, dragoste pentru tot ce este în jurul său. Am crezut şi cred că jurnalistul nu trebuie să se lase păcălit de aparenţe sau de intervenţii, să aibă discernământ în ceea ce vede, aude şi scrie; să fie cinstit faţă de sine, adică faţă de gândirea şi judecata sa, cinstit şi faţă de cel care greşeşte şi căruia îi sare în ajutor cu deschiderea judecăţii sale, expusă în cuvinte, pe pagina unui ziar; să-i lipsească îngâmfarea, aroganţa, dar să fie integru, tranşant; să aibă demnitate, să nu se lase ispitit de provocări, insulte; să aibă umor, desigur numai în situaţii posibile, acel umor specific spiritului românesc, cu care poate descreţi frunţile cititorilor, încruntate din cauza provocărilor cotidiene ale vieţii; să nu fie ranchiunos, ci prietenos şi să admită cu seninătate că şi el poate greşi; să ştie să-şi ceară, în această situaţie, scuzele necesare; să fie îndrăzneţ, curajos şi cu iubire de Dumnezeu; articolul lui să fie concis, adică să aibă maximum de informaţie cu minimum de cuvinte. Cam multe cerinţe şi totuşi, pentru o atât de frumoasă carieră, merită să cauţi aceste calităţi în sufletul tău şi să le scoţi la suprafaţă, să le cizelezi, pentru binele oamenilor, al societăţii în care trăim.

Toate aceste calităţi le-am descoperit la Octavian Curpaş. Prin trupul său curge acea « vână » de jurnalist şi aceasta se simte în nenumăratele interviuri, dialoguri, în care ştie să uzeze de calităţile respective, scoţând în evidenţă oameni deosebiţi, de multe ori vârfuri ale societăţii care merită să fie mai bine cunoscute.  În activitatea de critică literară are capacitatea de a deosebi o carte bună de o carte proastă şi talentul de a descoperi autori care stau cu sfială deoparte, dar a căror opere merită să fie comentate, să fie scoase din anonimat, şi o face cu talent, cu meticulozitate şi profunzime a înţelegerii. În cronicile pe care le realizează, prinde cu inteligenţă ideile şi mesajele cărţilor, pune în lumină elementele preţioase, valoarea literară a  lucrărilor şi în final creează titluri rezumative foarte bine inspirate.

Spre deosebire de unii cronicari care tratează cu superficialitate opera, omiţând multe „perle” ale scrierilor, Octavian Curpaş preferă să realizeze o concisă monografie a cărţii, să scoată în relief frumuseţile ascunse ale creaţiei, dându-le strălucire, fiindcă bine spunea Cioran: „Când scrii o carte nu ştii niciodată care-i va fi soarta… O carte uitată sau o carte fără ecou poate oricând să revină la viaţă.” După cum literatura este artă a cuvântului prin intermediul căreia scriitorii dau expresie artistică imaginaţiei, sentimentelor, fenomenelor sociale, tot aşa şi critica literară este artă, iar celui care se încumetă să o facă, i se cere chiar mai mult decât unui scriitor, existenţa obligatorie a bagajului culturii, atât din punct de vedere  cantitativ, cât şi din cel al calităţii. Octavian Curpaş are acest bagaj şi este un veşnic însetat de cultură.

Sunt convinsă că toţi jurnaliştii ziarului „Gândacul de Colorado” au intrat în viaţă şi-n carieră cu entuziasm, cu optimism şi cu idealuri. Numărul apariţiilor revistei a crescut, va creşte, vor trece anii şi ei, jurnaliştii, vor fi şi mai tineri şi mai frumoşi ca la început, fiindcă vor avea acea tainică lumină pe chipuri, ce va izvorî din sufletele lor, săvârşind adevărate minuni ale creaţiei lor jurnalistice.

Sărbătorindu-vă, sărbătorindu-ne, trăim o mare satisfacţie profesională, căci putem rosti cu mândrie, fiecare la rându-ne : sunt şi voi fi colega ta!

Domnul să ne dea sănătate, să ne putem bucura de ceea ce înfăptuim!

La mulţi şi frumoşi ani revistei, colectivului de conducere şi colaboratorilor ei!

Cu recunoştinţă şi cu veneraţie,

 

VAVILA POPOVICI – scriitor

Raleigh, North Carolina

http://arhivaneamulromanesc.wordpress.com/romanii-de-peste-tot/vavila-popovici-despre-octavian-curpas/

 

Comments are closed.

Cuvânt și Iubire

Cuvânt și Iubire

„De aş grăi în limbile oamenilor şi ale îngerilor, iar dragoste nu am, făcutu-m-am aramă sunătoare şi chimval răsunător. Şi

Comments Off
,,Dragostea îndelung rabdă; dragostea este binevoitoare, dragostea nu pizmuiește, nu se laudă, nu se trufește". (Corinteni 13,4)
 

Carţi în format PDF

Articole Recente

Reviste de cultură și spiritualitate

Linkuri Externe

Multimedia

Ziare

Vremea

Statistici accesare

Online: 0
Vizualizari : 8245

Ultimele Comentarii