Camelia CRISTEA: O candelă aprinsă

28 Mar 2015 by m.gurza, Comments Off

O candelă aprinsă

 

Învăluit în clipa de tăcere,

În sactuarul inimii stau izolat,

Primesc din când, în când o mângâiere,

Topaz, pe care lacrima mi-am încrustat.

 

Aud ecouri, mult de prea departe,

Pe care vreau cu mintea măcar să le pătrund,

Dar sunt un fir plăpând ce-n noapte,

În stele se îmbracă și le simt arzând!

 

Îmi plec genunchii obosiți de vreme

Și fruntea încununată de omăt

Și-Ți spun Iisuse că mă întorc la Tine,

Stivit de patimi, de lume și de tot!

 

Aș vrea să cer dar nu știu ce se cuvine.

Am tot cerut și Tu, mereu mi-ai dat!

Și Te-ai oprit de -atâtea ori la mine

Să duci poveri ce grele îmi erau,… și mi le-ai luat!

 

Aș vrea în schimb să-Ți dau și eu ceva,

O candelă ce-o țin mereu aprinsă

E prea putin, în fața Ta…,

Ea arde ca un fir plăpând – e viața mea!

 

Camelia Cristea

 

Comments are closed.

Cuvânt și Iubire

Cuvânt și Iubire

„De aş grăi în limbile oamenilor şi ale îngerilor, iar dragoste nu am, făcutu-m-am aramă sunătoare şi chimval răsunător. Şi

Comments Off
,,Dragostea îndelung rabdă; dragostea este binevoitoare, dragostea nu pizmuiește, nu se laudă, nu se trufește". (Corinteni 13,4)
 

Carţi în format PDF

Articole Recente

Reviste de cultură și spiritualitate

Linkuri Externe

Multimedia

Ziare

Vremea

Statistici accesare

Online: 0
Vizualizari : 8952

Ultimele Comentarii