Harry Ross: Lirice

13 Jun 2016 by m.gurza, Comments Off

Imagini pentru Harry Ross

Cântăreţul

 

Stătea pe scenă singur

cu ghitara  pe umăr

şi cânta

nu, nu cânta, ci compunea o poezie

care ici te încălzea, ici te îngheţa

lumea în sală plângea

şi aplauda,

şi el cânta nu doar poezie,

ci şi filozofie;

ameţitoare plimbări în univers

răsturnări printre aştri

căderi în abis

 

Era viaţa lui şi a mea

şi a altora

turnată în stihuri

ce răscolea inima

 

 

Miracolul

 

Iubirea a fost începutul,

ura ar putea fi ultima piatră neagră

a acestei lumi

 

Nimic n-am avea

de iubirea nu era.

Acea întâlnire providențiaă

între Adam și Eva

a așezatt fundamentul nașterii omenirii

și  a tot ce a urmat după aceea.

 

Ne întoarcenm la acest moment

pentru că atunci a început miracolul,

care nu are voie să se sfârșească

în vecii vecilor.

 

Literele

 

Par niște semne grafice

fără valoare. Eroare

Literele sunt baza Scrierii, al Cunoașterii, al Comunicării

Prin litere și cuvinte

Ne spunem gândurile, și ideile, durerea

și părerea noastră despre oameni și lume.

Cândva vedeam literele întregi,

aliniate ca niște  domnișoare  la sărbătoare

Mai apoi pierzând lumina din ochi

vedeam din ele  resturi, firirmituri, cioburi sărmane.

O lume fără coloane, rănită, îmbrâncită

Scriu cu aceste litere infirme precum sunt și eu însumi

Oameni, păstrați-vă lumina ochilor

Vederea este sfântă, cheia cu care deschidem

porțile vieții și ale luminii.

Orb ești un rătăcitor care trăiește

în beznă și așteaptă resemat

noaptea cea din urmă

 

 

Suntem

 

Suntem frumoși și seducători

În clipe de extaz

Aparținem lumii și lumea

toată e a noastră

Apoi ne întoarcem acasă

masca pică de pe chip

și devenim subit umili, banali și fără fard

Precum e masa, scaunul

Sau ștergătorul de la ușă

Omul  este lumină, strălucire

banal , ștrengar, stea căzătoaare

un diamant și,

în, același timp un cu  gunoi

Avem  nevoie de măști ca să nu știm ce lichele suntem

 

 

O pâclă de fum

 

Parcă e mai ușor

să legi o prietenie

decât s-o alimentezi

cu energii și emoție

Oamenii nu se schimbă,

dar te uită

Ori te pun pe un raft

lângă alte prietenii prăfuite

unde aștepți

până îmbătrânești

Când o prienie se stinge

e semn că miezul era necopt, iar cărbunii rămași

s-au stins și ei

lăsând în urmă

Doar o pâclă de fum…

 

 

Acel fir

 

Vorbim despre un fir

Transparent care ne

Leagă de viață

Nu-l vedem, nu-l simțim, dar el există

Altfel cum am trăi?

Probabil e țesut din ațe mătăsoase

Ori dimpotrivă, din oțel, dar extrem de rezistent.

Prin ele curg energii cosmice

În arterele noastre  firave.

Mare meșter e natura

De știe țesătura și drumul

Fiecarui fir.

 

Totul e bine și sublim

Cât firul ne ține legat

Chiar puțin

Rău e când el se rupe

Și plutim, ca niște umbre

spre o lume neștiută, ruptă

De orice omenie.

 

 

 

Existențe

 

O văd ca pe  un fulger,

străbătând ani,

lăsând în urmă

comori de gândire și de fapte

vrednice de laudă.

Nu poate fi comparată

decât cu o altă existență

de aceeași dimensiune.

Deci, viețile noastre

sunt doar fulgere în

desfășurarea timpului,

împreună lăsăm

o moștenire unică

generațiilor care ne urmează:

lumea cu toate bogățiile,

miracolele, dar

și cu defectele ei.

 

 

Natura

 

Aș asemăna-o cu o domnișoară zveltă,

tandră și frumoasă.

Plină de mister și ochioasă

O întrebare mă bagă-n boală:

de ce umblă natura în pielea goală?

Cred că știu, învelită, fofolită,

n-ar avea un strop de farmec.

Lasă trunchiul să se dezgolească ,

coroana să se mândrească

crengile să se zbârlească,

frunzele să călărească.

Și apoi iarba de-ar

fi învelită,

s-ar topi de căldurică.

Florile de nu și-ar arăta fața nu le-am știi viața.

Natura e făcută pentru amorul liber,

să zburde în bătaia vântului, să zâmbească,

să se alinte așa goală, arătându-și cele sfinte.

Deci, să nu ne mirăm, fiecare fir din natură

e o pictură. Ochiul vede și nu crede că

o  șuviță de apă și un colțișor cu flori îți umple inima cu fiori.

 

Harry Ross

Israel

13 iunie 2016

Comments are closed.

Cuvânt și Iubire

Cuvânt și Iubire

„De aş grăi în limbile oamenilor şi ale îngerilor, iar dragoste nu am, făcutu-m-am aramă sunătoare şi chimval răsunător. Şi

Comments Off
,,Dragostea îndelung rabdă; dragostea este binevoitoare, dragostea nu pizmuiește, nu se laudă, nu se trufește". (Corinteni 13,4)
 

Carţi în format PDF

Articole Recente

Reviste de cultură și spiritualitate

Linkuri Externe

Multimedia

Ziare

Vremea

Statistici accesare

Online: 0
Vizualizari : 27903

Ultimele Comentarii