Cuvânt și iubire

Viorel Roman (Salerno): D-ul Alexandru Nemoianu este, in textul de mai jos, de un fundamentalism greco-pravoslavnic si antioccidentalism rar intalnit, pentru ca semnele vremii sunt mai degraba, refacerea unitatii voita de Isus Hristos, decat „Ortodoxie sau Moarte“, ceea ce reaminteste oarecum de Legiunea Arhanghelui Mihai. Si cu toate ca citeaza pe larg mai ales teologi ruso-pravoslavnici, trece usor cu vederea intalnirea dintre papa Francisc si patriarhul Moscovei si al intregii Russi, Kiril si Declaratia lor comuna de 30 de puncte, care il face pe Kiril sa-l numeasca pe Vladimir Putin, seful Federatiei si Bisericii ruse, „o minune dumnezeiasca“. Declaratia si Sfantul si Marele Sinod Ortodox de anul trecut sunt mai mult decat puteam spera dupa discordia Mareii Schisme. Anatemizarea reciproca din 1054 face ca si azi ortodocsii se simt duhovniceste superiori occidentalilor si invers si totusi au nevoie unul de altul, nu pot unul fara altul.

O retrospectiva. Pentru a face fata invaziei islamice arabe Bizantul cere sprijin de la fratii lor din Apus, care pentru refacerea unitatii, ii ajuta secole de a randul, pana cand cruciatii refac in forta unitatea crestina dupa ocuparea Ierusalimului si Constantinopolului. Dar in loc de buna intalegere, de atunci greco-ortodocsii au o aversiune atavica fata de occidentali. Si pentru d-ul Nemoianu occidentul e mai degraba Soros, homosexualitatea, pedofilia, relativismul degradant, decat civilizatia in care s-au refugiat deja cinci milioane de romani, inclusiv Domnia Sa. Cand turci pun din nou din primejdie Bizantul, imparatul cu patriarhul sau grec, episcopi, refac unitatea crestina la Conciliul de la Florenta, dar discordia intre germani, viitorii protestanti, blocheaza mobilizarea si Bizantul cade. Astfel unitatea crestina se muta in zona ideala si ortodocsii ajunsi sub turci devin antioccidentali de seviciu al sultanului si patriarhul sau grec, care trag o Cortina de Fier intre crestini. Cortina de Argint, economica, e la fel de discriminatorie.

Infranti la Viena, turcii pierd Transilvania si ortodocsi ardeleni se uneasca cu Roma pe baza Conciliului de la Florenta, dar depasirea pe aceasta cale a statutului de tolerati (azi monitorizati) in Sfantul Imperiu Roman contraviene intereselor atat a maghiarilor, cat si a greco-pravoslavnicilor, care-i vor jos. Conflictul dintre adeptii si adversarii Unirii din Ardeal, mai ales sarbi si greco-pravoslavnici, obliga Viena sa-l trimita pe gen. Bukow sa restabileasca pacea si cu acest prilej desfiinteaza manastirile contemplative, fara scoli, spitale, fara o activitate utila. Inca un motiv de vrasmasie, de antioccidentalism pana in zilele noastre. Dupa Napoleon, prin cultura, masonerie, moldo-valahi se reorienteaza spre vest. Refacerea unitatii cu Roma e boicotata insa in continuare de greco-pravoslavnici si concomitent e promovat antioccidentalismul. Romania Mare, opera atat a ideii unitilor ardeleni, cat si faptei moldo-valahilor, era ab ovo o constructie cu picioare de lut, care s-a naruit in doua decenii, pentru ca s-a subminat crearea unei mari dioceze la Dunerea de jos, unirea cu Roma, voita de toata suflarea la Adunarea nationala de la Alba Iulia. Asta chiar daca moldo-valahi nu erau pregatiti, dar se asptepa ca si ei se vor coace, dupa expresia vremii.

In Razboiul Rece dintre ortodoxo-comunisti si crestinii occidentali, in spatele Cortinei de Fier, Biserica unita cu Roma e desfiintata si 2000 de biserici sunt orientate cu baioneta spre Moscova si Bucuresti, antioccidentalismul devine politica de stat, iar in vest nu se mai face diferenta intre ortodox si comunist, si pentru ca toate prejudecatiile devenisera canon. Ortodoxul si occidentalul vad paiul din ochiul celuilalt, dar nu vad barna din ochiul sau. Dar subtilitatea Adevarului, List der Vernunft (Hegel) depaseste toate impedimentele si in vremea Conciliului Vatican II are loc ridicarea anatemelor din 1054, la Constantinopol si Roma, dupa care a urmat Destinderea si in final renuntarea la Razboiul Rece, la Lagarul devalmasiei comunste, la ideologia inspirata din profetul Amos, tradusa in limbajul sec. XIX de Karl Marx si al sec. XX de V. I. Lenin si iesierea din catacombe a Bisericii unite cu Roma.

In zilele noastre crestinii din est si vest sunt supusi din nou agresiuni, invaziei islamice hibride, exploziei demografice, santajului umanitar la care ei trebuie sa gaseasca un raspuns si din nou apare imperativul unitatii lui Isus Hristos. Se pare ca romanii intaleg asta mai bine decat alte neamuri, pentru ca au fost primii care l-au primit cu un entuziasm fara precedent pe Fericitul papa Ioan Paul II, cu mesajul sau generos, crestinismul respira cu doi plamani, ortodox si occidental, si se pregatesc sa-l intampine in curand de papa Francisc, care preconizza refacerea unitatii crestine fara conditi.

Cu multumiri d-lui Nemoianu pentru contributia sa remarcabila, asta este cadrul general, fara o metodologie riguroasa, care permite cred tuturor celor interesati fara nici o constrangere sa-si exprime convingerile legate depasirea dihotomiei, prejudecatile dinte ortodocsi si occidentali in vederea refacerea unitatii crestine, pentru ca superioritatea occidentalilor si inferioritatea ortodocsilor e intolerabila.

Alexandru Nemoianu, Istoric, “Centrul de Studii și Documentare al Românilor-Americani” (Valerian D. Trifa. Romanian-American Heritage Center) Jackson, Michigan, USA, la 5 iunie  2017:

,,In urma cu cateva zile am citit un soi de interviu/comentariu semnat de catre Viorel Roman. Viorel Roman este relativ cunoscut ca un promoter infocat al intereselor Episcopatului de la Roma (zis, Romano-Catolicism) si inca mai vartos ca un adept al trecerii Romanilor sub ascultarea acelui Episcopat. Viorel Roman este zelos, tenace, insistent, nu incape indoiala. In acelasi timp argumentele sale sunt putine, neconvingatoare, brutale. Nici macar asta nu ar fi cel mai rau. Rau este faptul ca METODOLOGIA lui este catastrofala. Mai exact, Viorel Roman amesteca ceeace el considera “argumente”, din diferite domenii, in acelasi timp. In cadrul aceleiasi discutii el zboara de la domenii telogice la domeniul politic, de la istoria indepartata la lupta pentru putere de azi,de la fapte la pareri si asa mai departe. Viorel Roman porneste facand o supozitie. In fraza urmatoare acea supozitie devine, pentru acelasi Viorel Roman, fapt si de aici el face o noua supozitie si asa mai departe. Efectiv este cu neputinta sa porti in asemenea cadru haotic o discutie coherent si care sa ajunga la o concluzie. De aceea voi incerca sa sistematizez putin cele afirmate de Viorel Roman in acest ultimo text al sau pe care l-am citit.

Viorel Roman pledeaza pentru “unirea” Bisericii Ortodoxe cu Episcopatul Romei (asa cum ziceam, zis “Biserica Romano-Catolica). Inainte de orice este insa necesar sa ne asiguram ca vorbim cu acelasi concepte, ca dam acelasi inteles cuvintelor.

Biserica nu este o institutie. Biserica este Trupul mistic al lui Iisus si este alcatuita din totalitatea marturisitorilor ei. Biserica este intemeiata in primul rand pe Adevar. Si este necesar sa intelegem ca “Adevarul” nu este suma parerilor acceptate, ca “Adevarul” nu este divizibil sau relativ. Adevarul este o Persoana, ”Eu sunt calea,adevarul si viata”. Aici nu este loc de dezbatere. Deci Trupul Mistic al lui Iisus si Adevarul nu pot fi decat UNA. Acest lucru a fost explicat in detaliu si cu limpezime de cristal de catre Alexey Khomiakov inca la jumatatea veacului al XIX-lea. In acelasi timp realitatea istorica a fost mereu schimbatoare. Daca in primele doisprezece vicar ale erei crestine Rasaritul Ortodox a fost in fruntea civilizatiei si culturii europeano-mediteraneene si este suficient sa amintim ca in vreme ce la Bizant existau Universitati si se scria filozofie,poezie si istorie de calitate superlativa,deci in aceiasi vreme, Carol “cel Mare” nu stia sa scrie. In veacurile urmatoare, ca rezultat al faptului ca Bizantul a oprit inaintarea islamica si ca urmare a faptului ca prin carturarii Bizantini “apusul”,finalmente!,ajungea sa cunoasca glorioasa civilizatie Greco-romana, acel “apus” a progresat rapid si mai ales in domeniul tehnic. Profitand cinic de acest progeres tehnic, militar, ”apusul” a inceput sa atace Bizantul intr-un mod salbatec. Sa ne amintim ca in 1204 acel  “apus”  a ocupat Bizantul si crimele si faredelegile comise nu au mai fost egalate vreodata, nici macar de Otomani! Mai mult sub dubioasa pavaza a acelui “apus” Episcopatul Romei (zis, Biserica Romano-Catolica) a cautat sa isi subordoneze Biserica Drept Maritoare, Ortodoxa, Pravoslavnica. Dar aici incercarile “apusului” s-au frant. Toate acele incercari au esuat. Nici un soi de amenintare lumeasca nu a putut clinti Biserica. (Care se si afla sub o fagaduinta cu mult mai tare decat a oamenilor: ”puterile raului nu o vor putea cuprinde”.) La Conciliul de la Florenta “argumenttele” Episcopatului Romei (zis Biserica Romano-Catolica) au fost zdrobite prin cuvantul Sfantului Marcu Eugenicul, Mitropolitul Efesului. Acest Sfant a aratat ca pana ce nu se renunta la “filioque”, la abominatia “infaibilitatii papale” si a conceptului de Purgatoriu, deci pana ce nu va renunta la aceste grave abateri teologice, Episcopatul Romei (zis Biserica Romano-Catolica) se afla in erezie. Deci aceste realitati aratate la Florenta in prima jumatate a veacului al XV-lea sunt la fel de valide azi ca si atunci. Nu avem ce sa “unim”.

Dar apoi Viorel Roman zboara, fara legatura, la situatia Romanilor si aici el face afirmatii grave, neadevarate si iresponsabile. Viorel Roman cauta sa prezinte pe Romani ca pe doua parti: ”moldo-valahi) si Romani ardealo-banatici. Viorel Roman afirma ca intre ei ar fi mari deosebiri zi zice el la fel de mari ca cele existente intre Germani. In acest caz Viorel Roman fie inventeaza, fie nu stie despre ce vorbeste, sau amandoua. Intre Germani, ca si intre Italieni, deosebirile lingvistice sunt enorme. Atata de mari ca un German din Austria nu il va intelege pe unul din Schleswig-Hollstei, si un Italian din Calabria nu il va intelege pe unul din Toscana. La Romani aceasta diferenta nu exista. De fapt unitatea lingvistica a Rmanilor nord-dunareni este uluitoare. Un Roman din Tara Almajului il va intelege fara problem pe un Roman din Maramures, si am mentionat aici cele doua “locuri” romanesti cu cea mai puternica personalitate lingvistica. Ce a facut cu putinta aceasta uluitoare unitate romanesca? Spre dezamagirea lui Viorel Roman, explicatia este simpla: Ortodoxia. Vorbeste apoi Viorel Roman despre modul in care “uniatia” ar fi conditionat pe Romanii ardealo-banatici. In primul rand aceasta “uniatie” s-a introdus brutal, cu foc si spade. In al doilea rand, in Banat, ”uniatia” a avut un rol minimal, daca si atata, iar in Ardeal, cu toate presiunile facute de autoritati, numarul Romanilor Ortodoxi a fost mai mare decat la “unitilor” in tot cursul veacurilor XVIII-XX. Acesta este un FAPT. Si Viorel Roman va fi invatat de la cei pe care ii slujeste ca “in contra factum non est argumentum”. Dar apoi Viorel Roman mai afirma ca Romanii isi trag numele de la Roma. Din nou Viorel Roman greseste si comite pacatul asociatiilor “dupa ureche”. Nu,numele Romanilor nu vine de la Roma, vine de la Bizant. Caci supusii Bizantului se numeau “Romei” si chiar asta era Bizantul, urmasul legitim al Romei imperial. Caci Bizantul a fost urmasul Romei imperial si nu papismul! Atunci cand Menumorut refuza sa cedeze pamant Regelui Ungariei, el spune ca nu poate face asta fiind supus: ”Dominus meu Imperator Constantinopolitanus” (Domnul meu Imparatul Bizantului). Cred ca Menumorut stia mai bine decat Viorel Roman!

Un alt “set” de argumente,”argument” dupa Viorel Roman, se enumera pentru a sublinia “superioritatea” “apusului” asupra “rasaritului”. Aici Viorel Roman greseste grav. Reforma, Contra reforma, iluminismul, materialismul vulgar si finalmente “globalismul” au eliminate orice urma de duh din acel “apus”. Locasurile lor de cult sunt goale, argumentele lor teologice nu au vlaga. Iar asta sta intr-un contrast izbitor cu incredibila Renastere Ortodoxa. Un avant care nu a mai fost intalnit de la Sfantul Paisie Velichikovki incoace. De fapt sunt zorile celei din urma profetii a Sfantului Serafim din Sarov despre Lumina Rasaritului care va cuprinde lumea se vad. Si in acest context orice om de buna credinta ar trebui sa se cutremure vazand modul in care, din propria cenusa, s-a reanaltat Catedrala Iisus Mantuitorul in Moscova sau modul in care se inalta Catedrala Mantuirii Neamului la Bucuresti.

Iar apoi este vorba de “valorile” acestui “apus” azi. Care sunt: Soros, homosexualitatea, pedofilia, relativismul degradant? Sa fim seriosi! Dar inca mai apoi Viorel Roman comite o greseala catastrofica.

El spune ca Romanii plecati la lucru in afara hotarelor romanesti se vor alatura Episcopatului Romei (zis Biserica Romano-Catolica) si, mai mult, vor ingnora pe Ierarhii lor.

Efectiv in acest fragment Viorel Roman cade in delir.

Biserica fara Ierarhi nu este cu putinta. Sfantul Ciprian al Cartagenei spunea in primele veacuri crestine: ”unde este Episcopul acolo este Biserica”. Iar in privinta nevoii de ascultare ierarhica insusi Apostolul Neamurilor spune: ”Pentru ca Dumnezeu nu este al neoranduielii, ci al pacii” (St.Pavel,Corintieni I,33).

Biserica Ortodoxa (singura Biserica) este un Trup ierarhic si al ascultarii. Dar aceasta iearhie se intemeiaza pe o putere indestructibila, se intemeiaza pe ‘ierarhia dragostei”. De aceea Romanii Ortodoxi, turma si Pastorii sunt una.

Aceste apeluri la rebeliune canonica nu vor putea sa tulbure turma Drept Maritoare. Acesti credinciosi stiu bine ca descind si sunt continuatori ai singurului Imperiu Crestin si legitim, Imperiul Bizantin. Cele spuse de catre marele ganditor Rus, Konstantin Leontiev la mijlocul veacului al XIX-lea sunt azi parca mai adevarate ”Sub steagul bizantinismului, daca ii vom ramane credinciosi, vom fi capabili sa rezistam intregii Europe confederate, daca aceasta ar indrazni – dupa ce va fi distrus definitiv ceeac ce a creat nobil in interiorul sau – sa ne prescrie si noua duhoarea si putreziciunea noilor sale legi referitoare la mizerabila fericire pamanteasca si la radical vulgarizare universala!”

Drept Maritorii stiu ca sunt singura Biserica. O spun asta cu smerenie si mereu spun Sfanta Ortodoxie. Caci din sfintenie decurege Dreapta Credinta si nu invers. Portile Dreptei Credinte ramn intotdeauna deschise celor care vor sa intre si sa afle “ca bun este Domnul”. Ortodoxii nu spun ca ceilalti nu se vor mantui. Acestea sunt lucruri care stau sub puterea si Judecata lui Dumnezeu. In cuvintele Episcopului Kalistos Ware, ”noi stim unde este Biserica, nu stim unde nu este”. Dar pentru cei care din toata inima credem in rostul duhovnicesc si istoric al Neamului Romanesc, deci, repet,pentru noi, nu exista decat o certitudine: Biserica Ortodoxa si o singura marturisire: Ortodoxie sau Moarte.”

————————-

Dr. Viorel Roman

http://www.viorel-roman.ro/articol_big.php?id=672

6 iunie 2017