Adrian BOTEZ: Morţii de Aer (poeme)

2 Nov 2018 by m.gurza, Comments Off

MORŢII DE AER

 

frunzele au căzut din copaci : se vede

printre ramurile golite ale

copacilor – cerul :  ba nu – se văd

îngrămădiţi – înghesuiţi – găvozdiţi

unul-ntr-altul – Morţii de

Aer

 

îşi iţesc – de pretutindeni – capetele lor

balonate – Morţii de Aer privesc

toţi – holbat – grozav de curioşi – ce s-a mai ales de

fanfaronul verii – de

mine adică – cel ce-am fost  – cândva – atât de

nătărău cu

struna (se zice – azi – ceva mai

pieptănat: „entuziast”!) – cu nimeni

cooperant – atunci – cândva – pe când Morţii de

Aer nu mi se arătau – încă – de

nicăieri – atât de  sâcâitor

insistenţi…

 

nu-i număr pe

Morţii de Aer : sunt

sumedenii – puzderii – mişună

toţi  – şi se unduiesc

parşiv – şerpeşte – cât

o bogată recoltă de

nimic… – …niciun

peşte…

 

mă adresez lor – ca şi cum aş vorbi

cu mine însumi : „buuună treabă” (le zic

mustrător) – „au şi început morţii să-şi

închipuie – ba chiar să se ia în

serios – precum că ei ar fi adevăraţii – …mda… – mă rog…

autenticii dregători !–… ba ei se pretind chiar şi

singurii locuitori ai

lumii… – …fuck you…hai

sictir…

 

le-ntorc spatele (în

patul meu de sub Fereastră) – şi mă

pregătesc – sărbătoresc – să-mi

continuu – binecuvântat

somnul de zi…

 

Dumnezeul Cel Musculos  – însă – e-n spatele meu cel

întors – şi mă zgâlţâie

binişor şi cu

încredere (ca pe un sac golit de

Crăciun) : „hai – cu Morţi de

Aer sau cu Vii de

Lut – Vara ca şi Iarna – hai – caraghiosule – hai

la treaba cea de

obşte…!

 

…eu mormăi – tot întors cu spatele – la lume şi

Dumnezeu – mormăi ceva de

nereprodus  în vorbe fireşti (cel puţin nu în

astfel de împrejurări

solemne – sau  – cine ştie

doar cu pretenţii de

solemnitate circumstanţială

provincială…)

 

doar Morţii de

Aer m-au auzit – şi

mi s-au închinat – din ceruri până-n

fundul pământului – ca unui boz

străvechi…

 

cu toată gloata uriaşă de Morţi de Aer pe

cap – plus cu un dumnezeu (…cam

amnezeic şi

tiranic…) – în

cârcă – mi-am înşfăcat şi-am

smuls dintre

gheţurile polare

Scripca :  i-am încercat – cu

ghearele – reglementar – toate

strunele – şi începui  – dintr-odată – să

cânt – cosmic să

cânt  – şi afară de orişice

vânt ori

mormânt…-  …în pofida a tot ce se zice

pe-aici – c-ar fi

Real şi Năprasnic – …să cânt fără de păs nici

crezământ…

 

…sâc! – lasă că vă fac eu să ziceţi – toţi

dumnezeii şi Morţii de

Aer şi copacii sărăciţi şi

stâlciţi… – …că aici este

cea mai bună dintre lumi”…sau…cam

pe-aproape …inimaginabil de

aproape…băăă…

***

 

COMUNICATE  CELESTE ÎN VÂRFUL PICIOARELOR

 

mi s-au prins – ambele

mâneci – în Maşina de

Frumos a

Luminii : de acum încolo

nu  voi mai putea

scrie – decât tablouri

geniale – de acum încolo

nu voi mai putea urmări  – pe

cerul privirii – decât

aripi de serafi şi de

heruvimi

***

îmi picură fiinţa numai

agheasmă : deci

mă voi întoarce la voi – doar odată cu

stolurile

***

acum e linişte de

catedrală – printre

moleculele de sânge – mereu

învrăjbite – ale staturii mele de

ceas

 

voi bate – solemn – de-acum

doar clopotul

eternităţii : şi asta

doar când va răsări Steaua Nordului – şi când

voi binevoi eu…

***

intrarea de

Rege în Cetate – s-a făcut

cu un ceas după

Sfârşitul Lumii

***

Adrian Botez

 

 

DEMENŢA – ASTĂZI – E O MODĂ – ÎN LUMEA ASTA MARGHIOLITĂ

 

Demenţa – astăzi – e o modă – în lumea asta marghiolită

şi chiar se cere – tot tiranic – a fi privită şi slăvită…

furnici ocupă galaxia – ne arestează Melodia

pitici se-ndoapă cu demenţă – şi trec pe roşu Armonia

 

demenţi de stradă şi-ncăpere – tare-aveţi minţile mizere

Demenţa voastră-i oarbă – slută – se dă la Bine ca la fiară :

surghiun-amar şi schilodire:  pe Crist-de-Arest nu-l lasă-n ere

ba-n noaptea ce-a trecut  – gregară – i-au rupt şi gât şi jugulară!

 

…unde sunteţi – Hingheri Demenţei – s-o priponiţi în cuşti-coşmare

să daţi Viorii nouă şansă – iar Galaxiei – îndurare ?!

tot caut – prin stele – rostul vieţii – încât îmi schimb hanţele-n …frac

 

dar n-am aflat nici până astăzi cum să afum – de ducă – -un drac…!

…e-atâta umilinţă – Criste – în sânge-dor ce-ţi curge-n veac

căci inutil ţi-e – iar – Calvarul… – … Nord-Stea fudul grăi : „mac-mac”!

***

 

FRIG ZELOS

 

e frig – cuţitele se-ascut în viciu

şi singuri înjunghia-ne-vom pe-altare

e frig – şi dumnezeul de serviciu

s-a îmbrăcat în raze solitare

 

hornarii-s judecaţi de mari răspunderi

dar – invizibili – iar revin la rimă :

în chinuita viaţă – hoţii de pătrunderi

argumentează crimă după crimă

 

e frig – hormonii se transformă-n  lebede ardente

e frig – iar morţii strigă vorbe mult prea lente

ajung la candelabrul stelelor şi-l sting :

 

toţii munţii-şi strâng noi piscuri  – în vechi ring…

…degeaba frigul frige-agheasmatarul :

unul prin altul –  rătăcirăm harul…

***

 


 

SĂRACUL DE LUMINĂ – CAPUL RUGĂCIUNII

 

viaţa este moarte – moartea este viaţă

numai cel ce pleacă află dimineaţă

nu râvniţi la stele – suiţi în clopotniţi

puneţi – la cuvinte – lanţuri – chingi şi botniţi

 

toate păsările ard pe cerul oceanic

doar gheţarul mai rosteşte Vântul cel tiranic

zei se ţin doar de beţii – clopote de-ospeţe :

lumânările din Barba-I iscă-albine-isteţe

 

ia-L de zgardă pe Hristos  – şi du-L la plimbare :

paşii Lui lăsară-n urmă doar piper şi sare…

cioclii mor – cu toţii – pe prag de biserici

 

lăutari din constelaţii ţin isonul – sferici…

…nu mai alinta absurdul – chip înţelepciunii

Inorog” te-or striga proştii – „Proroc” –  numai unii…

 

…fii Săracul de Lumină – Capul Rugăciunii…

***

 

ÎN VIZITĂ – AZI – AM FOST LA OGLINZI

 

în vizită – azi – am fost la oglinzi

doar aici e Dreptul: nu cumperi – nu vinzi…

…papagalul minţii mi s-a-ntors pe dos

(…veşnicia n-are sămânţă de ros…)

 

linişte – splendoare – aristocraţie :

asta-i hărăzirea : Palat-Abaţie…

lumea de oglinzi e iluminare

orice rău chirceşte – în forme larvare…

 

…am dansat pe ceruri – balerin de sticlă

dimineţi curate – fără nicio pâclă :

dansul de cuţite – vise eremite…

 

nu-s aplauze-n luciu – cum nici voci coclite…

…de-atâta Armonie Cristalină

chemai şi Moartea : rotiri îşi declină…

***

 

 

 

CÂNTEC DE LEAGĂN FRÂNT

 

câtă linişte-i pe dealuri

parc-au îngheţat trei valuri

vântul e bolnav tăcere

copacii-s goi de vedere

păsările nu mai dorm

fucul a căzut pe horn

 

zeu la zeu nu-şi scoate ochii

peibegeşte-n cer deochiul

nu se vede spre Fiinţă

decât dor de neputinţă :

Soarele s-a spânzurat

în pământ el a intrat

Luna-ndată l-a urmat

stelele i-au cununat

pe meleagul îngheţat

agheasma s-a-ntunecat

scaldă-se-n ea Crin turbat

 

dormi – Copil de Pricolici

vin la tine crai – furnici

cai înaripaţi – pitici

lebedele se  silesc

la ultim cântec trudesc…

 

dormi – Copil orfan de Lună

lumea asta nu e bună

Pomul de Privighetori

s-a-nhăitat cu Rigi-de-Ciori…

 

dormi pe nori şi dormi pe Strună

dormi în Vorba cea Nebună

dormi cu Greierii în vatră

dormi în foc şi dormi în piatră…

 

…Făt-Frumos e iar lepros

Cosânzeana fără lauri

se dezmaţă cu balauri…

nu mai crede în Poveşti

ţurţuri cresc din zei şi veşti…

…Cântecul şi Umbra Morţii

nimicesc codrii şi sorţii…

***

 

COLIND TIMPURIU

 

lin lin lin

frunze palide de-arin

lacrimă de zeu şi crin :

se duc păsările-n rai

mâhnit lasă mândrul plai…

 

lir lir lir

ochii de mir

înflorind înger-delir

aurind inimii fir

descântând imnuri-zefir

alungând voci de satir :

se pogoară Duhu-n munţi

fără scară – fără punţi…

 

zor zor zor

vântoase-n cor

plimbă ochiul de cocor

s-a rănit în spini un nor :

copacii s-au spânzurat

clopot cerul şi-a durat

Riga Lunii s-a-ndurat…

 

lin lin lin

zori de venin

nu ştiu lira un’ s-anin :

cântecele au stârpit

munţi s-au înălţat în mit

Miri de Lumi au fulguit…

 

izvoarele nu se lasă

iscă zei în orice casă

‘ plântă Crist în miez de foc

macii ard în orice loc

‘ plântă Crist în miez de vatră

cioara plânge – cioara latră

se aprinde foc în piatră :

cuvântează struna iar

altoită cu nou jar

Casa Morii e Altar…

 

lin lin lin

toţi craii vin

vântoasele se alin’

ieslea peşterii-nlumină :

aşteaptă Prunc şi Stamină –

Floare şi Grădină

Grâu fără Neghină

Potir fără toarte

Rază fără Moarte!

***

 

SONET APOCALIPTIC

 

şi-a înstrunat Lebăda cânt de moarte

aştrii ning întuneric peste Carte :

a fost odată – nu va fi nicicând

fiinţa mea gândită de alt gând

 

lagune-n agonie  spre ceruri se deschid

da – Agonia-i Jocul cel Perfid :

fecioare-anemice logodnicii-şi ucid

stele-o sugrumă pe iubita-Astrid…

 

…asta nu-i lume  –  Freneticul Balet al Sfintei Stingeri :

demonii diafani râvnesc să pară îngeri

înaripează clopote-ntre valuri

 

nici nu mai ştiu cin’ m-a-azvârlit pe maluri…

…dar să contempli dans de bezne stearpe

e ca şi cum ai preschimba Lebăda-n Şarpe…

***

 

ARMONIA – SINGURA NEMURIRE

 

sonet cu năluciri de harpii printre rime

sonet cu-ndemnuri către cer – sublime

aşa mi-am adormit paznici-heruvii

aşa-nmuiat-am munţii vechi – pleşuvii

 

sonetul contra lumii – răzbunare

pentru becisnica-i – sinucigaşa-uitare :

belferii mlaştinii m-au şi-înfierat

sărman necunoscut – s-a şi uscat…

 

sonetul contra Robitului la Verb

Poetul-Guguştiuc  –  păscând la Herb

sărmanul idiot fără de nume

 

crezând că îl adoră-ntreaga lume…

…tu – imbecil cu aripi – îngerii-s nevăzuţi :

nu ei contează  – ci Armonii s-asculţi!

***

 

ULTIMA-MI  DOINĂ

 

ajuns bătrân – mă-ntreb de noima acestor ani agonisiţi :

atât pustiu şi suferinţă – atâtea cruci însângerate – de Crişti deodată răstigniţi…

toţi seamănă cu mine însumi – toţi m–au târât  – iscat doar pentru-a mea tortùră :

ce s-a ales? – cenuşa vânturilor lumii – şi-un gol imens de vorbe – -n gură…

 

…să nu m-atingi : se ia blestemul pierzaniei fără de rost

am tot crezut c-am fost în mine : nimic s-ales-a-n grâul prost…

…şi tac – acum – pe cârpe ude (…de sânge – lacrimi – frici şi trude…)…

iar cineva  – de peste veacuri – văzând loc gol  – se va-ntreba :

 

cine-a udat aceste cârpe ? – vreun prunc ? – ori vreun tâlhar gonit

cu răni deschise-n trup – de oameni – pentr-un motiv doar nălucit…?”

…ruşine mi-e de crud răspunsul – dar îmi eşti Jude hărăzit :

nu : pruncu-n mine mort se naşte – tâlharul – biet – m-a ocolit…

 

…nu vreau să înviez – Părinte – căci soarta-mi nu se va schimba

nici fapte  nu s-or rândui senine – când viermuiala din fiinţa-mi duhoare poartă – de haznà…

…mi-e dor de moartea făr’  de fìrizi –  ieşirea din orice oglindă  – ce – poate – m-ar îndupleca :

nu mai vreau chip şi nici colindă : să nu Te ştiu – să nu mă ştii : nici ca pe iarbă – nici ca nea…

 

…mi-e sete de neant – o – Criste – deci şterge-mă din Cartea Ta…!

***

 

MI-E RĂU : BĂUT-AM MULT ZADAR

 

mi-e rău : băut-am mult zadar

băui mortar – nisip şi var :

pe dinăuntru sunt zidit

veniţi – lătraţi necontenit

nimic aici nu-i isprăvit…

 

lividă frunză de arţar

mi te-ai vârât pe sub pieptar :

fâlfâi – inimă de-mprumut

nimic senin – pierdui şi scut…

 

codrii şi munţii rătăcii

prin buzunare – bălării

prin petice – zdrenţe – hârtii

şi-acum sunt gol – singur – năuc

de n-ar fi toamnă – -aş zice „cuc”…!

 

şi nici Mâine nu mă strigă

n-am iubit – şi mult mi-e frică :

uitat voi fi ca „zi de ieri

de brazi  – de oi ca şi de-oieri

de oştile zurlìi de fagi…

cum îi uitai – deşi mi-s dragi…!

 

…o buhă – doar  – vegheaz’  pe cracă

se uită de-s măcar un…”dacă”…:

ţintit priveşte drept în mine

căci n-am ştiut face vreun bine…

 

…dară măcar vreun rău – vreo urmă

pământ călcat de mine-l scurmă ?

oi fi iscat – în viaţa mea

nu vreun crug mândru de stea

dară măcar vreun drumeag sec

o dâră linsă – ca de melc ?

 

…păgubaşă de răspuns

buha-n ceaţă s-a ascuns…

***

 

DOINA COPACILOR LOVIŢI DE TOAMNĂ

                                                         

sărmani copaci loviţi de toamnă

şi schilodiţi pe drum de coastă

nimic – în voi – nu mai înseamnă

decât mâhnită soartă proastă

 

nimic – în voi – nu e pecete

a tot ce-a fost acum o vară

căci moartea s-a făcut perete

sufletul sparge cer şi scară

 

în voi nimic nu mai aşteaptă

nici mântuire – primăvară…

ştiţi taina :  lumea nu e dreaptă

 

v-a scos din Planul Sfânt – afară…

…cinci pete galbene de fière

în munţii puşi pe adultère

 

spurcă-ideea de-nviere…

***

 

DOINĂ TRĂGĂNATĂ : OM, TOAMNĂ ŞI DUMNEZEU

 

scapătă – -ntre purpurìi nori – soarele

ruşine-i e de preatimpuriul ceas ales

cântările  – şi ele – se sting – pulberi de şes

s-au ascuns – albe de mânie – Izvoarele…

 

îşi tremură trufie-n ceruri – laşitatea

laşă – se ghemuieşte şi Cetatea

laş eşti – o – Doamne – până şi Tu

când – peste hoitul lumii – liturghiseşti  – fără-ncetare – „nu”…

 

scaieţii şi spinii  – şi-ncrâncenaţi  – mărăcinii

se lăfăie-n în locul copacilor – pe Drumul Vinii…

o – Criste – cu-o ramură verde – senin încoronat

 

ai fi fost mult mai elocvent – decât c-un Trandafir uscat…

…nu mai căutaţi – căci şi El – Crist – se caută :

daţi-I din voi ceea ce râde – nu se laudă!

***

 

PREA TRIŞTI SUNT POMI-LEPROŞII DIN GRĂDINĂ        

 

prea trişti sunt pomi-leproşii din grădină…

decât tristeţea – nu-i mai mare vină !

până şi moartea face-n juru-ţi valuri

şi-ţi născoceşte noi şi noi calvaruri…

 

noi – pomii fără frunze şi livizi

suntem de orice bucurie – invalizi :

prea trişti – prea trişti – şi nu iubim nici vara :

de-aceea toamna ne striveşte cu Vioara

 

căci fiecare-iscăm – în noi – un sunet grav

de care fuge – prin culori – orice zugrav !

vrem Armonie – dar – prin spate – hohotim

 

pervers – am inventat cacofonii de ţintirim…

…atât de trişti – că-L mâniem pe Domnul

şi-L facem să ne-agite  – veşnic – somnul…

***

 

 

 

PÂNĂ ŞI CÂINII FUMEGĂ ŞI LATRĂ-A PUSTIU

                      

până şi câinii fumegă şi latră-a pustiu

case şi oameni au intrat în pământ

singuratic – pe dealuri – parcă fac jurământ

să uit tot ce-am fost – şi un altul să fiu

 

din doi paşi – m-am trezit sus – în cer

umbra mea ocroteşte pământul stingher

…fericit : sub mine-orice mare-a-adormit

chipu-mi – urât – măcar nu mai este vopsit

 

senină şi sinceră moarte  – cu vulturi pluteşte :

acolo Cetatea Cea Nouă deja se clădeşte

acolo eu pipăi lumini şi vechi crezuri

adieri de femei – fâlfâindele miezuri

 

vatra – în ceruri – se-aprinde cu taine

de care uitasem – aici : le umbreau  – cinic – haine…

…e tot mai gol – între stele – şi Domnul

şi-aminteşte  – nostalgic – şi Munte – şi Pomul…

 

Nudistul Văzduhului n-are nici linişti

(în arzândele-oceane de inişti…)

nici casă : doar  – imperial şi

imperios – Somnul…

***

 

PE SUB SCOARŢA BRAZILOR

 

pe sub scoarţa brazilor

înţelepţii munţilor

năpădiră stele şui

de pe cer şi de pe grui :

şopotesc şi se frământă

pân’ ce bătrânii cuvântă

doar va fi lumea mai sfântă…

 

vino – dor

pe struni d-izvor

şi aprinde munţi pe zare

să ardă şi cer – şi mare…

*

 

toamnă de ponos şi crimă

de pe tăiş ia lumină

toamnă de ocnaşi şi robi

grăieşte-ne şi ne sorbi

toamnă ce vii nimicire

întoarce-te-mpodobire

toamnă de lingăi-ardei

preschimbă cetini în zei…

 

…toamnă scrisă pe tămâie

spune-i Lui Crist să rămâie

şi să facă judecată

dunăre înfricoşată

la domni şi la cerşetori

să-i înveţe cum să mori

să-i înveţe şi-nviere

pe struni de prisăci şi miere…

***

 

ECOUL PAŞILOR DE-EROI S-A STINS

 

ecoul paşilor de-eroi s-a stins

apar doar caii : azi a nins

te-adevereşte pe zăpadă

că nu eşti pornitor de sfadă

 

e frig şi picură din lună

cine şi-acum încoardă strună

va pribegi printre călăi

prechimbând spada-n zurgălăi

 

nu mai zidiţi – trufaş – la case

şoptiţi Colinzi Vechi – de Mătase

alei de Armonie Sfântă

până la îngerii ce cântă…

 

…cu cât sui-veţi în cer treaptă

slobozi veţi fi de gând şi faptă…

cântaţi – dvoriţi la-Ospăţ de-Ofir

veţi revela Graal Potir…

***

 

 ÎMPĂRĂŢÌI SE SURPĂ-N AMURG

 

împărăţìi se surpă-n amurg

izvoare de-a-ndoaselea curg

singur cu Cetera – Poetul vă cântă

şi lacrimi – şi zvonuri – uimiri de bacantă

ondine şi elfi  în citire savantă :

ba se şterg – ba se-ngână – se-avântă…

 

surugiii-au murit – şi doar caii de soare

cabrează pe guri de sfinţite pahare

Armonia – din văgăuni şi altare

ars-a-n noi totul – din ceea ce moare…

 

…plimbaţi caii mării prin câmpii de cer

zeii  – sublimi – s-arată-n castele de ger…

——————————-

Prof. dr. Adrian BOTEZ

Adjud, Vrancea, 31 octombrie 2018

 

Comments are closed.

Cuvânt și Iubire

Cuvânt și Iubire

„De aş grăi în limbile oamenilor şi ale îngerilor, iar dragoste nu am, făcutu-m-am aramă sunătoare şi chimval răsunător. Şi

Comments Off
,,Dragostea îndelung rabdă; dragostea este binevoitoare, dragostea nu pizmuiește, nu se laudă, nu se trufește". (Corinteni 13,4)
 

Carţi în format PDF

Articole Recente

Reviste de cultură și spiritualitate

Linkuri Externe

Multimedia

Ziare

Vremea

Statistici accesare

Online: 1
Vizualizari : 31790

Ultimele Comentarii