Scriitorul Ioan Miclău ne dăruieşte din zestrea sa, “CUVINTE DE MINTE”
IOAN MICLĂU
Întâmpinare
MOTTO:
“La început era Cuvântul şi Cuvântul era la Dumnezeu şi Dumnezeu era Cuvântul.” (Sfânta Evanghelie după Ioan)
“Ioan Miclău este un scriitor român din Australia. Poet, dramaturg, jurnalist, autor de memorialistică literară, promotor cultural de seamă. Fondator de grupări literare în ţara de la Antipozi. Cărţi reprezentative: „Poezii alese” (vol. I, II), „Teatru”, „Fiica Zeiţei Vesta”, nuvelistică. Ioan Miclau s-a distins ca principalul animator al grupării scriitorilor români din Australia, având o activitate cetaţenească uimitor de tenace şi de echilibrată . Fondator al Bibliotecii ” Mihai Eminescu ” din Cringilla , Australia , ridicată şi înzestrată cu efortul său generous, Ioan Miclău a dat un exemplu de spirit întreprinzător şi voinţă românească printre străini devenind un model ce va trebui luat în seamă întotdeauna când se vor aminti faptele brave . Si pentru aceasta scriitorul a fost distins cu Premiul de Excelenţă al Asociaţiei Române pentru Patrimoniu , în 2006 . “(Artur Silvestri)
Scriitorul Ioan Miclău ne propune o nouă carte :“CUVINTE DE MINTE” aparută la Editura “Cuget Românesc-Bârda”.
Aşa cum precizează, autorul a reuşit “să adune de prin toate scrierile anterioare vreo 500 de proverbe, ziceri de minte şi înţelepciune, cam în ideea de care amintea Preabunul Român Tainic Artur Silvestri!”
Un demers de prezentare a cărţii, la cererea autorului, mi-l asum, pornind de la “un cuvânt care poate fi arbore”, citându-l pe Constantin Noica: “Ca s-a născut pe pământul tău ori că a căzut ca o sămânţă din lumea altora, un cuvânt este, până la urmă, o făptură specifică.”
Să fie vorba despre o carte minimalistă? Dând posibilitatea celorlalţi de -a reflecta asupra acestor termeni , mă grăbesc să adaug că cei mai mulţi scriitori minimalişti evită adverbele şi descrierile. Personajul principal devine chiar cititorul; acesta trebuie să determine înţelesul “cuvântului” pe baza propriilor experienţe şi mai puţin pe contexul autorului.
Volumul “CUVINTE DE MINTE”, reuşeşte să ne capteze de la bun început prin reflecţii privind arta: “A intra în poezie, înseamnă a ieşi afară în universul mare, spre a pândi şi prinde din realitate visele imaginaţiei proprii; altfel zis, visele pot deveni realitate atâta vreme cât imaginaţia noastră le poate intui”.
Aranjarea “cuvintelor” în ordine alfabetică sugerează credinţa poetului Ioan Miclău în puterea lor ca “voce a inimii” ca să-l citez pe Confucius.
Autorul vede literatura română, trimiţând la B.P.Haşdeu, ca “o câmpie poetică, unde fiecare creator de artă e ca un ram ce creşte în individualitatea sa”. Ioan Miclău este convins de necesitatea cuvintelor, “umbra de aur în conştiinţă a materiei (Nichita Stănescu).
”Cuvintele de minte” sunt acumulate de către scriitorul Ioan Miclău în ani de trudă pe câmpul literaturii române. Demersul său editorial s-a născut din dorinţa autorului de a transmite celor de faţă dar şi celor ce vor veni “proverbe, ziceri de minte şi înţelepciune” , ca zestre şi carte de învăţătură.
“Zilele vieţii sunt ca valurile râului, deşi prezente, sunt totuşi noi. De unde vin? Din Marea spre care se reîntorc. Aşa şi zilele vieţii, dinspre sfârşit răsar cu aştrii cei cereşti!” spune atât de poetic şi de profund Ioan Miclău.
Mariana Gurza
Timişoara
(CUVINTE DE MINTE- IOAN MICLĂU, Ed.Cuget Românesc, Bârda, 2012 Întâpinare)
